joi, 19 iunie 2014

4 zone turistice din vestul și centrul țării și obiectivele lor turistice

Peștera Urșilor-Chișcău
Vă recomand  să redescoperiți vara aceasta patru ,,țări" numite în vechime terra, care ascund frumuseți nebănuite și experiențe rurale unice.

Ţara Codrului- mai puţin cunoscută şi mai izolată, este situată în nordul Dealurilor Silvaniei, de o parte şi de alta a Culmii Codrului, în fapt un mic munte cristalin cu o lungime de 28 de kilometri, este marginită la sud de zona Cehului Silvaniei, la vest de treptele mai joase ale dealurilor ce coboară spre Câmpia Someşului, iar la est de Depresiunea Baia Mare şi de Ţara Chioarului.  Pentru obiectivele turistice de aici se bat străinii care vin cu zboruri de la Napoli, Munchen sau Viena,  doar pentru a vedea cum se păstrează tradiţiile şi obiceiurile unei populaţii româneşti statornice şi mândre, într-o zonă apărată natural, cu păduri întinse de fag şi stejar plus multitudinea de biserici de lemn de sute ani, întâlnite în aproape toate satele Sălajului;
Ţara Năsăudului- regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; Obiective turistice: portul popular deosebit al bărbaţilor cu pălării cu pene de păun; casele memoriale ale scriitorului Liviu Rebreanu şi ale poetului George Coşbuc în localităţile cu acelaşi nume; staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi; Cei plecati de aici în Spania, care rezervă bilete low cost Bucuresti Madrid, revin constant cu alți și alți străini, din păcate drumurile nu îi ajută încă, cu excepția șoselei Bistrița -Suceva, refăcută foarte bine.
Ţara Beiuşului- suprapusă peste depresiunea-golf cu acelaşi nume, traversată de Crişul Negru, mărginită la nord de Munţii Pădurea Craiului, la sud de Munţii Codru-Moma, cu legături intense cu Ţara Moţilor, peste pasul Vârfurile şi cu Ţara Zarandului, cu deschidere mare către Câmpia şi Dealurile Crişene O zonă mai cunoscută pentru care se pot face rezervări și se pot cumpara bilete online, mai ales pentru Felix; Obiective turistice: puncte de plecare din oraş, către Peştera Meziad, către comuna Pietroasa unde se află Peştera Urşilor( sat Chişcău); bisericile din lemn din Petreasa, Rieni,Tutoreni,Tărcăiţa, Brădet; centre de artă populară cu costume populare, ţesături, mobilier, porţi sculptate, ceramică, cojocărit, dansuri populare; punct de plecare către staţiunea Stâna de Vale din masivul Vlădeasa şi către platoul carstic Padiş-Cetăţile Ponorului;Valea Sighiştelului. Se pot adăuga Baile Felix, 1 Mai și Tinca, cu ape geotermale.
Ţara Chioarului- zona situată la sud de depresiunea Baia Mare şi la vest de Ţara Lăpuşului, încadrată ce Podişul Someşan şi Culmea Preluca la sud şi est şi de Dealurile de Vest la vest; Obiective turistice: zonă folclorică cu coruri bărbăteşti şi de fluieraşi şi etnografică cu case tradiţionale;Cheile Chioarului;

Povestea unui baci și a pensiunii sale unice

Există în munții noștri, oameni pentru care ospitaliatea, simplitatea și buna credință sunt valori sădite adânc în gena lor muntenească. Asta am găsit noi, în sudul Apusenilor, lângă Roșia Montană, la Bucium de Detunate. Un baci, numit Vetălău, care spune că este un nepot îndepărtat al Fefelegii lui Ion Agârbiceanu. Câteva impresii schimbate cu acest om, ne-au relevat un univers de cultură și conștiință românească, cum numai la moți găsim.

Urcăm pieptiş prin cimitirul din Bucium Şasa(la câţiva kilometri de Abrud spre Alba Iulia) şi ne gândim că ploaia şi ceaţa ne vor strica planurile de a admira, poate cele mai frumoase monumente geologice din ţară şi anume, Detunatele.
Mergând, rememorez cu soţia întâmplările de acum zece ani când am urcat cu copii, din tabăra de la Poiana Vadului, spre aceste stânci ciudate şi, după mai puţin de o oră ne oprim la popasul de sub munte unde am adăstat cu copii la un suc și o bere.
Citim cu surprindere ,, Popas Fefeleaga- Popas Particular"(!?), în timp ce micuţul meu Iani, se sperie groaznic de doi câini dezlegaţi. Gardul strâmb nu a văzut vopsea de metal niciodată, dar tocami asta îi dă un farmec aparte.Cineva iese din casă şi strigă la cei doi paznici zgomotoşi: Băsescu!!!, Boc!!!- Marş!!!
Iese râzând şi plin de politeţuri montane Baciul Vetălău, care nu este altul decât strănepotul Fefelegii- cea atât de miloasă şi de muncitoare, şi care a trăit în căsuţele astea de pe munte timp de opt ani- spunându-ne că cei doi sunt numiţi după asemănarea cu politicienii( Băsescu este mare şi fioros și se ia la trântă cu lupii, Boc este mic și drăcos şi pe deasupra ne-a mai şi condus pe traseu până la stânci). Azi, lucrurile s-au schimbat, Băsescu tace din ce în ce mai mult iar Ponta nu este decât un...pisic. Mă rog, chestie de gust.

Fost miner în Valea Jiului, părăsit de soţie și cu o fată de crescut, baciul ştie să râdă de necaz, ştie să-si facă reclamă- imaginaţi-vă ca organizează un festival al Buciumanilor, care a ajuns la a şasea ediţie!- şi ştie să fie o gazdă bună, laudându-se că are curent şi internet pe vârf de munte plus că la cazare nu ia nici un ban, doar că trebuie să plăteşti curentul consumat şi mâncarea. Încălzirea o face cu lemne, la sobe antice, de un rustic sumar, și ne spune că nu-i trebuie lui calorifere de la Dedeman, sau de la alte fir,me, că el are căldura sufletească necesară pentru încălzire.

Nu are decât o cameră sau două ,,de închiriat" nu dispune de cine știe ce accesorii de bucatarie, fiecare descurcându-se cum poate, iar dacă este vară te cazează la CINCI PAIE, adică în... grajdul cu fân.
Și uite așa ne-am îmbogățit cu încă o experiență tulburătoare pentru spiritul și sufletul nostru de orășeni, atenți la nimicurile junglei urbane, pierzând din vedere adevăratul sens al vieții simple, fără complicații și conveniențe rigide.

miercuri, 18 iunie 2014

Defileuri și Săritori în Europa

Vârciorog- Apuseni
În Europa, cele mai mari și mai spectaculoase defileuri le-a format Dunărea la Porțile de Fier( 140 km.), dar și alte cursuri de apă au tăiat asemenea văi, între care Rhon, Rin, Tajo, Duero, Loara, Vlatava, Isar și altele, iar în România: Oltul, Mureșul, Jiul sau Crișul Repede. În marile insule ale Europei se află minuni naturale create de râuri mici dar iuți, care îi lasă pe cei care și-au luat sejururi in Creta, sau Sicilia, ori Malorca, cu gura căscată.
(defileu-plural,  defileuri, ca și hotel= hoteluri, etc.)

De pildă, micuțul râu Titisee, de pe versantul nordic ale celui mai înalt vârf din Masivul Pădurea Neagră, taie o vale atât de adâncă și de prăpăstioasă încât a fost supranumită Defileul Infernului.

Un drum în serpentine, construit în 1770, cu ocazia călătoriei în Franța a Mariei Antoaneta- fiica Împăratului german Francisc I și a Împărătesei Maria Tereza- soția viitorului rege Ludovic al XVI lea, traversează această spectaculoasă zonă.
Mult mai târziu acest drum a fost dublat de o cale ferată; în multe sectoare, acestea dar și torentul si-au găsit cu greu loc, calea ferată și șoseaua modernă fiind nevoite să treacă prin numeroase tunele și peste multe viaducte, așa cum sunt majoritatea autostrăzilor din spațiul fost iugoslav, unde cei ce caută sejururi in Croatia sau Slovenia, se vor bucura sigur de ele. Într-un anumit punct, cei doi versanți sunt atât de apropiați, încât abia lasă să se întrezărească, printre ramurile arborilor, o fâșie îngustă de cer albastru. Acest loc are, de altfel, și o denumire sugestivă, Săritoarea Cerbului.
Cascadele europene cele mai spectaculoase nu se găsesc pe răurile mari și importnate, regula fiind valabilă și în Grecia, Austria, Germania, Italia, Franța sau România. Acestea apar pe unele pâraie mici, ale căror nume nu spun mare lucru: Anio, Velino, Aar, Krimml, Krka, Fullbach, Murg, Doubs, Trümmelbach și multe altele din țările și insulele mari ale continentului nostru.
În țara noastră este la fel, numele săritorilor sau ale cascadelor nu spun multora nimic, pentru simplul motiv, că ele sunt pe afluenți ale râurilor mari: Izvorul Cailor( Maramureș),Urlătoarea( Bucegi), Bâlea ( Făgăraș), Beușnița+ Bigăr( Banatului), Bohodei( Vlădeasa), Vârciorog( Bihor), Pișoaia(Bihor), Răchițele( Gilău).

Bușteni- o stațiune care renaște

Stațiunea montană Bușteni era, pe vremuri, numită de către cei din Sinaia sau din Predeal, Stațiunea Paltonarilor, pentru că se presupunea că aici vin pensionari obosiți și rutinați, provinciali ignoranți și oameni cu portofelele  pe jumatate goale, care-și fac imprumuturi rapide nebancare de la Provident, pentru a ajunge odată în viață aici. În timp însă, percepţia s-a schimbat și orașul Buşteni a devenit un loc de atracție pentru iubitorii de schi și de alte sporturi de iarnă.

Bușteniul este un oraș de peste 12 000 de locuitori situat la poalele abruptului impresionant al Bucegilor, abrupt dat de vârfurile Caraiman (2384 m) și Coștila ( 2498 m), cu amendamentul că dacă se ia în considerare și înălțimea releului de televiziune de peste 100 de metri, aici avem de-a face cu cea mai mare altitudine din România.
Totuși, orașul are, sau avea, mult de suferit la capitolul urbanism și grijă pentru curățenie. Am fost în anii din urmă și am rămas surprins de mizeria de pe trotuare, de dalele din pavaj care erau distruse, răsturnate sau furate, de străzile lăturalnice pline de gropi și de peiajul dezolant oferit de faţadele unor clădiri din centru.
Ce m-a surprins plăcut ?
În primul rând pârtia Kalinderu dotată cu un telescaun ultramodern, unde se urca de la cota 900 până la 1250-1300 de metri, plus traseul de escalada pe gheață situat alături și unde se organizează cele mai cunoscute concursuri din aceasta parte a Europei.
Apoi mi-a plăcut foarte tare pensiunea unde am stat, pentru că, deși mai puțin cunoscută si neamenajata în totalitate, oferă un confort deosebit și un lux și un bun gust cum rar am văzut. Se numea ,,Casa Albă" și este pe drumul ce urca spre pârtie la prima intersectie pe dreapta, după indicator. Iar proprietarii, care voiau să vândă locația, ar fi avut sigur nevoie de un calculator de credit, pentru că locul nu era de vândut și avea potențial. De asemenea, din Bușteni se poate urca spre Babele (cu telecabina) și spre cascada Urlătoarea, dar despre asta am mai scris.
De vizitat muzeul /casa memorială Cezar Petrescu (n-am ajuns, încă!), unul dintre scriitorii mei preferați, cel ce a surprins foarte bine atmosfera interbelică în ,,Calea Victoriei ", în ,,Aurul Negru " sau ororile și absurditățile războiului în ,, Întunecare".

Șase stațiuni balneoclimaterice. Oare mai au șanse?

Este dureros să scrii despre asta, oricât de nepăsător ai fi.

Baia Zânelor- Borsec
Cineva spunea şi se dă de ceasul morţii, de dorul turismului românesc, spunând că nu ştim să vindem poveşti. Istoria şi  legenda  se pot împleti şi se poate alcătui o  poveste vandabilă despre orice loc şi despre orice staţiune. 
Dar...CINE VINE CU BANII?
Tuşnadul are câteva baze de tratament, două- trei hoteluri moderne, dar nu poate scăpa de eticheta de staţiune mică şi  de tranzit; La BăileTuşnad băile se făceau într-o ordine strictă. Dimineaţa în  căzi alimentate din izvorul cu apa mezotermală Ileana iar după efectuarea curei interne în  căzile alimentate de izvorul cu apa carbogazoasă rece, numit  Ana.
Vâlcele, situată lângă Sfântu Gheorghe în Covasna, practic nu mai există, şi acolo se tratau cel mai bine anemiile pentru copii, mai bine cauți cazare la Azuga, sau oriunde pe valea Prahovei, nu a Oltului;
Borsecul este şi mai trist, câteva pensiuni moderne- cu servire si masă excelente-, o pârtie de schi nou nouţă vreo două trasee către peşteri şi cam atât, iar izvorul străvechi  a fost refăcut abia în această vară; Marii admiratori ai Borsecului au fost: Mihai Eminescu, Cezar Petrescu, iar Ionel Teodoreanu plasează acţiunea şi personajele romanului ,,Arca lui Noe" în această staţiune.

Băile Govora au pierdut pariul cu noul turism, în pofida unor mici investiţii, nu există practic niciun restaurant mai acătării, chiar dacă în grădina publică din oraş cântă o formaţie?!, noroc cu mânăstirile din zonă, că de balneologie nu prea mai este vorba.Tristețea acestei stațiuni îmi amintește de Jean Bart și al său Europolis, caz în care caut mai degrabă cazare in Sulina sau la Gura Portiței.
Slănic Moldova trăieşte, încă, din amintiri, izvoarele sunt relativ modernizate, pârtie de schi nu există(încă) iar unele vile şi cazinoul sunt în paragina, parcul mai salveaza aparentele;
Băile Herculane au devenit subiect de glume între turişti, cu toate izvoarele sale termale si cu tot peisajul impresionant al Domogledului si Văii Cernei cei dornici de munte aleg pensiuni sau hoteluri in Rucar sau la Băile Felix, sitate la ani lumină de această stațiune.
Simbolul staţiunii distruse (cel putin partea veche) Băile Herculane este inscripţia /invitaţie: ,, Ad aquas Herculis sacras ad Mediam" ceea ce înseamnă : ,,La apele sacre ale lui Hercule de lângă Mehadia,,.
Cine rămâne uimit de aceasta staţiune, o veritabilă pată neagra a balneologiei româneşti victimă a intereslor financiare: Wolfgang Goethe, Împăratul Franz Iosef sau marele poet Vasile Alecsandri. Acesta din urmă scrie: ,, În zadar vuieşte Cerna şi se zbate/ De-a ei stânci măreţe, vechi, nestrămutate /Şi-n cascade albe saltă pe-a lor şire/ Apa-i trecătoare pietrele rămân..."

Câte ceva despre Slănicul Moldovei

panoramio.com
Slănic Moldova încă trăiește de pe urma gloriei de altădată, când era o staţiune de inters international, iar la cazinoul acesteia(ce rivaliza cu cel de la malul mării) veneau să joace marile familii nobiliare ale vremii și burghezii nou îmbogăţiţi.

La început, veneam în staţiune și ne cazam la hotel Venus, care era mai tot timpul plin de pensionari veniţi la tratament care ședeau în camasile lor cu maneca scurta și pantalonii uzați în holul hotelului, urmărind orice mișcare de la recepție.
Deși modernizat, hotelul și serviciile (inclusiv restaurantul) rămăseseră la nivelul anilor '90, aşa că am părăsit ,,zona " după vreo doi ani și am căutat pensiuni în Cerdac (azi comună suburbană).

Vara, de obicei, mergeam în stațiune cu băieții noștri și admiram unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară(inclusiv un părculeț pentru copii, la standarde europene).
Din păcate, era cam singurul element pozitiv, pentru că și aici domnea aceeași paragină pe care am întâlnit-o în numeroase drumeții prin țară: în zona izvoarelor era jale, doar două fiind amenajate mai modern, restul sufereau, aleile și bancile erau degradate, malurile Slănicului distruse de apele mari din verile trecute.
Într-un cuvânt mai este mult până departe, însă puteați să mâncați un păstrav bun la păstrăvăria- pensiune din zonă. Azi lucrurile s-au schimbat, parcul este populat cu turiști din țară sau străini, din ce în ce mai mulți, predomină însă moldovenii, care vin eleganți, în sacouri de vara, la brațul doamnelor pentru a petrece zile frumoase.

Dacă tot am vorbit despre izvoare, să vă spun că au fost descoperite în 1801 de sedarul (probabil un titlu nobiliar) Mihalache Spiridon, sunt de tip bicarbonatat, carbogazos, sodic, clorurat, slab sulfuroase (miros urât) și sunt folosite în cura endocrină, afecțiuni ginecologice, respiratorii, urinare, cardio-vasculare și biliare (au și diferite denumiri ,,Mihai '' ,, 300 de scări '', ,,Clocotişul '').
Puteți să vă cazați și cu cortul ceva mai departe de stațiune, într-un peisaj sălbatic, dar unde găsiți și vile de închiriat și un camping cu căsuțe, de fapt două, dar situate la aproape doi kilometri unul de altul.

Zona statiunii este străjuita de de munți joși ce fac parte din Masivul Nemira (vf. Nemira Mare 1664 m), ce nu depăsesc 1139 în vârful Dobru ( la poalele lui se află un hotel de trei stele numit la fel) sau 900 de metri în vârfurile Pufu sau Cernica.
De jur împrejurul stațiunii se întâlnesc păduri de amestec de fag și conifere, spectacolul floristic fiind maxim primăvara și mai ales toamna.

luni, 16 iunie 2014

La Portoroz, la o cafea

Frumusețea Portorozului constă în situarea extraordinară pe coastele calcaroase,  cu multe case rustice care curg în valuri către micile porturi de ambarcațiuni.
Dintre casele rasfirate pe străduțe înguste răsar peste tot palmieri, pini portocalii mediteraneeni, tuia columnari, măslini, migdali și smochini. Iar la tot pasul, peste zidurile gardurilor, cad tufe uriașe de oleandri roșii, albi, roz sau lila.

Hotelurile de cinci stele care stau aliniate frumos în zona centrală a stațiunii și șiragurile de case cu acoperiș roșu și terase care dau către mare, sunt perfect încadrate în peisajul exotic al acestei oaze de relaxare.
Restaurantele și terasele, pentru toate gusturile și buzunarele, se înșiră frumos pe așa zisa plajă, oferind oricui posibilitatea savurării unei cafele preparate la un Saeco xelsis plus mâncare tradițională și internațională și băutură, cam scumpă, este drept, pentru că în Slovenia TVA-ul la băuturi este de 24 %, mult mai mare decât la alimente.

De ce am spus despre ,,așa numita plajă"? Pentru că la ei, ideea de plajă înseamnă betoane și trotuare de granit pe care se întind prosoapele de plajă, sau zonele cu iarbă verde dintre pinii mediteraneeni. Există însă, o plajă cu nisip și sezlonguri în centrul stațiunii.

Un sezlong este în jur de 10-15 euro pe zi, de închiriat, dar turiștii nu se înghesuie, preferă să stea pe promenadă sau pe pasarelele de lemn care înaintează în apa adâncă și mult mai sărată a Adriaticii.
Dacă este să revin la loisir şi la mâncare, trebuie să vă spun să nu ratați gustul unei cafele făcute la expresoarele de cafea, gust ce va rămâne şi după ce mâncaţi CEVAPCIC, niște mici -foarte mici- care se servesc câte 10 la porție( de la 3 la 6 euro, în funcție de terasă) cu ceapă roșie sau albă și cu un sos de gogoșari.
Mmmm, delicios! De asemenea, nu ratați altă specialitate paniugoslavă( adică răspândită pe tot fostul teritoriu iugoslav) numită PLEȘCAVIȚA, o chiftea uriașă umplută sau nu  cu brânză tradițională, amestecul de carne fiind identic cu cel de cevapcici, adică carne de vită, porc sau oaie, fără amidonul și usturoiul nostru.
În multe restaurante veți fi serviți înainte de orice cu un aperitiv și cu un fel de țuică din partea casei. Cele mai multe dintre restaurante nu trec acest aperitiv în nota de plată.

Pentru relaxare căutați zona din nordul stațiunii numită St. Bernardin, unde se află un complex de patru și cinci stele cu o zonă de spa, cu jacuzii și piscine cu apă termală, la 35-45 de euro de familie pe zi, în plin sezon.
Tot acolo pe promenada cu terase, chişocuri şi chelneri cu cafetiere delicate, faceți cumpărături la magazinele mici, unde sunt la vânzare tot felul de nimicuri și suveniriuri pentru toate buzunarele.Veţi rămâne cu amintiri dureros de frumoase despre un loc unic situat pe mica rivieră slovenă de la Adriatica.

Re-Descoperă România Episodul 11. Cheile Nerei și Lacul Dracului

  Comuna Șopotu Nou, Județul Caraș -Severin, Depresiunea Almăjului/ Bozovici, Munții Almăjului, Grupa Banatului   Septembrie 2008 surs...