marți, 19 aprilie 2016

Mănăstirea Pruncului Isus de Praga. Statuia miraculoasă a Pruncușorului


Praga oferă nenumărate motive de exaltare turistică, prin multele sale monumente ce alcătuiesc ,, Orașul de Aur",  însă, niciunul dintre ele nu mângâie sufletul nostru  de creștini, precum această  statuetă sfântă din bisericuța aflată sub umbra uriașului castel. 

Pe numele oficial Klaster Prazskeho Jesulatka (Karmelitska 9, 11800 Praha 1), această mănăstire adăpostește statuia miraculoasă a Pruncușorului Isus.
Sincer, habar nu aveam despre biserică sau despre statuie, deși undeva prin subsolul unei pagini de ghid turistic se spun câteva cuvinte despre ea, dar trebuie citit cu atenție.

O străduță frumoasă și aglomerată cu clădiri baroce, cu linie de tramvai ce serpuiește la poalele dealului pe care este construit  cel mai mare castel din Europa, îți scoate în față biserica Fecioarei Victorioase, administrată de sute de ani de Ordinul Carmelitanelor Desculțe,  cele care se ocupă de altarul statuii miraculoase.


Biserica a fost construită între anii 1611- 1613, în stil renascentist și baroc și a fost dedicată pentru început Sfintei Treimi. Împăratul Ferdinand al II lea a stabilit hramul Sfintei Fecioare Victorioase și a oferit biserica carmelitanelor, statuia Pruncușorului fiind adusă în biserică în 1641.

Împăratul Joseph al II lea decide să închidă mănăstirea în 1784, obligându-le pe măicuțe să plece.
Abia în 1993, deci după mai bine de 200 de ani, arhiepiscopul Pragăi (re)oferă biserica și mănăstirea Ordinului Carmelitanilor Desculți, viața monahală și pelerinajele reluându-se din acel moment.

Statuia, de 47 de centimetri înălțime, despre  care se spune că face minuni, mai ales pentru copii și familii, a fost cumpărată în 1556 de o ducesă, care a oferit-o ficei sale ca dar de nuntă, aceasta din urmă a donat-o mănăstirii în 1628, din 1641 ea fiind expusă permanent.
Este realizată din lemn dur, acoperit cu ceară, undeva în Spania, în a doua jumătate a secolului al XVI lea,
Papa Benedict a XVI lea a vizitat mănăstirea în 2009, rugându-se la statuia Pruncușorului, pentru copiii  lumii, pentru victimele violențelor domestice și pentru familiile destrămate, dăruind statuii o coroană, Ultima fotografie îl arată pe Sfântul Papă rugăndu-se.


Pe pereții din dreapta și stânga altarului sunt așezate plăcuțe de marmură- se pot vedea în poza alăturată- cu multumiri către Dumnezeu și către Isus, pentru minunile săvârșite oamenilor care s-au rugat la acest altar sau au ridicat rugi din toată lumea către Pruncușor, prin intermediul cărților sau novenelor.

Un lucru interesant este legat de faptul că venerarea statuii Pruncului Isus se face și printr-un vechi obicei, anume acela de a îmbrăca statuia cu robe de diferite culori, conforme cu momentele liturgice ale anului bisericesc( roșu, galben, mov, ș.a.).
Se spune că, una din cele câteva zeci de robe a fost cusută și brodată, personal, de Împărăteasa Maria Tereza.

O singură perioadă din an, Pruncușorul este arătat așa cum a venit pe lume, în a sa originală simplitate și frumusețe.
De Crăciun, de Nașterea Mântuitorului.

Am găsit în biserică rugăciuni în toate limbile, inclusiv -și neasteptat- în română, plus că strada este plină de magazine de suveniruri cu statuete si rugăciuni cu statuia Pruncului Isus.
Am să o scriu mai jos pentru cine dorește să se roage. Biserica are și un mic muzeu, situat în stanga clădirii și un site unde găsiți informații: www.pragjesu.cz ( sau .info).

Rugăciunea

O, Pruncule Isus, alerg la Tine și Te rog,
prin mijlocirea Sfintei Tale Mame,
să mă ajuți în nevoia mea
( se spune cererea/dorința)
pentru că eu cred cu tărie
că divinitatea Ta mă poate ajuta.
Sper cu toată încrederea
să obțin harul Tău cel Sfânt.
Te iubesc din toată inima mea și din tot sufletul meu.
Îmi pare sincer rău pentru toate păcatele mele
și Te rog, o, bunule Isus,
să-mi dai puterea să le înving.
Îmi propun să nu te supăr și mă ofer Ție,
 dispus mai bine să sufăr orice 
decât să Te fac pe Tine să suferi.
De acum înainte doresc
 să-ți slujesc cu fidelitate
și, din iubire pentru Tine,
o, Divine Prunc Isuse, 
voi iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi.
Atotputernice Prunc, Te implor din nou să mă ajuți
în această nevoie a mea (se spune cererea).
Dă-mi harul de a mă bucura de Tine, 
împreună cu Maria și cu Iosif
și de a Te adora împreună cu sfinții Tăi îngeri
în Împărăția Cerurilor. 
Amin


joi, 31 martie 2016

Iași -orașul care mi-a răsturnat imaginea pe care mi-o formasem de acasă.

by Sofia Flori

Am mers în Iași pentru prima dată, din pură curiozitate, și cu impresia că ajung într-un oraș liniștit, în care  vizitez câteva muzee, mă odihnesc  și cam atât. Dar nu a fost deloc așa. Din contră!
Orașul oferă foarte multe, de la plimbări relaxante în parcuri - la biblioteci și muzee din care nu îti mai vine să ieși.
Am mers către Iași, cu avionul  (zborul durează vreo 40 min din București ), astfel că,  la primele ore ale dimineții eram în capitala Moldovei pregătită pentru "provocare ".

Am început explorarea cu ... Palatul Culturii, închis publicului, momentan. L-am admirat de pe afară și i-am promis că din aprilie, când se va redeschide, merită să îl vizitez. 
Am trecut în grabă și prin mall, Pallas Mall , apoi am ieșit la Casa Dosoftei sau Casa cu arcade (prima tiparniţă din Moldova), am vizitat și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc ctitorită de Ștefan cel Mare.

Tot în prima zi am identificat,  pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt,  din centrul orașului,  bisericile: Biserica Trei Ierarhi,  ctitorie  a voievodului Vasile Lupu;  Catedrala Mitropolitană cu moaștele Cuvioasei Parascheva; Catedrala romano-catolică. 

După amiaza, plimbându-mă,   am dat de Biserica Bărboi, o biserică foarte frumoasă.
Și,  ultima vizită a zilei a fost la Mânăstirea Golia,  cu tot cu turnul ei și cele 4 muzee din curtea bisericii. Seara s-a încheiat la etajul 13 al hotelului Unirea!

Un oraș cu foarte multe obiective. M-a surprins în mod plăcut. Iași-ul este cam la fel de agitat ca și Bucurestiul meu doar că este mai puţin aglomerat,  și bineînteles , mai mic :)

Ziua a doua a început mai ușor, cu o vizită la Muzeul Mihai Eminescu din Parcul Copou, vizită la Bojdeuca lui Ion Creangă (aici, mi-a fost recomandat un restaurant traditional - La Conac ) și am plecat în cautarea lui dar până să il gasesc am mai bifat 2, 3 biserici din  lista cu obiective turistice. 

Oamenii sunt tare binevoitori și săritori, te ajută imediat, astfel încât din vorbă în vorbă am ajuns la locația restaurantului. Restaurantul , un loc superb, într-o clădire boierească,  cald, cu oameni deschiși și primitori.
După amiaza mi-am petrecut-o la Universitate, am vizitat  Sala Pașilor Pierduți cu picturile lui Sabin Bălașa. 

Ziua a treia a început cu o plimbare prin Copou, am coborât agale până la Râpa Galbenă, am văzut și gara, de la distanţă, după care am mers către Teatru Vasile Alecsandri (dar nu am si vizitat pentru că nu s-a putut ),  amiaza m -a prins la Gradina Botanică( cea mai veche  din ţară), iar seara s-a încheiat la Anticariatul Grumăzescu, unde am stat la povești ore bune.

Cea de-a patra zi și ultima am alocat-o Bibliotecii Universităţii Tehnice "Gheorghe  Asachi" ( una dintre cele mai frumoase din lume)  cât și Aulei, apoi Muzeului Universităţii, unde se găsește secția dedicată culturii Cucuteni(cea mai veche cultură ).  Au fost 4 zile pline de cultură, pline de informaţii și de oameni frumosi. 

Îmi facusem de acasă planul cu ce să vizitez dar când am ajuns acolo nu am mai vrut sa ţin cont de reguli și m-am lăsat purtată de oraș, drept pentru care au mai rămas obiective nevizitate dar.. cu altă ocazie. 








duminică, 13 martie 2016

Biserica de lemn din Budești-Josani, Maramureș. Monument UNESCO

Pe drumurile de munte din Maramureșul istoric, undeva la poalele Gutâiului, se află comuna Budești. O minunăție maramureșeană, situată în umbra Crestei Cocoșului, urmă de crater neogen, aflată pe drumul spre Cavnic, în pasul Neteda(1039 metri altitudine), pe DJ 109F. O listă cu toate bisericile de lemn din Maramureș- AICI.
Biserica este cunoscută și recunoscută-ușor- pentru cele patru turnulețe de colț, de pe turnul clopotniță, singura biserică maramureșeană anterioară secolului al XIX lea, care a preluat acest detaliu arhitectonic din zona Țării Lăpușului.

Un alt motiv pentru care este recunoscută între celelalte bisericuțe UNESCO, din Maramureșul istoric, este legat de  păstrarea cu sfințenie a unei părți din cămașa de zale a haiducului Pintea Viteazul, pentru care și de care, locuitorii plaiurilor maramureșene în general și mai ales budeștenii, sunt foarte mândrii.

Biserica din lemn de stejar a fost ctitorită în 1643 de localnici, aici, pe valea relativ îngustă a Cosăului, păstrând, cu mici excepții, aspectul originar până în ziua de azi.
Este pictată în interior în anul 1762 de zugravul Alexandru Ponehalski, care a pictat pronaosul, naosul, tâmpla și icoanele, iar mai târziu în 1832 absida altarului a fost pictată de zugravul Ioan Opriș.
Nu este chiar o ,,bisericuță" cum am scris mai sus sau cum este cea de la Bârsana, pentru că are dimensiuni destul de mari pentru o construcție de lemn, având 18 metri lungime și 8 metri lățime, cu un pronaos tăvănit și un naos cu boltă și un altar poligonal.

În interior, icoanele cu fonduri geometrice sunt aurite,  încă din secolul al XVII lea, remarcându-se tabloul cu scena ,, Judecății de Apoi",  dar și icoane de lemn din secolul al XVI lea. Tot în interior se mai păstrează câteva cărți de cult vechi și un manuscris din 1684 dar și icoane pe sticlă  datate ante 1700.
Hramul bisericii este Sfântul Nicolae, iar zona în care este construită, în mijlocul cimitirului din sat, este minunată, chiar dacă amenajarea zonei lasă de dorit. Există un proiect de amenajare a bisercilor de lemn din patrimoniul mondial, pe care l-am văzut inițiat la Desești, așa că Budeștiul își așteaptă rândul. Poate anul acesta...

CITEȘTE ȘI DESPRE ALTE BISERICI DE LEMN MONUMENT UNESCO
- POIENILE IZEI
- BÂRSANA

vineri, 11 martie 2016

Ceasul astronomic din centrul Pragăi

Lumea se adună să privească figurinele din ceasul astronomic și astrologic, din turnul primăriei orașului, în piața orașului vechi. Sutele de turiști ascultă în liniște și cu telefoanele pornite, sunetul de clopot ce anunță ora fixă. Imediat ce se termină, se aude cum gălăgia tipică piețelor cu turiști se reia, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

miercuri, 9 martie 2016

Straja, o stațiune care crește


Straja, statiunea montană care m-a surprins foarte placut. Se află în mijlocul munţilor Vâlcan din Valea Jiului, judeţul Hunedoara, la altitudinea de 1400 metri. 
Este o staţiune "tânără", primind aceasta titulatură abia în 2002.
La Straja se poate urca: ​
-  fie cu mașina,  pe " Drumul Crucii " , un drum frumos, cu serpentine, asfalt bun și priveliști faine.
- fie cu telegondola din orașul Lupeni (în Lupeni  am auzit că se află cea mai mare mină subterană din SE Europei; huila extrasă de aici este de cea mai bună calitate).

Statiunea Straja este mai des vizitată de către  turiști în perioada iernii, pentru practicarea sporturilor de iarnă. La acest capitol stă foarte bine, are 12 pârtii de schi, toate dotate cu instalaţie pe cablu iar 5 dintre ele au și nocturnă (domeniul schiabil de masoară vreo 25 de km). 
Am rămas plăcut surprinsă  că în această mică staţiune, accentul se pune pe dorinţele turistului (începând de la cazare și terminând cu distracția).
.  
Noaptea se lucrează de zor la starea pârtiilor, ca a doua zi să fie totul perfect pentru schi; tunurile de zăpadă  nu stau nici ele, fiindcă mare parte din zăpadă este artificială.  Alte posibilităti de distracție nu sunt (cu exceptia sporturilor ) , dar există și cluburi, pub-uri. 

Principalele atracţii ale stațiunii sunt:
- Crucea Eroilor, înaltă de 18 metri
- Schitul Straja 
- ursul Baloo, care de data asta nu a vrut să se arate.

În extra sezon,​ adică vara, se fac trasee turistice și plimbări . Zona este foarte frumoasă, liniștită. Retezatul arată minunat văzut de aici, iar Parângul te încântă la fiecare pas.

Este o stațiune foarte accesibilă, prețurile sunt potrivite (mici în comparație cu Poiana Brașov), cazare ok.
Construcţia și așezarea pensiunilor este oarecum haotică , dar este de înteles deoarece nu a fost gândită de la început ca și obiectiv  turistic, astfel că fiecare și-a făcut " loc " unde a avut chef și teren . Per total, este ok .
  
Prețul la telegondolă este de 10 lei /persoană, programul este de la 10 la 16 iar  marţea este închis pentru revizie. 

În fiecare an, parcă înainte de Paște , se face o procesiune cu 14 popasuri, pe "Drumul Crucii " , un ritual la care i-au parte mii de credincioși și care a devenit foarte cunoscut . 
Recomand Straja pentru relaxare și schi!  

miercuri, 24 februarie 2016

Mechanical head of Franz Kafka, Prague



 O statuie sau mai degrabă o creatura kinetica, m-a surprins plăcut într-o piață -ciudățică și ea- din centrul Pragăi. Este capul mecanic care îl înfățișează pe marele Kafka, într-un joc metalic, creație a unui sculptor nonconformist de origine cehă , numit David Cerny.

miercuri, 3 februarie 2016

Cula Duca din Măldăreștii Vâlcii


Toată zona de nord a Munteniei dintre Olt si Dunăre, așa numita ,,Oltenie de sub munte" , este presărată cu zeci de construcții ciudate care au aparținut marilor boieri din trecut. 
Este vorba despre CULE,  în fapt mici conace boierești fortificate, cu numele KULE =  TURN, venind de la cei care cotropeau neîncetat Muntenia, adică de la turci. 
Originea acestor case cu etaj se pierde departe în pustietățile Orientului, în deșerturile Afganistanului și Iranului sau în zidirile mediteraneene, și au scop de apărare în calea bandelor armate, începând să fie construite cu 1650 când autoritatea centrală muntenească nu mai putea asigura boierilor siguranța. 

Aceste bande armate turcești terorizau, la sfârșitul secolului al XVIII lea, zona de la nord de Dunăre, având baza de plecare în cazarmele din Bulgaria de azi, ce aparțineau pe atunci Imperiului Otoman.
Casele au toate forma unui turn și reprezintă un melanj curios între arhitectura civilă, cea militară și cea țărănească, cu ziduri groase, cu mici creneluri, cu unul sau două etaje și cu o scară interioară, ce dă la etaj într-o logie spațioasă. La exterior logia se deschide prin arcade în formă de toartă de  coș care se sprijină pe coloane scurte, și care conferă un farmec aparte culelor.

Cula Duca, a fost construită pe la 1812( după alte surse 1818) de un membru al familiei Măldărescu, după care, la mai bine  de un secol, este vândută politicianului liberal I. G. Duca, prim-minstru pentru o scurtă perioadă la sfîrșitul anului 1933, când este asasinat pe peronul gării din Sinaia de către nicadori(legionari), simpatizanți ai Gărzii de Fier.
Politicianul liberal, a fost asasinat pentru că se împotrivea cu cerbicie candidaturii Gărzii de Fier la alegerile care urmau ăn România.
Trist este că Regele Carol al II lea, de la care plecase din audiență, înaninte să fie ucis, știa că urmează un atentat la viața primului ministru???

Cula este formată din parter unde se află comuna beciului, o încăpere mare cu grinzi uriașe care indică anvergura deosebită a construcției, etajul I cu trei camere și etajul II unde se află două odăi. Acestea se vizitează cu ghid specializat și foarte dedicat și atent să nu depășești linile și sforile întinse prin casă. Asta  pentru câțiva lei, oricum nesemnificativ, pentru porția de istorie arhitecturală și clasică pe care ți-o iei în această minunată regiune din țara noastră.

Peste ,,drum" de grădina frumoasă, în 1912 politicianul ridică o căsuță modestă de vacanță, care a devenit azi casă memorială, unde poți încă simți mirosul trebilor politice sau foșnetul fracurilor vechilor boieri de stat, care puneau la cale marile lovituri politice liberale din zbuciumatul ev interbelic.
Dacă vorbiți cu administratorii Complexului Muzeal Măldărești, în această căsuță, undeva în lateral, se află amenajate cămăruțe unde  puteți să vă cazați.
Lunea este închis, după cum bănuiți, iar în restul săptămânii puteți să vizitați cula Duca  si cula Greceanu între orele 10 și 18.

Puteți lega vizionarea acestor cule, de vizitarea muzeului trovanților de la Costești și de mănăstirile din zonă, Horezu- monument UNESCO( singurul din sudul țării inclus în acest patrimoniu) sau frumoasa Mănăstire dintr-un Lemn.



Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

  Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului   Septembrie 2008 surs...