Mănăstirea franciscană Căpleni, Satu Mare

Prima biserică şi mănăstire din Căpleni a apărut în zorii secolului al XI-lea şi aparţinea ordinului călugărilor benedictini. 
Biserica nou construită avea hramul Sfântului Martin și era patronată de familiile nobililor Kaplony, din care făcea parte şi familia Károlyi, şi încă din această epocă servea ca loc de înmormântare/necropolă a descendenţilor acestui neam.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Pe parcursul secolului XV-lea mănăstirea şi implicit biserica, a fost părăsită şi a ajuns într-o stare avansată de degradare. Renovarea bisericii şi lucrările de construcţie ale unei noi mănăstiri au fost iniţiate de către Sándor Károlyi, care în anul 1711 a dăruit aceste clădiri franciscanilor salvatorieni.

Lucrările de restaurare ale bisericii între anii 1711-1714, deși de amploare, nu au adus  modificări radicale la structură, în principiu şi-a păstrat forma ei medievală până în secolul XIX-lea, când, după cutremurul devastator din 1834, a fost reconstruită.

Biserica şi noua mănăstire, consacrată în 1848, au fost consacrate Sfântului Anton de Padova, dobândind astfel un hram nou. Ele au fost reconstruite în mare parte pe amplasamentul clădirilor baroce din primele secole ale Evului Mediu.

Ansamblul monumentului din Căpleni se află în centrul localităţii. Este compus de fapt din trei clădiri mai importante: biserica şi mănăstirea franciscană plus cripta familiei lipită de latura estică a bisericii, folosită ca loc de înmormântare al familiei nobililor, ctitorii locașului. Aceste clădiri sunt aşezate  pe o suprafată relativ întinsă, dar cu formă neregulată, semn al multiplelor modificări.

Biserica păstrează până astăzi o serie de lucrări cu importantă valoare artistică, dintre care merită menţionate cele 18 picturi în ulei pe pânză reprezentând staţiile Calvariei, tabloul din altar care înfățișează Nașterea Domnului, monstranţa făcută de János Szilassy în 1757 din cupru învelit cu aur şi împodobită cu ornamente figurative din smalţ, şi o pictură în ulei a Maicii Domnului.

Alte date despre monument:

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Hram: Sfântul Anton de Padova, 13 iunie

Locație: Str. Principală, nr. 495, 447080,  com. Căpleni, jud. Satu Mare

Web: www.kaplonyibaratok.ro

Nr. de călugări: 4

Sursa: Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Viorel Irașcu, Ed. Rovimed, 2014

Chiemsee- cel mai mare lac din Bavaria

Chiemsee este un lac glaciar din zona prealpină a Germaniei de sud, fiind considerat marea interioară a Bavariei.
Este situat aproximativ la jumătatea distanței dintre Salzburg( Austria) și orășelul Rosenheim(poze fb -AICI) din Germania, foarte aproape de rețeaua de autostrăzi care leagă cele două țări.
După suprafață( aprox. 80 kmp) este al treilea din Germania, după și mai celebrul Bodensee/Konstanz, pe care îl împarte cu Elveția și lacul Müritz situat în nordul țării.

L-am vizitat vara trecută și am făcut și o plimbare cu vaporașul, răscolit fiind de nostalgia primei vizite din 1997. Parte a primei mele ieșiri în afara granițelor, cu prilejul unei excurșii școlare, când sorbeam efectiv peisajele și imaginile, care se dovedeau a fi mult peste ceea ce-mi imaginasem în țară.

Este una dintre cele mai accesibile și populare destinații de vacanță din această zonă teutonică, plină de atracții turistice- nu că lacul n-ar fi o atracție majoră în sine- din care enumăr: castelul Herrenchiemsee, situat pe insula omonimă, și care încearcă să copie Versailles-ul plus o mănăstire franciscană veche și părăsită,  o a doua insulă numită Frauenchiemsee, pe care se află o mănăstire benedictină de maici, activă, care produce un lichior mănăstiresc foarte cunoscut în regiune și un marțipan de calitate( prima fotografie!).

Multe alte posibilități de distracție sunt pe malul lacului dinspre regiunea Chiemgau, inclusiv un trenuleț, multe pensiuni și restaurante, plaje și piste de biciclete care înconjoară lacul.

Ce m-a surprins extrem de mult este o informație citită pe mai multe site-uri.

Castelul Herrenchimsee

Germanii au reușit să oprească poluarea extremă a lacului cu fosfați și nitrați proveniți de la culturile agricole din Podișul Bavariei.

În fiecare an 115 tone de produse toxice ajungeau în lac, iar pentru a împiedica acest lucru, în 1989, au fost investite 280 de milioane de mărci, pentru crearea unui canal circular lung de 68 de kilometri și a unui sistem de conducte care să preia apele reziduale provenite de la agricultura intensivă din zonă.

Iată încă un exemplu despre cum se protejează mediul în cea mai dezvoltată țară europeană. Ce s-ar fi întâmplat cu fauna și flora din lac dacă nici azi acest sistem n-ar fi fost implementat?
Probabil un lac mort, colmatat, fără culoare și distrus din punct de vedere ecologic. Cum sigur vor ajunge și multe lacuri la noi.

Un exemplu este lacul Techirghiol( legenda și formarea sa- AICI), care a suferit transformări la compoziția nămolului sapropelic din cauza infiltrălilor de reziduuri de îngrășăminte chimice  provenite de la culturile din zonă
Filmulețul cu plimbarea pe lac-AICI.

Catedrala din Rosenheim

Germania- invitație de la organizația germană de turism

Organizația turistică a Germaniei vă invită în acest an la o călătorie printre diferite arome și gusturi. Descoperiți împreună cu noi bucătăria germană tradițională, încercați cele mai apreciate specialități dulci și sărate pe plan mondial, precum și unele dintre numeroasele vinuri germane. În întreaga Germanie vă așteaptă orașe minunate și metropole puternice cu tradiții interesante și specialități gastronomice de neegalat. Alăturați-vă nouă în campania din acest an #EnjoyGermanFood.

Bucătăria germană tradițională

Covrigii bavarezi și berile magnifice care se îmbină în mod divin cu diferite sortimente de cârnați sunt doar unele dintre specialitățile germane renumite la nivel mondial. Însă, există și alte gustări care fac Germania țara magiei culinare cu o tradiție îndelungată! Regiunile vinicole ale Germaniei Încercați să dobândiți zâmbetul dulceții degustării băuturilor într-una din cele 13 regiuni vinicole ale Germaniei – bucurați-vă de peisajele de neuitat și de gustul fără egal al vinului german! Emoțiile vremurilor de altădată le veți putea descoperi în regiunea Hessische Bergstrasse, în care încă de acum 2.000 de ani romanii și celții produceau vinuri. Unele dintre vinurile albe cele mai apreciate de către cunoscătorii de top le puteți încerca în ambianța romantică din valea râului Mozel, care este cea mai veche regiune vinicolă. Arta gătitului Scena gastronomică germană este dinamică și plină de surprize. Peste 290 de restaurante cu stele Michelin, meniuri rafinate și oameni cu inimi calde vă invită la un joc seducător al gusturilor și aromelor! Răsfățați-vă cu specialități ale bucătarilor de top. ,,Aurul lichid“ Nu a apărut în Germania, dar suntem siguri că aici a atins perfecțiunea - berea! Peste 5.000 de sortimente diverse de bere puteți descoperi în lungul întregii țări, ceea ce o face unică în lume. Cel mai mare număr de berării se află în Bavaria, iar în toată Germania există peste 1.300 de berării în care această băutură se produce după legea strictă, mai veche de 500 de ani, a purității berii. Bucuria gustului este garantată în pub-urile tradiționale germane!

Bucovina și Călimanii-poze, comentarii și link-uri

Îmi place zona asta de la poalele Călimanilor. Mi se pare că este cea mai frumoasă zonă din Bucovina, prin intensitatea mare pe care o degajă fiecare punct cardinal pe care care ochiul avid de natură și de frumos îl caută.

Energia specială a locului mă obligă parcă să iau toate imaginile astea, să le alcătuiesc într-o minge de foc pe care să o vâr sub tricou, și din care să mă hrănesc restul anului.

Imaginile salvate din 2015, cel mai greu an din viața mea, sunt parte a luptei pe care am dus-o. Sentimentul că plutesc deasupra tuturor acestor zone și că iau de acolo toată forța lumii, sălășluiește în mine, în spiritul, în ființa mea și nu mă va părăsi niciodată. 

Șaru Dornei

Linia craterului Călimanilor, cu piramida Pietrosului în fundal

Ascensiunea pe Pietrosu-AICI

Pe platoul de la fosta carieră de sulf

Moșul din Călimani

Cabana meteo de la vărful Rățițiș

lângă stația meteo cu un ,,energizant" necesar, dar nu recomandat

Drumul Mariei Tereza către Toplița, fosta graniță a regatului

Despre Transcălimani, cu hartă cu tot- AICI

La doi pași de unicul lac natural din Călimani

Despre lăcușor- AICI

Iezerul Rețițișului, lac nivo-glaciar de baraj natural

Da, se poate, încet cu o mașină normală, până la cabana meteo

Versantul dinspre Negoiul Unguresc

Obligatoriu, recolta de hribi. Doar pentru cunoscători.

Torino- Biserica Superga și povestea unui dezastru în fotbal

O biserică pe care eu  nu aș numi-o Superga ci Superba, pentru că realmente este superbă prin relativa ei simplitate, prin distincție și prin amplasare.

Construită pe unul din dealurile care domină orașul Torino, la o altitudine de 672 de metri, bazilica este de fapt necropola marii familii ai monarhilor de Savoia.

Construită între anii 1717-1731 pentru Victor Amadeus al II lea de Savoia, bazilica are o cupolă ce aduce cu cea  de la Vatican( San Pietro), cu o înălțime de 75 de metri și cu un turn clopotniță la fel de înalt.

La această frumoasă construcție barocă cu accente renascentiste, se ajunge cu un trenuleț foarte simpatic, călătoria durând în jur de 10 minute, timp suficient pentru a admira panorama orașului Torino și rama muntoasă a Alpilor din depărtare. Imaginile pe care le obțineți de pe esplanadă sunt și mai frumoase, dar trebuie să aveți noroc de o atmosferă curată.

Lipită de bazilică se află clădirea mănăstirii care aparține din 1966  Ordinului Servitorilor Mariei( Serviții), plus apartamentele regale, așa că ce se observă la prima vedere este infirmat în momentul în care se dă o tură prin parc și pe lângă ziduri.
Veți descoperi o uriașă construcție, de fapt un vast și frumos complex de clădiri.

Deși are o semnificație istorică deosebită pentru familia princiară constituind un obiectiv turistic arhitectonic de rang înalt, biserica Superga nu este foarte cunoscută pentru calitățile sale arhitectonice, ci pentru un eveniment trist care a avut loc imediat după al Doilea Război Mondial.

Este vorba despre  tragicul accident aviatic din 4 mai 1949, când aeronava care transporta echipa de fotbal fanion a orașului, supranumită Il Grande Torino( AC Torino), s-a prăbușit pe acest deal, lovindu-se de o aripă a  mănăstirii.

Aeronava venea cu 31 de pasageri la bord, din care 18 jucători, de la un meci demonstrativ care avusese loc la Lisabona, și care are parte de un sfârșit tragic, în condiții de vreme foarte proastă, combinată și cu o eroare umană.

Toți pasagerii de la bord își pierd viața în accident, iar echipa de fotbal practic dispare, doar trei jucători din marele AC Torino, au rămas în viață pentru că n-au făcut deplasarea.

În spatele bazilicii Superga se află o placă funerară simplă care amintește de acest tragic eveniment, iar în semn de omagiu pereții loviți ai mănăstirii n-au fost refăcuți niciodată de atunci( fotografia nr.4).

Echipa de azi cu același nume, este departe de marea echipă din 1949, și se află în umbra marelui Juventus, cu toate că a mai câștigat un campionat- Lo Scudetto- în 1976.

Biserica de la Cacica- cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

În 1902, preoţii misionari care au preluat Parohia Cacica au găsit biserica  în ruine. Preoţii misionari, în frunte cu pr. Kasper Slominski, superiorul casei, au decis să construiască o nouă biserică, mai mare. Lucrările au început în ziua de 16 iulie 1903, de ziua Maicii Domnului a Scapularului, sub deviza “In Te Mater speravi”. 

Următorul eveniment important a fost sfinţirea pietrei unghiulare în aceeaşi zi cu festivitatea anuală a hramului din ziua de 15 august. Sfinţirea noii biserici a avut loc în anul jubiliar 1904. Consacrarea a fost făcută de arhiepiscopii Bilczewski şi Weber, acesta din urmă celebrând slujba pontificală.

Biserica a fost construită în stil neogotic, după proiectul arhitectului Teodor Marian Talowski, profesor la Politehnica din Lvov. Înălţimea bisericii construite măsura 50 m la turlă care era ca întreaga clădire, din cărămidă brută, având multe ornamente din piatră, galeria la înălţimea de 30 m şi patru colţuri înalte de 21-25 m iar lungimea bisericii este de 36 m. 

Biserica este construită din piatră şi cărămidă roşie, fiind acoperită cu eternii. După 1989, s-a putut observa renaşterea vieţii religioase şi în Cacica, loc unde, în timpul grelei perioade comuniste, credincioşii veneau să caute sprijin moral şi spiritual.

În 1996, prin decretul episcopului Petru Gherghel, biserica parohială din Cacica a fost declarată oficial Sanctuar diecezan. Următoarea solemnitate l-a adus la Cacica, în ziua de 15 august 1997, pe nunţiul apostolic Janusz Boionek. În prezenţa sa şi cu acordul Conferinţei Episcopilor din România, episcopul Petru Gherghel a declarat Sanctuarul de la Cacica Sanctuar Naţional, cu toate demnităţile şi privilegiile, cu propriul statut. Marele Jubileu din anul 2000 a adus acestui sanctuar o recunoaştere de excepţie. 

La cererea episcopului de Iaşi, Mons. Petru Gherghel, din 17 ianuarie 2000, biserica din Cacica a fost recunoscută public de către papă prin conferirea titlului de Basilica Minor. În ziua de 14 martie 2000, Ioan Paul al II-lea, prin intermediul Congregaţiei Cultului lui Dumnezeu şi Disciplinei Sacramentelor, a conferit acest titlu bisericii din Cacica. 

Proclamarea acestui document a avut loc în timpul solemnităţilor prilejuite de hramul din 15 august 2000 prin delegatul papal, cardinalul Luigi Poggi. În anul 2001 episcopul Petru Gherghel a încredinţat administrarea pastorală a sanctuarului Provinciei Fraţilor Minori Conventuali din Moldova.

Conventul Regina Sf. Rozariu

Ordin: Ordinul Fraților Minori Conventuali

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august
Locație: Com. Cacica, 727095,  jud. Suceava;

Mail: sanctuar_cacica@msn.com

Web: www.sanctuarcacica.ro

Icoane: copia miraculoasei icoane a Maicii Domnului de la Czestochowa(Madona Neagră)

Pelerinaj: Adormirea Maicii Domnului, 15 august, cel mai important loc de pelerinaj românesc catolic, de la est și sud de Carpați

Sursa: Ghidul Mănăstirilor Catolice din România, autor Viorel Irașcu

Altă postare despre Cacica-Aici

Cetatea Severinului- refăcută, tristă și nevizitată

Am trecut în urmă cu vreo doi ani prin Drobeta Turnu Severin, unde am și rămas o noapte, astfel că am avut timp să vizitez și cetatea medievală proaspăt renovată.

Sincer nici orașul și nici cetatea nu mi-au făcut o impresie deosebită, pentru simplul motiv că deși are un potențial uriaș, ca poziție, peisaj și chiar infrastructură, cele două elemente -orașul și cetatea- se complac într-o uitare și lentoare din care nu văd să iasă curând.

Cetatea Severinului este acea cetate medievală a căror ruine au fost refăcute cu bani europeni, și la care s-a făcut recepția, să zicem alaltăieri, a fost deschisă cu ceva fast ieri, iar azi a fost închisă, pe motiv că nu are pază asigurată.

Toată lumea a râs de situație, a dat ostentaiv din mână, și a rostit cu obidă : ,, Ca la noi la nimenea" !

A, și orașul Drobeta este orașul acela unde de vreo doi, trei ani, nu este căldură, cel puțin când dă frigul, pentru că firmele se ceartă între ele și cu primăria pe cât de mari să fie șpăgile pentru reparații și pentru gigacalorie.


Să revin la Cetatea medievală a Severinului, unde-e drept- într-o după amiază toridă de vară, erau fix 10 turiști sau localnici, cu noi cu tot, iar muzeul era închis, pentru că după cinci când vine lumea la plimbări, curatorii pleacă acasă toropiți și ei de afluxul uriaș de turiști din timpul zilei.

Unul dintre motive este legat de poziția excentrică față de centrul orașului, cetatea fiind la malul Dunării, un mal sau o faleză aproape neamenajată, cu o linie ferată ce rupe peisajul și încurcă eventualele investiții într-o promenadă decentă.
Drumurile și aleile care duc la cetate sunt nerefăcute, desfundate, izolate, mizere și izolate, unui turist fiindu-i  destul de greu să o localizeze, plus că drumul până la ea nu te încântă deloc.

Piciorul podului lui Apolodor din Damasc care putea fi o atracție interesantă, este o reproducere nereușită a ceea ce am văzut eu la muzeul orașului în urmă cu mulți ani.

Cu alte cuvinte cred că au încercat punerea în vedere și în valoare a acestui obiectiv vechi de peste 2000 de ani, asociind-ul cu niște ruine vechi de vreo 700. O combinație  cel puțin ciudată.






În concluzie, dacă ajungeți în Drobeta, încercați să găsiți cetatea, bucurați-vă de aerul răcoros al Dunării, căutați muzeul Porților de fier, de la baraj și feriți-vă să veniți iarna pentru că, căldură.

Până la investițiile orașului în promenadă, alei de acces, parcuri, renovări de spații publice, iluminat, indicatoare și activități constante în cetate pentru atragerea turiștilor, nu putem spune decât că orașul Drobeta, este topit de lentoarea și incompetența unei administrații care nu găsește calea spre dezvoltare.

Am uitat.
Insula plină de șerpi de pe Dunăre, așa-zisul Nou Ada Kaleh, o scufundăm sau ce facem cu ce s-a început acolo?
O postare despre Ada Kaleh- AICI.