La Portoroz, la o cafea

Frumusețea Portorozului constă în situarea extraordinară pe coastele calcaroase,  cu multe case rustice care curg în valuri către micile porturi de ambarcațiuni.
Dintre casele rasfirate pe străduțe înguste răsar peste tot palmieri, pini portocalii mediteraneeni, tuia columnari, măslini, migdali și smochini. Iar la tot pasul, peste zidurile gardurilor, cad tufe uriașe de oleandri roșii, albi, roz sau lila.

Hotelurile de cinci stele care stau aliniate frumos în zona centrală a stațiunii și șiragurile de case cu acoperiș roșu și terase care dau către mare, sunt perfect încadrate în peisajul exotic al acestei oaze de relaxare.
Restaurantele și terasele, pentru toate gusturile și buzunarele, se înșiră frumos pe așa zisa plajă, oferind oricui posibilitatea savurării unei cafele preparate la un Saeco xelsis plus mâncare tradițională și internațională și băutură, cam scumpă, este drept, pentru că în Slovenia TVA-ul la băuturi este de 24 %, mult mai mare decât la alimente.

De ce am spus despre ,,așa numita plajă"? Pentru că la ei, ideea de plajă înseamnă betoane și trotuare de granit pe care se întind prosoapele de plajă, sau zonele cu iarbă verde dintre pinii mediteraneeni. Există însă, o plajă cu nisip și sezlonguri în centrul stațiunii.

Un sezlong este în jur de 10-15 euro pe zi, de închiriat, dar turiștii nu se înghesuie, preferă să stea pe promenadă sau pe pasarelele de lemn care înaintează în apa adâncă și mult mai sărată a Adriaticii.
Dacă este să revin la loisir şi la mâncare, trebuie să vă spun să nu ratați gustul unei cafele făcute la expresoarele de cafea, gust ce va rămâne şi după ce mâncaţi CEVAPCIC, niște mici -foarte mici- care se servesc câte 10 la porție( de la 3 la 6 euro, în funcție de terasă) cu ceapă roșie sau albă și cu un sos de gogoșari.
Mmmm, delicios! De asemenea, nu ratați altă specialitate paniugoslavă( adică răspândită pe tot fostul teritoriu iugoslav) numită PLEȘCAVIȚA, o chiftea uriașă umplută sau nu  cu brânză tradițională, amestecul de carne fiind identic cu cel de cevapcici, adică carne de vită, porc sau oaie, fără amidonul și usturoiul nostru.
În multe restaurante veți fi serviți înainte de orice cu un aperitiv și cu un fel de țuică din partea casei. Cele mai multe dintre restaurante nu trec acest aperitiv în nota de plată.

Pentru relaxare căutați zona din nordul stațiunii numită St. Bernardin, unde se află un complex de patru și cinci stele cu o zonă de spa, cu jacuzii și piscine cu apă termală, la 35-45 de euro de familie pe zi, în plin sezon.
Tot acolo pe promenada cu terase, chişocuri şi chelneri cu cafetiere delicate, faceți cumpărături la magazinele mici, unde sunt la vânzare tot felul de nimicuri și suveniriuri pentru toate buzunarele.Veţi rămâne cu amintiri dureros de frumoase despre un loc unic situat pe mica rivieră slovenă de la Adriatica.

Cu bicicleta prin Căpâlna( de Alba)

Nu merg pe bicicletă pe cât de mult mi-aș dori, insă sunt mici trasee pe care în drumurile mele le-aș face oricând cu iubitul vehicul cu două roți. Ce-mi rămâne de făcut, este să-mi procur o bicicletă bună, ușoară, versatilă, de pe site-ul celor de la Biclop.eu, unde am găsit oferte pentru mine, pentru soție și pentru cel mic. 

Ideal ar fi ca cei ce posedă mașini cu cadru pentru biciclete să vină de acasă cu ele pe Transalpina, sau pe un traseu paralel, de la Orăștioara de Sus, de la celelalte cetăți dacice, din zona Hunedoarei.
Dacă vă inspiră traseul acesta căutați pe site-ul de mai sus, biciclete de vanzare pentru toate buzunarele. Dar hai să vedeți despre ce este vorba.
Povestea traseului de la Căpâlna de Sebeș, începe așa...
La capătul dinspre Sebeș al Transalpinei, se află comuna Săsciori, iar parte componentă a  acesteia este satul Căpâlna. Am  mai explicat despre cetatea dacică din patrimoniul mondial UNESCO,  de ce nu trebuie făcută confuzia cu vestitele ,,Fete de la Căpâlna", din zona Jidveiului.
Opriți-vă, pentru că nu o să regretați.
Parcați mașina în fața unei cabanuțe și trageți tare aer în piept. Strada, deși aproape, pare foarte departe; curgerea apei strecoară în fiecare, fiorul liniștilor ancestrale. Cel puțin așa am simțit eu.
Un tip cald, liniștit și foarte binevoitor are patru cabane, în lunca râului, cu un mic loc pentru cei ce doresc să stea la cort, cu grătare pe malul apei, cu foișor pentru grupurile mai mari ce doresc sa servească masa, și cu un singur... televizor( în cabane nu este televizor, iar chestia asta este nemaipomenită- pur și simplu nu-ți trebuie!).
În căbănuțe, tot confortul. Două camere, baie, bucătărie, o mică terasă, sezlonguri, etc. Cineva s-a gândit la toate. Orice detaliu imaginat de vreun cârcotaș, nu i-a scăpat proprietarului.
În sat găsiți și magazine pentru aprovizionare și chiar o tărie la localnici, contra cost evident, sau o păstrăvărie situată la 50 de metri de complex.
Sus pe vârful dealului se află una dintre cele șase cetăți dacice incluse în patrimoniul mondial UNESCO,  iar la baza acestuia este construită o vilă impunătoare cu piscină și cu terasă, pentru cei ce nu preferă apropierea apei sau doresc confort sporit.
De lângă vilă pornește un drumeag-potecuță prin pădure care vă duce la cetate. Aici aș face un punct cu oferte de biciclete, pentru închiriere, pentru amatorii de bike mounting, lucru pe care l-am și propus proprietarului de pensiune.

Poteca-drumeag a fost amenajată și marcată de proprietar, iar  sus vă așteaptă o priveliște deosebită asupra întregii văi inferioare a Sebeșului. Există un drum amenajat, ceva mai lat care plecă de la indicatorul de la pod, ar fi bine să urcați pe potecă și să coborâți pe drumeagul acela. Tot traseul nu durează mai mult de două ore.

Un posibil traseu bike și moto pe valea Lotrului

Când am străbătut zona văii Lotrului, în amonte de Voineasa, am avut parte, cel puțin până în zona Cataractelor, de un peisaj sălbatic, iar gândul meu a fost să revin, dacă s-ar mai putea, îmbrăcat în echipament moto și cu motorul din dotare, sau măcar cu o bicicletă adaptată pentru offroad. Dacă nu pot face acest lucru lucru, măcar să recomand la alții zona aceasta superbă din inima grupei Parâng. 
Să vă spun ce am simțit atunci și ce am văzut, poate dau idei...

După ce scapă de strânsoarea chingilor șisturilor cristaline și gnaiselor, de  pe coclaurii cei înalți ai Parângului, și după ce umple largul bazin al lacului de acumulare Vidra, Lotrul trece mândru peste cărările neumblate, și prin pădurile virgine care se  opresc în buza Voinesei. Lasă pe stânga abrupturile Pietrei Albe și ale Ștefleștiului adunându-le izvoarele, iar pe dreapta culmile de pegmatite ale  Munților Latoriței.

Pe traseul acesta sălbatic apare, ca de niciunde, lacul de acumulare Balindru, în fapt un alt contributor hidroenergetic  la sistemul de acumulări și hidrocentrale din bazinul Lotrului( nu mai puțin de 9 baraje și lacuri asociate). Micuț și înghesuit printre versanții, încă împăduriți, lăcușorul acesta este o apariție insolită, la capătul traseului de 14 kilometri care pleacă de la Voineasa și se termină aici. Lacul este situat la altitudinea de 1030 de metri si are un volum de aproape 0,7 milioane de metri cubi. Drumul poate fi făcut cu mașina în jumătate de oră sau echipat cu casca de motor, pe un KTM sau BMW Husqvarna, fără pretenții, dar pierdeți plăcerea de a vă plimba prin pădurile de fag și de amestec cu molid și de a simți aerul tare, ozonat cu miros de mușchi și hribi.

Cataractele se află cu puțin înainte de lacul de acumulare, și oferă o priveliște tulburătoare și un vuiet grozav, în special atunci când ploile umflă apele râului.  Poți privi, alături de prietenii tăi, de motoarele voastre și de căștile moto,de pe viaductul înalt care unește versanții prăpăstioși, stâncile albe de biotit și muscovit acoperă apa, așa că nu-ți rămâne decât să-ți imaginezi lupta dintre micașisturile dure și calcarele ce răsar din loc în loc și apa cea grabnic vărsătoare de șuvoaie sau dacă vreți de puhoaie.

Din fosta exploatare de mică  situată la intrarea în cataracte, se poate ajunge pe firul apei pătrunzând prin pădure și escaladând grohotișurile de la baza pereților. Aici, câteva porțiuni de apă mai liniștită au așternut în malul stâng bucățele lucioase- argintii de mică. În liniștea spartă de foșnetul ritmic al apei, te crezi un veritabil căutător de... argint.

Unde să mergeți vara asta. 6 locații interesante

Începeți concediul, vara, vacanța cu câteva recomandări de pe blogul meu, oferite și în ceilalți ani, oferte pentru România, pentru amatorii de drumeții cu mașina sau pentru cei mai grăbiți, cu bilete de avion ieftine, către unul dintre orașele mari situate în apropierea acestor obiective.

Biserica Şuncă şi Slănină din Dârjiu, judeţul Harghita, intrată în patrimonial mondial UNESCO, pentru spiritul comunitar unic, legat de depozitarea în turnul de nord(chiar şi în ziua de azi) a produselor de şuncă afumată și a cerealelor toate aflate în spații speciale sub zidurile fortificaţiei.Căutați comuna pe drumul dintre Odorheiu Secuiesc și Sighișoara.

Detunatele din Munţii Metaliferi, formate din mii de ,,tuburi de orgă’’ ce se înalţă spre cer, până la peste 1200 de metri, în fapt coloane de bazalt de formă paralelipipedică, ce cad cu zgomot de tunet şi se sparg la baza muntelui. Localitatea din care se ajunge este Bucium( lângă Roșia Montană), iar aici se pot vedea două Detunate: Goală (fără vegetaţie) şi … Flocoasă(cu vegetaţie).

Biserica romano-catolică, monument UNESCO din Ghelinţa, judetul Covasna, în picioare din secolul al XIII –lea, cu picturi şi icoane pe un tavan casetat, uitată de România si adusă în faţă de patrimoniul mondial, care o aşează lângă celebra Coloană a lui Brâncuşi, începând cu 1993.Nu-ți trebuie bilete de avion ca să o cauți  pe drumul Târgu Secuiesc- Covasna, stânga, 3 kilometri

Cascada Săritoarea Bohodeiului de lângă comuna Pietroasa, judeţul Bihor, din Munţii Bihor, a treia din ţară după căderea de apă, are nu mai puţin de 80 de metri înălţime, complet sălbatică şi anonimă printre frumuseţile Apusenilor, care vă oferă o incursiune în pădurile virgine ale masivului Bihor- Vlădeasa.Întrebați de valea Aleului, când ajungeți în Pietroasa.

Mânăstirea Uspenia, din satul Slava Rusă, comuna Slava Cercheză, judeţul Tulcea, situată lângă cea mai mare cetate romană din ţară-Libida-, singura mânăstire de călugări, de rit vechi din lume! iar în același sat singura mănăstire de maici din lume, numită Vovidenia.O variantă interesantă și unică de biserici de rit vechi, cu atât mai mult cu cât se poate vedea chiar și dacă luați bilete tarom, spre Constanța sau Tulcea, ori veniți cu mașina.

Povestea tristă a lacului Bezid de lângă Sângeorgiu de Pădure, în judeţul Mureş, care a înghiţit satul cu același nume, în urma deciziei autorităţilor comuniste. Ca o palmă peste timp, turla bisericii catolice din zonă răsare stingheră dintre apele ,,lacului cu case". O amintire dureroasă , dar spectaculoasă a unei perioade negre din istoria României.

Recomandări pentru Sibiu

Sibiul, orașul acela din inima Transilvaniei, pe care îl iubește toată lumea, nu este un oraș mare ca populaţie, are undeva la 150-160 de mii de locuitori, dar are de multe de oferit, de la Muzeul Bruckenthal unde sunt colecţii de pictură deosebit de valoroase pentru România și pentru Europa, până la bisericile catolică ortodoxă şi evanghelică din centrul oraşului.

 Și aș putea adăuga numeroasele, infinitele festivaluri de muzică, dans, umor, teatru și aglomerația de dame cochete și de însoțitori în pantaloni barbatesti mai mult sau mai puțin fistichii, care inundă străduțele din și de lângă Piața Huet.

Acum, apropo de Biserica Evanghelică, vă recomand să urcaţi în turnul acestei catedrale care are parcă 50 de metri, şi să admiraţi panorama deosebită a Sibiului vechi, dar trebuie să vă ţină picioarele şi să nu aveţi rău de înălţime, pentru că la un moment dat scările de lângă clopote stau parcă suspendate în aer (cel puţin acesta este sentimentul).

Nu voi insista cu alte obiective turistice culturale sau istorice, vă voi spune că admir foarte mult Piaţa Mare, cu acea fântână arteziană ce ţâşneşte dintre pietrele cubice ce alcătuiesc caldarâmul, cu clădirile şi terasele de pe margine, văruite şi renovate. Sau Piaţa Mică, cu multe terase cochete unde nu veți găsi masculi în maieu și treninguri pentru barbati și unde puteţi servi o pizza bună, dar cam scumpă, sau puteți merge la Podul Minciunilor sau al Mincinoşilor, care dă într-o uliţă sau straduţă îngustă, ce mărgineşte zidul vechi al cetăţii Hermanstadt-ului.

Să nu uitaţi să mergeţi la Muzeul Astra al tehnicii populare, superb amenajat, cu 165 de construcţii săteşti din toată ţara, sau la Răşinari la casele memoriale ale lui  Octavian Goga și Emil Cioran, sau dacă vreţi băi sărate în lacuri din foste ocne de sare, mergeţi la Ocna Sibiului, chiar dacă la un moment dat făcea parte dintre staţiunile prăfuite ale României, azi a renăscut grație unor investiții masive. Plimbați-vă pe străzile și aleile din orașul lui Herman, gustați o mâncare săsească, admirați vitrinele cu antichități sau,  pe cele mai moderne, cu oferte și lichidari de stoc FashionUS, ori participați la jocul actorilor și mimilor din piețele orașului. În acest fel nu veți uita curând orașul acesta de poveste.

Am în plan, pentru că n-am ajuns încă, să merg la Păltiniș, staţiune de mare altitudine din Munţii Cândrel, şi la Gura Râului, undeva la vest de Sibiu, o regiune frumoasă recomandată mie cândva de o înrăită călătoare prin ţară.

Cum arată hotelurile de trei stele de la marea noastră

Plec de la știrea că anul acesta majoritatea românilor care au ales sejururi pe litoralul românesc, au optat pentru hoteluri de trei stele și încerc să fac o caracterizare sumară a acestor unități de cazare. Știm că suntem foarte departe de condițiile chiar ale unor hosteluri din Occident dar, tipic pentru noi, ne mulțumim cu puținul oferit de patronii de ocazie de pe litoral.

Aceste hoteluri din sudul litoralului, mai ales, o înfăţişare nouă, sobră, destul de rece, dar modernizate într-o proporţie foarte mare. Ofertele de  șase sau şapte zile sunt mai mult decât atractive, pot fi însă probleme cu aerul condiţionat pe care v-a trebui să-l plătiți la recepţie, pentru că agenţiiile din țară au făcut o ,,greşeală", trecând pe ofertă şi acest element, ca fiind inclus în preţ.

Hoteluri cu 100 până la 200 de camere din care mai bine de jumătate cu condiţii de trei stele iar restul de două stele, sau de două plus( invenție românească, sau nu?) plus câteva garsoniere și apartamente, pentru purtătorul de slapi  de barbati, căruia spațiul nu-i ajunge.

Hotelurile din zona Neptun- Jupiter-Venus, au între10 și 13 etaje( turism pentru tot poporul comunist!?), cu lifturi modernizate şi rapide și servicii de curăţenie la standardul hotelului, başca o privelişte spectaculoasă asupra stațiunilor și a mării.

Recepţionerele sunt drăguţe şi amabile, parcarea este ieftină pentru maşină, plus o grămadă de oferte pentru familişti, biciclişti, amatori de scufundări şi chiar pentru studenţi, ca să nu mai spun de magazinele cu oferte care mai de care și cu promoții de incaltaminte barbati sau femei, sau puradei.
 

Terasele hotelurilor sunt interesante și multe dintre ele creează o ambianţă intimă, fiind situate lângă piscină,  ele oferind posibilitatea celor cu voce sau fără-nu contează- să interpreteze melodii la karaoke cu amfitrioni cu reale calităţi vocale.

Minusurile s-ar trece în dreptul  piscinelor, desprinse parcă din filmele comuniste alb-negru, populate la amaiază cu turişti de la hotel dar şi cu o faună locală-probabil tineri ospătari sezonieri fără mamă şi fără tată-, în care adminstratorii sastisiți de rutină, căldură și micuțul salariu, par veniți de pe altă lume.

Vechi, scorojite pe alocuri, cu 20-25 de sezlonguri de jur împrejur, cu apa curăţică( ca să nu-i spun altfel). Cu alte cuvinte, hoteluri de trei stele, pe alocuri cu servicii de patru şi cu o piscine de o stea sau de doi lei.

Bucuraţi-vă totuși de mare, piscina nu-i întotdeauna o opţiune.

Un alt minus îl reprezintă preţurile de la restaurantele hotelurilor, cele de la liber nu cele pe bonuri, cărți și alte hărți, care sunt uriaşe chiar dacă mâncarea este excelentă şi se respectă reţetarul.

Ca exemplu, două beri absolut comune, un suc, şi un orez sârbesc cu şniţel costă peste 40 de lei sau mai mult, în condiţiile în care în  orice staţiune cu banii aceştia puteau mânca doi adulţi câte un meniu complet. Sigur, nu te obligă nimeni să faci vânzare restaurantului hotelului în care eşti cazat, dar este o discrepanţă majoră între ofertele culinare.

Să termin pe plus, multe hoteluri s-au adaptat și posedă un spaţiu de joacă pentru copii cu play station, un spaţiu special cu computere cu acces la internet în incinta lobby-barului, un spaţiu de divertisment exterior cu trambulină, joc de şah şi teren de tenis cu nocturnă unde seara se adună masculii  dornici de mișcare în adidasi sport de barbati și în slip( ce dizgrațios, ca să nu spun tot ceva cu ...ios)şi două săli de conferinţe pentru situațiile în care există doritori de training-uri.

În concluzie, nu suntem nici în căruță nici în teleguță, dar măcar mergem pe asfalt și nu pe drum pietruit, în afară de situația în care ne furăm asfaltul de sub picioare.

Monumentul turismului de la Rușchița

Într-un almanah numit ,,Turism și arte", de prin 1985, am găsit un articol( scris de Valentin Borda) și  această poză de o calitate inferioară, rămânănd surprins că există un asemena monument. Și nu în inima Văii Prahovei, în Brașov, Sibiu sau București, ci la Rușchița( sat Rusca Montană, com. Voislova), din județul Caraș Severin.
Cunoscătorii știu că la Rușchița se exploatează cea mai bună și frumoasă marmură din România, zonă  din masivul cristalin Poiana Ruscă( 1374 m, vf. Padeș).
În articol se spunea că în 1935 ia ființă în orașul Caransebeș, Clubul turistic bănățean, asociație română, turistică, educativă, etc, cu scopul de a proteja natura, de a dezvolta alpinismul  și turismul, cercetarea geografică pe teritoriul munților Banatului.
Cea mai notabilă și vizibilă dintre acțiuni a fost și construirea și înălțarea unui ...monument al turismului.
Inițiativa s-a concretizat în vara anului 1936, când în zona ,,Șapte Izvoare", la altitudinea de 800 de metri, lângă comuna Rusca Montană, a fost dezvelit acest monument unic în lume! Planurile monumentului de artă plastică, au fost realizate de inginerii de la serviciul tehnic al exploatării de marmură.

Este o dovadă că bănățenii țin cu tot dinadinsul să fie, cum se zice, fruncea.
Azi, după cum citesc pe site-ul banaterra.eu, monumentul refăcut, a fost mutat din zona ,,Sapte Izvoare", la intrarea în comuna Rusca Montană, mutarea realizându-se în 1986.
Mai jos aveți versurile scrise de inginerul silvic V.M.( așa cum sunt ele trecute în almanah, pentru că cei de pe site nu au pus diacriticile și punctuația) și o fotografie mai nouă de pe site-ul tripimage.com.
,,Turistule, ajuns sub poala pădurii,
Aruncă necazul și patima urii,
Încearcă să prinzi din legile firii
Scânteia divină, virtutea iubirii".