Zărneşti – bijuteria de la poalele Pietrei Craiului

La aproximativ 25 de kilometri distanţă de Braşov se întinde la poalele Pietrei Craiului Zărneştiul, un oraş liniştit de munte care te cucereşte prin peisajele care îl înconjoară şi prin aerul curat care îţi inundă plămânii încă din prima clipă. Zărneştiul a trecut în perioada regimului comunist printr-o puternică etapă de industrializare, odată cu dezvoltarea uzinii “6 Martie”, în jurul căreia s-a construit un întreg cartier de blocuri. Totuşi, la intrarea în oraş şi în zona dinspre poalele muntelui, blocurile sunt înlocuite de case specifice zonelor montane din Ardeal.
Accesul în oraş se poate face atât cu trenul sau autobuzul dinspre Braşov, cât şi cu maşina personală. Opţiunile de cazare sunt numeroase: poţi alege să te cazezi la unul dintre hotelurile sau pensiunile din oraş sau, pentru a fi şi mai aproape de munţi, la una dintre cabanele de la poalele acestora sau, de ce nu?, chiar şi la cele situate la o altitudine mare. Desigur, pentru cei care nu concep altă variantă decât contactul nemijlocit cu natura, există întotdeauna opţiunea instalării unui cort. Evident, cu condiţia de a nu afecta în niciun fel mediul înconjurător.
Cel mai cunoscut traseu montan cu plecare din Zărneşti şi, în acelaşi timp, cel mai spectaculos, este cel care duce la vârful Piatra Mică. Plecarea se face de la cabana Gura Râului, pe un drum drept, de piatră, care duce spre Fântâna lui Botorog. După ce ţi-ai potolit aici setea şi, evident, ţi-ai făcut şi “plinul” de apă pentru restul drumeţiei, începe o urcare lină spre Poiana Zănoaga. Odată ajuns aici, ai două opţiuni. Dacă îţi este teamă de înălţimi, te poţi îndrepta agale spre Cabana Curmătura. Dacă nu, atunci poţi urmări marcajul care te ghidează printr-o pădure deasă de conifere pentru ca, în final, să te ducă la vârful Piatra Mică, loc din care poţi admira o privelişte superbă asupra oraşului Zărneşti, dar şi a localităţilor învecinate.
După ce te-ai odihnit suficient şi te-ai bucurat de peisaj, începe coborârea spre Cabana Curmătura, loc în care te poţi bucura de o delicioasă masă caldă. Tocmai când credeai că părţile frumoase au trecut, vei fi surprins să afli că te poţi întoarce în oraş printr-un traseu care traversează Cheile Zărneştilor. Mai exact, un drum de piatră străjuit din ambele părţi de doi versanţi uriaşi de stâncă. Ce poate fi mai frumos?

Biserica de lemn din Bârsana – Monument UNESCO

wikipedia.org

O adevarată lecție de istorie și religie ce încă stă în picioare tocmai din anul 1711. Situată acum în localitatea Bârsana, județul Maramureș, mai exact pe dealul numit Jbâr, acestă biserică este din 1999 monument UNESCO. 

Având hramul ”Intrării Maicii Domnului în Biserică”, impresionează în principal prin robustețea și măiestria cu care a fost construită ce i-a permis să reziste mutărilor și trecerii timpului. Nu trebuie confundată însă cu complexul construit recent numit ”Mănăstirea Bârsana”.

Sa vă spun puțin din istoria ei. Preotul Ioan Ștefanca împreună cu fii săi și alți săteni au ridicat mănăstirea prima dată în 1711 într-un loc numit ”Părul Călugărului”, drept mulțumire Domnului pentru protecția oferită în timpul ciumei mari. În anul 1739 a fost mutată însă pe Valea Izei pe locul unui cimitir ce a fost făcut în urma luptei cu tătarii. În 1791 însă este desființată, călugării alungați și o bună parte din ea devastată.

În 1806 sătenii locului au mutat-o chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului, pentru a o feri de distrugerea completă. În acel loc o puteți găsi și astăzi. Dacă aveți ocazia să treceți prin zonă o veți recunoaște după turla înaltă de lemn ce veghează blând împrejurimile.

Nu vă opriți însă numai la exterior admirând lemnul ce dăinuie și acum parcă sfidând trecerea timpului. Îndrăzniți mai mult și intrați. Primăvara un aer rece vă întâmpină de la ușă dând locului un mister și un aer protector. Parcă cei ce au slujit o viață întreagă această mănăstire vă întâmpină în umila lor casa. Picturile ce se regăsesc surprind scene din Judecata de Apoi și din Geneza. Interiorul a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, influențat în principal de stilurile vremii rococo și baroco. Scenele și icoanele au fost făcute pe lemn, nivelat parțial cu bucăți textile, urmând după obiceiurile vremii să fie date cu un var preparat după ce au fost fixate pe perete.

Bolta bisericii se ridică măreț în sus odată cu pridvoarele de afară cu ale lor arcade pe stâlpi sculptați. Acest loc este dovada vie că sunt lucruri pe care timpul nu le distruge, ci doar le întărește. Biserica de lemn din Bârsana, un loc în care îngerii încă mai vin uneori în vreme de sărbătoare să tragă clopotele pentru păcatele ce se fac pe pământ. Și toate se iartă odată cu asta.

A apărut Ghidul Mănăstirilor Catolice, de Viorel Irașcu

Aș dori să vă anunț, cu mare bucurie, că după mai bine de doi ani și jumătate de muncă, am reușit să editez și să tipăresc Ghidul Mănăstirilor Catolice, la o editură din Bacău. 
Un ghid complet de 243 de pagini al tuturor organizațiilor monastice catolice din țară.

Din păcate, nicio editură catolică nu a dorit sau nu a mai dorit să publice acest necesar, spun eu, demers, care are la bază nevoia de popularizare a tuturor congregatiilor și mănăstirilor de pe teritoriul României.

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Multumesc foarte mult Parintelui Daniel care a incurajat până la un punct realizarea acestui ghid, si care mi-a permis ca în numele domniei sale, să trimit mailul în care ceream date despre mănăstire sau casa sau congregație.

Mulțumesc, de asemenea, tuturor superiorilor care au înțeles imediat să participe cu informații oficiale la alcătuirea bazei de date pentru ghid.

Dacă nu găsiti ghidul in librăriile catolice sau  în cele care au și carte creștină sau pe net la  editura ROVIMED, eu vă pot trimite un exemplar sau două( poate și mai multe!) contra cost, prin poștă, cu valoare ramburs.

Mai jos este argumentul si cuprinsul lucrării.

ARGUMENT

,, Ce s-ar întâmpla cu lumea, dacă n-ar fi călugării?”

                                                                                                Fericita Angela de Foligno

Unii ar  putea spune că este o întreprindere riscantă, într-o țară în care catolicii, în general, dețin puțin peste 5 % din populația totală. Dar nevoia de cunoaștere, și de ce nu de popularizare, în rândul celor ce își propun mici pelerinaje către mănăstirile noastre, dorința de a împărtăși cu alții experiențe spirituale sau de reculegere, au reprezentat tot atâtea motive pentru a scrie acest ghid.

Am plecat de la ideea unei edituri bucureștene, care propune credincioșilor ortodocși un ghid al sutelor de mănăstiri răspândite pe plaiurile românești.

De ce nu am avea și noi un ghid al mănăstirilor catolice?

Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost aceea legată de structura internă a celor două biserici catolice prezente la noi, care au în subordine o multitudine de mănăstiri,  case, congregații sau comunități.

Un preot îmi scria că în nomenclatorul cultelor din România, nu există un termen pentru ,,casă de formare” astfel că acestea nu se pot numi decât mănăstiri, dar organizarea acesteia și activitățile desfășurate acolo au puține lucruri în comun cu ideea de mănăstire. Și așa ajungem să ne înpotmolim în definirea a ceea ce numim ,,mănăstire”, în sens catolic.

În conștiința comunităților catolice, orice casă în care activează persoanele consacrate este numită mănăstire, când de fapt  aproape sigura legătură cu viața monahală, în sens strict, este legată de așa numitele mănăstiri de ,,clauzură” , acolo unde măicuțele, în mod special, își dedică cea mai mare parte a timpului rugăciunilor.

Celelalate congregații aparținând diferitelor ordine călugărești au case, în care persoanele consacrate încearcă să ajute, în cât mai multe moduri cu putință, persoanele aflate în dificultate împlinindu-și astfel misiunea și afirmându-și carisma.

Consacră ore întregi  rugăciunilor, fac cateheze sau cursuri pentru copii preșcolari, elevi și chiar studenți, participă la slujbe, îngrijesc bolnavi sau oferă un cămin celor de pe străzi.

Una peste alta, este greu să definești termenii, rămânând ca în virtutea regulamentelor interne din aceste comunități să se includă sau nu casa sau institutul, în categoria mănăstirilor catolice.

Am încercat să identific toate mănăstirile catolice din țară, dar comunicarea dificilă cu anumite comunități, în special cu cele din centrul și vestul țării, a făcut ca unele dintre acestea să rămănă pe dinafară sau să fie trecute puține informații despre ele. Adresele de mail invalide și site-urile episcopiilor sau  ale unor parohii care nu sunt  în limba română, a făcut ca obținerea de  informații să se realizeze  pe alte căi și nu direct.

Pentru un catolic practicant, obișnuit să intre în contact cu biserica doar duminica și în zilele  de sărbătoare, navigarea prin hățisul de organizații, congregații, case și comunități catolice, a fost o mare provocare.

În schimb, mi-a oferit dimensiunea reală a structurilor bisericii catolice, structură și organizare pe care nu le bănuiești că s-ar afla în spatele părintelui de la biserica parohiei tale.

Cine ar bănui că în România, undeva în comuna Stânceni, vestită de altfel pentru apele sale minerale, se afla un schit catolic!?

Da, ați citit bine, un schit catolic al măicuțelor carmelitane de rit bizantin, unde o extrem de energică superioară- Maica Eliana- luptă pe toate căile spirituale pentru unitatea bisericii. Sau că în mijlocul aglomeratului București, Părinții Augustinieni Asupționiști, au creat un centru de întâlniri creștine, de înaltă ținută intelectuală, având ca sprijin un spațiu cultural oferit de Biblioteca bizantină, întemeiată de aceeași congregație.

Și aceste enumerări ar putea continua, cu surprinzătoarea( pentru mine!) organizare a bisericii greco-catolice, despre care 99% dintre români nici măcar nu au auzit, biserică care are o serie de mănăstiri în Ardeal, adevărate centre de spiritualitate românească, de sorginte transilvană. Ca să nu mai vorbesc despre Sora Ionela, care în beciurile securității a pus bazele unei congregații,  și care se luptă și acum cu o administrație ostilă, la casa pentru copii în dificultate de la Odorheiu Secuiesc.

Munca la acest ghid a presupus un efort uriaș, concretizat în contactarea tuturor congregațiilor, consultarea unor resurse virtuale și bibliografice vaste, dar din păcate insuficient structurate. Pentru comunitățile din zona Bacăului și a Moldovei a fost recomandată și necesară și o documentare la fața locului.

Nu am dorit să trec pur și simplu în revistă mănăstirile, ci am încercat să ofer date utile despre istoria mănăstrii sau institutului, localizare și căi de acces( inclusiv GPS), sau date despre congregația din care fac parte călugării și surorile.

Îmi exprim speranța că acest ghid va fi o călăuză discretă și utilă pentru pelerinul catolic- și nu numai- și de asemenea va fi perdeaua ridicată de pe necunoașterea muncii și dăruirii, uneori până la sacrificiu, a miilor de viețuitori monastici catolici.

Cuprins

Argument

Biserica Romano- Catolică

Arhiepiscopia Romano-Catolică București

Mun. București

Mănăstirea Sfinții Petru și Andrei

Mănăstirea Sfânta Familie

Jud. Ilfov

Mănăstirea Sfânta Agnes

Mănăstirea Părinți Carmelitani Desculți Snagov

Jud. Prahova

Mănăstirea Augustiniană Câmpina( de clauzură)

Jud. Brașov

Mănăstirea Timișul de Sus

Jud. Argeș

Mănăstirea Sfântul Eugen

Alte organizții monastice

Mun. București

Casa Sfântul Marcellin Campagnat

Casa Surorile de Caritate ale Sfintei Ioana Antida Thouret

Casa Surorilor Pauline

Centrul de Spiritualitate FCJ

Casa Surorile Franciscane ale Sfintei Inimi

Jud. Prahova

Casa Speranței

Casa Micile Slujitoare ale Inimii lui Isus pentru Bolnavii Săraci

Jud. Dâmbovița

Casa Miani-Padri Somaschi

Jud. Ilfov

Institul Surorilor Misionare Catehetice  ale Sfintei Inimi a lui Isus

Centrul de Tineret- Oratoriul Sfântul Leonardo Murialdo

Jud. Argeș

Școala Sfântul Iacob

Jud. Brăila

Casa de copii Sfânta Clara

Jud. Dolj

Casa della Speranza

Jud. Constanța

            Casa Santa Maria della Grazie

            Casa Surorilor Capuccine ale  Maicii Francesca Rubatto

Episcopia Romano-Catolică Iași

Jud. Bacău

Ordinul Fraților Minori Conventuali, Conventul Sfântul Iosif, Soțul Preacuratei Fecioare Maria

Ordinul Fraților Capucini, Custodia Fericitul Ieremia din România

Mănăstirea Sfânta Monica

Mănăstirea Benedictină Măgura/ Casa Sfânta Față

Mănăstirea Sfântul Carol Borromeu

Mănăstirea Casa Sfânta Maria

Mănăstirea Carmelitană Luncani

Mănăstirea Carmelitană Sfântul Iosif

Mănăstirea Sfânta Cruce

Jud. Neamț

Mănăstirea Sfânta Maria a Îngerilor

Mănăstirea Benedictină Maica Unității

Mănăstirea Sfântul Iosif

Jud. Iași

Mănăstirea La Salle

Mănăstirea Don Orione

Mănăstirea Sfânta Rita

Mănăstirea Cavanis

Alte organizații monastice

Jud. Suceava

Conventul Regina Sfântului Rozariu Cacica

Casa Surorilor Dominicane Siret

Jud. Bacău

Instituitul Diecezan Slujitoarele lui Cristos Marele Preot/Mănăstirea Buna Vestire

Institutul Maria Bambina

Casa Sfântul Iosif

Casa Buna Vestire- Fundația Victorine Le Dieu

Casa de copii Maria Montini Lavezzari

Centrul pentru tineret Don Bosco

Grădinița Roza Venerini

Centrul Don Calabria

Casa Conventuală- Grădinița Sfântul Paul

Casa Anna Maria Adorni

Jud. Iași

Casa Domus Mariae

            Casa Providenței

Grădinița Suroile Providenței

Casa Misionarelor Pătimirii Butea

Casa- Grădinița Sfântul Nicolae

Casa Notre Dame de Sion

Fundația  Frații Carității

Jud. Neamț

Casa de Formare a Misionarilor Verbiți/ Mănăstirea Ss. Ciril și Metodiu

Centrul Sfântul Leonardo Murialdo

Casa Micile Slujitoare ale lui Cristos Rege

Centrul Social Sfântul Anton de Padova

Casa Slujitoarele Săracilor

Orfelinatul Buna Vestire- Fundația Teodora Campostrini

Casa Maica Speranța

Casa Fiicele Sfintelor Inimi

Casa Arnold Janssen

Episcopia Romano-Catolică Oradea

Jud. Bihor

            Abația Sfântul  Ștefan

            Mănăstirea Surorilor Milostive ale Sfintei Cruci Șinteu

Alte organizații monastice

Jud. Bihor

             Comunitatea Surorilor Vincentine

Episcopia Romano-Catolică Timișoara

Jud. Timiș

            Mănăstirea Călugărilor Salvatorieni

            Mănăstirea Fiicele Sfântului Francisc de Asissi

            Mănăstirea Notre Dame

Jud. Caraș-Severin

Mănăstirea Franciscană Caransebeș

Jud. Arad

             Mănăstirea Maria Radna

             Mănăstirea Franciscana Minorită Arad

Episcopia Romano-Catolică Satu Mare

Jud. Maramureș

            Mănăstirea Lauretană

Jud. Satu Mare

            Mănăstirea Franciscană Căpleni

Alte organizații monastice

Jud. Satu Mare

            Centrul de zi al Surorilor Piariste

Casa Bucuriei/ Funtația Sacro Cuore

Casa Surorilor Misionare Inima lui Isus (Hiltrup)

Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia

Jud. Mureș

            Mănăstirea Sângeorgiu de Mureș

Jud. Harghita

            Mănăstirea Franciscană Șumuleu Ciuc

            Mănăstirea  Clariselor Csíksomlyó Ágacskája (de caluzură)

            Mănăstirea Franciscană Lăzarea

Jud. Hunedoara

            Mănăstirea Franciscană Deva

Alte organizații monastice

Jud. Cluj

Centrul de Spiritualitate Manresa

Casa Sfântului Duh

Jud. Harghita

            Casa de Studii Piariste

            Casa Surorilor Ajutătoare ale Sufletelor din Purgator

Casa Surorilor de Mallersdorf

Jud. Covasna

            Casa Surorile Sfântului Francisc de Assisi Îngrijitoare ale Bolnavilor

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Arhieparhia de Alba-Iulia și Făgăraș

Jud. Harghita

Schitul Sfânta Cruce

Alte organizații monastice

Jud. Harghita

Casa Sfântul Iosif

Jud. Sibiu

            Grădinița Grădina Mariei

Eparhia de Oradea

Jud. Sălaj

            Mănăstirea Preasfânta Inimă a lui Isus

Jud. Bihor

            Mănăstirea Franciscană Adormirea Maicii Domnului, Conventul Sfânta Maria

Alte organizații monastice

Jud. Bihor

            Fundația Căminul Francesco

            Casa Margherita

Eparhia de Cluj-Gherla

Jud. Cluj

            Mănăstirea OSBM Cluj Napoca

Mănăstirea Sfânta Cruce Mintiu Gherlii

Mănăstirea Sfântul Anton de Padova Gherla

Mănăstirea Maicii Domnului

            Mănăstirea Sfânta Macrina

            Mănăstirea Buna Vestire

Jud. Bistrița Năsăud

            Mănăstirea Coborârea Sfântului Spirit Molișeț

Alte organizații monastice

            Casa Surorilor Sfântului Iosif al Apariției

Eparhia de  Lugoj

Jud. Timiș

            Mănăstirea Preasfânta Treime

            Mănăstirea Nașterea Sfintei Fecioare Maria

Eparhia de Maramureș

Jud. Maramureș

            Mănăstirea Sfânta Maria

            Mănăstirea Buna Vestire

            Mănăstirea Maica Îndurerată

Jud. Satu Mare

            Mănăstirea Sfinții Arh. Mihail și Gavril Prilog

Alte organizații monastice

            Casa Familială a Surorilor Benedictine Sighet

Institutele seculare

Institutul Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Mişcarea Schönstatt- Institutul Surorilor Mariane

Ordinul Franciscan Secular- Terțiarii Franciscani

Ordinul Greco-Catolic Terțiar Bazilian

Cetatea dacică Piatra Roșie- Luncani -monument UNESCO

Una dintre cetățile dacice-monument UNESCO- bine ascunse turiștilor, unică prin poziția ei și care domină o regiune spectaculoasă, frumoasă și patriarhală este Piatra Roșie- Luncani. 

Situată la poalele Șureanului, între pădurile nesfârșite( și tocmai de aceea cu lemn de fag suficient pentru furat!), cetatea poate fi văzută dacă urmăriți atent indicațiile mele sau ale oricui altcuiva care a fost acolo.

 Cum ajungeți!

Călan-Ohaba Streiului- Chitid- Boșorod- urmați în continuare DC66BA- Luncani- în sat mergeți înainte pe DC 57C, lăsând 66BA, continuați printre case sărăcăcioase, fânețe și gropi multe, până la Pensiunea -păstrăvărie cu nume de cetate, iar de acolo mai aveți câteva sute de metri până la indicator. Acolo lăsați mașina și începeți urcușul prin pădurea de fag.

Urcușul nu este greu, dar la un moment dat apare de nicăieri o poartă cu un indicator de interdicție. Ce faci? Intri în curtea omului, ce faci cu câinii? Casa se vede undeva printre ramurile groase, este din bârne si este formată din două corpuri, este neagră și nu pare prea primitoare. Totuși, am văzut dealul de calcar cu oxizi de fier curgând printre diaclaze, știu că sus se află ruinele cetății și că ăsta este singurul drum, pe partea asta de munte.

Îmi iau inima în dinți și copilul aproape, și călcăm timizi pe proprietatea omului, printr-o iarbă mare și umedă. Pe copacul mare din stânga noastră scrie ,,cetatea". Răsuflăm ușurați și începem cea mai grea parte a urcușului, vreo 20 de minute epuizante, prin fâneață și apoi prin pădure.
Am întâlnit pietre din zidul exterior peste care au crescut arbori-frați, un drum pavat, care ducea la cetate și care era, se spune, străjuit de trei turnuri de apărare. Sus, peste ruine se așterne un strat sănătos de iarbă grașă și de piciorul cocoșului, așa că încerci o oarecare dezamăgire.

Nu prea s-au făcut săpături arheologice aici și pare să nu intereseze pe nimeni. Știu, nu sunt bani pentru istoria noastră, mai bine o aruncăm la coș. De altfel, faptul că drumeagul trece prin curtea omului, mă lămurește că nu s-a lămurit nici care este regimul de proprietate stat/ privat.

Cetatea este situată pe dealul cu același nume la altitudinea de 831 de metri, și domină valea întortocheată a Luncanilor. Forma  de patrulater și cele 5 turnuri, erau menite să apere capitala statului dac, în cazul unei invazii armate care ar fi venit pe valea Streiului.
Dincolo de rolul strategic și de impozantul deal, rămân cu sentimentul și emoția pozitivă de a fi ajuns totuși la cea mai izolată dintre cetățile dacice monument UNESCO dar și cu regretul că drumul este imposibil până aici și că o minimă și necesară ,,dezvelire'' a pietrelor și sanctuarului aflat în lateral, ar fi dat, totuși, acestei cetăți șansa și dimensiunea turistică pe care o merită.

Barajul Kölnbrein- Maltatal din Austria

Sunt fascinat de baraje și de lacuri de acumulare, construite în creierii munților. Am umblat prin România pe la cele mai înalte și mai spectaculoase baraje, la Gura Râului în Retezat- de 137 m, considerat cel mai înalt din țară, sau pe Latorița , la Petrimanu și Galbenu, ca să nu mai vorbesc de Vidraru și Bicaz-Izvorul Muntelui.

În Austria, în zona de nord a Carinthiei, l-am văzut pe regele barajelor, un ,,dam,, înalt de 200 de metri, în dublu arc, pe valea râului Malta, se numește Kölnbrein, și este o minune tehnică cu care austriecii se mândresc, nevoie mare.

Au și cu ce dacă, ne uitam bine, pentru că dincolo de peisajul dat de Alpii din jur, incluși în Parcul Național Hohe Tauern (2500-3500 de metri) au amenajat în zonă un centru turistic care are, un hotel ( Berghotel Malta), un mic muzeu tehnic, un magazin de suveniruri și un cinema 5D, care te lasă cu gura căscată, la propriu. Pe baraj se află un  skywalk, construit în 2010 pentru amatorii de bungee jumping, iar traseele montane se intersectează în zona barajului, fie că este vorba de drumeție, bird watching sau alpinism în stare pură.

Ce face însă acest baraj atractiv, este drumul de altitudine construit în anii '70, Maltatal Hochalm Strasse, pentru camioanele și mașinile care trebuiau să alimenteze șantierul cu materiale de construcție. Sute de cascade, pereți abrupți și câteva tuneluri prin care autocarul se strecoară cu mare dificultate, completează aventura numită Kölnbrein.

Barajul a fost construit în anii 1971-1977, cam în aceeași perioadă cu victoriile comuniste Vidraru și Bicaz de la noi, fiind dat efectiv în folosință în 1979, după ce au constatat că în baraj apăruseră fisuri generate de presiunea apei și ridicarea nivelului  lacului de acumulare. Odată reglate aceste aspecte tehnico-fantastice, barajul lung de 626 de metri, hidrocentrala cu o putere de 1200 de GW și rezervorul uriaș de apă( 1,5 mil. mc), și-au adus aportul la dezvoltarea Austriei centrale.

Una peste alta, drumul de Spittal an der Drau, prin Gmund spre valea râului Malta este o încântare, însă atenție cu programul, pentru că după ora 17 nu mai permit urcarea. În plus de asta, se plătește la barieră la intrarea pe Hochalm Strasse, și trebuie mers cu grijă pentru că la întâlnirea cu alte mașini este foarte complicat, drumul având o singură bandă, și din loc în loc sunt amplasate chiar semafoare. Timp suficient de așteptare, numai bun pentru poze, pentru admirarea molizilor și zâmbrilor( o specie de pin montan), a cascadelor și a pereților surplombați.

Partiile din Vatra Dornei

Vatra Dornei este in primul rand, orasul sporturilor albe. Partiile de schi si sanie, pentru concursuri si agrement primesc in fiecare an mii de turisti.
Statiunea Vatra Dornei, supranumita si "Perla Bucovinei", este situata la o altitudine de 802 m in Depresiunea Dornelor, la 112 km distanta de Suceava (vezi Pensiuni Bucovina) si 89 km de Bistrita Nasaud, la confluenta Bistritei Aurii cu Dorna.


Regiunea Dornelor este ferita de vanturi fiind aparata de Muntii Carpati care ocrotesc zona. Zona are un climat temperat continental de nuanta alpina, cu o temperatura medie anuala de 4,5 grade Celsius.

Precipitatiile bogate si relieful sub forma de terase au favorizat dezvoltarea unei intinse panze freatice, care iese la lumina sub forma de izvoare cu apa minerala. Se poate spune ca aici ne aflam intr-o adevarata imparatie a apelor minerale, exploatate si industrial la Poiana Negri, Sarul Dornei si Floreni.

Vatra Dornei este cunoscuta ca o statiune pentru toate varstele, adresandu-se atat persoanelor care doresc sa-si fortifice organismul prin ascensiunile montane sau prin sporturile de iarna. Are partii de schi cu grade diferite de dificultate dotate cu instalatii pe cablu.

Partia Dealul Negru- are o lungime de 3200 m, si o diferenta de nivel de 400 m.
Este dotata cu un teleschi care costa 4 lei pentru o urcare.
Gradul de dificultate al partiei este mediu. Nu are nocturna si nu foloseste zapada artificiala.

Partia Dealul Runc- Are o lungime de 5000 m si este dotata cu un teleschi care costa 4 lei pentru o urcare. Este o partie usoara, recomandata pentru incepatori si nu are nocturna si nici nu foloseste zapada artificiala.

Partia Parc- este lunga de 1200 m cu o diferenta de nivel de 200 m si o inclinatie de 28.5%. Este dotata cu mijlode transport pe cablu, un teleschi, cu pretul per urcare de 4 lei. Gradul de dificultate al partiei este mediu. Nu beneficiaza de nocturna si nu foloseste zapada artificiala.

Partia Poienita- este lunga de 550 m cu 50 m diferenta de nivel. Se poate urca cu teleschi ce costa 3 lei per urcare. Este o partie cu grad usor, pentru copii si incepatori. Nu are nocturna si nici nu foloseste zapada artificiala.

Accesul la partiile din Vatra Dornei (vezi Pensiuni Vatra Dornei) se poate face atat cu masina cat si cu trenuldin majoritatea oraselor invecinate distantele fiind in felul urmator: Suceava - Vatra Dornei 105 km; Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei 40km; Bistrita - Vatra Dornei 85 km; Piatra Neamt - Vatra Dornei 165 km; Bucuresti - Vatra Dornei 560 km.
Sezonul de ski in Vatra Dornei dureaza din decembrie pana in aprilie.

Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava- Monument UNESCO

Undeva pe o străduță lăturalnică, din inima cetății de scaun a Moldovei, se află un mic paradis monastic, înconjurat de arbori seculari și de un gard înalt de piatră. 
Este Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, în mijlocul căreia se află și biserica Sfântul Gheorghe, ansamblu aflat în patrimoniul mondial UNESCO,  fiind împreună cu centrul istoric al Sighișoarei, singurele monumente de pe lista UNESCO care sunt construite în interiorul unor orașe.


Poziția lăcașului de cult, numită de toată lumea Biserica Mirăuți, este una extrem de favorabilă, un spațiu de rugăciune și de meditație pus în valoare de parcul în care te poți reculege la umbra bătrânilor stejari.
Biserica Sf. Gheorghe este ridicată în timpul lui Bogdan al III lea( cel care îi urmează la tron Marelui Ștefan)  însă este terminată în  1522, în timpul lui Ștefan cel Tânăr, pentru a servi drept Mitropolie a Sucevei.

Devenită neîncăpătoare, pe locul acesteia este ridicată o altă catedrală de dimensiuni considerabile pentru perioada medievală, este pictată la interior și la exterior în timpul lui Petru Rareș.
La sfârșitul secolului al XVI lea Domnitorul Petru Șchiopul, reface acoperișul bisericii și construiește impozantul turn de la intrare, și tot el mută moaștele Sfântului Ioan cel Nou în noua catedrală.
În timpul Domnitorului Miron Barnovschi( 1626-1629), cel care ridică și micuța mănăstire de la Buhalnița din județul Neamț, mitropolitul Anastasie Crimca (ctitorul  Mănăstirii Dragomirna) ridică un paraclis dreptunghiular pe latura de est a  curții mănăstirii.

Restaurată în secolul a XVIII lea și devenită mănăstire de călugării în secolul al XIX lea, biserica și întregul ansamblu monastic intră în secolul al XX lea într-un amplu proces de restaurare, sub îndrumarea arhitectului Karl Romstorfer, când au fost puse în valoare picturile exterioare de pe laturile de sud și de vest.
Pentru vechimea sa, arhitectura moldovenească cu influențe muntenești, picturile interioare și exterioare și pentru rolul jucat în veacurile tulburi ale miezului de Ev Mediu, biserica a intrat sub și în atenția patrimoniului mondial al UNESCO, lucru care ar trebui prețuit mai mult de români.

Alte monumente UNESCO vizitate și admirate de plecatdeacasa.net  AICI.