Câlnic |
Spun și scriu asta pentru că am constatat că românii nu știu, sau mai bine zis nu-i interesează să-și planifice concediile și/sau circuitele prin țară, după minime reguli turistice, cu excepția earlibooking-urilor, poate.
Ca să nu mai vorbesc că atunci când ajung în afara țării, nu au minime cunoștințe generale, geografice sau de gramatica franceză ori germană, că de engelză nu are rost să vorbim, pentru că fiecare se descurcă cumva.
În sfârșit, să revenim pe meleaguri transilvane.
Un circuit în zona din sudul Transilvaniei presupune o oprire obligatorie în zona Mărginimii Sibiului, la românii de acolo, la ciobanii și stânile lor, după care se poate continua în regiunea de origine germană Sibiu- Cisnădie- Cisnădioara-Tălmaciu, și chiar dacă nu mai sunt mulți vorbitori, cred că vă va folosi un ghid de conversație româno -german, chiar dacă dialectul săsesc vorbit aici este unul arhaic.
Valea Viilor |
Este vorba de bisericile fortificate de la Valea Viilor, numită Wurmloch, devenită în românește Vorumlac, și care înseamnă ,,Gaură de vierme", corect din puntul de vedere al gramaticii limbii germane dar și din punct de vedere geografic, întrucât satul este situat la capătul îngust al unei depresiuni alungite între dealurile Hartibaciului.
A doua biserică fortuificată este cea de la Câlnic, în dialectul săsesc Kellenk , iar în germana literară Kelling, unde se află unul din cele mai bine păstrate turnuri, din secolul al XIII lea, numit Donjonul Siegfried.
Biertan |
Închei micul ghid și puținele dar esențialele recomandări pentru sudul Transilvaniei, cu explicația pentru SĂSIME, simplă de altfel, pentru că este preluată de la SECUIME, ambele populații venite în zonele lor în secolele XII-XIII.