BAIA- comuna cu trei biserici domnești

Un ochi de sat îmi clipește ștrengărește din largul luncii Moldovei, de fiecare dată când apuc drumul Bucovinei.
 Se întâmplă la intersecția de pe deal, unde un indicator îmi spune că mai am trei kilometri până la Baia. Întotdeauna o iau pe drumul Rădășeniului și al Păltinoasei, ca să ocolosec Fălticenii și Suceava. Într-o zi, prin preajma Bobotezii, n-am mai rezistat și dorința a dat ghes mâinii să apuce stânga de volan, către satul uitat cu trei biserici, fostă capitală.


Da, așa este, fostă capitală a Moldovei, prima capitală a primului stat moldovenesc. Cunoscut din documente ca Civitas Moldaviae, acest fost târg are o poveste și un destin oarecum tragic.
Vizitându-l, Nicolae Iorga  are pentru el o scurtă dar cuprinzătoare caracterizare: ,, Baia, astăzi un sat mic cu ruine mari"...

Se pare că dateaza chiar dinainte de marea invazie a tătarilor( n.a. 1241), deci din prima jumătate a secolului al XIII lea.
Denumirea de Baia apare și în actele legate de înscăunarea lui Dragoș, ca domn al Moldovei în 1359 și se pare că acest statut l-a avut și pe perioada domniei lui Bogdan I. Orașul, care era cel mai mare târg de la est de Carpați,  a avut și  până la 20 000 de locuitori, în perioada de maximă înflorire economocă. Tot atunci, trei domnitori ridică trei biserici impresionante prin dimensiuni și arhitectură.

Prima rămasă în picioare, dar în ruine, este catedrala catolică, ctitorie a lui Alexandru cel Bun, realizată între 1417-1420. A fost un gest extraordinar făcut de domnitor pentru soția sa de religie catolică și în cinstea înființării episcopiei romano-catolice de Baia, la 1413.
Ruinele scăldate în soarele de ianuarie te lasă să intuiești mărimea acesteia și numărul credincioșilor sași sau polonezi care participau la slujbe. A fost la vremea ei cea mai mare dintre toate câte erau în Țara Moldovei. Cu toate astea nu este cea mai veche, pe teritoriul orașului a mai existat o mânăstire franciscană, ctitoria Mușatei, mama lui Petru Voievod în 1377.

Celelalte două biserici au rezistat până astăzi și reprezintă mândria micii comune.
Prima este ctitoria lui Ștefan cel Mare din 1467 și are numele de Biserica Albă- Sf. Gheorghe. A fost ridicată în amintirea bătăliei pe care marele domnitor moldovean a avut-o aici cu Matei Corvinul.
Situata la marginea satului, cu cimitirul  cosmopolit aflat în spate, mă uimește poziția sa la doi pași de câmpurile arate ale localnicilor, în mijlocul câmpului Moldovei. Nu prea mi-o imaginez ca fiind înconjurată de fortificații, pentru că nimic din jur nu mai amintește de ideea de cetate. În spatele bisericii am întâlnit un altar de gheață care aștepta slujba oficială de Bobotează. La cealaltă biserică, sătenii munceau încă la asamblarea acestuia făcând un zgomot infernal cu drujbele.


Ceva mai în centrul satului,  mai tânără decât celelalte, biserica lui Petru Rareș din 1532 rămâne cea mai frumoasă apariție arhiteconică, așa cum am prins-o eu, mângâiată de soare și de umbrele molizilor uriași care se scurg pe pereții cândva pictați.
Aici reușesc să intru în biserică și să admir picturile originare, înnegrite de vreme. Un bătrân pe care nici nu l-am văzut își face apariția  intempestiv și, gârbovit îmi spune cu obidă că s-a încercat includerea biserici și a picturilor într-un program național de refacere, dar nu s-a putut. Astfel, pictura interioară se degradează, cea exterioară a dispărut de mult, doar fațada estica mai păstrează câteva urme, care amintesc de Moldovița aceluiași ctitor.

Perioada de glorie a orasului ia sfârșit odată cu întemeierea prin hrisov domnesc, la 1780 a târgului celui nou Șoldănești, devenit mai târziu Fălticeni.
Târgoveții și bruma de meșteri  germani, se mută spre târgul cel nou cu mari iarmaroace și mai ferit de inundațiile Moldovei.
Aceasta este povestea tristă a satului Baia, și a ceea ce a fost. Ce este și mai tragic este că nu este promovată ca valoare artistică, arhitecturală și religioasă, nemaifiind, dupa știința mea,  nicăieri în România un sat cu trei ctitorii domnesti.

Clăbucetul Predealului

Majoritatea pârtiilor de schi din Predeal au fost construite pe pantele nordice și nord-estice ale Clăbucetului Taurului, unde datorită expunerii prielnice, zăpada poate ține câteva luni bune pe an. Așa cum cred ca se va întampla și în acest an, când se va schia și in mai.

Pârtia Clăbucetului a fost amenajată în 1942, între Cabana Clăbucet-Plecare situată la 1451 metri și vărsarea pârâului Teascului în Poliștoaca, unul dintre pâraiele care formează Parahova, situată la 1030 metri. Aci ceva mai târziu s-a construit Cabana Clăbucet-Sosire. Diferența de nivel este 420 de metri iar lugimea acesteia trece de 2300 de metri.

Telescaunul a fost construit în 1964 si modernizat în ultimii ani, are o lungime de 1740 de metri  cu 29 de stâlpi de susținere. Diferența de nivel este de 400 de metri, pe care o parcurge în maxim 20 de minute. Pentru cei ce doresc doar să se plimbe, o tura pentru doi adulți și un copil costă 80 lei.

Acest telescaun funcționează și vara, către Cabana Clăbucet -Plecare, pentru amatorii de excursii in Masivul Piatra Mare, pe culmea Clăbucetului, cabana Gârbova( Munții Baiu) și Azuga, pe traseul care merge pe sub vărful Clăbucetul Taurului.

În zonă există și partia Clabucet -Sosire, un mic teleschi pentru începători și copiii înscriși la școlile de schi  si,  de asemenea există o pârtie pentru avansați în zona Cabanei Clăbucet Plecare. La  bază (și cu nocturnă) este distractia pentru săniori!
Adică pentru paltonari sau pentru cei ce nu au loc de fâșurile de fițe ale celor ce s-au născut în capitală și deci, care este, schiori ... înnăscuți.

Sunt rău evident. Fără supărare!

Obiective turistice inedite din România

O enumerare a câtorva inedite obiective turistice din țara noastră poate fi de folos, atunci când vă propuneți să vizitați o anumită regiune turistică. Această postare face parte din categoria ,,Minunile României" începută cu Minunile Tehnice ale României și  Minunile Naturale ale României.




1. Încuietoarea ușii sacristiei de la biserica fortificată din Biertan, obiectiv aflat în patrimoniul mondial UNESCO. Sunt 13 încuietori acționate simultan. Încuietoarea este construită în 1515 și este unică în România. Tot acolo se află și o cameră a soților, cu rol de împăcare, excelent exemplu de implicare a comunității. Mai multe în altă postare- AICI. 

2. Castelul regelui Alexandru al  Serbiei de la Bocsig, ridicat în 1860 și construit în stil renascentist târziu. 

3. Drumul roman de la Bocșa  până la Biniș, păstrat pe o lungime de 5 kilometri( secolele II-III). 
4. Rezervația de zimbri Pădurea Neagră de la Bucșani din județul Dâmbovița, cea mai mare din țară, cu peste 40 de exemplare.

5. Schitul rupestru Corbii de Piatră, din satul Jgheaburi, comuna Corbi, județul Arges, cu cea mai veche pictură din Țara Românească.( sursa foto:corbiidepiatra.ro)


6. Cheile Bistriței de lângă Costești, foarte înguste și cu cruci sculptate în pereții stâncilor.

7. Cel mai vechi clopot din Țara Românească( 1385) de la mânăstirea Cotmeana, județul Argeș.

8. Ruinele castrului roman din secolele II-III, singurul care mai păstrează zidurile și întăriturile. Localitatea Surducu Mic, comuna Forotic, județul Caraș -Severin.

9. Plantația de bambus din localitatea Gurasada, județul Hunedoara.

10. Cea mai veche biserică de lemn din lume- Biserica Nașterea Maicii Domnului-Deal, construită în 1364 cu refacere ulterioară în secolul al XVIII lea. În apropiere, Biserica Nașterea Maicii Domnului-Vale, care este monument UNESCO.

11. Peștera cu picturi rupestre din paleolitic, cu desenul Calul de la Cuciulat, descoperit în peștera Cuciulat.

12. Rezervația naturală Focul Viu, din satul Terca, comuna Lopătari, județul Buzău, cu flăcări de jumătate de metru generate de gazul care vine printre stratele pământului.

13. Mina de petrol de la Sărata Monteoru, comuna Merei, județul Buzău.( sursa foto: dinbuzau.ro)


14. Primul parc dendrologic din țară, declarat în 1892, cu rezervație de stejar roșu, în comuna Mihăești, judetul Argeș.

15. Cel mai vechi teatru din țară care funcționează la Oravița. Numit azi Mihai Eminescu,este un  monument în stil baroc-vienez, ridicat între anii 1815-1817, cu un muzeu de istorie a teatrului. Tot în oraș, un inedit muzeul al farmaciei.

16. Cele două izbucuri( izvoare carstice) din comuna Poșaga, județul Alba, unul cu apa caldă numit Feredeul și altul cu apă rece numit Bujorelul.

17. Obiceiul ciudat al localnicilor din comuna Râciu, județul Mureș, de a înconjura biserica de trei ori înainte de a intra în biserică la slujbă.

18. Parcul dendrologic din satul Bazoș, comuna Recaș, județul Timiș, cu un aranjament unic în țară după culorile plantelor și copacilor( pe criterii de varietate, contrast, sau armonie).

19. Colecția de săgeți otrăvitoare din casa Zapolya( secolul al XV lea), transformată azi în muzeu de istorie și etnografie.


20. Turnul înclinat al bisericii evanghelice din satul Ruși, comuna Slimnic, județul Sibiu, cu înclinare puternică din cauza unei alunecări de teren.

21. Biserica Coconilor sau a Beizadelelor de la Suceava cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, ctitorie a lui Vasile Lupu din 1642.

22. Stațiunea Poiana Mărului-Muntele Mic, din comuna Zăvoi, județul Caraș-Severin, unde se află cel mai lung telescaun din țară în lungime de 3,5 kilometri.

23. Rezervația botanică cu bujori de stepă de lângă Zau de Câmpie, județul Mureș, unică în Transilvania.

24. Cimitirul de la Sulina unde sunt morminte ale credincioșilor diferitelor confesiuni. Cunoscut în perioada interbelică ca un porto-franco cosmopolit, aici își află odihna vesnică oameni de următoarele confesiuni: ortodoxă, ortodoxă de stil vechi, ortodoxă de rit vechi, romano-catolică, greco-catolică, protestantă, musulmani, ortodoxă- armeană, iudaică/mozaică, etc.

25. Ruinele unei așezări monahale, cu picturi rupestre din satul Șinca Veche, comuna Șinca, județul Brașov. Promovată ca obiectiv turistic pe o pagina de fb- AICI.

26. Mânăstirea Răducanu, de la Târgu Ocna, cu biserica fortificată Buna Vestire, cu pisania în limba franceză- singura din țară.

19 orașe au intrat în cursa pentru titlul Capitala Earth Hour România

O initiativa excelenta a WWF Romania, pentru actiunea de pe 31 martie, cand intre 20.30 si 21.30 va fi celebrata Ora Pamantului( Earth Hour). Cititi articolul preluat de pe TOTB.ro

Oraşele care au acceptat provocarea WWF de a demonstra că pot construi strategii pe termen mediu şi lung, în beneficiul cetăţenilor şi al naturii sunt: Adjud, Bistriţa, Botoşani, Brăila, Braşov, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Giurgiu, Iasi, Mizil, Panciu, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Roman, Sighisoara, Slobozia, Suceava şi Timisoara.
Primăriile care participă la concurs în numele comunităţilor lor vor trebui să realizeze un dosar în care să detalieze atât proiectele şi iniţiativele din domeniul protecţiei mediului înconjurător derulate în anii trecuţi, cât şi pe cele ce urmează a fi implementate în viitorul apropiat, inclusiv planurile pentru organizarea Earth Hour 2012. Domeniile avute în vedere sunt: infrastructura de mediu, economisirea energiei şi investiţii în surse de energie regenerabilă, gestionarea şi extinderea spaţiilor verzi, educaţie şi comunicare în acest domeniu, îmbunătăţirea/dezvoltarea reţelei de transport în comun, conservarea biodiversităţii şi aplicarea bunelor practici de mediu la sediul primăriei.
Bătălia pentru titlul de Capitala Earth Hour nu se dă doar între municipalităţi, ci diferenţa o vor face locuitorii oraşelor concurente. Conform regulamentului, oraşele care, în urma evaluării dosarelor, vor obţine primele 3 punctaje, vor intra în Finala Competiţiei pentru Capitala Earth Hour, în cadrul căreia locuitorii celor trei oraşe sunt invitaţi să aducă, într-un punct al oraşului care va fi comunicat ulterior de către municipalitate, cât mai multe PET-uri. Oraşul în care va fi colectată cea mai mare cantitate de PET-uri va fi desemnat drept Capitala Earth Hour România, 2012.
Formularul de participare, regulamentul şi alte detalii legate de competiţie sunt disponibile pe website-ul campaniei.
O provocare pentru fiecare dintre noi
Earth Hour este un prilej de a ne arăta atenţia faţă de problemele de mediu care ne afectează în mod direct, din ce în ce mai mult. Earth Hour înseamnă, de asemenea, voinţa şi bucuria de a transmite mesajul mai departe şi de a-i îndemna pe cei din jur să se alăture campaniei.
Provocările Earth Hour li se adresează nu numai oraşelor, ci şi publicului larg, companiilor şi celebrităţilor, ca mecanism de răspândire a mesajului şi de responsabilizare în ceea ce priveşte modul în care ne raportăm la mediu şi la resursele naturale. „I Will If You Will”, noua platformă globală a campaniei, are scopul de a ilustra faptul că oricare dintre noi, indiferent de funcţie, domeniul de activitate sau statut social, are puterea de a schimba ceva în lumea sau în anturajul în care trăieşte.
Ideea campaniei de anul acesta este de a-i impulsiona pe oameni să creeze provocări după propriul plac şi din imaginaţie proprie, provocări care să le fie adresate rudelor, prietenilor, fanilor/simpatizanţilor (în cazul persoanelor publice) prin intermediul reţelelor sociale – Facebook, Twitter, YouTube, dar şi email.
De la an la an, mişcarea Earth Hour, iniţiata şi coordonată la nivel global de WWF, capătă proporţii din ce în ce mai mari, cucerind sute de milioane de oameni şi, totodată, inducând un sentiment de apartenenţă la o comunitate, în rândul celor care sarbătoresc Earth Hour de fiecare dată. Evoluţia spectaculoasă pe care a cunoscut-o mişcarea, de la prima ediţie din 2007 cu un singur oraş participant (Sydney) şi până în prezent, cu o participare de peste 5200 de oraşe din 135 de ţări, a demonstrat că 1.8 miliarde de oameni din întreaga lume îşi doresc să facă ceva concret pentru mediul înconjurător. Mai mult, de-a lungul timpului, ei şi-au împărtăşit în mod voluntar poveştile, ideile şi planurile de acţiune în beneficiul naturii, arătând că le pasă si că vor să se dedice mai mult acestei cauze. Astfel, Earth Hour a devenit un simbol important al unui angajament mult mai complex decât ceea ce presupunea evenimentul la început – stingerea luminilor pentru o oră.
Sursa: WWF Romania

Biserica fortificată din Hărman- Honigberger Kirchenburg

În 1240 un document regal impunea ca toate bisericile din Țara Bârsei și domeniile lor să intre în administrarea ordinului călugărilor cistercieni. Acest ordin de călugări a construit numeroase abații în sudul Transilvaniei, cea mai veche dintre ele fiind cea de la Cârța, din Țara Făgărașului( postare și imagini -AICI).






Între aceste donații se afla și o basilică mică din localitatea săsească Honigberg, Hărmanul de astăzi, închinată Sfântului Nicolae.
Ansamblul fortificat din centrul comunei păstrează numeroase influențe romanice cu o absidă semicirculară și ferestre originare cu urme de picturi murale. Sub influența arhitecurii gotice care caracterizeză majoritatea construcțiilor religioase cisterciene, au fost mai târziu practicate ferestre în boltă iar corul pătrat a fost flancat de capele rectangulare. Bolțile navei și corului au fost distruse într-un puternic incendiu și refăcute în jurul anului 1595.

Incinta inelară a cetății a fost întărită începând cu secolul al XV lea iar turnul clopotniță a fost adăugat un secol mai târziu ca și șanțul de apărare cu apă. La interior, pe marginea zidului de apărare, au fost dispuse, ca la toate cetățile săsești cămările cu provizii așezate pe două niveluri.
La parterul turnului de est se păstrează-cel mai bine din Transilvania- o serie de fresce de o valoare deosebită, din secolul al XIV lea cu teme ca: Răstignirea, Judecata de Apoi sau Glorificarea Sfintei Fecioare Maria.

Vizitarea ansamblului cetății se face începând cu MARȚEA  de la ora 9 ( până la 12 și apoi de la 13-17) și până duminică. Este bine de știut pentru că noi am ajuns luni, astfel că nu am putiut vizita interiorul. O să-mi spuneți că lunea majoritatea obiectivelor sunt închise, dar de obicei la bisericile fortificate există o persoană care deține cheia și pe care o poți contacta în tot timpul anului. Exista și aici un îngrijitor al cetății la ușa căruia puteai suna, dar nu era acasă.

Pentru a evita neplăcerile vă dau și un număr de telefon 0726601933 sau 0748067962. Intrarea este 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii.

Reclame turistice din anii '70-'80

Am identificat o pagină de facebook care se ocupă de adăugarea de poze și vederi din perioada comunista, numita ,,Turismul de altădată". Aveam câteva poze din vechi almanahuri care m-au surprins prin stupizenia lor sau prin ineditul lor.

Categoria ,, Sexualitatea în comunism" - cu poze de la mare, reclamele IHR-ului( Intreprinderii de Hoteluri și Restaurante). Cu fete frumoase și sumar îmbrăcate, asta se întâmpla până prin 1983, după aceea ele au fost interzise.  Asta ca urmare a vizitelor în China ale Tovarășului, și după bancurile cu prima poza sexy din China: Mao Zedong descheiat la primul nasture de la tunică!?

Categoria ,,Nicio masă fără pește"- pește care, începând de prin 1986 nu se mai găsea la vestitele pescării din alimentarele goale. Reclamele rămâneau însă, ca o tristă amintire, deși aveam o flotă de pescadoare -celebrele Polar- cu care se mândrea marina noastră comercială. Toți ne întrebam: Unde este peștele cu care se laudă, mai ales că raportau depășiri de planuri?

Categoria ,,50 de magazine într-unul singur" - reclama pe care cei de la Grupul Vouă au adaptat-o în ,,Salamul Victoria- 50 de salamuri într-unul singur". Într-o încercare de a arăta că mezelurile și salamurile lipseau de ani de zile. Nu vreau să-mi amintesc cum erau când le găseam. Pline cu soia și miroseau groaznic a usturoi.

Unele din ele sunt din anii '70 dar și din anii'80.

Week-end de februarie la Cabana Skiorilor cu DAV Tour și BeWhere!

Undeva la peste 1000 de metri altitudine, în pasul Predealului, de Dragobete sau Valentines Day, sau mai corect spus între ele, am avut uriașa plăcere să petrec un week-end spectaculos, la poalele Masivului Piatra Mare.

Iată povestea:

Sub ceața Clăbucetului, la doi pași de telescaun, răsare la un cot de drum un splendid hotel de patru stele, Cabana Skiorilor. 
Este premiul!
Premiul meu pentru nostalgia unor ținuturi muscelene( postarea cu care am câstigat AICI). Un sfârșit de săptămână care trebuia să fie perfect, ȘI A FOST!

Grația aparține revistei de curând descoperită și degrabă iubită, BeWhere! iar maestrul de ceremonii este agenția DAV Tour. Ei au făcut posibil weekend-ul cu petale de trandafir în inimioară, cu șampanie italiană și  mic dejun în cameră sau cu meniuri care au învins și cele mai sceptice papile gustative.

O locație specială cu restaurant clasic și intim, cu clasificare de patru stele dar cu servicii de patru + și oameni de cinci.
Întotdeauna am spus că secretul  unei bune simțiri, este bucuria simplă a turistului normal și nu cu fițe sau cu prejudecăți. Asta întunecă întotdeauna emoția, așteptarea sau împlinirea clipelor de călătorie. Eu unul, am fost fericit și ca mine familia mea și toți cei ce gândesc ca mine.

Țin să le mulțumesc pentru week end-ul romantic cu copil în pat(?!)- ce să fac, știu că trebuia să fie romantic, așa fost însă mult mai vesel. Pentru plimbarea cu ATV-ul, oferită de băieții de  la închirieri echipamente de iarnă, extrem de drăguți și pentru profesionalismul gazdelor, în general.
Multumesc pentru întelegere doamnei Mihaela de la agenție  și domnului Ionuț de la revistă.
Știu că sună a mulțumiri de complezență, cine știe sau mă știe a reținut tonul sincer din cuvintele mele.
Am promis un plus de cuvinte pentru doamna Rodica, a cărei clasă în servirea clienților este pe măsura așteptărilor  și a experienței. Sărutmana pentru tot, dar și pentru domnișoara Gina.



 Bonus, două fotografii cu cel mai fericit băiețel din luna februarie.