Monumentul ,,Fântâna Albă" de la intrarea în Mănăstirea Putna

Anul acesta( n.a. 2018) la 2 iulie, a fost inaugurat un monument unic în România, la intrarea în Mănăstirea Putna. 
M-a surprins și contrariat, în același timp, pentru că la momentul demarării lucrărilor, credeam că stareții mai vor o intrare monumentală din marmură, pentru că cealaltă-din lemn-nu este suficient de ochioasă. Aveam să greșesc în judecata mea! 

Este vorba despre o poartă albă, o troiță și o mică cișmea, care amintesc pelerinilor despre cel mai mare masacru care a fost comis asupra românilor de către trupele sovietice, la 1 aprilie 1941.
Cei mai mulți dintre români și, cu siguranță, majoritatea pelerinilor, habar n-au ce semnifică acest monument comemorativ. 
Și nu sunt vinovați ei de acest lucru, pentru că pe perioada regimului comunist, nimeni nu avea voie să pomenească despre acest pogrom îngrozitor, în care și-au pierdut viața între 2000 și 3000 de români din Bucovina de Nord.
 Explicația este simplă. Trupele sovietice de grăniceri și NKVD-ul au ucis mișelește copii, femei, bătrâni, bărbați care nu doreau decât să scape de jugul sovietic și să treacă în Țara Lor, sau în ce mai rămăsese din ea.
Și nu au fost lăsați!
Au fost mitraliați, torturați, uciși, urmăriți, închiși, doar pentru că erau români transfugi, puși pe drumuri de administrația nouă, sovietică, instalată în Bucovina de Nord și Ținutul Herței.

Ca profesor(de geografie!- dar iubitor de istorie), îmi fac datoria și semnalez celor ce mă citesc aceste aspecte triste din istoria națiunii noastre, pentru că necunoașterea istoriei, a istoriei netrunchiate, înseamnă generații de români ignoranți, ușor de manipulat, patrioți știrbi la creier, iubitori de manele naționaliste și degrabă vărsători de sânge.

Demersul acesta trebuie salutat și încurajat, pentru că altfel nu vom ști, că sute de familii au dispărut pur și simplu în drumul către libertate, iar casele și satele din care plecau au rămas pustii pentru totdeauna. Iar monumentul amintește numele satelor de unde românii pribegi au luat drumul Siretului și și-au găsit sfârșitul în pădurea Varnița, considerat de unii istorici Katyn-ul românesc.

CUPCA, CARAPCIU, DIMCA, IORDĂNEȘTI, PĂTRĂUȚII DE SUS, PĂTRĂUȚII DE JOS, BĂNILA PE SIRET, SUCEVENI, CORCEȘTI, CRĂSNIȘOARA NOUĂ, CRĂSNIȘOARA VECHE CRASNA,CIUDEI, IGEȘTI, CIREȘUL, BUDINEȘTI, DAVIDENI.

Pentru cei ce doresc să se informeze complet asupra acestui masacru absurd:
Masacrul de la Fântâna Albă

Trenul vine din nou la PUTNA!

Trenul va opri din nou în gara Putna, după 6 ani în care infrastructura feroviară, de la clădiri până la macazuri și semnalizatoare, s-a degradat în mod vizibil. 
Regionala CFR Iași a decis, se pare că(și) la presiunile mânăstirii, să aloce fonduri pentru reabilitarea, refacerea sau înlocuirea a tot ceea ce s-a distrus în anii în care paragina, buruienile și hoții au înlocuit șuieratul trenului.

Se dorește ca circulația să se reia pe 14 august, în așa fel încât de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, lumea, pelerinii și turiștii să ajungă din nou la Putna lui Ștefan, cu garniturile de tren care vor lega, deocamdată, Suceava de frumoasa localitate bucovineană.
Azi, pe 10 august se va face prima încercare, prima verificare, cu un tren gen săgeata albastră, care va pleca din Dornești la 9-9.30. De altfel, în ultimile două luni de zile s-a lucrat intens cu utilaje pe toată lungimea traseului, în ultima săptămână ele staționând în zona gării. Vezi pozele!

Vor fi două perechi de trenuri pe zi, pe relația Suceava -Putna, dimineața și după amiaza, pe un orar care să mulțumească pe toată lumea, și care se speră, va fi o alternativă viabilă la transportul rutier, tot mai aglomerat și mai periculos, în ultimii ani.

Îndrăznesc să mă gândesc că asta va scoate din izolare Putna, care nu beneficiază, cum s-ar crede de un turism foarte dezvoltat, precum Sucevița, pentru simplul motiv că este capăt de drum, de circuit turistic și nu este parte a unui traseu, ci punct terminus.

Odată cu reluarea circulației feroviare spre Putna și probabil cu amenajarea drumului peste Obcina Mare, către Sucevița, din zona mânăstirii Sihăstria Putnei, infrastructura turistică din comună va exploda, așa cum îi stă bine unei comune cu un asemenea renume( religios, istoric, cultural, natural).

Germania-invitație de vară în nord

Indiferent dacă vă place marea și plajele sale cu nisip, dacă vă plac metropolele interesante, cultura și arta, sau poate preferați plimbările lungi prin natură – în Germania vă așteaptă mai multe aventuri de vară, asezonate cu specialități culinare.

Vântul și valurile, întinderea mării, iar deasupra dvs. Cerul – insulele germane vă invită la relaxare! Insulele din Marea Nordului vă vor încânta cu o climă plăcută, cu plaje și natură, iar insulele Mării Baltice vă vor atrage cu golfuri pustii și centre de wellness.

Îi invităm pe toți iubitorii de natură să se plimbe prin parcurile naționale – vă puteți încărca bateriile în aceste oaze cu peisaje naturale minunate, din care multe sunt unice în lume. Puteți explora aceste regiuni pe jos, călare, cu bicicleta sau cu barca.

n acest an, puteți să ascultați operele lui Wagner în cadrul Festivalului Bayreuth, sau puteți să vă relaxați pe muzica celor mai cunoscute trupe pop, rock sau metal din Germania. Bucurați-vă de reprezentațiile live din timpul verii ale celor mai cunoscute trupe din anul 2018!

Orașele din Germania au mai multe chipuri, de la nord la sud vă așteaptă metropole dinamice, monumente arhitecturale, obiective istorice, mall-uri destinate cumpărăturilor și o viață de noapte plină de farmec. Între Marea Nordului și Alpi sunt mai mult de 10.000 de orașe, iar fiecare dintre ele are propriul specific și propriul farmec.

În partea de nord a Germaniei, Hamburg își așteaptă vizitatorii cu farmecul său marin. Düsseldorf vă va atrage cu oferta sa de shopping, iar pentru iubitorii de dulciuri, Köln este un popas obligatoriu! Puteți simți atmosfera barocă în Dresden, iar la Leipzig puteți să vă bucurați de muzică clasică.

Mănăstirea Franciscană Lăzarea

Mănăstirea Franciscană din Lăzarea, județul Harghita, a fost construită în secolul XVII. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010. Lângă satul Lăzarea se înalță muntele Szármány care a fost mult timp în posesia boierilor Lazăr. 

În partea apuseană a muntelui, mai sus de castelul boieresc existau cinci capele așezate în forma unei cruci din „Terra Sancta”, adică una mare în centru înconjurată de cele patru mai mici, toate înconjurate de ziduri masive de apărare

În anul 1665 Lázár Istvan a donat capelele și o mare parte din terenul din jurul acestora ordinului franciscanilor. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construită în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, la colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă.

Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai însemnați lideri ai ordinului franciscanilor din Ardeal. Johannes Kájoni între anii 1669-1674 a fost guardianul mănăstirii. Mănăstirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri in cele din urma a fost reconstruită integral în 1752 în vremea guardianului P. Csergő Krizogon. Cutremurul din 1940 face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii.

Mănăstirea a găzduit și o școală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcționarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăși monahi și în Lăzarea, foarte popularii “frați mai mici”, franciscanii observanți reînnodănd firul activității după aproape jumătate de secol. 

Mănăstirea a servit comunitatea și prin întreținerea, timp de peste 150 de ani a unei școli elementare. Azi mănăstirea găzduiește tabăra de creație de la Lăzarea iar doi frați se ocupă de conservarea clădirilor și de renașterea activităților monastice de aici.

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Locație: comuna Lăzarea, județul Harghita

Nr. de  călugări: 2

Responsabil: Pr. Ferencz Ervin

Corul teutonilor bătrâni- Bavaria

O seară liniștită de duminică, în centrul unui sătuc turistic din sudul Bavariei. Bătrânii se îmbracă în costumul tradițional ledelhosen, se adună în mica piațetă și cântă câteva zeci de minute. Toată distracția se termină  la o bere de socializare  pe la terasele minuscule din jur.

Germania vă invită din nou la drumeție...

Varietate gastronomică „Culinary Germany”

Patrimoniul moștenirii culinare și dorința de a se îmbogăți cu influențe din toate colțurile lumii este o caracteristică a vechilor culturi. Știați că primele exemple de bucătărie modernă, fusion, au apărut chiar în Germania? În anii ’60 influențele din Balcani, Orientul Mijlociu și Asia au contribuit la crearea primelor capodopere ale gastronomiei moderne. Influențele din întreaga lume și păstrarea tradiției reprezintă și creează și astăzi o combinație incitantă de cultură, tradiție și inovație în Germania. Trezirea primăverii „Follow the taste” În această primăvară puteți porni în vizitarea orașelor germane de la nord până la sud vă așteaptă peste 10.000 de orașe cu „caracter” diferit și o paletă diversă de gusturi. La nord, Hamburg abundă în specialități marine, Frankfurt vă va servi „sos verde” cu cârnați, iar în inima orașului Berlin, restaurantul Facil are, pe lângă stelele Michelin, și o panoramă deosebită asupra capitalei Germaniei. Miros și gust Prima cafenea din zona în care se vorbește limba germană s-a deschis la Bremenîn 1673 și de atunci această băutură neagră a devenit o parte din obiceiurile cotidiene în zona de nord a țării, iar tradiția nu a fost întreruptă până acum. Farmecul boabelor de cafea joacă un rol important în capitala germană a comerțului cu cafea — atât în numeroasele cafenele din orașul vechi, cât și în spațiile deschise unde puteți vedea cum se prăjește cafeaua. Sunteți pregătit ca pe lângă gustul de cafea să cunoașteți acest oraș comercial și marea sa istorie maritimă? Drumurile turistice ale Germaniei Reprezintă o ocazie ideală pentru a explora Germania prin drumeții, ciclism, cu mașina sau cu motocicleta. Aveți la dispoziție peste 150 de rute diferite care vă vor prezenta regiunile germane în funcție de o tematică variată. Pe drum puteți încerca unele dintre cele mai bune plăcinte cu mere, brânzeturile irezistibile din regiuneaSchleswig-Holstein, vinurile din ValeaRinului, sau vă puteți răcori la unul din cele 800 de izvoare cu apă minerală. Mai 31. Festivalul berii din Franconia 31.05.2018 — 03.06.2018 Peste 100 de feluri de bere servite pe fundalul romantic al cetății Keiserburg.

Salzburg- după 20 de ani

În urmă cu două decenii, ieșeam prima dată din țară, cu un grup de elevi și profesori spre un ținut despre care știam atât de multe.... teoretic.
După vizite la ambasadă, interviu, viză, pașaport, acte și multe controale la vămile lumii libere, am văzut orașe curate, colorate și civilizate( am văzut cașcaval, cum ar spune Al. Andrieș) cum n-am crezut că există, deși știam acest lucru. 

Se întâmpla în 1997, anul Convenției Democrate, anul în care aveam voie să visăm la o presupusă extindere a NATO  spre noi și poate a UE.

Austria, proaspăt intrată în comunitatea europeană, ne-a primit ca o doamnă stilată, parfumată, pudrată exact ca perucile din timpul lui Mozart.
Am privit-o și i-am savurat peisajele cu un nesaț, cum numai îmbâcsiții de est europeni o puteau face. Da, știu, suntem central europeni, și ne mândrim cu asta, dar lor puțin le pasă de geografie și de coordonate longitudinale.

De atunci, ne tot chinuim să -i ajungem din urmă, să fim măcar jumătate din atitudinea lor relaxată, măcar jumătate din deschiderea lor culturală și un sfert din condiția materială. Lucrăm la asta, ca popor. Unora le-a ieșit, au ieșit și s-au luminat, în timp ce alți români au rămas stingheri și pauperi în lumea rururbană construită de postcomunism.

Domul din centrul orașului

În 2017, ca o familie modestă care tinde către middle class, am pus piciorul din nou în Salzburg, cu o altă atitudine, mai puțin umilă și fără îndoială mult mai sigură și mai cultivată cu privire la turismul extern.

Am regăsit aceleași străzi aglomerate, cu pavajul lustruit de sandalele milioanelor de turiști, aceleași terase unde am savurat cele mai bune cafele din lume și pe același Mozart folosit ultraexagerat( până și pe hărtia igienică).

Bucuria revederii a însemnat o călătorie cu trenulețul-funicular care urcă la Hohensalzburg( pe muntele Festungsberg) , la cetatea care domina toate drumurile căruțelor de sare, ce uneau principatele teutone din Evul Mediu, pentru că, să nu uităm, suntem în ,,Orașul sării".

Am urcat la cetate, am vizitat, am mâncat și am băut bere neaoșă. Cât de banal sună acum și cât de extraordinar ar fi fost să faci aceste lucruri naturale acum 20 de ani, când șilingul austriac avea pentru noi valoare cât greutatea în aur.

Ce trist și ce frumos să fi sărac și să te bucuri totuși că ești acolo, ce fericire și ce împlinire să călătorești cu cea mai frumoasă soție din lume și cu cel mai creț și mai dulce băiat din emisfera nordică.

Pe umerii mei apasă o lume întreagă. Sunt un învingător...

Dacă puteți, fericiți-vă cu excursii de tipul acesta, în locuri pe care le-ați  vizitat în tinerețea voastră revoluționară și sărăcuță.Veți vedea ce sentiment de împlinire o să trăiți.

Nici nu-mi pasă pe ce strasse umblu, ce catedrală  gotică îmi ține umbră, ce statuie apare după colț sau ce terasă celebră populează un ungher al orașului muzicii.

Important este că am REVENIT. Că sunt acolo, cu cei doi oameni care alcătuiesc universul meu familial, pe aceeași băncuță pe care ne sărutam cu foc, trăgeam cu sete din țigară și savuram o bere Zipfer cu proaspăta consoartă, exact acum 20 de ani!

Hohensalzburg văzut de jos

râul Salzach și podul cu lacăte