Trei rezervații unice

Am descoperit că în lista mea de locații interesante unde aș vrea să ajung, se află trei rezervații naturale unice. 
Scriu despre ele câteva cuvinte, în speranța că unii dintre voi ați ajuns sau veți ajunge acolo, și îmi veți trimite fotografii. 
Pentru că sunt plante de climă caldă, este posibil ca mulți să le fi văzut deja, ajunși acolo cu vreo oferta de early booking, prin grădinile hotelurilor din Grecia, Turcia sau Muntenegru, sau de oriunde din regiunea mediteraneană. 
 
Prima dintre ele este rezervaţia Dosul Laurului, de lângă localitatea Zimbru, com. Gurahonţ, judeţul Arad. Ocroteşte singura specie de arbust din familia dafinului, şi anume laurul ghimpos(Ilex aquifolium) care a rezistat pe teritoriul României, deși este o plantă mediteraneeană foflosită ca gard viu sau cum se întâmplă, încă, în insula Zakynthos în 2014, la multe supe, tocane sau sosuri. Folosirea ramurilor de laur la aranjamentele florale a dus la rărirea lui în poiana înconjurată de fag, unde vegetează. Din acest motiv zona a fost pusă sub protecţia legii.
Urmează castanii comestibili (Castanea sativa) din pădurea Tismana şi din jurul oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie. Tot de origine mediteraneeană, aceştia au găsit locuri cu microclimat specific, adăpostit de vânturile reci ale iernii. Pe platoul Gornoviţa din apropierea Mânăstirii Tismana, se află un castan vechi ce produce DOUĂ tone de castane pe an, în timp ce la Baia Mare are loc Festivalul Castanelor, dar fără ...castane.
Ultima este rezervaţia de nuferi de la 1 Mai, judeţul Bihor. Dacă nu i-ați văzut în România, căutați un last minute Grecia 2014 sau Egipt și mergeți în grădinile botanice mari, unde pot fi admirați în lacuri special amenajate. Deosebirea este că la noi, lotusul apare în mod natural.  O floare de lotus care reprezintă un unicat pe continetul european, şi care rezistă în apele calde ale lacului termal din staţiune, de peste 400 000 de ani, de când Europa era străbătută de tropic. Minunea aceasta care este înrudită cu lotusul de Nil, cel atât de iubit de faraoni, se numeşte Nymphaea lotus var. thermalis sau pe româneşte DREŢE, şi vegeteză tot timpul anului în apa termală adusă de pârâul Peţea, la 42 de grade, astfel că apa nu îngheaţă niciodată. Aceasta este explicaţia prezenţei acestei flori, la mii de kilometri de locul de origine, o plantă care poate acoperi cu frunzele sale 10 mp, cu flori de un alb galbui ce au diametru de 20 de centimetri. În apele lacului mai trăieşte un relict terţiar, un melc numit Melanposis, trecut în categoria fosilelor vii.

Dimineți liniștite la Lacu Roșu

Am fost la Lacu Roșu, de foarte multe ori în ultimii ani și am stat la hotelul cu același nume sau Gylkosto, cum îi spun secuii. Plăcut, dar cam scump și restaurantul frumos amenajat dar cu mâncare la prețuri exorbitante. Credeam, așa cum simt mulți turiști, că pentru noi, această stațiune nu mai are secrete, aceleași plimbări cu barca după care Iani este înnebunit și aceleași plimbări cu tricicleta Smart Trike a băiețelului, pe marginea străzii între lac și hotel sau restaurant. Cam riscant, dar așa este stațiunea, ce să-i faci.

Dar, ultima dată, stațiunea și-a dezvăluit ca o frumoasă domnișoară tainele. Astfel, am cunoscut-o altfel decât până acum, fermecătoare, discretă, strălucitoare la răsărit și misterioasă la apus.
Soția a găsit, pe internet, o pensiune micuță, ascunță la poalele crestelor calcaroase ale Hășmașului, cu doar două camere, foarte spațioase și bine dotate, chiar și cu jucarii, și dimensionate pentru familiile cu unul sau chiar doi copii. Alături într-un spațiu mai mic era o bucătărioară cu de toate, cu un  foișor simpatic și cu balansoarul străjuit de o ciupercă de lemn foarte binevoitoare.
Cum ajungeți în stațiune, de pe drumul principal faceți la dreapta și aproape paralel cu acesta, se face un drumeag de pământ ce urcă spre biserica ortodoxă din deal, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. Înainte de ea, pe dreapta, veți da de această pensiune deosebită.

Gazdele (familie mixtă, ea româncă, el maghiar/secui), construiau acum o altă pensiune mai mare, alături, cu șapte camere micuțe, lucru care cred că va lua din farmecul rustic al primeia. Prețul unei nopți de cazare este de 120 lei, dar merită! De aici am plecat într-o mică drumeție spre Cheile Bicăjelului și satul Trei Fântâni, despre care am scris într-o postare anterioară, și tot de aici am plecat să explorăm Cheile Șugăului, ori pur și simplu ne-am foit prin zona cu mici terase și artizanat, încurcați într-un mod amuzant, de trotinetele de copii sau de nimicurile pe care cei mici și le doresc indiferent dacă au sau nu nevoie de ele..
În rest, bucurați-vă de liniștea dimineților și de intimitatea foișorului.

Delta Dunării- grădină botanică naturală

sursa: danube-delta-resort.ro

Ca orice pământ nou, delta este într-o continuă prefacere dar și într-o continuă instabilitate. Acum 2400 de ani, Herodot, vizitând gurile Dunării, ne-a lăsat o imagine mult mai diferită de actuala înfățișare a deltei. Pe vremea aceea, în locul nesfârșitelor suprafețe de bălți, stufăriș și grinduri, exista un fel de estuar, prin care Dunărea se vărsa în Marea Neagră, prin nu mai puțin de 7 brațe.
Deși de despart doar 275 de ani de când Dimitrie Cantemir a întocmit prima hartă românească a Principatului Moldovei, anexată vestitei sale lucrări Desriptio Moldaviae, chipul deltei de azi, așa cum o văd cei ce își petrec o vacanta in delta dunarii, corespunde vag cu ceea ce văzuse marele domnitor.
Opera de formare a deltei nu s-a încheiat încă, și nu se va încheia, cât timp Dunărea va curge și va aduce milioanele de tone aluviuni pe an( aprox, 52 milioane tone /an).
Delta este un vast mediu natural care concentrează toate speciile vegetal-lacustre ale continentului, precum și o bogată faună, mai ales ornitologică și ihtiologică, fiind raiul celor ce caută cazare in delta dunarii și clipe de relaxare și amuzament la pescuit sau preferă bird-watching-ul.
Ea rămâne cel mai important loc de popas al păsărilor migratoare între regiunea arctică și cea tropicală. Cinci din cele mai importante drumuri de pasaj ale păsărilor trec prin Delta Dunării. În afară de păsările migratoare, un număr mare de specii rare cuibăresc aici ca oaspeți de vară, după cum altele, ca oaspeți de iarnă, clocesc în nordul Europei, venind să-și petreacă iarna în deltă.
În apele sale trăiesc aproape o sută de specii de pești, din care cei mai importanți sunt sturionii, ca relicte ale vechii faune ponto-caspice, stiucile și scrumbiile, cele care fac deliciul celor de aleg o vacanta all inclusiv in delta dunarii sau doar un sejur, și asta în orice anotimp.
În sfârsit, vegetatția bogată a deltei reflectă medii de viață diferite, cum ar fi: vegetația plutitoare stuficolă( plaurii), cea higrofilă de pe marginea bălților, sau cea a pajistilor de pe grinduri. În aceste fitocenoze trăiesc toate speciile lacustre din zona temperată, delta fiind astfel o adevărată grădină botanică a Europei,  toate acestea  constituind suficiente motive să căutați ofertele cele mai bune de petrecerea timpului liber în liniștea Deltei Dunării.

Castelul Corvinilor

Din păcate perspectiva asupra castelului este obturată, aș spune mai degrabă mânjită de prezența în jur, a unor stâlpi de funicular (acesta transporta minereul de fier de la Teliuc, în nițte vagoneți suspendați, cale de câţiva kilometri, era un fel de telecabină siderurgică),  a unor dealuri cu aspect selenar și a unor clădiri părăsite ce aparțin combinatului.

Iată cum, dorința de a construi cu orice preţ comunismul cu fabrici și uzine, cu omul nou, cu pionierul  cu ghiozdan, ajunge să ne bântuie și după aproape 25 ani de la schimbarea de regim din decembrie 1989.

Dar să ne întoarcem la castel, eu i-aş spune Castelul Huniazilor, deoarece în maghiară nobilii aceștia viteji se numeau Huniadi (poate cu y) și, dupa cum ştiți, au fost conducători ai Ungariei, noi îi considerăm români, maghiarii şi-i revendică,  asta pentru că în familia lor a existat și sânge unguresc.
Construcția castelului începe în secolul al XIV lea, și este cel mai mare și mai bine păstrat edificiu medieval din România, în stil gotic, cu patru turnuri piramidale, bastioane și turnulețe.
Are 50 de încăperi, cele mai mari și mai importante fiind Sala Cavalerilor și Sala Dietei(nu este dieta de slăbit, ci așa se numeau întrunirile obştilor nobiliare sau un fel de miniparlamente locale și regionale; de altfel termenul a fost preluat, cred, din lumea slava, astazi Camera Deputaților din Polonia numindu-se Dieta). Azi, în curtea castelului se desfășoară numeroase evenimente artistice și culturale, sau sunt invitați copii și turiști pentru care se reconstituie atmosfera medievală de odinioară, cu turniruri, jocuri educative și simulări de lupte.

În secolul al XV lea aici a fost reședința nobililor Iancu de Hunedoara și a lui Matei Corvin (fiul lui Iancu), care au și instituit emblema (blazonul) familiei, un corb cu un inel în cioc (Corvus corax- denumirea latină= corb).
Mai trebuie menționată și existența în interiorul castelului a unei fântâni adânci de 30 de metri, săpată de prizonieri turci, care după ce au muncit ani buni, crezând ca vor fi eliberați daca dau de apă, au fost uciși în cele din urmă și aruncați la animale (crudă legendă!).
Intrarea în castel se face de pe un pod situat deasupra văii pârâului Zlaşti, care oferă castelului o intrare maiestuoasă. tipică stilului gotic. Lume din toată lumea vine la castelul Corvinilor, afluența de turiști este foarte mare, germani, israelieni, și mulți români, stranieri mai ales, cu copii care rod jucării Fisher Price în cărucioarele lor moderne, indicatoare noi sunt în oraș, organizatori de evenimente și ONG-uri sunt din ce în ce mai multe, într-un cuvânt, se mișcă ceva în Hunedoara.

România Pitorească de la Dragosloveni

La kilometrul 164, pe E85, spre București, după cum citesc pe un pliant, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului. 

Iată Casa memorială Alexandru Vlahută!

Frigul îmi face probleme, și cu mâinile îngețate scot tableta din husa serioux, și încep a face poze. Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!
Conform cu ce? Întreb eu nedumerit.
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme? Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.

Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale. Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual. Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova. Carul există șiazi într-o dependință ca și micuța șaretă cu care poetul se plimba. Când le văd, simt că este rost de ceva fotografii și îmi caut aparatul foto mirrorless de la Sony, care nu mă părăsește niciodată, după care intrăm din nou în casa lui Vlahuță.

Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze! O voi face negeresit, numai să nu uit de indignare, geanta de laptop prestigio ,laptopul și să încarc pozele, pentru ca lumea să știe că există case memoriale ce merită văzute.
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!
Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.

Oferte și tendințe la sfârșitul lui 2014

De obicei cei ce promovează destinații exotice sau exclusiviste, sau pur și simplu accesibile nu sunt doar agentiile de turism, ci și reprezentanțele turistice ale acestor zone sau ale țărilor cu birouri de turism deschise la noi. Așa că este bine să urmăriți ofertele reprezentanțelor dar si ale operatorilor de turism, și siteurile acestora. Cam care cred eu că vor fi tendințele din toamna iarna 2014. 

O dată cu prima zăpadă veți dori să mergeți la schi,  sau poate veți dori să petreceți Crăciunul într-o capitală europeană, este bine să vedeți ofertele de city break la Paris sau la Viena. sau de ce nu în minunatul decor al Alpilor tirolezi, la Innsbruck.

În aceste orașe împodobite somptuos,  sigur se vor găsi sejururi la prețuri  de  la 220 Euro de persoană cu 4 nopți cazare cu mic dejun inclus, așa cum am văzut și în anii trecuți.

Am observat că există un trend de organizare de excursii acasă la Moș Crăciun, pentru iarna 2014, cu safari la o fermă de reni, cu sănii trase de  Husky sau pe snowmobil  precum și oferte de pescuit la copcă pentru cei ce iubesc ,,răcoarea". În acest fel, Laponia și al său Rovaniemi, nu mai sunt un vis atât de îndepărat, chiar dacă prețurile se duc către 1600 de Euro pe sejur.

Sigur vor exista oferte de city break la Amsterdam, la hotelurile de pe malul canalelor râului Amstel cu 4 nopți  de cazare cu mic dejun inclus la pretul de 230-240 de  Euro care să includă mic dejun și  transport cu avionul  cu plecare din București, Cluj-Napoca,Timișoara  și cu taxa de aeroport inclusă.

Revelioanele petrecute în destinații exotice,  foarte departe de zăpada și  de frigul de pe la noi vor include  alegerea unor sejururi în Dubai, Tel Aviv, Seychelles sau de ce nu în Bali, multe dintre ele fiind destinații către care se vor pune la dispoziție chartere asta și datorită noilor zboruri low cost directe din Cluj-Napoca sau Bucuresti. Nu este mai puțin adevărat că și ofertele de city break la Milano sau Barcelona, vor fi atractive,în acestă toamnă sau iarnă pentru cei ce doresc să facă shopping sau pur si simplu să admire arhitectura unor orașe emblematice pentru multe stiluri arhitectonice.
Există și varianta  petrecerii Crăciunului și/ sau a Revelionului  la munte în stațiuni care se înscriu pe un trend pozitiv precum  Straja, Rânca, Șuior( Maramureș), Vatra Dornei, Băile Felix, Cavnic, Păltiniș, Arieșeni sau pleiada de stațiuni de pe Valea Prahovei, unde și prețurile vor fi pe măsură.
Vom aștepta edițiile de toamnă ale târgurilor turistice organizate în Bucuresti și în marile orașe, pentru a vedea mai clar cu ce se prezintă operatorii în acest sfârșit de an.

Dracula din Pasul Borgo

Poate ați auzit de pasul Bârgău, sau Tihuța, sigur mulți ați și trecut pe acolo, ei bine, acolo este un exemplu despre cum să faci bani exploatând un mit istoric, fără mari ancore în istoria reală. 
De altfel, consultând orice site sau orice ofertă de la librariile online, puteți da peste cartea care a făcut cunoscut acest loc din România. Celebrul pas ,,Borgo" din cartea lui Bram Stoker, atrage azi mai multi turiști ca niciodată. Situată între Munții Bârgăului la nord și  craterele vulcanice ale Călimanilor, la sud, această trecătoare ce leagă Țara Dornelor de Țara Bârgaielor, sau Bucovina de Transilvania, are nu mai putin de 1201 metri altitudine. 
Pasul este traversat de așa numita Șosea a Nordului, un drum național foarte bun, recent modernizat.

Prima atracție turistică o constituie pensiunea castel ,,Dracula", desprinsă din poveștile cu orci  din Stăpânul Inelelor sau cu luptători aprigi din urzeala tronurilor carte după care s-a făcut celebrul serial, și vestită de prin anii '90, când un tip ieșea( mai iese și astăzi, pentru 2 lei de turist) dintr-un coșciug, într-o cămăruță întunecată și provoca țipete de spaimă turiștilor amatori de senzații tari și ...ieftine.
Această practică există și astăzi, iar proprietarii au exploatat povestea cu vampirul din Carpați, ridicând chiar și o...STATUIE,  scriitorului irlandez. Se vede treaba că afacerea merge din plin, din moment ce în perioadă de criză au afișate niște prețuri astronomice la cazare și la mâncare. În curând, cred că vor edita și o carte de bucate cu mâncăruri alese din meniul lui Vlad Țepeș, lucru care nu m-ar mira și pe care oricine a studiat puțin marketing turistic l-ar aprecia.

În altă (dez)ordine de idei, aici se mai află o pârtie de schi pentru amatorii de sporturi de iarnă din Bistrița sau de aiurea. Orientarea, lungimea și altitudinea potrivită păstrează stratul de zăpadă mai mult timp.
Pe dealul din apropiere în 1928 a fost ridicată o biserică  cu hramul Nașterea Maicii Domnului, iar corpul de chilii, paraclisul și atelierele de broderie, croitorie și icoane au fost construite începând cu 1994 când ia ființă Mănăstirea Piatra Fântânele.