Legenda Detunatelor din Apuseni

Unul dintre obiectivele turistice naturale de prin rang ale Apusenilor, o adevarată ,,perlă" a acestor munți, îl constituie ansamblul celor două Detunate.
Este vorba despre două ,,moțuri" de bazalt care se ridică zvelte către cer. Una dintre ele este fără vegetație, și i se spune Detunata Goală (1042 metri) iar cealaltă este acoperită de pădure și i se spune Detunata ...Flocoasă( 1258 metri).

Ambele sunt situate lângă Bucuim Șasa, cam la o oră de mers pe jos din Abrud, la limita nordică a Munților Metaliferi.

Ajungeţi acolo mergând din Abrud spre Zlatna, după ce iesiţi din primul oraş, faceţi stânga către comuna Bucium. În Bucium Şasa opriţi maşina la biserică şi luaţi-o prin cimitir, pentru că ajungeti mai repede şi nu pe drumul forestier, la un moment dat sus pe deluşor, drumurile se unifică. Este vorba de câştigarea unei jumătăţi de oră de urcat prin noroaie.Nu vă faceti griji, veţi găsi în zonă  multe locuri în care puteţi înnopta, dacă vreţi  să exploraţi mai bine zona sudică a Apusenilor.



Formarea Detunatelor  are legătură cu lava bazică, ceva mai vâscoasă, ce urcă încet către suprafaţă şi se răceşte în afara sau în interiorul muntelui, luând forme interesante de coloane paralelipipedice.
Acest fenomen nu este unic în ţară, dar aici zona este spectaculoasă, pentru că ele ,,răsar" dintr-o pădure de conifere; aşa coloane mai întâlnim în Defileul Oltului de la Racoş, din Munţii Perşani.

Sătenii, mirați de ieșiturile astea de bazalt paralelipipedic, au țesut în jurul lor o frumoasă, și tristă în același timp, legendă.

Aceasta spune că cele două Detunate n-ar fi decât două morminte, unul al unei zâne de o neasemuită frumusețe, iar celălalt al unui fiu al căpeteniei locale a uriașilor, care se îndrăgostise de zână.
Între neamurile lor era de sute de ani o luptă înveșunată și neîntreruptă. Fiul cade în ispita dragostei, iar tatăl său, surprinzându-i străpunge zâna cu spada și o ucide sub ochii îngroziți ai fiului. Înnebunit de durere și mânie acesta se repede asupra bătrânului curmându-i viața. În acel moment se dezlănțuie mânia cerului asupra flăcăului, fulgerele despică pământul, iar din adâncurile tenebroase se ridică asurzitor două stânci uriașe care simbolizează mormintele celor doi îndrăgostiți pierduți.

Let's do it, cu grupa de ecologiști de la 5 B- Școala Cuza Bacău

În fiecare an în care am participat cu copii de la Școala ,,Al. I. Cuza Bacău", am plecat la adunat gunoaie, cu o anumită doză de entuziasm dar și  cu inima strânsă. Entuziasm care este alimentat de forța extraordinară a acestor copii, pentru care implicarea în asemenea acțiuni este vecină cu joaca. O joacă frumoasă și utilă pentru mediu, un exemplu dat tuturor acelora care au impresia că planeta asta poate suporta orice. Reținerile veneau din faptul că aveam tot timpul sentimentul că mergem să strângem gunoaie, pentru a face loc altora.

Cei 13 elevi de la a V B, au venit cu multă bucurie împreună cu părinții lor, cărora le multumesc pentru ajutorul dat. Am ,,aranjat" o zonă destul de întinsă situată pe marginea drumului care leagă Bacăul de Onești, în zona Măgura. Este o cunoscută zonă de grătare unde băieții și familiile vesele și nesimțite, vin să petreacă o după amiază de weekend, în natură. Natură care le oferă tot ce își doresc, primind înapoi doar manele, fum, peturi și pamperși. Aș spune că este trist dacă nu aș vedea impactul uriaș pe care această campanie îl are în România civilizată, informată și de bun simț.



Mulțumesc, dragii mei copii. Mulțumesc, dragi părinți. Mulțumesc, Lets do it România.

Citiți celelalte postări din anii trecuți:
2012
2010

Abația Sfântul Ștefan- singura din țară și care aparține unui ordin catolic necunoscut

Un ghid al mănăstirilor catolice, pe care-l pregătesc de ceva vreme, mi-a provocat ,,întâlniri"  virtual-spirituale cu oameni deosebiți și cu locuri interesante. Unul dintre aceste locuri este Abația Sfântul Ștefan din Oradea.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Ordin: Ordinul Canonic Premonstratens

Hram: Sfânta Fecioară Maria Îndurerată, 15 septembrie

Locație: Str. Roman Ciorogariu, nr. 16, 410017, Municipiul Oradea, jud. Bihor

GPS: 40° 06' 0.19'' N; 21° 93' 1.39'' E

Tel: 0259 436 216

Nr. de călugări: 1

Abate: FEJES Rudolf Anzelm O.Praem.

Ordinul premonstratens, a obţinut, în Oradea,  recunoştinţa locuitorilor prin renumele şcolii conduse de ei. Şcoala de băieţi, prin exigenţă şi preocupare pentru viitorul copiilor a dat roade, mulţi terminând şi facultatea de drept în cadrul aceluiaşi ordin devenind avocaţi renumiţi. În clădirea  fostei şcolii şi facultăţi, astăzi este Liceul Mihai Eminescu. Lângă clădirea şcolii se află biserica premonstratense construită între anii 1740-1760. Biserica cu două turnuri a fost proiectată în stil baroc. Latura de vest a bisericii e lipită de clădirea mănăstirii. După desfiinţarea ordinului (1786), biserica este folosită un timp ca şi depozit, iar din 1808 revine din nou în administrarea ordinului Premonstratens, astăzi aici locuind un singur călugăr.

Ordinul Premonstratens ( Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis) a fost întemeiat în anul 1120 de Norbert von Xanten, împreună cu alți 13 însoțitori, în localitatea Prémontré de lângă Laon (Franța). Ordinul cuprinde canonici regulari, ce reprezintă o sinteză a vieții monahale și a celei canonice. Există și un ordin feminin al premonstratenșilor.

Întemeietorul lor, Sf. Norbert (1080/85-1134, abate la Prémontré, apoi, episcop de Magdeburg) a fost înrudit, se pare, cu casa regală arpadiană. Ordinul premonstratens a fost primul ordin care avea în program, păstorirea sufletească – oferind, deci, sacramentele și credincioșilor laici. Convertirea slavilor de est, a fost unul din obiectivele pricipale ale ordinului. Prima lor prepozitură ungară a fost înfiintată la 1130, undeva lângă Oradea.  Pe lângă Arad a fost înălțată, pe la mijlocul secolului, prepozitura Sf. Martin, având  multe moșii transilvane ( o posesiune era la Turda, de unde transportau sare). Au preluat și unele așezăminte benedictine, printre care cel de la Almașu. Ordinul avea și mănăstiri de  călugărițe. Cultul Sf. Apostol Ioan este accentuat, iar de acesta se leagă intensitatea mistică marianică și cristică (primul imn către Inima lui Isus este de geneză premonstratensă) iar  liturghia premonstratensă provine, cu unele modificări, din tradiția carolingiană.

Petrece de Halloween la Hotel IAKI din Mamaia

Hotelul IAKI, din Mamaia, vă invită la cele 2 petreceri tematice pe care le organizează special pentru dumneavoastră cu ocazia Sărbătorii de Halloween: - 31 Octombrie 2013, ora 20.00 - "Treasure Hunt"; - 02 Noiembrie 2013, ora 20.00 - "Swamp Party" (în cadrul piscinei interioare IAKI Spa).  În premieră, alături de dumneavoastră, Swamp Party va fi prima petrecere de Halloween organizată într-o piscină interioară, pe plan local.  www.iaki.ro. Participa la Halloween Party 2013 – Treasure Hunt. Pachetul include: 3 nopti de cazare, mic dejun, petrecere Halloween “Treasure Hunt” – 31.10.2013, early check-in si late check-out. Copiii cu varsta cuprinsa intre 0-11,99 ani beneficiaza de pachetul GRATUIT. Tarif: 800 Lei / pachet / camera dubla. Oferta este valabila in perioada: 31.10-3.11.2013.

Barajul Gura Apelor- Retezat- cel mai înalt din țară

Mult timp am fost convins că barajul de la Vidraru, este cel mai înalt din țară. Asta până când am citit undeva că la Gura Apelor( Apei) se află unul cu DOI METRI  mai înalt.
Auzisem de Gura Apei, știam că este pe Râul Mare, afluent al Streiului, și că aici s-au făcut amenajări hidroenergetice de anvergură.

Nu mai rămânea decât să ajung în RETEZAT. Cam departe pentru gustul meu și dificil de organizat o ,,expediție" până acolo, însă dorința era mare...


Știți cum este, tot ce e frumos este și departe de casă.

Vara asta am ajuns în Retezat, ne-am cazat undeva în satul Clopotiva, comuna Râu de Mori și ardeam de nerăbdare  să vedem barajul și lacul de acumulare. Drumul te duce către acumulare pe un beton mâncat pe alocuri de ploi, după care ajungi la bariera de intrare în Parcul Național Retezat, unde plătești o taxă de acces cu mașina.

După câteva sute de metri ajungeți pe baraj. N-aș spune că m-a impresionat foarte mult, nu este spectaculos, nu stă parcă suspendat desupra uni hău, ca la Vidraru sau Bicaz, dar bucuria de a te afla pe cel mai înalt baraj și sălbăticia locurilor,  te umple de ceva adrenalină.
Ce mai este adevărat, este că barajele din beton în dublu arc sunt și cele care îți taie respirația, chiar dacă unele nu au decât 20-30 de metri înălțime, și mă gândesc la cele de pe Latorița sau de pe valea Sebeșului.

La impresia asta, de baraj oarecum comun, a contribuit și vremea mai mohorâtă, care făcea pozele mai întunecate dar și faptul că nivelul lacul era la jumătate, astfel ca apa nu atingea barajul, iar ceva mai în larg apăreau chiar insulițe. Pozele mai ,,însorite" le-am făcut la întoarcere.
Vizitarea barajului și admirarea lacului se pot face combinat cu o tură până la Bucura, drumul pietruit și foarte îngust, pe alocuri, vă duce pe valea Lăpușnicului până la Gura Bucurei, de unde în 2 ore și jumătate, ajungeți la cel mai întins lac glaciar din țară.

Date tehnice:
- cel mai înalt baraj din țară- 168 metri;
- lungime coronament- 460 metri;
- lățimea barajului la bază- 574 metri;
- volumul apei din lac- 210 mil.mc;
- suprafața lacului- 373 ha;
- total volum corp baraj- 10 452 600 mc(anrocamente, argilă, filtre, balast);
- lungime lac- 7 km;
- adâncime max.- 80 metri;

Ulpia Traiana Sarmisegetusa- impresii, istorie și cronologie

by Sofia Flori

Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pe  numele sau complet  Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost capitala provinciei  Dacia romana.

Cetatea am vizitat-o fara ghid din pacate (nici nu stiu cum se proceda pentru cei care isi doreau ghidaj de specialitate), m-am multumit  doar cu ce imi scosesem de pe net (bine ca mi-am luat documentele, chiar daca nu aveam in plan sa vizitez acest loc minunat).

Biletul de intrare costa 4.5 lei /adult, 1.5 lei /elev, student sau pensionar si taxa foto 15 lei /aparat. Eu am platit taxa foto, dar dupa ce am vizitat o parte din complex, am obesrvat ca absolut toata lumea filma sau fotografia si nu cred ca toate aceste persoane au platit taxa foto /video (erau in jur de 20-30 de persoane) si nimeni nu te intreba sau controla daca ai platit.

Programul de vizitare este de marti pana duminica de la 10 - 18, luni inchis.

Este destul de mult de vizitat, eu am "pierdut"  cam trei sferturi de zi, astfel ca, daca aloci acestui complex doar cateva ore, mai bine nu mergi - mai degraba te vei enerva si nu vei putea cuprinde nici macar vizual tot ce este de vazut si nu numai, complexul arheologic nu se termina imediat dupa ziduri. Iar daca vrei sa mai vezi si Muzeul de Arheologie, care se afla peste strada de cetate, nu vei reusi. 

Cu biletul de la cetate si taxa foto platita am putut vizita si muzeul fara a mai plati inca o data.

Complexul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa se afla in localitatea Sarmizegetusa, judetul Hunedoara, imediat dupa intrarea in localitate, la marginea drumului DN68 Caransebes - Hateg, pe partea dreapta in sensul de mers spre  Hateg. 

Complexul arheologic cuprinde:

AMFITEATRUL - era un fel de stadion al zilelor noastre, unde romanii vedeau spectacole diverse ca gen: luptele cu gladiatori, drama, mima, sport, etc. Inainte de a fi construit in piatra a cunoscut si o faza de lemn. Este de forma eliptica si avea o capacitate de aproximativ 5000-6000 de spectatori, care isi ocupau locurile intr-o ordine sociala foarte stricta. A beneficiat si de o masinarie pentru efecte speciale - pigma.

Acesta ne aduce data importante despre retragerea Aureliana, fiind transformat in fortareata.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza imediat dupa cucerirea Daciei si va functiona cel putin pana in sec I . d. Chr. 

DOMUS PROCURATORIS - Palatul Procuratorului Financiar al provinciei Dacia Apulensis, era una dintre cele mai importante cladiri de la intrarea in oras. Cladirea beneficia de birouri pentru cei ce-si desfasurau activitatea aici, doua sisteme termale (therma-bai ), dintre care unul probabil apartinea procuratorului. In cadrul uneia dintre incaperi au fost descoperite mai multe altare, probabil a jucat rolul de templu.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II.d Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

FORUL - era centrul orasului. Aici se intersectau cele doua drumuri principale: Cardo Maximus ( Nord- Sud ) si Decumanus Maximus (Est- Vest ). Curtea Forului era imprejmuita de portice si colonade de marmura. Intrarea principala  se facea printr-o poarta monumentala, un tetrapilum, situata pe latura  de nord. Curtea Forului era dominata de o mare baza de statuie sau de monument comemorativ, ce era flancata de statui dedicate unor imparati romani. Se trecea in Basilica, cladirea ce domina intregul ansamblu arhitectonic. La est si la vest acest lacas era flancat de cate un tribunal. Din Basilica se trecea in Curia, o sala unde consilierii orasului, decurionii, prezidati de cei doi primari, duumvirii, discutau problemele importante ale orasului.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din epoca lui Traian si va functiona pe toata perioada provinciei.

FANTANA PUBLICA - de o parte si de alta a intrarii monumentale in For au fost edificate doua fantani publice, construite din banii sai ( pecunia sua ) de catre unul dintre fostii primari ai orasului  (II VIR) Lucius Ophonius Domitius Priscus. Astfel de monumente contribuiau la monumentalizarea orasului, dar aveau si un rol concret, acela de a aproviziona  cu apa potabila pe cei care nu-si permiteau o sursa permanenta in propriile camine. Fiecare dintre cele doua instalatii de distributie au fost construite  in  marmura de Bucova , erau ornamentate cu coloane si capiteluri corintice, iar cele trei statui serveau ca figuri de fantana deversand apa in bazinele din fata , de unde apoi era evacuata in canalizarea de sub drumuri.  Inscriptia fantanii de rasarit este intreaga, doar ca la fata locului a mai fost descoperit un fragment, in timp ce alte doua sunt depozitate la Lugoj si la Deva. 

CURTEA FORULUI - la fel ca si in multe alte cazuri, romanii inainte de a se aseza si incepe sa zideasca durabil , aveau nevoie sa-si desfasoare viata la standardele cele mai normale cu putinta. Cel mai usor se construia in lemn, apoi, dupa ce isi creau conditiile necesare incepeau sa lucreze cu materiale mai rezistente, folosindu-se de resursele avute la indemana.  Stim, spre exemplu, ca atunci cand s-a inceput saparea fundatiilor pentru constructiile din piatra , cele din faza de lemn erau inca in picioare. De asemenea, la Sarmizegetusa, s-a construit in lemn, apoi in gresie si calcar , iar la un moment dat s-a trecut la marmura. Doar ca in faza de lemn foarte probabil avem de-a face cu " pricipia " (comandamentul ) unui castru (tabara militara)  legionar. Curtea Forului a fost placata la un moment dat  in intregime cu blocuri de marmura . In centrul curtii si pe margini tronau bazele ce sustineau statui din bronz aurit ( din care s-au pastrat doar fragmente ) sau marmura a unor imparati ce au jucat un rol in viata orasului sau a provinciei . In partile de nord, est si vest  curtea comunica cu exteriorul  prin portice (colonade de marmura). cu inaltimea de 6 metri , ce sustineau acoperisuri din tigla. Din curtea forului se trecea intr-o basilica , cladire ce domina prin inaltimea ei intregul ansamblu arhitectonic.

PROPYLOM ~ TETRAPILUM   -  era colonada amplasatala intersectia  lui Cardo Maximus cu Decumanum Maximus ( drumurile principale N-S si E-V ), ce ocupa un spatiu rectangular de 14 X 8,40 metri. Inaltimea coloanelor era de 8,40 m. Nu se cunoaste aspectul din prima faza, atunci cand s-a folosit ca material de constructie calcarul, cu  exceptia catorva blocuri refolosite ulterior. Capitelurile au fost confectionate din marmura de Bucova de artizanii veniti din Asia Mica. Apoi, urma Tetrapilum-ul de 5,60 X 3,64 m. Originea acestui tip de intrare se regaseste la portile palatelor elenistice, care la randul lor se inspira din portile monumentale ale marilor sanctuare. La Sarmizegetusa s-a folosit Ordinul Corintic in cazul decoratiei. 

CURIA - La Roma in aceasta incapere senatorii discutau problemele importante ale Republicii sau Imperiului, in provincii decurionii, care se reuneau intr-un fel de consiliu de astazi al oraselor - Ordo Decurionum  (aproximativ de 100 de membri ), discutau problemele importante ale orasului, prezidati de cei doi primari. Dedesubt se aflau doua camere cu bolta, Aeraria, camerele de tezaur ale orasului. Incaperile care flancau curia  nu au o destinatie bine precizata, dar aici trebuie sa se fi aflat birourile magistratilor superiori ai orasului. Pe langa cei doi primari ar mai fi de amintit edilii, ce se ocupau de problemele de urbanism si chestorul, ce se ocupa de banii comunitatii.

TRIBUNALIA - Basilica era flancata in partea de est si de vest  de cate un podium de piatra acoperit cu lemn . De pe cele doua tribunalia cetatenii isi tineau discursurile sau cei doi primari, II VIRII sau chiar guvernatorul provinciei, judecau. Magistratul, secretarul si consiliul (Consilium ) stateau pe aceasta platforma, in timp ce impricinatul si avocatii sai stateau in fata podiumului. Locul judecatorului era in centru, asezat pe  "SELLA CURULIS" ( un scaun ), de unde isi exercita puterea - pro tribunali. Tribunalul de rasarit avea la subsol o carcera , care nu era chiar inchisoarea propriu-zisa a orasului, ci mai degraba un arest preventiv, pentru delicte mai marunte.

BASILICA - termenul provine de la cuvantul grecesc "basileus" care insemna rege. Prin urmare, avem de-a face cu locul in care se tinea sfatul regal, iar monarhul  isi exercita atributiile juridice. Romanii au preluat aceasta idee , au pus-o in practica si au mentinut-o si in vremea in care Roma nu mai era o monarhie. Mult mai tarziu, dupa recunoasterea crestinismului ca religie oficiala a Imperiului ( sec . IV. d Chr. ), astfel de caldiri vor fi folosite ca lacas pentru exercitarea cultului pentru aceasta noua religie. De aceea termenul din limba romana sau din retoromana (in Elvetia ) provine din latinescul "basilica", spre deosebire de celelalte limbi neolatine in care denumirea lacasului de cult provine din grecescul " ecclesia ".

ATELIERUL DE STICLARIE -  constructia este compartimentata in zece incaperi, care adaposteau un atelier in care se desfasura intreg procesul tehnologic de prelucrare a sticlei. In doua incaperi au fost descoperite cinci cuptoare.

Incadrare cronologica: sec II-III d Chr.

TEMPLUL LUI SILVANUS -  Silvanus era zeul padurilor , protectorul vegetatiei. Cladirea era impartita in doua de un zid median si va cunoaste mai multe refaceri. CELLA era plasata central. In nava estica a fost descoperita o placuta votiva ce-l reprezenta pe Silvanus insotit de noua Silvanae.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

TEMPLUL MARE - denumirea este una conventionala intrucat materialul arheologic nu a permis identificarea clara a unei divinitati. Este cel mai impunator edificiu de cult din Dacia Romana. Sufera distrugeri in timpul razboaielor  marcomanice.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toata perioada provinciei.

TEMPLUL ZEITEI NEMESIS - amplasat in imediata apropiere a portii de est a amfiteatrului, era inconjurat de de un zid de incinta de forma dreptunghiulara. Printre altele, Nemesis, proteja si norocul, gladiatorii avand nevoie de mult norocpentru a iesi in viata dintre zidurile amfiteatrului. La Porolissum (Moigrad, langa Zalau ) sau in Britannia astfel de temple sunt prinse chiar in arhitectura amfiteatrului.

Incadrare cronologica: inceputurile dateaza  imediat dupa cucerirea Daciei si va functiona pe toata perioada provinciei.

LOCUINTA - situata la nord-est fata de amfiteatru, cladirea se compune din doua corpuri. In interior, pe langa bazinele de apa rece si calda, edificiul mai dispunea si de instalatia de incalzire centrala- HYPOCAUSTUM . Si aceasta cladire va avea de suferit de pe urma atacurilor marcomanice.

Incadrare cronologica : inceputurile dateaza din sec II d. Chr si va functiona pe toate perioada provinciei .

COLONIA DACICA SARMIZEGETUSA - cu cele aproximativ 33 ha dintre ziduri si alte 60-80 ha din afara acestora, se inscrie intre orasele de dimensiune medie la scara Imperiului.

Orasul fondat de Imparatul Traian mai dispunea si de un TERRITORIUM  in jur, o zona imensa care se intindea de la Apelum ( Zlatna), in Muntii Apuseni, pana la Dierna (port la Dunare- langa Orsova de azi ), care s-au rupt si s-au dezvoltat din orasul mama in momentul in care  urmatorii imparati au hotarat noi etape de dezvoltare urbanistica  a provinciei Dacia. Chiar daca cea mai mare parte a timpului guvernatorul Daciei si-a avut sediul la Apulum, chiar daca a existat o mare concurenta pentru suprematie in provincie. Colonia Dacica Sarmizegetusa nu a putut fi detronata de pe un loc castigat inainte ca toti concurentii sai sa se fi nascut inca. Orice comunitate urbana romana trebuia sa parcurga o cariera pentru a atinge mult ravnitul statut de colonia. Ori, Sarmizegetusa a fost fondata ca atare. Aceasta uriasa intindere de pamant semnifica faptul ca metropola si oamenii sai de afaceri  detineau si controlau comertul de la Dunare, agricultura din fertila vale a Muresului si nu in ultimul rand profiturile aduse de minele de aur din Muntii Apuseni. Iata cateva motive pentru care oricare alt oras al Daciei romane  cu greu ar fi putut sa detroneze Sarmizegetusa din pozitia pe care a detinut-o.

Pe aceasta suprafata locuia o populatie de aproximativ 20-30.000 de oameni.

Monumentele sunt dispuse atat in zona din afara zidurilor de incinta ale orasului,  cat si intre ziduri.

Imediat dupa ce am ajuns acasa  am observat pe una dintre vederile cumparate de aici,  inca doua zone cu ruine, pe care eu nu le-am vizitat si nici nu stiam de ele, cu toate ca am fost atentionata de voluntarii care lucrau  la un santier si descoperisera multe alte ziduri, ca daca vreau sa vad si altceva in afara de ce vazusem deja, sa merg pe campurile din apropiere si voi vedea si alte lucruri care au fost descoperite, se cunosc doar ca nu au fost scoase " la lumina ".  In imediata apropiere a zidurilor sau pe camp  se poate observa  cum pamantul are multe forme, nu este deloc drept sau neted  ceea ce inseamna ca sub movilele de pamnat se gasesc ruine de atatia ani. INCREDIBIL!!!

Multumim mult, Sofia Flori( Florentina Cojocaru)

O excursie în Cheile Dâmbovicioarei la 1858, de Alexandru Pelimon

Pe 24 iulie1858 Alexandru Pelimon, autorul ,,Impresiunilor de călătorie în România" se îndreaptă călare către Cheile Dâmbovicioarei și spre renumita peșteră. Peisajul întânit în cale este înfățișat cu reale calități literare.
,,Începurăm a urca dealurile, cere pe la unele locuri se făceau repezi ca un perete. Cu toate acestea, coastele dealurilor erau înfrumusețate cu tot felul de flori și un parfum dumnezeesc se amesteca cu aerul pe care îl respiram".



După cum știți, la intrarea  spre chei se află celebrul pod peste Dâmbovița, cel care dă și numele comunei. În 1858 acolo era un pichet grăniceresc, despre care amintește în treacăt, apoi călătorul se îndreptă către zona îngustă a cheilor, acolo unde astăzi vi se cer câțiva lei pentru a intra cu mașina în zona protejată.

Iată imaginea surprinsă de scriitor:
,,Spre vest, la mâna stângă, se zărește gura a doi munți de piatră ale căror vârfuri, foarte înalte, se pare ca și cum s-ar împreuna. Această intrare între aste două coloane de stânci atât de gigantești și râpoase fac a-mi bate inima și oarecum a mă înfiora. Aci aerul începu a fi foarte rece, fiindcă soarele niciodată nu poate pătrunde. Cu cât înaintăm, stâncile ce se află atârnând în aer și care prea puțin se țineau de munte, păreau că au să ne îngroape sub dânsele".

Imaginați-vă ce simte autorul, ce sentiment de teamă îl încearcă, mai ales când aude vuietul acela al ,,apișoarei care curge cu un urlet înfiorător" totul accentuat de copitele cailor și de căderile de pietre de pe versanți.

,,Deosebit încă, răsunetul văii face locul și mai înfiorător și fiecare călcătură a copitei caluluisau când se mișcă vreo pitricică de la locul ei, năștea un nou sunet care se amesteca și se pierdea în răsunetul cel nemărginit al văii. Merserăm în acest chip ca și cum umblam pe sub pământ..."

Ce momente deosebite, ce sălbăticie, ce peisaj virgin a văzut Alexandru Pelimon, acum mai bine de 150 de ani și ce îngrămădeală, ce mizerie, ce turism deșănțat se întâmplă astăzi într-o zonă, cică ocrotită.

Această descriere a Cheilor Dâmbovicioarei, dincolo de valoarea ei literară, reține atenția cititorului și călătorului, pentru că astfel poate compara cheile de ieri  cu cele de azi, schimbările majore survenite în peisaj, modelarea versanților  sau scăderea debituilui râului. Toate se datorează umanizării excesive a zonei, localnicilor și alogenilor cu vile uriașe, pensiunilor și nu în cele din urmă turiștilor fără măsură și fară simț( de orice fel!).

Și apropo, dacă Alexandru Pelimon ar fi aruncat un PET atunci, nu cumva l-am fi găsit și noi prins în vreun părete râpos sau într-un trunchi de copac din albia Dâmboviței?