Basilica Minor de la Cacica

biserica vazuta din curtea salinei

grota miraculoasa, imitatie a celei de la Lourdes, din spatele bisericii, construita dupa consolidarea dealului

în centrul altarului se afla icoana,, Madona Neagra"




In cunostintele geografilor si nu numai, la Cacica, în judetul Suceava, este o mină de sare situata pe aliniamentul precarpatic Solca- Paltinoasa, depozite de sare ce premerg cutele diapire din Subcarpati.
Cacica înseamna si altceva pentru catolicii din nordul Moldovei, si anume o basilica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cel mai mare loc de pelerinaj catolic din România, de la est de Carpati.
Construita în 1905 de catre muncitorii de origine poloneza de la salina, adusi din zona Wieliczka( renumita pentru exploatarile de sare), biserica are arhitectura gotica cu cruciera si o lungime de 40 de metri si o latime de 18.
De asemenea aici este venerata icoana numita,, Madona Neagra ", o copie a vestitei icoane facatoare de minuni de la Cestochowa( Polonia), care este încastrata în altarul principal precum si o grota care imita foarte bine grota miraculoasa de la Lourdes(sud-vestul Frantei).
In fiecare an la 15 august, peste 10 000 de pelerini catolici si ortodocsi vin sa se roage la acesta biserica si la icoana din interior.
A devenit centru de pelerinaj datorita deciziei luate de Arhiepiscopia de Lemberg în 1905 prin care au fost desfiintate toate hramurile bisericilor din zona care o aveau ca patroana spirituala pe Fecioara Maria.

Munţii Măcinului -relicvele hercinice ale României

cu bacul pe la Brăila, spre Măcin


tociţi, erodaţi, bătrâni şi golaşi,  stau marturie a frământărilor pământului de 600 de milioane de ani

în depărtare, aşa numitele ,,inselberguri" adică martori de eroziune, sau ce a mai rămas din lanţul hercinic ce unea Spania de Rusia

Crescut în Galaţi, lângă vărsarea Siretului în Dunăre şi având în faţă lunca largă a bătrânului fluviu, am fost obsedat tot timpul de munţii aceia înalţi şi ascuţiţi care se vedeau tot timpul de pe acoperişul blocului meu.
Aveam să aflu mai târziu că piscurile semețe și relieful ce amintește de Carpati sau Alpi, nu sunt altceva decât urme ale unor creste muntoase ridicate în îndepărtata eră paleozoică, creste care ar fi avut dupa unele calcule peste 4000 de metri. Da, aceia erau Munții Măcinului, Pricopanului sau Dobrogei.
Ridicați în orogeneza hercinică(orogeneză- perioadă geologică  în care se înalță și se cutează lanțurile muntoase, de la oros = munte) acesti munți de lângă anticul Arrubium, sunt alcătuiți din roci foarte dure de tipul granitelor, din acesta cauza sunt si foarte greu de escaladat. Un traseu către vârful Greci sau Ţuţuiatul de 467 m(!?), obosindu-vă la fel de mult ca urcușul către Pietrosul Rodnei (2303m).
Sunt fascinanti, așa cum se ridica ei din mâlurile luncii Dunării, ca din nimic, pentru a te însoți către mare, lacurile de pe litoral sau Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului.
Enjoy.

Mânăstirea ,,Peştera Sfântului Apostol Andrei" din Dobrogea

intrarea în peșteră, situată lângă biserica nouă


turla săpată în calcarul peșterii


la icoana Sfântului


biserica nouă, iar undeva în fundal( dreapta) turla din peșteră


interiorul frumos, dar mult prea pictat, al bisericii mânăstirii

Nu poți să treci pe lângă ,,X"-ul acela mare și să nu vrei să vizitezi mânăstirea Sfântului Apostol Andrei, pentru că toată lumea recunoaște crucea acestui mare sfânt.
Mai precis, lângă localitatea Ion Corvin, din drumul care leagă Constanța de Ostrov( unde se trece cu bacul spre Călărași), te abați pe un drum de 4 kilometri, ce șerpuieste pe la marginea unei păduri de stejar.

Este o mânăstire ce-și are începuturile încă de pe timpul dacilor, într-un loc unde se spune că a sihăstrit fratele lui Simon Petru, Sfântul Apostol Andrei, acolo departe în Scitya Minor, în pădurea cu izvoare.
Am scris, că... se spune, pentru că nu există date certe care să ateste prezența, chiar în acestă peșteră a sfântului. Există câteva date istorico-religioase despre sihaștri Innal, Rimmal și Pinnal care au slujit în acestă zona sub directa îndrumare a Sfântului Andrei, dar multe alte fapte ale sfântului s-au pierdut în negura timpului.

Lăsând la o parte aceste discuții, trebuie să consemnăm datele certe care îl au în centru pe avocatul Jan Dinu, care în 1942 începe amenajarea peșterii mânat fiind de o viziune, pentru ca dupa 1950, în perioada comunistă, să devina o ruina folosita uneori de ciobanii din zona ca staul pentru oile lor. Abia în 1994 schitul micuț( înfiintat în 1990) de aici, este transformat în mânăstire.

Ocrotitor al Dobrogei și al întregii Românii, Sfântul Andrei a însemnat pentru multi ucenici și pentru mulți credincioși rezistența în fața păgânilor, iar cele nouă izvoare tămăduitoare din pădurea de lângă peștera sunt și astăzi bune de alinat durerile trupului dar mai ales ale sufletului.

Cu vaca pe viaduct!!!

Iata ce mai ofera România!
Vaci, vacute si cirezi pe un viaduct foarte circulat, cel de la Piatra Teiului, sau ,,Coada lacului "cum i se mai spune.
Asa este, eram pe contrasens pentru ca ar fi durat zeci de minute sa traversez, mai ales ca vacile erau speriate de claxoane si înnebunite ca nimerisera acolo.
Romania - Simply surprizing?

Urare din România

Mi-a placut acest indemn neaos, traditional si pur românesc, gasit/vazut în comuna Horia(alt mare român!) din judetul Tulcea.
Decât:,, locuitorii orasului/comunei ... va ureaza /doresc- farewell, welcome, wilkomen, drum bun, la revedere, bine ati venit sau bine ati plecat" , prefer de un milion de ori ,,Umblaţi cu bine "(parca urmeaza si un fel de ,,aveti grija de voi", voi ce credeti?).

Tropaeum Traiani sau cum dăm cu piciorul istoriei

Un monument închinat de Împaratul Traian zeilor care l-au ajutat se câstige razboaiele cu dacii şi cu aliatii lor, zace în uitarea semenilor nostri dar şi a autorităţilor.
Contrucţia originală este datată 106-109 d.H. și a fost realizată după planurile lui Apolodor din Damasc(ca şi podul de peste Dunăre de la Drobeta) cu un diametru la bază de 40 de metri, lângă aşezarea şi cetatea cu acelaşi nume.

Avea 54 de metope (acestea înfăţisau scene de luptă), numeroase creneluri, iar trofeul propriu zis era aşezat pe două prisme suprapuse.

Ce se vede în poze este o reconstructie a ceea a fost monumentul triumfal, reconstructie începută în anii '70, de către arheologii constanteni. 

Iată AICI, cum arăta înainte de reconstrucție!

Lângă monument se afla un mormânt tumular al unui ofițer roman și un altar comemorativ în cinstea celor peste 3800 de soldati romani căzuți în bătăliile din anul 102.

bine îngrijit, cu panouri ce oferă date despre monument, dar trist și însingurat între Podişurile Oltinei

De asemenea, la mică distanță, după ieșirea din sat (Adamclisi) se vede, în dreapta, cetatea unde s-a locuit fără întrerupere până la invaziile slave din secolul VII, trecând si printr-o reconstructie în timpul împăratului Constantin cel Mare(în secolul IV d.H.).

De ce spun că zace în uitare?
Pentru că drumul nu-l ajută pe turist deloc. Câteva indicatoare plasate la intrarea în comună și pe drumul spre Ostrov( trecere bac spre Călărași), drumeagul de acces(comun cu al unui fost CAP!?)  care este  foarte stricat, însă sentimentul de părăsire este salvat de dăruirea profesorilor de istorie din comună și de la muzeu.
Păcat.
Merită mai mult acest loc, si numai pentru că, Grigore Tocilescu numea monumentul ,,un veritabil certificat de naştere a poporului român".

Terasa PARADOX din Eforie Sud-o plăcută surpriză...culinară

cireașa de pe tort, o excelenta mâncare - platou de porc

chelnerița din Botoșani, parca Adina, - deosebita


chelnerii servesc absolut de toate la masa( bar sau mâncare)


Paradoxal, la mare, adică la Eforie Sud unde am petrecut o săptamână, se mănâncă foarte bine.
Cel mai bine însă, se mănâncă la Terasa Paradox, o surpriză placută, o servire bună si multă, multă mâncare.
Sincer, vă spun, nicăieri pe litoral n-am mâncat atât de mult cu atât de puțini bani.
Sutele de terase colindate cu copii dupa noi în ultimi ani, nu ne-au oferit atâta satisfactie culinara cât aceasta terasuca, relativ izolata pe o straduta din Eforie Sud. Fără pretenții de mare terasă cu formatie, fără fântâni arteziene sau solisti de mâna a treia, care-ți cânta la ureche o manea chiar daca terasa se cheamă ,,Vienez"!?
Patronul, un tip tânăr, surprins de abordarea mea entuziasta, îmi mărturiseste cinstit si absolut natural ca  ,,respectă rețetarul".
Si atunci, lovit de dimensiunea vorbelor domnului Mircea, cuget adânc: Cine respectă nenorocitul acesta de rețetar pe litoralul ăsta blamat de toți?
Răspuns: NIMENI!
Cu o exceptie: Paradox din Eforie Sud.

P.S. Nu va gânditi că m-a platit sa scriu asta. În România aceste lucruri trebuie promovate si apreciate. Este cel putin de bun simt sa faci asta. Blogul meu sta marturie ca aici sunt pur si simplu impresii de calatorie din România, fără parti-pris-uri sau alte  interese.