Potecile de lungă drumeție

Știu că nu avem o civilizație turistică avansată și din acest motiv nu ne putem compara cu țările dezvoltate, dar aceasta este o propunere pe care o lansez asociațiilor și cercurilor de turism. Sunt sigur că unii ar spune că nu poți să vorbești de Potecile de Lunga Drumeție( PLD- noroc că nu mai există partidul ăsta, că îndată eram portocaliu și și mai știu ce ...ist), dacă încă nu ai poteci montane amenajate și marcate în toți munții și în toată zona extramontană(podisuri, dealuri, câmpii, deltă, litoral).
Este ca și cum ai arde etapele de evoluție...turistică.
Dar hai să le definim.

Definiții
PLD sunt poteci de drumeție perpedes, care traversează o întreagă țară sau o mare porțiune dintr-o țară, parcurgând și legând între ele zone turistice importante.
Frumusețile demne de văzut în țara asta nu se limitează doar la zona montană, fie ea mai înaltă sau mai joasă, ci și la regiunile subcarpatice( ocne, cule, mănăstiri,vulcani noroioși, trovanți, cetăți, lacuri, agroturism, etc.) de podiș(biserici de lemn, biserici fortificate, rezervații, orașe -cetăți) de câmpie( lacuri sărate, ape termale, minidelte, rezervații de luncă) sau de deltă și litoral( herghelii, dune de nisip, talasoterapie, peșteri). Legătura care s-ar crea între multiplele obiective turistice, ar putea revitaliza turismul în multe regiuni, iar dacă acestea ar fi puse pe google maps și ar fi dublate de trasee lungi de mers pe bicicletă, succesul ar fi garantat.

Istoric
Traseele de lungă drumeție au apărut ca o nouă formă de drumeție pe jos în SUA, în 1921, la inițiativa naturalistului Benton Mac Kaye, care a venit cu ideea amenajării unei poteci care să străbată tot lanțul Munților Appalași. Astfel că în 1935, a fost inaugurată Appalachian Trail, lungă de 3500 de kilometri, și care străbătea 12 state americane și două parcuri naționale. În Marea Britanie există Pennine Way, lungă de 400 de kilometri, care traversează centru regatului, pe linia munților hercinici Penini. În Franța rețeaua de PLD, are peste 20 000 de kilometri, și sunt în administrarea unui comitet național.

Principii 
- traseele să parcurgă zone cu peisaje spectaculoase și puncte de belvedere, pe și lângă crestele montane, cu peșteri și chei, zone împădurite, parcuri și rezervații naturale, izvoare și izbucuri, monumente istorice, cetăți, ruine și mănăstiri, crânguri și cătune izolate sau biserici de lemn;
- traseele de câmpie, podiș jos sau luncă, să treacă de regulă prin zone împădurite, rezervații floristice sau faunistice, sau pe la marginea acestora;
- traseele trebuie să evite zonele urbane și suburbane( cu excepția cetăților și monumentelor din orașe), precum și zonele industriale, minere sau cu halde de steril;
- traseele din zonele de munte și de Subcarpați, trebuie trasate astfel încât să nu prezinte dificultăți de parcurgere; astfel ele vor fi accesibile pentru persoane de toate vârstele;
- numărul de trasee naționale trebuie limitat la 10-12, iar din ele se pot desprinde trasee secundare;

Variante PLD

PLD1- Obcinele Bucovinei- Rarău- Giumalău- Călimani- Defileul Mureșului- Sovata -Praid- Sighișoara- Biertan- Mediaș- Ocna Sibiului- Mărginimea- Transalpina(DN67C)- Novaci- Peștera Muierii- Peștera Polovragi- Muzeul Trovanților( Costești); 550-700 km;

PLD2-  Coasta Iașilor- Dealurile Hușilor- Culoarul Siretului- Mănăstirea Borzești- Pasul Oituz- Balvanyos- Lacul Sf. Ana- Băile Tușnad- Defileul de la Racoș- Piatra Craiului- Culoarul Bran Rucăr- Câmpulung-Curtea de Argeș- Pădurea Bucșani( zimbri)- Platforma Cândești- Câmpia Olteniei- Podișul Mehedinți- Defileul Dunării-  Culoarul Timiș-Cerna- Băile Herculane-Bozovici- Cheile Nerei; 800-900 km;

PLD3- Târgoviște- Topoloveni- Valea Vâlsanului- Barajul Vidraru- Transfăgărășan- Muzeul Badea Cârțan- Cârța-Agnita- Dumbrăveni- Podișul Târnavelor-Târgu Mureș- Bistrița-Valea Sălăuței- Munții Rodnei( Parcul Național)- Borșa- Valea Izei( Valea Vaserului)-  Mănăstirea Bârsana- Sighetul Marmației- Ocna Șugatag;700-800 km;

Pensiunea Dany- Clopotiva( Popas Gura Rîului)

În inima Grupei Retezat- Godeanu, într-un peisaj spectaculos, la doi pași de albia Râului Mare, găsiți o pensiune numita Dany. Am găsit-o pe când mă pregăteam pentru asaltul Bucurei și a barajului Gura Apelor.
Proprietarii îi spun Popasul Gura Rîului, dar pe net o găsiți cu numele din titlu.
Nu are pretenții de pensiune de trei sau patru stele, însă condițiile de cazare sunt mai mult decât decente. Accesul este undeva în lateral pe o scară, ce duce la etajul cu 8 camere duble și triple, în total 22 locuri.

Deși pare neterminată din cauza faptului că a mai rămas de dat ultima mână de tencuilă exterioară, pensiunea vă oferă tot c eea ce aveți nevoie, inclusiv un restaurant mare, unde doamna Tomescu (proprietara) și o bucătăreasă, fac minuni gastronomice. Dacă mergeți cu cel mic și acesta face mofturi la mâncare, doamna va încerca să vă ofere tot felul de variante, pe placul copilului. Ca să nu mai spun de clătitele excelente și de gustoasa palincă de casă.
Eu cred că locația este excelentă pentru cei ce-și propun un circuit la Țării Hațegului și  Retezatului, pentru că în zonă ai ce vedea, Slavă Domnului. De toate!

Lacul Bucura- cel mai întins lac glaciar din țară, cel mai înalt baraj din țară- Gura Apelor, zimbri de la Hațeg, Cetatea Colț- evocată de Jules Verne în Castelul din Carpați, biserica de la Densuș, mănăstirea Prislop și Colț și Sarmisegetusa Ulpia Traiana, sau defileul Râușor cu stațiunea de iarnă, cu același nume.

Date:
Popas Turistic Gura Rîului
Sat Clopotiva, nr. 320 A, com. Râu de Mori
jud. Hunedoara
tel: 0748304971/ 0766737079
mail: tomescu_cristina71@yahoo.com
www.popasulgurariului.ro

Peștera Urșilor din Cheile Dâmboviței

Pe drumul forestier, sau mă rog pietruit, al văii Dâmboviței care urcă spre Sătic și de acolo mai departe spre Barajul Pecineagu, se află Cheile de Sus, Cheile Plaiului Mare sau ale Dâmboviței.

Cheile sunt săpate în calcare tithonice și jurasice, care aparțin Muntelui Iuga cel ce se prăvale la Podu Dâmboviței în zona Posada,  și care reprezintă ultimele prelungiri ale Masivului Iezer- Păpușa.


La doi kilometri de intrarea în chei, pe peretele drept al văii, găsiți niște scări betonate, abrupte, semn că acolo a fost amenajată o intrare în peșteră. Nimic nu-ți spune ce este acolo, nici urmă de vreun indicator, doar curiozitatea te îndeamnă să urci acele scări. Sus, în peretele calcaros se află un mic portal prin care ieșea apa pârâiașului, care a săpat peștera. Era un afluent al Dâmboviței, care astăzi s-a pierdut prin cotloanele muntelui și nu mai confluează cu râul cel mare.

Peștera este vizitabilă cu lanterne și un minim de echipament, dar frumusețea ei este pierdută, pentru că anii de delăsare și-au pus amprenta asupra ei. Scheletele de Ursus Spaeleus, au fost luate de administratori sau de turiști, iar concrețiunile frumoase care împodobeau pereții și tavanul au dispărut în rucsacii speologilor de ocazie.

Așa că azi, nimic nu mai impresionează la această cavitate numită și Peștera Colțul Surpat, cu o lungime de 370 de metri, altitudine de 850 de metri și cu două galerii fosile.

Povestea descoperirii ei este interesantă. În primăvara anului 1956, săteanul Sintinică Gheorghe, din Podu Dâmboviței, lucra la corhănit de lemne lângă poiana situată sub Vârful Raței. După ce a muncit zi lumină, a coborât în vale să-și rânduiască cei câțiva bușteni de conifere, cărora le dăduse drumul în jos; în vale nici urmă de bușteni, parcă îi înghițise pământul.

Lăsându-se sera, a plecat omul acasă, contrariat și mâhnit de dispariția ciudată a buștenilor. A doua zi, a luat la pas drumul buștenilor, din deal în vale și i-a găsit pe toți pe platforma de la intrarea unei peșteri, a cărei intrare era mascată de vegetație abundentă.
Așa a fost descoperită peștera de Colțul Surpat, constituită -cică- în rezervație științifică sub numele de Peștera Urșilor.

Cazinoul din Herculane- o bijuterie parțial refăcută

 by Sofia Flori

Cazinoul este una dintre vechile si frumoasele cladiri ale statiunii. Cand spui " Cazinoul din Herculane " imediat iti vin in minte pe langa superba constructie, jocurile de noroc și stralucirea de altatdata a aristocratiei europene.

Cazinoul a fost construit in perioada 1862- 1864, dupa planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer. 

Acelasi arhitect a realizat si  planurile pentru Sediul Marelui Stat Major de la Viena si pentru complexul balnear de la Baile Herculane;  iar in  1872, arhitectul a fost contactat  de Administratia Casei Princiare Romane pentru realizarea planurilor resedintei de vara a suveranului roman, Carol I, la Peles.

Imbina mai multe stiluri arhitecturale, atat la exterior (baroc si renascentist) cat si la interior (stiluri ecletice, romanic si gotic). Constructiile de la Baile Herculane au fost incepute ca urmare a vizitei  din 1852 a Imparatului Franz Joseph, care, la fel ca si predecesorul sau, Francisc I,  a apreciat  calitatile curative a apelor termale de aici.

Cladirea cazinoului a fost prevazuta cu sala de spectacole, restaurant si bazarul cu 14 bolti si 12 ferestre. Intrarea in salon se facea de pe o terasa acoperita cu o panza speciala, asa cum apare pe vederile vechi.
Printr-un coridor acoperit, se comunica cu hotelurile Decebal (Pavilion nr. 2 , anul 1861) si Traian (Pavilion nr. 1, anul 1869). La etaj  se afla " Sala de Argint ", unde se juca ruleta si alte jocuri de noroc.

In anul 1956, intreaga cladirea a fost cuprinsa  de un incendiu de proportii, in urma caruia au cazut cele 5 statui de pe frontispiciu ....si nici refacerea interioara nu a mai redat intocmai aspectul initial (au disparut balcoanele din salon). Totusi,  picturile din Sala de Argint nu au fost atinse de flacari si s-au pastrat pana azi, iar  aceste  picturi reprezinta figuri mitologice.

Astazi, Cazinoul nu mai este ce a fost. Dar, a trecut de ce a fost mai greu!!
Un om cu foarte multi bani si cu afaceri in domeniul jocurilor de noroc, l-a cumparat in 2009 si acum se afla in plin proces de restaurare. O parte din cladire este deja refacuta,  pastrand in proportie de 99% aspectul original. Un pictor restaurator foarte cunoscut incearca sa refaca si picturile care sunt degradate destul de mult. Stiu, toate astea costa muuult si necesita timp dar...eu stiu ca merita, din ce am vazut la fata locului.

Restaurantul este aproape reconditionat in totalitate, iar decoratiile sunt cu foita de aur de 4 carate. Arata foarte bine. Aici, toata vara s-au tinut mese festive, nunti si botezuri la capacitate normala. Sala de spectacole o sa fie curand gata, inca se lucreaza aici, doar ca,  balconul o sa ramana nefunctional fiindca a fost gresit construit.

La etaj, in Sala de Argint, inainte se afla Muzeul Nicolae Cena, acum toate exponatele au fost mutate mare parte din ele la Resita. Aici, inca nu s-au apucat de lucrari; trebuie un pictor foarte iscusit, ca sa refaca picturile superbe, si inca mai este mult de munca si cercetat. Aceasta sala o sa dureze cel mai mult, zic eu.
Picturile au o frumusete aparte si sunt perfect incadrate in acea incapere.

Legenda Nerei sau a Nerganei

.Undeva sub Piatra Goznei, din Munții Semenic, se formează un pârâiaș numit Neargănul, Nera sau alintat, Nergănița.
Nera are parte de o legendă tristă, de o poveste de dragoste spusă de undele ei, în zbaterea prin Munții Aninei  și prin faimoasele și sălbaticele ei chei.

Iată povestea, așa cum a fost ea spusă de Moș Andrei Morariul, lui Dan Pasere, jurnalist la almanahul de turism BTT din 1986:

,, Se zice că de mult de tot, pe atunci când Soarele se întâlnea în fiece zi cu Luna, trăia în pădurile de aici un mândru fecior, falnic și puternic ca bradul.
Vânător iscusit cum altul nu era, el întâlnește o mândrețe de fată cum nu mai văzuse; mult s-a mirat de îndrăzneala fetei de a bate codrul pe acolo pe unde numai fiarele sălbatice erau la ele acasă, dar mai mult s-a speriat când în zilele următoare, reîntâlnind-o își simți inima bătând să-i spargă pieptul; nu trecu multă vreme și pădurea, martora iubirii lor curate, îi găzdui, tăinuindu-le dragostea.
Tatăl fetei, stăpânul acestor locuri, puse iscoade să-i urmărească drumurile prin pădure și aflând despre iubirea dintre voinic și fată, mâniat, trimise iscoade și potere să-l aducă pe flăcău în lanțuri. Vezi bine, singura-i copilă, pețită de boieri mari, sosiți cu alai să-i ceară mâna, îi refuzase, îndrăgind un flăcău fără de stare.
Hain la suflet, stîpânul locurilor cetlui flăcăul după gratii crezând că odată întemnițat, copila va uita iubirea-i curată și-și va alege un mire de neam boieresc. Nici rugămințile fierbinți, nici plânsul, nu-l înduplecară; ferecat în lanțuri flăcăul fu aruncat într-o grotă din inima munților, hruba cu intrarea fiind apoi zidită. Așa că hotărî să o dea unui bei  putred de bogat, dar slut și bătrân. ( de aici, o legendă cu Lacul Ochiul Beiului).
În seara nunții o pală de vânt aduse chemarea flăcăului ferecat în lanțuri; cu lacrimi de jale copila se rugă la Zâna cea Bună s-o ajute. Văzându-i dragostea curată, zâna o transformă într-o șuviță de apă cristalină și puternică, ce începu să se strecoare din piatră în piatră până în inima muntelui.
Așa începu fata să-și caute voinicul ferecat  și-n ajutor să-i vină, sfredelind temnița de piatră. Trecură ani după ani, și Nergănița cu dragoste nestinsă, străpunse muntele până în cele mai tainice ungere, căutându-și iubitul. Când în față i se deschise câmpia largă a Dunării, a înteles că drum de întoarcere nu-i; cu durere în suflet lasă să-i rătăcească unda prin câmpie purtându-și povestea de dragoste. Mărturie peste vremuri au rămas cheile ce spintecă muntele, grotele ce împânzesc pereții, lacurile cristaline adunate din lacrimile vărsate. Aceasta este povestea adevărată a Nergăniței..."

Circuitul tuturor bisericilor de lemn din Bucovina (județul Suceava)

Biserica de lemn Dragoș Vodă -Putna

Câteva considerații personale cu privire la bisericile de lemn din județul Suceava (Bucovina):

- deși abundă în biserici pictate, unele dintre ele aflate în Patrimoniul mondial UNESCO, numărul bisericilor de lemn este relativ mic; este posibil ca luând exemplul marilor domnitori care au ridicat biserici de zid, unele fortificate( Putna, Moldovița, Sucevița, Probota, Dragomirna), obștile rurale să construiască biserici solide care să dăinuie;
- este interesant că cele mai multe dintre bisericile de lemn bucovinene, sunt construite în timpul stăpânirii austriece( 1775-1918), și mai ales în perioada în care s-a produs o anumită relaxare, odată cu proclamarea Marelui Ducat al Bucovinei, iar românii s-au bucurat de drepturi mai multe și garantate;
- în ceea ce privește hramurile acestor biserici, se întâlnește în mod egal Adormirea Maicii Domnului, cu Sf. Nicolae( cel mai întâlnit hram din țară), Sf. Voievozi și Cuvioasa Parascheva;
- în cimitirul din Putna  se spune că se află cea mai veche biserică de lemn din Europa, ctitorită de Dragoș Vodă în 1352, cu o istorie interesantă, legată de mutarea ei de către Stefan cel Mare, într-o noapte, de teama răsculării țăranilor din Volovăț;

biserica de lemn a Mănăstirii Daniil Sihastru

1. Com. Adâncata- biserica de lemn Sf. Dumitru, una dintre cele mai vechi din Moldova, decor sculptat în lemn și picturi murale originare, 1794
2. Com. Bilca- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1752
3. Com. Bogdănești- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1779, ref. 1805
4. Com. Boroaia- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1808
5. Sat Cumpărătura, com. Bosanci- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1792
6. Com. Botoșana-biserica de lemn Sf. Dumitru, 1810
7. Sat Humoreni, com. Botoșana- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII
8. Oraș Broșteni- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1799
9. Sat Pârteștii de Sus, com. Cacica- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1779 cu o clopotniță din 1861
10. Sat Băisești, com. Cornu Luncii- biserica de lemn Sf. Voievozi, 1778
11. Com. Dărmănești- biserica de lemn Înălțarea Domnului, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Călinești, 1794
12. Sat Gheorghițeni, com. Dorna- Arini- biserica de lemn din sec. XVIII
13. Com. Dorna Candrenilor- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, a mănăstirii Podu Coșnei, 1918
14. Com. Drăgușeni- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1780
15. Mun. Fălticeni- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1706, ref. 1824
16. Sat Bănești, com. Fântânele- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1706, ref. 1826
17. Com. Forăști- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1764
18. Com. Fundu Moldovei- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, a mănăstirii Orata, 1953 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Colacu, 1800
19. Sat Rudești, com. Grămești- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Dumitru, 1792, ref. 1945
20. Sat Iacobești, com. Grănicești- biserica de lemn Nașt. Maicii Domnului, 1792
21. Sat Horodnic de Jos, com. Horodnic- biserica de lemn Înălțarea Sfintei Cruci- Călugărița , un articol AICI,  1717, cu iconostas din 1782 și biserica de lemn Sf. Dumitru, din satul Horodnic de Sus, 1790
22. Sat Botești, com. Horodniceni- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1801, ref.1893
23. Com. Iacobeni- biserica de lemn, 1812
24. Com. Mitocu Dragomirnei- biserica de lemn Cuv. Parascheva, 1792-1794, cu iconostas din 1796
25. Sat Moara Nica, com. Moara- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1774
26. Com. Putna- biserica de lemn a lui Dragoș Vodă, 1352, cea mai veche biserică de lemn din Europa și biserica de lemn Nașt. Sf. Ioan Botezătorul, a Mănăstirii Daniil Sihastru
27. Com. Rădășeni- biserica de lemn Sf. Mercurie, 1623 pictată în 1875 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Lămășeni, 1703
28. Sat Buda, com. Râșca- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1790
29. Com. Siminicea- biserica de lemn Duminica Tuturor Sfinților, 1830
30. Com. Todirești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1782 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Soloneș, 1781
31. Sat Mănăstioara, com. Udești- biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, a fostului schit Mănăstioara, 1700
32. Sat Cotu Băii, com. Vadu Moldovei- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1835-1838 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Fântâna Mare, 1832 și biserica de lemn Sf. Nicolae, din satul Ioneasa, 1805 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Praxia, sec.XVIII
33. Com. Vama- biserica de lemn Înălțarea Domnului, 1783
34. Com. Zvoriștea- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1782 și biserica de lemn Sf. Voievozi, din satul Șerbănești, 1778 

    

    biserica de lemn Călugărița din Horodnicu de Jos

Biserica romano-catolică din Băile Herculane

by Sofia Flori
Facebook

Biserica poarta hramul  "Adormirea Maicii Domnului " si a fost construita intre anii 1836-1838, in timpul imparatului Ferdinand I.
 
In anul 1768, Imparatul Iosif al II- lea, fiul imparatesei Maria Tereza cere construirea unei capele catolice rotunde si care a fost distrusa in 1788 de catre turci.

A fost renovata intre anii 1997- 2000.
Impreuna cu suita ei, imparateasa Elisabeta ( Sissi ) a participat la slujbele de la Capela Catolica, in Saptamana Patimilor si in zilele Sfintelor Pasti, precum si in celalalte duminici din timpul sejurului de sase saptamani, din  1887, petrecut la Baile Herculane.


In perioada sejurului imparatesei, serviciul de paroh romano - catolic a fost indeplinit  de Emil de Folly, canonicul din Timisoara.
Biserica este mai mereu deschisa vizitatorilor si nu numai, si ca mai toate bisericile catolice, este foarte frumoasa.

Interiorul este destul de simplu decorat, curat,  mereu luminos si cu muuulte flori proaspete. Aici, la orice ora din zi, gasesti liniste si iti poti oferi o mica pauza de rugaciune si regasire.
O singura data am gasit-o foarte aglomerata dar in restul datilor nu prea avea vizitatori.