restaurată parţial şi bine îngrijită
uitată de timp la poalele Muntilor Breţcu
acesta este lista monumentelor intrate în atentia UNESCO, în 1999, în care apar două locaţii din România: Coloana Infinitului şi Biserica din Ghelinta (cea spre care merge sageata)
pentru ca onor ministerul nostru nu poate finanța în intregime programul de restaurare, au luat ca partener ministerul omolog din Ungaria, de fapt un minister care se ocupă numai de patrimoniul cultural al maghiarilor!
semnul care atesta apartenența la patrimoniul mondial și care semnifica interdependența dintre realizările umane (pătratul) și minunile și darurile naturii (cercul)
Avem monumente demne de patrimoniul UNESCO( Organizația Națiunilor Unite pentru Educatie, Știintă și Cultură) necunoscute nouă, însă mergem cu limba scoasă pe la mânastiri şi biserici din Austria, Germania și Franța sau de aiurea și ne minunăm de,, câte au ăştia domnule!"
Ei bine avem, și în introducere am să vă enumăr locaţiile din ţară care au intrat în atentia acestui organism al ONU: Delta Dunării( sit natural), satele cu biserici fortificate din Transilvania(poate ştiţi de Biertan, sau nu?), Mânăstirea Horezu, Mânăstirile din Moldova(Bucovina), Cetăţile dacice din Muntii Orăştiei( unde nu se poate ajunge!!!), Centrul istoric al Sighisoarei( singura cetate medievală ,ÎNCĂ, locuită din Europa!!!), Bisericile de lemn din Maramureş.
Să revin la Ghelinţa, ajungeti aici prin Târgu Secuiesc, unde urmati indicatorul spre Covasna sau Întorsura Buzăului, apoi după 4 kilometri ajungeti în localitatea Catalina, unde faceti stânga spre Ghelinţa, iar după aproximativ 8 kilometri ajungeti în sat și urmăriţi, putinele indicatoare pe care scrie,, monument".
Veți avea surpriza să găsiti o biserică romano- catolică de o rară frumusete şi discreţie arhitectonică, cu un cimitir în spate care vorbește despre vechimea uriașă a acestui lăcaş de cult.
După unele surse, biserica a fost construită în secolul XIV, pe la 1330 desăvârşindu-se și pictura interioară, din care s-au mai păstrat puţine scene( fresce) într-o oarecare stare de degradare, cum ar fi Legenda regelui Ladislau sau Judecata de Apoi. Hramul ei este Sf. Emeric, un sfânt din secolul al XI lea, ucis la vânătoare de un zimbru în ținuturile românești, undeva lângă Sântimreu, în Bihorul de azi.
Nefiind foarte cunoscută şi vizitată, nimeni nu şi-a pus problema realizării unor pliante cu informatii, singura sursa pentru mine, a fost doamna ce are în grija biserica si cheile acesteia (trebuie să întrebati unde este casa acesteia, pentru ca se afla la câteva străzi distanță de biserică), dar care, vai, nu vorbeste deloc româneşte, aşa ca abia am înteles că tavanul casetat și pictat este într-un stil( renascentist, decorat cu motive florale și heraldice pe la 1628), ca amvonul, absida și bolta cu nevuri este în alt stil, în functie de perioadele și de stilurile artistice care au trecut peste biserică în ultimele sute de ani.
Oricum este exemplul tipic de bisericuță de sat din Transilvania secolului al XIV lea.
N-am avut ce să notez, pentru că abia ne-am făcut înteleși iar la asta s-a adaugat și ignoranța mea în materie de stiluri artistice, totusi am notat în cartea de oaspeți câteva impresii.
Păcat de lipsa interesului pentru promovarea acestor minuni artistice si religioase, bine ca avem imn turistic. Asta le rezolva pe toate.