Spre
jumătatea secolului al XVIII lea, mica sihăstrie se dezvoltă sub îndrumrea
egumenului Sila (1753-1781), care ridică biserica de piatră în 1758, biserică
frumoasă situată pe o terasă înaltă de pe stânga râului Putna, sfințită de
Episcopul de Rădăuți Dosoftei Herescu. Anii de sub ocupația habsburgică (din
1775) nu mai sunt atât de înfloritori, însă dintre egumenii care au ținut cu
orice preț ca obștea de călugări de aici să nu moară, se numără Cuviosul Natan,
ultimul stareț oficial al mănăstirii și Cuviosul ieroschimonah Paisie, care
conduce obștea până al închiderea așezământului din ordin împărătesc.
Călugării
de aici sunt transferați la mănăstirea Putna cu tot cu obiectele de cult,
ieroschimonahul Paisie rămâne pustnic aici până la moartea sa în 1790. Urmează
două sute de ani de uitare, până în aprilie 1990, când viața monahală din
Sihăstria Putnei reînvie. Se spune că la reluarea lucrărilor de refacere,
printre ruine s-au găsit osemintele mirosind a mir ale celor trei călugări,
Sila, Natan și Paisie, care patronează spiritual mănăstirea și al căror
nume se răgăsește în dreptul celor trei
izvoare curate din zonă, iar raclele cu
moaștele lor se găsesc în biserica veche.Astăzi,
găsiți aici un lăcaș religios complet
(devenită mănăstire în 2005, evoluând de la statutul de schit), cu trei
biserici, care a suferit mult timp din cauză că era pusă în umbra marii Putne.
Devenit un adevărat loc de
pelerinaj în ultimii ani, pentru cei ce nu caută nepărat măreţia și valoarea
istorică a locurilor, Sihăstria Putnei are în biserica ,,veche"(
construcția ei a început odată cu libertatea noastră în 1990 și a fost
amplasată pe vechea locație din secolul al XVIII lea) o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care aduce
mângâiere spirituală celor ce o adoră și celor ce se roagă la ea, situată în
stânga naosului. Bisericuța din piatră situată lângă chiliile călugărilor
poartă numele de Biserica Bunavestire.
O
biserică mare, numită Biserica Izvorul Tămăduirii, a fost ridicată lângă
cea de piatră care devenise neîncăpătoare. Aceasta a fost gândită de la punerea
pietrei de temelie, să fie principala biserică a mănăstirii, unde se oficiază
slujbe, construcția ei efectivă începând în 2002. Biserica are ca hramuri
„Izvorul Tămăduirii" (vineri în Săptămâna Luminată) şi „Sfântul Serafim din
Sarov" (2 ianuarie şi 19 iulie).
Pisania de la intrarea în sfântul locaș
sună astfel: ,, Cu bunăvoința Tatălui, cu împreună lucrarea Fiului și cu
săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această sfântă biserică între anii
2002-2017, în cinstea și pomenirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu- Izvorul
Tămăduirii - și a Sfântului Serafim din Sarov. S-au ostenit cu această lucrare
obștea mănăstirii Sihăstria Putnei, sub povățuirea părintelui stareț arhimandrit
Nectarie Clinci dimpreună cu binecredincioșii creștini, fii duhovnicești ai
mănăstirii. Pictura bisericii a fost realizată spre îndemn la rugăciune de
către pictorii Liviu Dumbravă și colaboratorii săi- Constantin Buraciuc și
Adrian Barnat și ucenicii lor. Sfințirea acestui sfânt locaș a avut loc în anul
măntuirii 2017, luna august, ziua 27 prin chemarea Duhului atotsfințitor de
către un sobor arhieresc și preoțesc, avându-l în frunte pe Înalt
Preasfințiutul PărinteTeofan, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei și pe Înalt
Presfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Pomenește Doamne în Împărăția Ta cea
veșnică pe cei ce iubesc podoaba casei Tale”
Obștea
mănăstirii a înființat numeroase ateliere de croitorie, tâmplărie, pictură
bisericească, și pe icoane de lemn și administrează și un cămin de bătrâni,
două pensiuni și un arhondaric. Este mânăstire de călugări cu un număr de viețuitori care
variază în jurul cifrei de 40, iar
hramul este Buna Vestire (25 martie). Coordonate GPS: 47/50/53.31 N;
25/33/56.46. E
.jpg)
