Un posibil traseu bike și moto pe valea Lotrului

Când am străbătut zona văii Lotrului, în amonte de Voineasa, am avut parte, cel puțin până în zona Cataractelor, de un peisaj sălbatic, iar gândul meu a fost să revin, dacă s-ar mai putea, îmbrăcat în echipament moto și cu motorul din dotare, sau măcar cu o bicicletă adaptată pentru offroad. Dacă nu pot face acest lucru lucru, măcar să recomand la alții zona aceasta superbă din inima grupei Parâng. 
Să vă spun ce am simțit atunci și ce am văzut, poate dau idei...

După ce scapă de strânsoarea chingilor șisturilor cristaline și gnaiselor, de  pe coclaurii cei înalți ai Parângului, și după ce umple largul bazin al lacului de acumulare Vidra, Lotrul trece mândru peste cărările neumblate, și prin pădurile virgine care se  opresc în buza Voinesei. Lasă pe stânga abrupturile Pietrei Albe și ale Ștefleștiului adunându-le izvoarele, iar pe dreapta culmile de pegmatite ale  Munților Latoriței.

Pe traseul acesta sălbatic apare, ca de niciunde, lacul de acumulare Balindru, în fapt un alt contributor hidroenergetic  la sistemul de acumulări și hidrocentrale din bazinul Lotrului( nu mai puțin de 9 baraje și lacuri asociate). Micuț și înghesuit printre versanții, încă împăduriți, lăcușorul acesta este o apariție insolită, la capătul traseului de 14 kilometri care pleacă de la Voineasa și se termină aici. Lacul este situat la altitudinea de 1030 de metri si are un volum de aproape 0,7 milioane de metri cubi. Drumul poate fi făcut cu mașina în jumătate de oră sau echipat cu casca de motor, pe un KTM sau BMW Husqvarna, fără pretenții, dar pierdeți plăcerea de a vă plimba prin pădurile de fag și de amestec cu molid și de a simți aerul tare, ozonat cu miros de mușchi și hribi.

Cataractele se află cu puțin înainte de lacul de acumulare, și oferă o priveliște tulburătoare și un vuiet grozav, în special atunci când ploile umflă apele râului.  Poți privi, alături de prietenii tăi, de motoarele voastre și de căștile moto,de pe viaductul înalt care unește versanții prăpăstioși, stâncile albe de biotit și muscovit acoperă apa, așa că nu-ți rămâne decât să-ți imaginezi lupta dintre micașisturile dure și calcarele ce răsar din loc în loc și apa cea grabnic vărsătoare de șuvoaie sau dacă vreți de puhoaie.

Din fosta exploatare de mică  situată la intrarea în cataracte, se poate ajunge pe firul apei pătrunzând prin pădure și escaladând grohotișurile de la baza pereților. Aici, câteva porțiuni de apă mai liniștită au așternut în malul stâng bucățele lucioase- argintii de mică. În liniștea spartă de foșnetul ritmic al apei, te crezi un veritabil căutător de... argint.

Unde să mergeți vara asta. 6 locații interesante

Începeți concediul, vara, vacanța cu câteva recomandări de pe blogul meu, oferite și în ceilalți ani, oferte pentru România, pentru amatorii de drumeții cu mașina sau pentru cei mai grăbiți, cu bilete de avion ieftine, către unul dintre orașele mari situate în apropierea acestor obiective.

Biserica Şuncă şi Slănină din Dârjiu, judeţul Harghita, intrată în patrimonial mondial UNESCO, pentru spiritul comunitar unic, legat de depozitarea în turnul de nord(chiar şi în ziua de azi) a produselor de şuncă afumată și a cerealelor toate aflate în spații speciale sub zidurile fortificaţiei.Căutați comuna pe drumul dintre Odorheiu Secuiesc și Sighișoara.

Detunatele din Munţii Metaliferi, formate din mii de ,,tuburi de orgă’’ ce se înalţă spre cer, până la peste 1200 de metri, în fapt coloane de bazalt de formă paralelipipedică, ce cad cu zgomot de tunet şi se sparg la baza muntelui. Localitatea din care se ajunge este Bucium( lângă Roșia Montană), iar aici se pot vedea două Detunate: Goală (fără vegetaţie) şi … Flocoasă(cu vegetaţie).

Biserica romano-catolică, monument UNESCO din Ghelinţa, judetul Covasna, în picioare din secolul al XIII –lea, cu picturi şi icoane pe un tavan casetat, uitată de România si adusă în faţă de patrimoniul mondial, care o aşează lângă celebra Coloană a lui Brâncuşi, începând cu 1993.Nu-ți trebuie bilete de avion ca să o cauți  pe drumul Târgu Secuiesc- Covasna, stânga, 3 kilometri

Cascada Săritoarea Bohodeiului de lângă comuna Pietroasa, judeţul Bihor, din Munţii Bihor, a treia din ţară după căderea de apă, are nu mai puţin de 80 de metri înălţime, complet sălbatică şi anonimă printre frumuseţile Apusenilor, care vă oferă o incursiune în pădurile virgine ale masivului Bihor- Vlădeasa.Întrebați de valea Aleului, când ajungeți în Pietroasa.

Mânăstirea Uspenia, din satul Slava Rusă, comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea, situată lângă cea mai mare cetate romană din ţară-Libida-, singura mânăstire de călugări, de rit vechi din lume! iar în același sat singura mănăstire de maici din lume, numită Vovidenia.O variantă interesantă și unică de biserici de rit vechi, cu atât mai mult cu cât se poate vedea chiar și dacă luați bilete tarom, spre Constanța sau Tulcea, ori veniți cu mașina.

Povestea tristă a lacului Bezid de lângă Sângeorgiu de Pădure, în judeţul Mureş, care a înghiţit satul cu același nume, în urma deciziei autorităţilor comuniste. Ca o palmă peste timp, turla bisericii catolice din zonă răsare stingheră dintre apele ,,lacului cu case". O amintire dureroasă , dar spectaculoasă a unei perioade negre din istoria României.

Recomandări pentru Sibiu

Sibiul, orașul acela din inima Transilvaniei, pe care îl iubește toată lumea, nu este un oraș mare ca populaţie, are undeva la 150-160 de mii de locuitori, dar are de multe de oferit, de la Muzeul Bruckenthal unde sunt colecţii de pictură deosebit de valoroase pentru România și pentru Europa, până la bisericile catolică ortodoxă şi evanghelică din centrul oraşului.

 Și aș putea adăuga numeroasele, infinitele festivaluri de muzică, dans, umor, teatru și aglomerația de dame cochete și de însoțitori în pantaloni barbatesti mai mult sau mai puțin fistichii, care inundă străduțele din și de lângă Piața Huet.

Acum, apropo de Biserica Evanghelică, vă recomand să urcaţi în turnul acestei catedrale care are parcă 50 de metri, şi să admiraţi panorama deosebită a Sibiului vechi, dar trebuie să vă ţină picioarele şi să nu aveţi rău de înălţime, pentru că la un moment dat scările de lângă clopote stau parcă suspendate în aer (cel puţin acesta este sentimentul).

Nu voi insista cu alte obiective turistice culturale sau istorice, vă voi spune că admir foarte mult Piaţa Mare, cu acea fântână arteziană ce ţâşneşte dintre pietrele cubice ce alcătuiesc caldarâmul, cu clădirile şi terasele de pe margine, văruite şi renovate. Sau Piaţa Mică, cu multe terase cochete unde nu veți găsi masculi în maieu și treninguri pentru barbati și unde puteţi servi o pizza bună, dar cam scumpă, sau puteți merge la Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor, care dă într-o uliţă sau straduţă îngustă, ce mărgineşte zidul vechi al cetăţii Hermanstadt-ului.

Să nu uitaţi să mergeţi la Muzeul Astra al tehnicii populare, superb amenajat, cu 165 de construcţii săteşti din toată ţara, sau la Răşinari la casele memoriale ale lui  Octavian Goga și Emil Cioran, sau dacă vreţi băi sărate în lacuri din foste ocne de sare, mergeţi la Ocna Sibiului, chiar dacă la un moment dat făcea parte dintre staţiunile prăfuite ale României, azi a renăscut grație unor investiții masive. Plimbați-vă pe străzile și aleile din orașul lui Herman, gustați o mâncare săsească, admirați vitrinele cu antichități sau,  pe cele mai moderne, cu oferte și lichidari de stoc FashionUS, ori participați la jocul actorilor și mimilor din piețele orașului. În acest fel nu veți uita curând orașul acesta de poveste.

Am în plan, pentru că n-am ajuns încă, să merg la Păltiniș, staţiune de mare altitudine din Munţii Cândrel, şi la Gura Râului, undeva la vest de Sibiu, o regiune frumoasă recomandată mie cândva de o înrăită călătoare prin ţară.

Cum arată hotelurile de trei stele de la marea noastră

Plec de la știrea că anul acesta majoritatea românilor care au ales sejururi pe litoralul românesc, au optat pentru hoteluri de trei stele și încerc să fac o caracterizare sumară a acestor unități de cazare. Știm că suntem foarte departe de condițiile chiar ale unor hosteluri din Occident dar, tipic pentru noi, ne mulțumim cu puținul oferit de patronii de ocazie de pe litoral.

Aceste hoteluri din sudul litoralului, mai ales, o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizate într-o proporţie foarte mare. Ofertele de  șase sau şapte zile sunt mai mult decât atractive, pot fi însă probleme cu aerul condiţionat pe care v-a trebui să-l plătiți la recepţie, pentru că agenţiiile din țară au făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.

Hoteluri cu 100 până la 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, sau de două plus( invenție românească, sau nu?) plus câteva garsoniere și apartamente, pentru purtătorul de slapi  de barbati, căruia spațiul nu-i ajunge.

Hotelurile din zona Neptun- Jupiter-Venus, au între10 și 13 etaje( turism pentru tot poporul comunist!?), cu lifturi modernizate şi rapide și servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra stațiunilor și a mării.

Recepţionerele sunt drăguţe şi amabile, parcarea este ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi, ca să nu mai spun de magazinele cu oferte care mai de care și cu promoții de incaltaminte barbati sau femei, sau puradei.
 

Terasele hotelurilor sunt interesante și multe dintre ele creează o ambianţă intimă, fiind situate lângă piscină,  ele oferind posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu amfitrioni cu reale calităţi vocale.

Minusurile s-ar trece în dreptul  piscinelor, desprinse parcă din filmele comuniste alb-negru, populate la amaiază cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, în care adminstratorii sastisiți de rutină, căldură și micuțul salariu, par veniți de pe altă lume.

Vechi, scorojite pe alocuri, cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică( ca să nu-i spun altfel). Cu alte cuvinte, hoteluri de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscine de o stea sau de doi lei.

Bucuraţi-vă totuși de mare, piscina nu-i întotdeauna o opţiune.

Un alt minus îl reprezintă preţurile de la restaurantele hotelurilor, cele de la liber nu cele pe bonuri, cărți și alte hărți, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.

Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei sau mai mult, în condiţiile în care în  orice staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obligă nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, multe hoteluri s-au adaptat și posedă un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet în incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă unde seara se adună masculii  dornici de mișcare în adidasi sport de barbati și în slip( ce dizgrațios, ca să nu spun tot ceva cu ...ios)şi două săli de conferinţe pentru situațiile în care există doritori de training-uri.

În concluzie, nu suntem nici în căruță nici în teleguță, dar măcar mergem pe asfalt și nu pe drum pietruit, în afară de situația în care ne furăm asfaltul de sub picioare.

Monumentul turismului de la Rușchița

Într-un almanah numit ,,Turism și arte", de prin 1985, am găsit un articol( scris de Valentin Borda) și  această poză de o calitate inferioară, rămânănd surprins că există un asemena monument. Și nu în inima Văii Prahovei, în Brașov, Sibiu sau București, ci la Rușchița( sat Rusca Montană, com. Voislova), din județul Caraș Severin.
Cunoscătorii știu că la Rușchița se exploatează cea mai bună și frumoasă marmură din România, zonă  din masivul cristalin Poiana Ruscă( 1374 m, vf. Padeș).
În articol se spunea că în 1935 ia ființă în orașul Caransebeș, Clubul turistic bănățean, asociație română, turistică, educativă, etc, cu scopul de a proteja natura, de a dezvolta alpinismul  și turismul, cercetarea geografică pe teritoriul munților Banatului.
Cea mai notabilă și vizibilă dintre acțiuni a fost și construirea și înălțarea unui ...monument al turismului.
Inițiativa s-a concretizat în vara anului 1936, când în zona ,,Șapte Izvoare", la altitudinea de 800 de metri, lângă comuna Rusca Montană, a fost dezvelit acest monument unic în lume! Planurile monumentului de artă plastică, au fost realizate de inginerii de la serviciul tehnic al exploatării de marmură.

Este o dovadă că bănățenii țin cu tot dinadinsul să fie, cum se zice, fruncea.
Azi, după cum citesc pe site-ul banaterra.eu, monumentul refăcut, a fost mutat din zona ,,Sapte Izvoare", la intrarea în comuna Rusca Montană, mutarea realizându-se în 1986.
Mai jos aveți versurile scrise de inginerul silvic V.M.( așa cum sunt ele trecute în almanah, pentru că cei de pe site nu au pus diacriticile și punctuația) și o fotografie mai nouă de pe site-ul tripimage.com.
,,Turistule, ajuns sub poala pădurii,
Aruncă necazul și patima urii,
Încearcă să prinzi din legile firii
Scânteia divină, virtutea iubirii".

Mănăstirea Prislop și mormântul Părintelui Arsenie Boca

Multă lume confundă cel două mănăstiri care au numele de Prislop, asta chiar dacă ele se află la mai bine de 500 de kilometri una de cealaltă. Cea din zona Maramureș, este situată în pasul Prislop, la 1416 metri altitudine, iar aceasta, vestită pentru că aici s-a nevoit Părintele Arsenie Boca, se află în satul Silvașu de Sus , din județul Hunedoara, la 13 kilometri de orașul Hațeg.

În dealul de lângă mănăstire, către care te strecori pe o alee, la umbra unor fagi bătrâni, se află cimitirul unde este îngropat pr. Arsenie Boca, adevărat loc de pelerinaj pentru mii de credincioși, de toate confesiunile.
Puțin mai sus de mormântul părintelui, este o potecă care duce către o peșteră săpată în stâncă de către Sf. Ioan de la Prislop, numită ,,Casa Sfântului", un loc unde se retrăgea părintele pentru rugăciune și meditație.
Mănăstirea a fost ridicată de Sf. Nicodim de la Tismana, spre a doua jumătate a secolului al XIV lea și a fost refăcută din temelii de Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Basarab, care s-a retras aici după moartea tatălui său în 1564.

Domnița Zamfira se află înmormântată în pronaosul bisericuței în plan triconc( cu turlă pe naos, singura din Transilvania), pe care a vut grijă să o picteze în frescă și căreia i-a dăruit o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni.
În 1762, generalul Bukow incendiază biserica, viața monahală reluându-se timid în anii ce au urmat, iar între cele două războaie mondiale a fost administrată de egumeni greco -catolici( între 1911-1948).
În 1948, după ce aceștia pleacă, este adus Părintele Arsenie Boca, care reconstruiește, reorganizează și pictează biserica, devenind al treilea ei ctitor. Munca părintelui este întreruptă de autoritățile comuniste care prin decretul 410 din 1959 închide mănăstirea și o transformă în cămin de bătrâni. Din 1976 redevine mănăstire de maici, azi numărul lor ajungând la 40. Hramurile mănăstirii sunt Sfântul Ioan Evangehlistul și Înălțarea Sfintei Cruci.

GPS: 45/37/55.22 N, 22/51/6.59 E
Ce să mai vizitați în zonă;
- Cetatea de Colț( Jules Verne)
- Castelul Huniazilor
- Zimbri de la Hațeg
- Ulpia Traiana Sarmisegetusa
- Biserica din Densuș
- Parcul Național Retezat

Bisericile de lemn din județul Bacău

Biserica de lemn Sf. Nicolae, com Berești -Tazlău, 1819

Câteva considerații legate de bisericile de lemn din județul Bacău: 

 - în primul rând trebuie amintit orașul Tg. Ocna, unul dintre campioni la numărul de biserici de lemn din țară, are nu mai puțin de 5 astfel de monumente religioase, din care se remarcă biserica armenească de lemn;

- cel mai întâlnit hram este cel al Sf. Nicolae, ca de altfel în întreaga țară, urmat de bisericile închinate Sfinților Voievozi, hram întâlnit cu preponderență în Moldova, iar cel de-al treilea hram este cel legat de Sfânta Fecioară; curioasă este lipsa hramului Cuv. Parascheva, cel care abundă în general în Moldova, întâlnit la o singură biserică;

- cele mai vechi biserici de lemn din județ sunt cele de la Oprișești( com. Răchitoasa) din 1640, cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmată de biserica de lemn din Șesuri( com. Măgirești), din 1648, cu hramul Sf. Gheorghe și biserica de lemn din Răchitoasa, din 1650, cu hramul Cuv. Parascheva. 

1.  Com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1819
2. Sat Prisaca, com. Berești-Tazlău- biserica de lemn Sf. Ilie, sec XIX
3. Com. Cașin- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril , 1796 și biserica de lemn Sf. Nicolae din satul Curița, 1740, ref. 1933
4. Sat Pralea, com. Căiuți- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1755, ref. 1810
5. Com. Colonești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1673  și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1809, ref. 1832
6. Oraș Comănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XIX
7. Com. Corbasca- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a mănăstirii Pogleț, 1828
8. Com. Dămienești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1779 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Drăgești, 1773
9. Oraș Dărmănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1808, pictată în 1873 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Lapoș, 1813, și biserica de lemn  Ad. Maicii Domnului, din satul Plopu, 1795, ref.în 1886
10. Com. Filipeni- biserica de lemn din sec. XVII și biserica de lemn din satul Mărăști, 1801-1815
11. Com. Găiceana- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1808, ref. 1864, îmbrăcată în scânduri
12. Com. Gura Văii- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1781
13. Sat Brătila, com. Helegiu- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII, ref. 1930 și biserica de lemn din satul Drăgugești, 1790
14. Sat Fundoaia, com. Huruiești- biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul, 1800
15. Sat Bazga, com. Horgești- biserica de lemn din 1875
16. Sat Poiana, com. Livezi- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1814
17. Sat Șesuri, com. Măgirești- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1648
18. Sat Luncani, com. Mărgineni- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1777 și biserica de lemn din satul Podiș, 1845
19. Sat Fântânele, com. Motoșeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1763 și biserica de lemn Înălțarea Domnului, din satul Praja, 1810 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Șendrești, sec.XVIII și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Țepoaia, 1774
20. Sat Brad, com. Negri- biserica de lemn Sf. Ioan, 1771 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Poiana, 1848
21. Sat Bărboasa, com. Oncești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1812-1814, ref. 1898-1909
22. Com. Orbeni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1785
23. Com. Palanca- biserica de lemn Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, 1803, ref. 1923
24. Sat Satu Nou, com. Parincea- biserica de lemn Sf. Împ. C-tin și Elena, 1702, ref. 1863, a mănăstirii Parincea și biserica de lemn din satul Nănești, 1780
25. Com. Pâncești- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1801 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Soci, 1785
26. Sat Rusenii de Sus, com. Plopana- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1798
27. Sat Cornet, com. Poduri- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1809 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Prohozești, 1810
28. Sat Lehancea, com. Podu Turcului- biserica de lemn și vălătuci Sf. Voievozi, 1806 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, din satul Sârbi, 1837-1842
29. Com. Racova- biserica de lemn Sf. Ioan, 1844, ref. 1934
30. Sat Gâșteni, com. Răcăciuni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1808, ref.1877
31. Com. Răchitoasa- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1650, pictată în 1864 și biserica de lemn și vălătuci Sf. Dumitru, 1842 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Oprișești, 1640
32. Sat Misihănești, com. Roșiori- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1811 și biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Poieni, 1808
33. Com. Scorțeni- biserica de lemn Sf. Voievozi- Merișor, 1799 pictată în 1841 și biserica de lemn Buna Vestire, din satul Grigoreni, 1810, ref. 1904
34. Com. Secuieni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1778 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Tisa-Silvestri, 1723 și biserica de lemn a mănăstirii Tisa- Silvestri, 1723, ref. 1870
35. Sat Cucuieți, com. Solonț- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1749, ref. 1808
36. Sat Petricica, com. Strugari- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1860
37. Sat Negoiești, com. Ștefan cel Mare- biserica de lemn Sf. Dumitru, 1806 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Răcăuți, sec.XVIII , ref. 1881 și biserica de lemn din cimitir, de la mănăstirea Bogdana, 1750
38. Sat Drăgești, com. Tătărăști- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1770, ref. 1948
39. Oraș Târgu Ocna- biserica de lemn Cuv. Parascheva- Domnească, 1725 și biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1761, pictată în stil neobizantin în 1889 și biserica de lemn armenească  Sf. Născătoare de Dumnezeu, 1808, ref. 1825 și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1813 și biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1832
40. Com. Ungureni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1754 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Bibirești, 1799, ref. în 1839 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Zlătari, 1702
41. Sat Lunca Dochiei, com. Urechești- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
42. Sat Lichitișeni, com. Vultureni- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1908