Lacul Negru, Lacul Verde, Lacul Roşu- SOVATA

Sovata oferă şi alte minunăţii turistice naturale, altele decât vestitul lac Ursu, despre care am mai scris aici (apropo, seamănă privit de sus, chiar cu o blană de urs întinsă!)

O călătorie în jurul lacului, sau în rezervatia naturală ce înconjoară baza de tratament îţi prilejuieşte întâlniri saline cu alte câteva lăcuşoare cu denumiri bine articulate, legate de proprietăţile fizice sau de înfăţişarea acestora.

LACUL NEGRU

Este situat în interiorul staţiunii, pe strada de pe umărul dealul care domina artera principală. Pentru cunoscători, este situat imediat după campingul de sus şi după aşa numita casă a găzarilor, de fapt o vilă de protocol. Este împrejmuit, iar accesul este interzis. Am obsevat câteva mici staţii de pompare, probabil că bazele de tratament ale hotelurilor se alimentează de aici. N-aş putea să vă spun de ce se numeşte negru, probabil pentru că este situat într-o cavitate salină adâncă iar lumina nu ajunge dar şi din cauza pădurii.



LACUL ROŞU

Este situat în continuarea lacului Ursu, şi formează împreună cu lacul Verde un mic complex lacustru agreabil, iar culoarea roşie este dată, vara mai ales, de miliardele de vieţuitoare numite artemii-un crustaceu micuţ numit știinţific Artemia salina, care colorează apa în într-un roşu murdar, mai ales pe margini, unde apa este mai puţin adâncă. Are  în jur de 1600 mp.



LACUL VERDE

Mai mic decât lacul Roşu (310 mp), şi aflat înaintea acestuia, de altfel cele două comunică, poartă denumirea datorită reflectării în apă a verdelui pădurii, copacii aplecându-şi ramurile asupra lui.
Ambele lacuri au în adâncime un nămol mineral salin cu sulfat de fier şi calciu, ceea ce le conferă un potenţial terapeutic deosebit, pentru viitor.



LACUL ALUNIŞ

Este al doilea lac din staţiune ca mărime, are peste 3500 mp, şi se află în imediata apropiere a lacului Ursu. S-a format în anii '70 cu câţiva metri mai jos decât fratele lui mai mare, aşa că apa din Ursu se scurge în Aluniş. Este mai puţin sărat decât Ursu dar cu toate acestea are pontoane şi deci există posibilitatea de a  se face băi terapeutice.



LACUL PARASCHIVA SAU PIROSKA

Ultimul lac din salba de lacuri de la Sovata, este un lac dulcicol, cu o cantitate mai mică de sare dizolvată, astfel că permite şi existenţa peştilor.



Drumul spre lacul Paraschiva

O poză artistică

Munte de sare pe care apele de şiroire din precipitaţii îl dizolvă, apa ajungând în lacuri şi alimentându-le cu sare

Lacul Ursu într-o dimineaţă caldă de decembrie

Sare la zi

Cele mai înalte şi importante pasuri/trecători din România

Carpaţii Orientali







1. Pasul Prislop (1416 m)- între Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului; şoseaua Borşa-Vatra Dornei; cel mai înalt din Carpații Orientali. Locația pe hartă AICI.
2. Pasul Păltiniş(1355 m) - leagă Depresiunea Dornelor de Depresiunea Drăgoiasa; şoseaua nemodernizată Vatra Dornei-Panaci-Broşteni; Locația pe hartă AICI
3. Pasul Bucin(1273 m)-în Munții Gurghiu, între Depresiunea Giurgeu şi Depresiunea colinară a Transilvaniei; şoseaua Gheorgheni-Praid-Sovata; Locația pe hartă AICI.
4. Pasul Rotunda (1271 m)- între Munţii Rodnei şi Munții Suhard; şoseaua Rodna-Cârlibaba; Locația pe hartă AICI. Un articol de spre acest drum extraordinar AICI.
5. Pasul Bratocea (1263 m)- în Munţii Ciucaş; face legătura între Depresiunea Braşov și Depresiunea Văleni de Munte; şoseaua Braşov-Cheia-Vălenii de Munte; Locația pe hartă AICI.
6. Pasul Bicaz ( 1256 m)- în Munţii Hăşmaşu Mare; şoseaua Gheorgheni-Lacu Roşu -Bicaz; Locația pe hartă AICI.
7. Pasul Tihuța/Bârgău(1201 m)- între Munţii Bârgău şi Munţii Călimani; face legătura între Depresiunea Dornelor şi Depresiunea colinară a Transilvaniei; şoseauaVatra Dornei-Bistriţa, sau ,,Şoseaua Nordului". Locația pe hartă AICI. Despre obiectivele turistice din zonă-AICI.
8. Pasul Tarniţa (1161 m)- Munţii Stânişoarei; legătura între valea Bistriţei şi Valea Moldovei; şoseaua nemodernizată Holda- Ostra-Stulpicani-Gura Humorului;
9. Pasul Ghimeş(1159 m)- în Munții Ciuc; legătura între Depresiunea Comăneşti şi Depresiunea Ciuc; şoseaua Comăneşti-Miercurea Ciuc; Locația AICI.
10. Pasul Borsec(1105 m)-în Munții Giurgeu; legătura între Depresiunea Giurgeu şi Depresiunea Borsec; şoseaua modernizată Topliţa-Borsec-Ceahlău; Locația AICI.
11. Pasul Mestecăniş (1096 m) - în sudul Obcinei Mestecăniş; legătura dintre Depresiunea Dornelor şi Depresiunea Câmpulung Moldovenesc; şoseaua Vatra Dornei-Gura Humorului; Locatia AICI.
12. Pasul Uz (1085 m)- în Munții Ciuc; legătura dintre Depresiunea Ciuc şi Depresiunea Comănesti; şoseaua nemodernizată Miercurea Ciuc-Sânmartin-Valea Uzului-Dărmăneşti; Locația AICI.
13. Pasul Tabla Buţii(1078 m)- între Munții Ciucaş şi Siriu; legătura între Vama Buzăului şi Valea Teleajenului;

      14.  Pasul Neteda (1039 m)- în Munții Gutâi; legătura între Depresiunea Baia Mare şi Depresiunea Maramureşului; şoseaua Baia Mare-Cavnic-Ocna Şugatag-Sighetul Marmaţiei;

Predeal

1. Pasul Predeal(1033 m)- legătura între Valea Prahovei și Depresiunea Brașov; şoseaua Sinaia - Braşov;
2. Pasul Tulgheş/Ditrău(1025 m)- în Munții Giurgeu; șoseaua nemodernizată Ditrău -Tulgheş;
3. Pasul Şicaş( 1000 m)- între Munţii Gurghiu si Harghitei; legătura între Depresiunea Giurgeu şi Vârşag din estul Transilvaniei; şoseaua nemodernizată Gheorgheni-Odorheiu Secuiesc;Locația AICI.
4. Pasul Gutâi/Paltinu (987 m)- în Munții Gutâi; legătura între Depresiunea Baia Mare și Depresiunea Maramureşului; şoseaua Baia Mare-Mara-Sighetul Marmaţiei; Locația AICI
5. Pasul Vlăhița/Harghita( 985 m) - în Munţii Harghitei; legătura între Depresiunea Ciuc și Depresiunea colinară a Transilvaniei; şoseaua Miercurea Ciuc-Odorheiu Secuiesc;
6. Pasul Oituz ( 866 m)- între Munţii Nemira si Munţii Vrancei; legătura între Depresiunea Tazlău-Caşin și Depresiunea Braşov; şoseaua Oneşti-Braşov;
7. Pasul Şetref (818m)- între Munţii Rodnei şi Ţibleş; legătura între Depresiunile Maramureşului şi Transilvaniei; şoseaua Salva-Vişeu de Sus;
8. Pasul Tuşnad(640 m)- între Munţii Harghitei şi Muntele Ciomatu; legătura dintre Depresiunile Braşov si Ciuc; şoseaua Braşov-Miercurea Ciuc;
9. Pasul Huta/Fargău (583 m)- în Munții Oaş; legătura între Depresiunile Oaş şi Maramureşului; şoseaua Negreşti-Sighetul Marmaţiei;
10. Pasul Ciumârna-Secrieș -în Obcina Mare; legatura între Rădăuți-Sucevița-Sadova-Câmpulung Moldovenesc;

Carpații Meridionali

1. Pasul Urdele (2141 m)- în Munţii Parâng-cel mai înalt din ţară!!!; şoseaua 67C- Transalpina, de curând modernizată Novaci-Rânca-Obârşia Lotrului-Sebeş; Locația AICI.
2. Pasul Giuvala (1290 m)- în Culoarul Bran-Rucăr; legătura între Depresiunea Braşovului și Depresiunea Câmpulung; şoseaua Braşov-Câmpulung, E574;Locația AICI.
3. Pasul Merişor/Băniţa (759 m) - legătura între Depresiunile Petroşani şi Haţeg; şoseaua Deva -Haţeg-Petroşani; Locația AICI.
4. Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m)- între Culoarul Bistrei şi Depresiunea Haţeg; şoseaua Oţelu Roşu-Haţeg;
5. Pasul Domaşnea/Poarta Orientală ( 540 m)- în Culoarul Timiş -Cerna; şoseaua Timişoara Caransebeş-Orşova- Drobeta Turnu Severin( E70);
6. Pasul Lainici (450 m)- în Defileul Jiului; şoseaua Târgu Jiu -Petroşani;
7. Pasul Turnu Roşu (400 m)- în Defileul Oltului; legătura între Depresiunea Loviştei şi Depresiunea colinară a Transilvaniei; şoseaua Râmnicu Vâlcea -Sibiu;
8. Pasul Cozia (309 m)- în Defileul Oltului; şoseaua Râmnicu Vâlcea -Sibiu;

Carpaţii Occidentali

1. Pasul Vârtop(1160 m)- în Munţii Bihor; legătura între Valea Arieşului şi Depresiunea Beiuş; şoseaua Câmpeni -Arieşeni-Ştei; Locația- AICI.
2. Pasul Bucium (925 m)- în Munţii Metaliferi; legătura între Depresiunea Zlatna şi Depresiunea Abrud; şosea nemodernizată între cele două orașe, pe la Bucium, Mogoș, Întregalde; Locația AICI.
3. Pasul Buceş (725 m)- legătura între Depresiunile Brad şi Abrud; şosea modernizată(DN 74) între cele două orașe;Locația AICI.
4. Pasul Vârfurile(650 m)- legătura între Depresiunile Hălmagiu şi Beiuş; şoseaua Brad-Beiuş; Locația AICI.
5. Pasul Ciucea( 582 m)- în Defileul Crişului Repede; legătura între Depresiunea Huedin din vestul Transilvaniei şi Depresiunea Vad Borod; şoseaua Cluj Napoca-Oradea;
6. Pasul Vălişoara(461 m)- în Munţii Metaliferi; legătura între Culoarul Mureşului şi Depresiunea Brad; şoseaua Deva-Brad;

O vizită la herghelia Sâmbăta de Jos

Nu am vizitat niciodată o herghelie, dar norocul ne-a surâs în toamna asta când am avut drum spre Sâmbăta de Sus. Din drumul naţional ce leagă Braşovul de Sibiu, faceţi dreapta în comuna Voila, şi intraţi în satul Sâmbăta de Jos, iar în centrul localităţii întâlniţi, tot pe dreapta panoul indicator către hergehlie.



Un ghid îmbrăcat ca un jockeu(era de altfel cel care participa la curse sau demonstraţii cu caii) ne ia banii(9 lei de persoană, dar se fac reduceri pentru grupuri) si ne plimbă printre lipiţanii de diferite tipuri, într-un padoc lung şi aerisit, vechi dar destul de curat.

sala de harnaşamente

Caii nu au nevoie de prezentare, sunt frumoşi şi atât, cel putin pentru necunoscători ca noi, ei reprezintă cele mai nobile animale domesticite de om, dar se pare, după spusele ghidului, nu atit de inteligente pe cât credeam. Caii sunt buni executanţi şi se conduc în mod deosebit după reflexe si condiţionalităţi în timp ce câinii, în viziunea sa, sunt mult mai inteligenţi.

poneiul românesc

Trist este că herghelia abia supravieţuieşte, fiind finanţată de Romsilva în proprietatea căreia se află, deci cu bani de la stat, plus veniturile proprii din vizitare sau din vânzarea de cai. Constatăm că nu este sau nu poate fi o afacere si că un lux din acesta nu-si pot permite decât cei foarte bogaţi care pot întreţine cabalinele.



Caii de prăsilă şi caii de vânzare sunt mai căutaţi, iar poneiul românesc este un dulce călut care stă izolat de prietenii săi. Se poate face echitaţie pe mica arenă situată vis a vis de fostul sediu al hergheliei, acum o imensă ruină. Este de fapt un castel în stil baroc din secolul al XVIII lea(1770), construit de baronul transilvănean Brukenthal şi care avea în interior o frescă ce înfăţisa o partidă de vânatoare din Munţii Făgăraş.

castelul în ruină

Programul de vizitare și informaţii utile, găsiţi pe un blog interesant- http://lipizzaner-hf.blogspot.com

Săritoarea Bohodeiului - regina cascadelor din Apuseni

Într-un ghid prăfuit de prin anii '60, despre traseele prin Apuseni, am citit că există această cascadă sau ,,săritoare" cum îi spun localnicii, şi este singura menţiune despre această minune naturală pe care am întâlnit-o!



Săritoarea Bohodeiului se află în Muntii Bihor, pe versantul vestic, pe valea pârâului Aleu, şi are nu mai puţin de 80 de metri!!! cădere, într-o zona sălbatică şi neumblată decât de montaniarzii cu experienţă. Pragul cristalin peste care sare acest mic pârâu este spectaculos şi este ascuns privirii călătorului de un pinten montan destul de greu accesibil.




NICI UN INDICATOR, nu te îndrumă către acest miracol acvatic, deşi în zonă există un interes uriaş pentru promovare.
Ajungeţi aici trecând de comuna Pietroasa, care se afla la stânga drumului ce vă duce către vestita peşteră a Urşilor, după care la vreo doi kilometri pe drumul(ce se modernizează!) ce va ajunge în inima platourilor carstice ale Padişului din zona centrală a Apusenilor(mai precis spre Cetăţile Ponorului şi Rădesei), faceţi stânga pe un drumeag străjuit de un indicator pe care scrie:,,Tabăra Speranţa".
După un drum plin de hărtoape, întâlniţi tabăra mai sus menţionată, după care prin pădure, pe malul pârâului Aleu(afluent al Crişului Pietros), mergeţi până ce maşina dvs nu mai poate înainta, apoi pe jos urmând marcajul.



Surpriza vine abia după o jumătate de oră de mers, când întâlniţi primele indicatoare montane care vă spun că aveţi o oră şi jumătate de mers, dar săgeata indică o râpă cu o înclinare de cel puţin 50 de grade, care trebuie urcată apoi prin pădure(imaginaţi-vă că eram cu cel mic de 6 ani şi ne-am descurcat cu el şi la dus şi la coborâre, care este mai grea decât urcarea!) şi în cele din urmă, escaladaţi un pinten montan calcaros.
Aici, oboseala şi drumul nu mai contează, este drept că nici genunchii nu vă mai ascultă dar ochii şi urechile vă sunt mângâiate de privelişte şi de curgerea vijelioasă a apei.

Joseni- un pol al frigului

Joseniul este o localitate situată în imediata apropiere a oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita şi auzim despre ea ori de câte ori temperaturile din estul Transilvaniei, se apropie de minimele siberiene.Temperaturile mici din această parte a țării au explicații și în nopțile polare acestea se transmit de la un pol la altul al frigului ca informația prin fibra optica.
Ceilalţi poli ai frigului din ţară sunt: Topliţa (judetul Harghita), Miercurea Ciuc (reşedinţa judeţului Harghita), Întorsura Buzăului(județul Covasna) şi Bod (judeţul Braşov), care se ,,mândreşte" şi cu minima absolută din România de -38,5 grade.

FENOMENUL

De ce se întâmplă totusi, ca cele mai scăzute temperaturi să se producă pe fundul depresiunilor şi nu pe vârful munţilor?
În perioadele geroase, aerul rece polar ce ajunge în zona montană din estul Transilvaniei( Carpaţii Moldo-Transilvani, grupă a Carpaţilor Orientali), fiind mai dens şi mai greu, coboară în baza depresiunilor şi stagnează acolo timp îndelungat formând ceea ce meteorologii numesc,,lacuri de frig".
Astfel se produce o inversiune de temperatură, aerul ceva mai cald-dacă se poate spune aşa- rămâne pe versanţii munţilor din jur, iar cel rece sub el.
Oricum, dacă mergeţi în toate depresiunile mai mari sau mai mici din Carpaţii Orientali (Giurgeu/Gheorgheni, Ciuc, Braşov, Vatra Dornei,etc.) veţi vedea că baza depresiunii este ,,tapetată" cu molizi, arbori care în mod normal nu au ce căuta la altitudini de 500-600 de metri, ci mult mai sus la peste 1200 de metri.
În acest caz, avem de a face cu o inversiune de vegetaţie, fagul întâlnindu-se mai sus iar molizii sau coniferele mai jos.

Borsecul şi pârtiile Doamnei Udrea

Borsecul îmi seamănă cu o femeie trecută bine de prima tinereţe, care încearcă din răsputeri să se-mai-păstreze proaspată, cu ajutorul unor mici operaţii estetice. Ridurile şi cutele pielii sunt vilele vechi cumpărate pe te miri ce şi lăsate în paragină, policlinica veche, hotelurile şi bazele de tratament, care reprezintă urme adânci în pielea bătătorită a Munţilor Giurgeu-Călimani. Există şi motive de bucurie, operaţiile estetice dau roade, veţi vedea.

BUCURIE

Staţiune de renume internaţional, la un moment dat, cu menţiuni despre aerul şi apele minerale încă din antichitate, iar în studii ştiintifice din secolul al XVI lea( italianul Burcella) şi al XVIII lea(medicul austriac Krantz).



Altitudinea de aproximativ 900 de metri, aerul ozonat şi curat, cu temperaturi medii de vară de 14 grade Celsius şi de iarna de -7 grade, dar şi peisajul care îţi taie respiraţia, pădurile de molizi şi de fagi de la poalele muntilor, relictele glaciare ca mesteacanul pitic, se întind cât vezi cu ochii în toate zările, spre Bilbor sau spre Tulgheş.



Ape minerale minunate regăsite şi captate în 11 izvoare (după alte surse sunt 23), între care:Izvorul Străvechi situat lângă peştera cu gheaţă, Izvorul Lazăr sau Izvorul Petofi, cu proprietati terapeuticeşi cu rezultate impresionante în bolile cardiovasculare, anemii, afecţiuni ale tubului digestiv, ale glandelor endocrine, si ale celor ginecologice.
Obiectivele naturale, ca Grota/Peştera de Gheaţă, Peştera Ursilor-în fapt un minicanion săpat în travertin, sau Baia Zânelor sunt locuri demne de vizitat mai ales că sunt situate într-o zonă pitorească de la marginea de nord a staţiunii, dar despre ele voi scrie într-o altă postare.



Am lăsat la urmă ultima şi cea mai mare investiţie din ultimii ani, care se datorează minstrului turismului, şi anume o investiţie în trei pârtii de schi cu toate dotările moderne: tunuri de zăpadă, nocturnă pe pârtia principală, cabana schiorilor, teleschi, părtii de dificultate diferită. Acesta va fi viitorul statiunii, iar începutul este realizat cu banii guvernului. Viitoarea bază de tratament va întregi zestrea turistică a Borsecului şi, poate, îi va reda strălucirea de odinioară.
Important este că de AZI se schiază la Borsec!




TRISTEŢE



Problemele pe care le are staţiunea şi implicit şi orasul ţin de zecile de vile părăsite, de spaţiile comerciale prăbuşite, de aspectul centrului vechi care seamănă cu cel din filmele apocaliptice, unde fantomele trecutului bântuie printre ziduri, iar turiştii sunt bieţi rătăciţi în tranziţia spre economia turistică capitalistă. Am găsit şi lucruri bune, noi vile şi pensiuni, la una din ele ne-am cazat.



Mai e mult până departe, asta ştim, vilele trebuie luate de la proprietari dacă aceştia le lasa în paragina şi să se ocupe ministerul de ele. Parcurile din centru sunt părăsite, fără bănci, doar copacii tâmpi şi stingheri obtureaza lumina chioară a vreunui bec.
Deşi se vrea un semnal de alarmă, filmuletul de la Pro TV a gonit şi puţinii turişti care s-ar fi încumetat să vină până aici. Vezi filmuleţul aici.

Cele mai cunoscute 15 Hanuri din România

Unele dintre au fost renovate cu motive mai mult sau mai puţin tradiţionale sau relocate din diverse motive, altele au dispărut sau şi-au schimbat destinaţia, ori au fost sufocate de noi construcţii, ori au fost lăsate în paragină. Majoritatea au/aveau între 20 şi 60 de locuri de cazare, restaurante cu specific local, regional sau naţional şi foarte puţine îşi mai permit un stand sau două cu articole de artizanat.

1. Hanul lui Manuc- adevarată emblemă a Bucureştiului, disputat mulţi ani de diverşi moştenitori. A necesitat renovări care au depăşit valoarea terenului și a constructiei în sine, dar este bine pentru ce mai rămas din arhitectura urban-medievală a Bucureștiului.
2. Hanul Ancuţei- lângă comuna Tupilaţi, pe drumul dintre Roman și Fălticeni, situat azi lângă un alt han, numit Hanul Răzeşilor, cu un restaurant celebru în vremurile comuniste. Hanul vechi situat alături, care a păstrat denumireaîncearcă prin noi investiții, să se ridice la nivelul așteptărilor clienților și a turiştilor.
3. Hanul Ana Lugojana- între Făget și Lugoj, judeţul Timiș, vestit altădată pentru clătitele delicioase, situat pe E 70.
4. Hanul-Motel Caşa Arcaşului- Târgu Neamţ, situat la poalele dealului pe care se află vestita Cetate a Neamţului (renovată și extrem de atrăgătoare prin fortificațiile sale). Un local drăguţ de trei stele și un motel cu cazare de două stele.
5. Hanul Drăguşeni- situat în localitatea cu acelaşi nume de lângă Fălticeni, judeţul Suceava ce continua tradiţia Hanului Calimahi. Închis sau în conservare, nu știu sigur, de ani buni.
6. Hanul Fântâniţa Haiducului- era situat lângă pădurea ce domină oraşul Avrig din inima Podişului Târnavelor, azi numele este luat de un hotel din Sibiu.
7. Hanul cu Noroc- situat lângă oraşul Alexandria, judeţul Teleorman, într-o frumoasă pădure de stejar.
8. Hanul Morilor- situat lângă oraşul Hârşova, în zona de trecere peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu Oii.
9. Hanul La Două Veveriţe- lângă oraşul Baia Mare, judeţul Maramureş.
10. Hanul Moara Grecilor- situat lângă oraşul Vaslui, în drumul spre Iaşi.
11. Hanul Popasul Romanilor- situat în zona oraşului Zalău, judeţul Sălaj.
12. Hanul Sâmbra Oilor- situat în nord-vestul ţării pe dealul ce domină oraşul Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.
13. Hanul Tibiscum-situat în oraşul Caransebeş.
14. Hanul Pintea Vitezul- lângă oraşul minier Baia Sprie, la poalele Munţilor Gutîi, judeţul Maramureș.
15. Hanul Bachus- situat în localitatea Popeşti din judeţul Vrancea.