În Oravița am ajuns fără să vreau. De fapt plecasem să văd unde intră Dunărea în țară, la Baziaș, dar am rătăcit drumul prin Moldova Nouă și Moldova Veche, pâna am nimerit în Oravița. Ajunsă acolo, am căutat celebrul teatru și până să mă dezmeticesc unde să întreb și pe unde să merg, m-am oprit la o biserică.
Era Biserica "Sfântul Ilie", construită în anul 1743. Aici mi s-a spus că trebuie să țin drumul drept și că undeva în partea stângă o să văd un panou informativ mare, cu locația teatrului.
Căutând panoul menționat am zărit o biserică foarte frumoasă: Biserica ortodoxă " Adormirea Maicii Domnului ". A fost construită între 1781-1784, iar în spate ascunde Capela și cimitirul, înșirat pe o colină. A doua oprire a fost poarta bisericii: era închisă, așa că m-am mulțumit să o văd doar din stradă.
Bineînțeles că nu am găsit panoul despre care mi se vorbise, așa că m-am mai plimbat prin oraș. După ce a inceput o ploaie torențială care m-a obligat să trag pe dreapta, am observat că oprisem oarecum in fața teatrului (la câțiva metri de clădire, fix in fața poliției).
Teatrul din Oravița este primul teatru din România și este o copie fidelă a teatrului din Viena, la scară mai mică. A fost construit in 1817 de arhitectul Ion Niuni, pe terenul unei foste mine. Pentru construcția lui s-au strâns bani de la asociațiile (multi)culturale existente la acea vreme, în total aproximativ 30.000 de florini de aur, o sumă uriașă! Inaugurarea s-a făcut în prezența Împaratului Francisc I și a Împărătesei Augusta Carolina.
Este prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lampi de acetilenă . Este primul teatru din sud-estul Europei construit din piatră. La parterul clădirii, în interior, se observă zidul de piatră necioplită, care după spusele ghidului are grosimea de aproximativ 90 de cm.
Din foaier se intră în sala de spectacole. Aceasta este magnifică: decorată in stil rococo, cu ornamente aurii și roșii si dominată de un candelabru superb donat de firma Guban din Timișoara în anul 1953.
Înainte de a lua loc pe un scaun, ghidul m-a chemat să îmi arate că în acest teatru mai există o premieră: aici s-a folosit pentru prima dată "rețeta 24 " - un amestec de oțel si fontă cu care a fost consolidată clădirea. Mai târziu aceeași rețetă a fost cerută de către Gustave Eiffel pentru construcția turnului ce-i poartă numele . Sala are formă semicirculară, cu loji la parter dar și la balcon. Scaunele sunt aceleași din 1893, în total fiind 200 de locuri cu tot cu cele de la balcon. Locurile pe scaune se ocupau in funcție de rang si ocupație: cei mai săraci stăteau la etaj, în picioare.
Acustica sălii este și astăzi foarte bună, păstrându-se peste timp.
Când am ajuns pe scenă ghidul m-a sfătuit să fac câteva poze cu reflexia candelabrului în pian (știa dânsul locul cel mai bun pentru pozat). Pianul cu care s-a inaugurat teatrul este expus într-o camera de la etaj, pe scenă aflându-se unul nou. Pe scena teatrului au susținut reprezentații trupe importante din întreaga lume. În anul 1868 a susținut două reprezentații și trupa în care Mihai Eminescu era sufleur.
Astăzi
teatrul nu mai este atât de folosit: nu se mai joacă spectacole
grandioase ! De cele mai multe ori sala este folosită de către copiii
care fac repetiții pentru diferite evenimente.
Ghidul
de la teatru este un om deosebit: îi face plăcere să povestească și o
face cu pasiune, vrând parcă să te determine să iți dorești să nu mai
pleci din zona aia. :)
Oravița - un
mic orășel cu străzi înguste care urcă pe deal, pe care l-am îndrăgit
imediat ! Este un oraș cu mai multe premiere naționale: primul teatru,
prima gară, prima cale ferată de munte, prima farmacie montană și prima
fabrică de bere. Data viitoare sper să descopăr mai mult din acest
colțișor frumos de țară !
Teatrul Vechi Mihai Eminescu se afla pe strada Mihai Eminescu nr 18.
Program : de marți până duminică, de la 10 la 18.Preț bilet : pentru 2 persoane cred că am plătit 15 lei cu tot cu taxa foto.