Bucureștiul și reperele sale geografice

sursa: miscarea.net

În orice ghid despre capitala țării, ți se vorbește foarte frumos despre istoria și arhitectura sa dar și despre faptul că este cel mai mare, mai important și mai atractiv centru turistic al României, locul unde orice turist petrece în București zile și nopți. Se vorbește însă mai puțin despre coordonatele sale geografice sau despre reperele sale latitudinale.

După cum probabil știți, aici se concentrează mai bine de 10% din populația țării dar și cea mai mare parte a capitalului românesc sau străin, cu cele mai multe investiții. Din punct de vedere latitudinal, kilometru 0 național este în Piața Sf. Gheorghe, numită din 2010 Piața Roma, odată cu mutarea statuii Lupoaicei în zonă. Coordonatele kilometrului 0 sunt 44/25/50 lat. N și 26/04/50 long E, ceea ce înseamnă că Bucureștiul este așezat pe aceeași linie imaginară cu Belgradul, Genova, Bordeaux, lacul Michigan din SUA, lacul Aral din centrul Asiei, Deșertul Gobi sau insula japoneză Hokkaido.
Punctele centrale, nodale ale capitalei, pot fi și Piața Victoria. Piața Universității cu kilometru 0 al democrației sau chiar pavilionul expozițional Romexpo, unde au loc numeroase expoziții în București, cu participări dintre cele mai diverse.
Suprafața administrativă a metropolei bucureștene are, teoretic cel puțin, câteva capete cardinale și anume: zona Străulești în extremitatea nordică, IMGB Berceni în extremitatea sudică, zona Militari în extremitatea vestică și zona satului Căldăraru în extremitatea estică. Dar în ultimii ani capetele acestea au fost depășite de extinderea masivă a construcțiilor civile sau industriale, așa că nu cred că mai știe cineva dacă Bucureștiul are 22 de kilometri  de la nord la sud sau 40 de kilometri.
Dincolo de datele reci geografice prezentate, inclusiv distanțele până în marile capitale europene( 1140 km. până la Viena sau 2460 km. până la Paris), ceea ce atrage la această capitală este zona centrului vechi semirenovat sau numeroasele zile și nopți cu târguri din București.
Ce trebuie reținut este că, frumos sau urât, prafuit sau nu, Bucureștiul rămâne un reper important în această parte de Europă, fiind cel mai mare oraș până la Atena și Istambul, din spațiul balcanic și central european, așa că prin promovare sper să ocupe locul pe care-l merită.

Delta Dunarii- o fascinanta rezervatie a Biosferei

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, declarata in 1992 ca apartinand ptrimoniului mondial UNESCO, este singura de acest tip din Romania. Un monument de o asemenea anvergura merita cu siguranta mult mai multa atentie. 
 
Mii de romani dar cu siguranta mult mai multi strainii o viziteaza in fiecare an, uimiti de bogatia extraordinara a faunei si florei, care vietuieste pe grinduri, in ostroavele dintre brate, in mlastini sau in garlele si bratele ei.

Fara indoiala, bratul cel mai vizitat, este Sulina, el fiind cel mai amenajat pentru navigatie dintre cele trei( sau ma rog, patru, pentru ca exista si bratul Tulcea de 17 kilometri, despre care nu vorbeste nimeni) dar si cel mai populat.
In inima geografica a deltei se afla cateva sate celebre, intre care Mila 23, Crisan sau Maliuc, care au dezvoltat in ultimii ani o baza turistica si de agrement extraordinara.
Poti merge, de pilda, in Crisan intr-o vacanta in Delta la Danube Delta Resort, un complex care se lauda cu o pozitie excelenta, de unde se poate atinge orice punct important din delta intr-o ora.
Printre multiplele facilitati puse la dispozitie se afla si posibilitatea de a urmarii pasarile, asa numitul birdwatching, foarte gustat de straini, dar si din ce in ce mai multi romani.
Oricum, destinatia in sine, reprezinta o minunata ocazie de a vedea modul in care se imbina arhitectura moderna cu traditia, obiceiurile localnicilor, celebrii rusi-lipoveni, cu cele mai moderne tehnici de pescuit sau vanatoare.
Oriunde mi-as arunca privirea, acesta se bucura de plaurii in care cuibaresc becatele sau de gaturile lungi ale batlanilor, aud curgerea apei pe canalele inguste sau ma feresc din calea unor salcii plangatoare, ori asa ceva nu simti si nu traiesti decat aici, la kilometru 0 al deltei.
Orice cautare despre delta ai da pe net, indiferent daca alegi  o cazare in Delta Dunarii la Danube Delta Resort, despre care am vorbit mai sus, sau mergi cu cortul  si ceaunul, la pescuit, toate iti vor aduce bucuria aceea netainuita a intalnirii cu un paradis lacustru si cu siguranta  se vor termina cu exclamatii, chiar si cand e vorba de ciupiturile de tantar, de care se face atata caz.

Unde vei fi poimaine? Poate intr-un city break?

Parafrazand titul unui  celebru film cu accente apocaplitice, intreb si eu, sau ma intreb, daca gustul pentru calatorii al romanilor a ramas acelasi sau a scazut, in ultimii ani. 

Pentru multi angajati in firme mari, unde salariile sunt decente, ideea unui city break la Roma, este nu numai apetisanta ci si izbavitoare, ca si pentru studentul avid de experienta noi sau pentru barbatul sur cu familie, ori pentru hipsterul  pe bicicleta.


Si cum sa nu te duci la Roma, in ceea ce numim turistic ,,Cetatea Eterna", cand primavara preturile sunt aproape la jumatate decat in timpul aglomeratei si canicularei veri mediteranneene.
O chestie de genul acesta, spuneam, te izbaveste de toata energia negativa acumulata in fuga prin jungla urbana. Mergand in continuare pe firul dorintelor in materie de city break, ce ar fi sa cauti niste preturi de hoteluri  in Praga, si sa spui Na zdravi, in centrul orasului caruia i se mai spune ,, ... de Aur".
Oricine a ajuns in capitala Cehiei, si-a dorit sa revina, si sa stea mai mult, pentru ca berea, Vltava, palatele si turnurile sau podurile sale, n-au cum sa nu te cucereasca. Ar trebui sa ne imaginam o plimbare linistita, pe stradutele tip burg din zona centrala inalta, o ocazie excelenta sa descoperi spiritul autentic al orasului medieval.
Multinationalul sau apartinatorul de brava clasa medie, isi doreste la vara, un concediu in Grecia, mai ales ca odata cu falimentul tarii, preturile au luat-o vertiginos in jos.
Este evident pentru oricine, ca ideea unei vacante la Marea Ionica  este una foarte buna, mai ales daca consulti site-urile unde sunt oferte la Lefkada in 2014, sau la vecina de sud, Zakyntos ori Kekira(Corfu), vecina de nord a Lefkadei.
Concluzionand, romanul isi pastreaza apetitul pentru vacante in tara si in afara ei, unii tocindu-si incaltarile pe pavelele vechi cu urme de care romane in orasul Colosseumului, sau in jurul orologiului care domina piata centrala din Praga, ori pe nisipurile din jurul hotelurilor insulei Lefkada, cea insorita.
Dorinta de acumula, de a cunoaste si de a avea ce povesti, nu poate disparea nicodata din structura noastra de aventurieri pe aceasta planeta.

Mănăstirea Mraconia- străjerul din Defileul Dunării

Situată pe o poliță calcaroasă, din zona Cazanelor Mici, din Clisura( Defileul) Dunării, mănăstirea Mraconia, este o apariție cu trei turle, cel puțin ciudată, oricum spectaculoasă și cu o istorie tumultuoasă, aflată lângă gigantica statuie a lui Decebal din golful cu același nume.

Cel mai important aspect, fără legătură cu actuala viață monahală, este inundarea ei odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier- Gura Văii, care a ridicat apele Dunării  cu căteva zeci de metri. Astfel, în 1967 mănăstirea Mraconia a dispărut, după sute de ani în care a străjuit cotul acesta al defileului, care duce către peșterile Ponicova și Veterani.

Istoria mănăstirii începe în 1453, după unele surse, când biserica de aici avea  hramul Sf. Proroc Ilie. În 1523 banul Nicolae Gârlișteanu, ridică o biserică, care este distrusă  în războiul ruso-austro-turc, de la sfârșitul secolului al XVIII.

Reconstruită în perioada interbelică și inundată în anii comunismului, revine la viață în 1995 când reintră în circuitul monahal, la inițiativa unui inimos preot. Biserica este construită în formă de cruce, cu trei turle, și a fost terminată în 1999.
În 2008 devine mănăstire de călugărițe, iar la scurt timp maica starteță a fost în centrul unui scandal legat de inducerea în eroare a turiștilor și pelerinilor, cu o raclă cu oase care nu aparțineau unor sfinți. Când am trecut pe acolo, în 2013, liniștea din zonă, discreția măicuțelor și undele Dunării albastre, mi-au șters din memorie acest episod și am simțit cu adevărat că este un loc binecuvântat.

Aici trăiesc acum 4 măicuțe, iar hramurile mănăstirii sunt Sf. Arh. Mihail și Gavril și Sf. Treime.
Mănăstirea este de neratat, fiind situată pe DN57, lângă comuna Dubova, la câțiva kilometri de Orșova, în zona de unde pleacă ambarcațiunile de agrement către zona Cazanelor Dunării.

Barajul și lacul Pecineagu de pe Dâmbovița superioară

Undeva într-o minidepresiune cățărată, hăăt sus, între culmile Munților Iezer-Păpușa și Piatra Craiului, se află unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase baraje din țara noastră. 

Un drum suficient de desfundat, te poartă cale de 14 kilometri, cu pornire din Săticul de Sus( un cătun turistic din comuna Podu Dâmboviței), către liniștea unui lac absolut remarcabil, întins pe valea, mai largă aici, a Dâmboviței superioare. 

Aflat foarte aproape de limita dintre județele Argeș și Brașov, lacul acesta și barajul care se desfășoară ca o sfoară de beton bine întinsă, îți dau sentimentul acela de început de lume, de vacanță  și de vară.
Asta am simțit eu, este drept și ca o ușurare, după un drum de mai bine de o oră peste hărtoapele desenate de cele câteva exploatări de bușteni, întâlnite în drum. Oricum, situarea sa într-un cot al văii, avantajează privitorul, care poate cuprinde panorama tuturor culmilor muntoase importante din inima asta de țară.

De pe malul drept, se poate admira maiestuoasa coroană calcaroasă a Pietrei Craiului, îmbrăcată în lumina unui soare care la ora cinci după-amiaza devenise portocaliu, iar spre sud-est capetele pleșuve ale Bucegilor și Leaotei.
La fel de interesantă este și ciudata pâlnie care se profilează pe malul celălalt, și care seamănă cu un preaplin de beton armat. Când afli că are 81,5 metri înălțime, sau adâncime, mă rog, chiar te ia cu ...frig.

Prin acest deversor pâlnie, se pot evacua 687 mc/s, adică vreo trei debite medii ale Siretului, iar în anumite perioade ploioase pe acolo cad și trunchiuri uriașe de copaci smulși de viituri. Mi-ar plăcea să văd un asemena spectacol și să-l filmez. Deversoare de acest tip am mai văzut la Zetea, pe valea Târnavei Mari și la Colibița, la poalele Munților Călimani, iar după cunoștința mea mai există așa ceva și la barajul Râușor de pe Râul Târgului.

Barajul a fost terminat în 1984, în spatele lui formându-se un lac cu un volum de 63 kmc, lungimea la coronament fiind de  267 de metri. El a fost ,,ancorat" între munții Dracsin și Lerescu la peste 1000 de metri altitudine. Undeva mai sus, pe valea din ce în ce mai îngustă a râului, ajungeți la 1500 de metri altitudine în punctul Otic, adică la izvoarele Dâmboviței, pe versantul nordic al Masivului Iezer-Păpușa, de unde se deschid priveliști nebănuite către creasta Făgărașului.

Vizualizaţi Lacul Pecineagu de pe Dâmbovița pe o hartă mai mare

Morile de la Rudăria - o minune istorică

In localitatea Eftimie Murgu, pe firul Rudariei, se afla cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

In comuna Eftimie Murgu din Caras Severin (vezi Pensiuni Caras Severin), veti avea parte de o surpriza foarte placuta. O salba de mori de apa pe raul Rudaria, sfideaza timpul si tehnologizarea moderna.

Cheile Rudariei alcatuiesc o rezervatie naturala intinsa pe o suprafata de 250 ha ce se afla in Muntii Almajului, grupare montana a Muntilor Banatului (vezi Pensiuni Banat), la o altitudine cuprinsa intre 350 si 900 m si este strabatuta de valea Rudariei, pe a carui curs sunt amplasate vechi mori de apa. Aria naturala reprezinta o zona cu chei, abrupturi, stancarii, grohotisuri, cascade, vai cu vegetatie ierboasa de stancarie, pajisti, tufarisuri si paduri iar in acest decor se afla complexul mulinologic Rudaria, cel mai mare complex mulinologic din sud-estul Europei.

In Rudaria s-a nascut si a copilarit Eftimie Murgu, fruntasul roman pasoptist. La un secol de la moartea marelui revolutionar de la 1848, numele localitatii a fost schimbat in Eftimie Murgu. Ramasa in anonimat, Rudaria de odinioara, cu morile ei, cu intamplari care adesea trec pragul legendelor ramane un mic colt de rai din Banat. Istoricii spun ca Rudaria a fost atestata documentar in 1470, desi in zona, au fost gasite ramasite de ceramica ale Culturii Cotofeni din preistorie.

Morile de apa au fost folosite inca de pe vremea dacilor, dar si mai apoi, in perioada romana si in Evul Mediu pana in zilele noastre. In anul 1772 au existat opt mori, iar din 1874 pana in 1910 au fost construite 51 de mori.
Inca de la inceput, o moara era detinuta de mai multe familii in devalmasie. Astazi totul este la fel.Fiecare are dreptul sa foloseasca moara un timp stabilit pe baza unor intelegeri verbale. Faptul interesant este ca si in vremea comunismului acest sistem de gestionare a functionat, in ciuda principiilor regimului. Morile poarta numele constructorului, numele locului unde sunt amplasate sau numele unei „familii-sef". Astfel morile se numesc Moara cu Tunel (monument istoric, alcatuit dintr-un ansamblu de mori de apa cu ciutura, construite din lemn, la inceputul secolului al XX-lea), Rosoanea, Viloanea, Trailoanea, Indaratnica dintre Rauri si Indaratnica de la perete, Firizoanea, Popascu, Humbroanea, Maxinoanea, Moara din tarina, Podu Ilochii etc.

In morile de la Rudaria, oamenii au obtinut dintotdeauna o faina cu un gust deosebit. Localnicii spun ca ei stiu secretul si ca acesta ar consta in faptul ca bobul este macinat de pietre cu o viteza mica, fata de viteza morilor actionate electric.

Ineul- vârful tainic din Masivul Rodnei

Ineul( 2279 metri) chiar este o figură aparte în galeria vărfurilor de peste 2000 de metri, din Carpații Orientali. I-am văzut forma piramidală, misterioasă, în 2012, atunci când am urcat la lacul glaciar Lala Mare, undeva pe la 1815 de metri. De atunci, m-am gândit mereu la el ca la o poveste din copilărie, în care jucau în jurul lui zânele bune, amestecându-se cu norii cei albi, și coborând către lumea noastră acea liniște pătrunzătoare pe care nu o simți decât ACOLO.
Asta până când am citit un pasaj despre acest vârf, în cartea marelui geograf Ion Simionescu, Prin munții noștri.  
Atunci am înțeles ce am simțit...

,, Inăul atrage, ca și Pietrosul, mai mult poate decât munții din sudul Carpaților. E ceva tainic în asprimea lui. Nu strălucesc stânci golașe pe vârf. Pădurile care urcă și la 1800 de metri, dese, întunecate, îi dau o îmbrăcăminte sobră.
Inăul e mai accesibil, fie din Valea Vinului, dinspre Rodna, fie de la Cârlibaba( n.r.- eu am urcat pe la Gura Lalei, către lac), drum ales prin tărăgăneala lui, și îndeosebi prin faptul că, după ce ieși din pădure, pășunile larg întinse fac ca la tot pasul priveliștea să fie deschisă.

Acesta este farmecul muntelui, una din ademenirile lui. Domină. Când cerul e senin, aice de un albastru mediteran, vizibilitatea devine depărtată și limpede. Priveliștea în adevăr este impresionantă. Prinzi maiestatea domniei munților.

Sub vârful principal al Inăului, într-un decor măreț, al unei largi căldări glaciare, odihnește și limpedele lac Lala, la înălțimea Ceahlăului. Drăgălășenia lui, mai ales în răsărit de soare, când fața-i e poleită cu aur, este neuitată, cu totul deosebită de a lacului Bucura, în mijlocul năruiturilor de stânci. Cadrul lacului aice îl formează o pășune întinsă, una, verde, bogată, plină, de-i dă un aer de molcomită așezare, ce te dispune. În jur nu e dezolare; clima cu totul alta a făcut ca vegetația să fie bogată, înviorătoare. Neuitată îmi va rămâne amintirea nopții cu lună plină trecută la marginea ochiului de apă cu tainică sclipire".


Despre:  Lala Mare
Despre:  Bucura