Pensiunea Apolka (Covasna) - bucuria turiştilor

pensiunea are aer condiţionat


o veveriţă din lemn, parcă asteapta o nucuşoară


cerul e parcă mai aproape!?


iahnie de fasole şi ,,iepuraş "-specialitate secuiască(nu numai) de porc


chiar daca arata a peşte, este rasol de vită


pulpa de miel umplută, cu salata de cartofi-delicatesa de Paşte preparata în casă!!!


doamna la o cafea pe terasa de la etaj

Sotia mea a gasit aceasta minunată pensiune, destul de greu, intrând pe diferite site-uri cu pensiuni din Tinutul Secuiesc.
Dotările sunt într-adevar de trei stele, noi ocupând cele două apartamente de la etajul doi, mai spatioase, cu un mini-living şi cu o camera de dormit.
Jos este o sala de mese cu peste 25 de locuri, cu un şemineu tapetat cu travertin de coral, care înveseleşte sala situata chiar lânga bucătarie.

Toate aceste relatari n-ar avea nici un rost dacă n-aş vorbi despre cele doua gazde absolut admirabile: domnul Zsolt şi doamna Elvira Jakabos, doi oameni parcă facuti să fie amabili, săritori şi comunicativi dar în stilul acela ardelenesc/secuiesc discret si plăcut, având darul de a te face să te simti parca singurul turist pe care l-au avut vreodata, desi pensiunea nu duce, nici pe departe, lipsa de clienti.

Mâncare! a... mâncarea!
Deosebita, gustoasa, savuroasa, delicioasa, inspirata, adaptata si bineînţeles specifica locului acesta binecuvântat cu liniste, cu izvoare minerale si cu un aer deosebit de curat.

Cum ajungeti în Covasna, la această pensiune?

La prima intersectie când faceti stânga spre Cardiologie, dupa 500 de metri, pe dreapta se afla un magazin cu copertina galbena, dupa care pe straduta de dupa el vedeti acesta pensiune de doua etaje, cu curte vasta, chiar daca cu lemnele în curte si putin amenajata (asta pentru pretentioşi).
Afacerea nu a început decât de un an si este timp pentru toate si pentru amenajarea unui gratar si a unui cuptor, mai ales ca domnul Zsolt este un excelent bucătar.
Înca o mentiune pentru români, gazdele vorbesc excelent româneşte, facultăţile absolvite de ei fiind la sectiile de limba româna, aşa ca discutiile, de altfel deosebit de fructuoase vor fi ferite de impedimente etno-lingvistice.

Balta Dracului de la Covasna, un altfel de vulcan noroios

noaptea este luminat discret

amenajare originală



apa si noroiul bolborosesc permanent


Nu auzisem despre acest fenomen, pâna n-am mers în centrul orasului Covasna, unde în parcul central se afla o curiozitate geo-hidrologica foarte rar întâlnita.
Despre ce este vorba ?

Ceea ce vedeți în poze este un vulcan noroios, format prin urcarea spre suprafață a unui izvor de apă minerală(de altfel, în parcul din centrul orașului sunt captate nu mai putin de șase izvoare minerale, folosite la tratarea diverselor boli), ce întâlneste o emanaţie postvulcanica de gaz (ceea ce se numeste de obicei mofetă) si care dizolvă sau înmoaie gresia și puțina argilă din substrat, obținându-se astfel o,, bolboroseală " permanentă a unei ape mocirloase.
Acum care este diferența față de vulcanii noroiosi de la Berca -Pâclele Mari sau de la Monor din Transilvania?

Acolo substratul geologic este format din argile si marne (o argilă calcaroasă ce se desparte în,, felii"), care sunt dizolvate de izvoare subterane îmbogățite cu gaz metan, gaz care nu are origine vulcanică.
Aici în centrul orasului-statiune Covasna, acest vulcan noroios a fost folosit sute de ani ca baie terapeutică comunală, numele fiindu-i dat prin 1782.
Acum este amenajat, dar lungi perioade nămolul format pe margine ridica,, gura vulcanului " permanent, iar când gazele din interior erau mai puternice, acesta,, erupea "dând pe afară si murdărind totul în jur. Ultima ,,erupție" mocirloasă puternică datează din anul 1984.

Viaductul de la Poiana Teiului si Piatra Teiului

In drumul spre Vatra Dornei si spre Durau, dupa ce mergeti paralel cu lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui, traversati Bistrita pe la coada lacului pe un viaduct destul de lung(800 de metri), a carui reabilitare a durat aproape trei ani, asa ca orice lucru din România inceput in forta si terminat in relanti.
Era un adevarat chin sa mergi de la Bacau sau de la Piatra Neamt spre Vatra Dornei sau Durau- Toplita. In sfirsit a fost gata si acum arata destul de bine, mai rau este cu drumul spre Vatra Dornei care este o catastrofa, pe alocuri.
Probleme legate de acest viaduct treceau insa pe loc atunci cind priveam surprins la stinca uriasa ce se ridica iarna dintre gheturi si care strajuieste intrarea apelor Bistritei in lacul de acumulare. Se numeste Piatra Teiului este de fapt un martor de eroziune ramas in mijlocul apei din timpuri geologice care se masoara in milioane de ani, o stânca calcaroasa cu o inaltime de 23 de metri, deasupra careia (ca peste tot in tara noastra) a fost montata o cruce.

Palatul Cnezilor sau Cnejilor din comuna Ceahlău

peisaj cu oi si ruine, tipic pentru România rurală (fără sens negativ)


ruinele turnului de la intrare


zidurile rămase în partea dinspre pădure


bisericuța -monument



Ceahlăul văzut din curtea palatului

Niste ruine! Vrăjeală.. dom' diriginte!

Așa spuneau copii mei când am coborât lângă Palatul Cnezilor, urcând ușor mica alee în pantă, ce ducea spre poarta de fier a muzeului în aer liber, din centrul comunei Ceahlău.
Nu știu daca pe elevi i-a impresionat, dar pe mine da.
Curtea interioară bine și atent îngrijită, biserica din interiorul curții (declarata monument de arhitectură din 1955 si refăcută mai târziu în 1958, după ce pe la 1820, Mitropolitul Veniamin Costache se ocupase de renovare) proaspat văruita si un apus de soare într-o primavară calda, provoaca uimire si îndeamnă la aduceri aminte.

Ce este de fapt acest palat?

Este mai degrabă o cetățuie situată pe o terasa a pârâului Schit, ce traversează și Durăul, ridicată în secolul al XVII lea de hatmanul Gheorghe, fratele domnitorului Vasile Lupu.
Dupa ce este fortificata puternic, este luata în stăpânire de familia Cantacuzino care prin Gheorghe Cantacuzino care a stat mult timp în Rusia si-a căpătat titlul nobiliar de,,cneaz ", a dat si numele acestui palat.
Familia a dotat palatul si cu beciuri și tainiţe pentru refugiu, în perioadele de mare frământare istorică de la începutul secolului al XIX lea.
Din cetățuia numită mult timp și ,,Hangu " nu a mai ramas mare lucru, doar turnul de la poartă si câteva ziduri şubrede în partea dinspre pădure, dar merita să vă opriți câteva minute pe acolo.

Barajul de la Bicaz -Lacul Izvorul Muntelui

date tehnice despre baraj


drumul (prost) spre un camping de pe malul lacului

privire de ansamblu asupra microdepresiunii Bicazului (locul de confluență al Bicazului cu Bistriţa)

în depărtare se văd micile debarcadere din zona portului

Click pentru locația pe hartă AICI

Construit între anii 1950 -1960 pe valea Bistriţei, acest baraj este într-adevar o minune tehnică pentru România.

În zona cea mai îngustă de la poalele Ceahlăului, între versanții muntelui Gicovanu și cei ai Obcinei Horstei, a fost ridicată o construcție din beton, înaltă de 127 de metri, care zăgăzuieşte apele celui mai mare afluent al Siretului.

După acest baraj uriaș au mai fost construite în aval alte 12 hidrocentrale (până la Bacău), toate cu scopul de a elimina pericolul inundațiilor și pe cel de viitură, de pe această vale unde s-a practicat plutăritul sute de ani.

Lacul de acumulare Izvorul Muntelui este cel mai lung din ţară având, după unele estimări 35 de kilometri lungime (volum de apă de 1,2 miliarde mc), cu numeroase golfuri formate în zonele unde râul primește afluenți mai mari.
Adâncimea maximă a apei la baza barajului este de 90 de metri, iar pe malul lacului a fost construit și un mic port cu vaporașe de croazieră ( zona Cristina, inclusiv cu un hotel plutitor) ce te plimbă până la stația de cercetare ,,Stejarul " a Universitatii ,, Al. I Cuza" Iaşi, unde a fost dat în functiune acum câteva zeci de ani un minisubmarin de cercetare (LS-1). Acesta a fost scos la pensie, tot aici se află și o cunoscută păstrăvărie.
Apele lacului au inundat o suprafață uriaşă, ceea ce a necesitat strămutarea a nu mai puțin de 20 de sate cu peste 18 000 de locuitori.

Lacul de acumulare se termină la viaductul de la Poiana Teiului, care trece peste Bistrita, spre Durău- Borsec la stânga și spre Vatra Dornei-Gura Haitii la dreapta.
Hidrocentrala care deservește acest baraj este mult în aval, în comuna Stejaru, unde apa ce învârte turbinele vine pe sub munte printr-o serie de tuneluri de aducţiune, cu debit mare, tunelul principal măsurând 4,7 kilometri.

Cascada Duruitoarea - mireasa Ceahlăului

primul prag

aici se vede pragul al doilea(ruptura)

panoul de prezentare, înaltimea variaza de la sursa la sursa, aici sunt 25 m!?

Piatra Ciobanului

de la stânga la dreapta: Piatra Lata, Panaghia, Vârful Toaca, Piatra Ciobanului

doborâturi de arbori, pe traseul spre cascada

în sir indian prin zapada

no comment

preferata mea, cu razele de soare ce se rasfrâng pe gheata cascadei

Mi-am dorit dintotdeauna sa ajung sa vad aceasta cascada, mai ales ca am ajuns de multe ori la Durau, însa vremea sau sanatatea nu mi-au permis acest lucru.

Am urcat de curând cu elevii mei, de la 840 de metri (altitudinea statiunii) pâna la 1200 metri(altitudinea de la baza cascadei).Un drum destul de anevoios cu portiuni de gheata si cu zapada de jumatate de metru (pe lânga poteca), într-un peisaj extraordinar, tacut ca Olimpul Carpatilor dar frematind la fiecare chiot de bucurie al copiilor, de parca atit asteptau molizii sa ne raspunda cu fulgii de zapada cazind de pe ramuri.

Drumul este greu pâna la Poiana Viezuri, la 1100 de metri unde se face si jonctiunea cu traseul spre Cabana Fântânele, dupa care timp de vreo ora drumul coboara relativ lin sau urca usor, pâna când, pe neasteptate dupa o poiana se vad niste bancute si se aude susurul cascadei semînghetate (vara debitul este mai mare, asa ca zgomotul se aude de la departare,duruit ce a dat si numele cascadei).

Poate stiti sau nu, dar Ceahlăul (1907 m în vârful Ocolaşul Mare si 1904 în vârful Toaca) este un unicat in aceasta zona, prin structura si alcatuirea geologica din alternante de gresii (dar nu aia din baie !) conglomerate si calcare, ce genereaza prin eroziune forme ciudate de relief ca Panaghia (cu o frumoasa legenda), Cusma Dorobantului, Claia lui Miron etc. sau platouri si abrupturi cu ruperi de panta ce favorizeaza formarea cascadelor.

Asa s-a format si Duruitoarea de pe pârâul Rupturi (nume care nu este întâmplator), afluent al pârâlui Schitu, cu o înaltime de 25-27 m, cu doua caderi separate de câteva praguri adâncite numite ,, oalele gigantilor" (marmite de eroziune).

Taxa de intrare in Parcul National Ceahlau este de 3 lei, bani in care primiti si un pliant de prezentare sumara a parcului, plus traseul sau traseele de urmat pe munte.

Surpriza de la 8E

la Cascada Duruitoarea, dupa doua ore ( extenuante ) de mers prin padure si zapada



dans cu elevi si cu un dirig' care se sparge in figuri


toata gasca este prezenta( barajul Izvorul Muntelui)


Faza !!!!!!!!!!!!

Vrem excursie. Vrem excursie. Striga elevii clasei a VIIIa E, in momentul in care anuntul ca le-am devenit diriginte devine certitudine.
Excursia a venit, copii s-au bucurat si eu m-am ingrijorat. Temerile mele erau legate de faptul ca nu mai facusem o excursie cu elevi pe care sa-i iau la dirigentie in ultimul an de gimnaziu.
Dar mi-au facut o surpriza frumoasa. Stiu sa se distreze, stiu sa fie repectuosi, stiu sa respecte regulile si mai presus de toate stiu sa fie calzi, empatici si simpatici.
Asta mi-a placut, asta m-a impresionat, asta a facut ca excursia sa se transforme intr-o frumoasa si distractiva drumetie .
Am ris cu ei in excursie, am dansat cu ei si am urcat (eheii drum lung ostenii mei) pina la Duruitoarea Ceahlaului, si desi s-au plins pe drum, a meritat.
Indemnul lui Edi si Mufid, ca acolo este un mall a functionat pentru unii si i-a ambitionat pe altii. E drept ca mall-ul acesta avea zapada de jumatate de metru, o cascada seminghetata, copaci incremeniti in asteptarea primaverii si magazine cu peisaje mirifice, asa ca a fost cea mai interesanta calatorie intr-un mall dintre toate de pina acum.
Imi spunea camerista si receptionera ca nu au mai avut copii atit de politicosi si de ordonati, aproape ca nu-ti vine sa crezi cind auzi, dar chiar asa este, m-am bucurat, am copii deosebiti si le sunt, doar pentru inca doua luni diriginte.
Se vor duce la licee bune sau mai putin bune, se vor pierde in negura amintirilor didactice, dar rindurile scrise de mine nu se vor sterge, ele vor spune povestea unei relatii profesor- elev( i) cum rar s-a pomenit.
Am sa le multumesc la toti, chiar daca unii m-au si suparat, lui Edi,Mufid si Mihai (pentru sceneta si pentru glume), lui Florin, Paul (cel ametit), Andrei L. cel vânăt si Andrei hiperactivul(S), baietilor smecherasi Iulian G. si celor doi Ionuti, lui Sergiu, lui Iulian Z. cel cuminte, fetelor cucuietelor Andra si Diana F., dansatoarelor si simpaticelor Andreea, Cristina, Stefana si Paula (G), Diana (A), Florina, Ioana, Adela, Gabita, Paula ( M), Simina, Maria, Miruna, Mirela, Lorena si Cezara.
Urmeaza o perioada mai grea, cu teste, ascultari si teze, dar si cu banchet, lacrimi si cursuri festive, va promit ca voi fi alaturi de voi si de parintii vostri, pentru ca prin voi imi implinesc menirea de dascal si mentor. Va pup, drag(c) ilor de la a VIII E.