Muzeul Aviației

by Sofia Flori

Stiam de Muzeul Aviatiei de ceva timp dar mereu am amanat sa merg sa-l vizitez, insa, dupa ce am participat la Ziua Aviatiei Romane, am avut un motiv foarte bun pentru  iesire.

Am ajuns la muzeu dupa ora 11, si dupa ce  am trecut de poarta de la intrare, un domn foarte cumsecade m-a indrumat spre cladirea muzeului si a anuntat ca urma sa vina un vizitator.

Am intrat in muzeu si spre surprinderea mea, in ziua aceea, eram singurul vizitator. Doua doamne  ghid m-au indrumat spre sala imensa cu exponate si m-au lasat un timp singura, apoi din cand in cand veneau sa ma intrebe daca am nelamuriri sau vreau sa stiu ceva in plus.

Prima data am facut cunostinta si am  citit depre Conrad Haas, sibianul care a creat mai multe tipuri de rachete (de exemplu: racheta simpla cu combustibil solid, racheta  du-te vino). 

A urmat  Traian Vuia, despre care scria: " Duminica, 18 martie 1906 Campul de la Montesson; Traian Vuia si-a dat intalnire cu destinul sau: " Zi frumoasa de primava, cu cer senin si albastru. Putin vant de Nord-Est, la stanga pilotului. Aparatul a fost impins de la hangar, la soseau ce duce de la Montesson la Sena. Recipientul a fost aprins pe la orele 3 si dupa 5 minute, pilotul si-a ocupat locul, tinand cu mana stanga volanul de directie si cu cea dreapta vana gazului CO2 in motor; aparatul, s-a pus fara zgomot, in miscare, accelerand viteza de inaintare. Pilotul lasa cu mana dreapta vana si ia maneta de expansiune a gazului in motor. Masina continua accelerarea si dupa un parcurs de circa  50 metri pierde contactul cu pamantul, Vuia nu-si da seama de momentul decolarii. In acest rastimp, maneta de expansiune luneca pe sectorul ei si ajunge la punctul mort.

Motorul se opreste brusc. Elicea se caleaza si o rafala de vant din lateral impinge avionul la dreapta. Acesta se izbeste de un pom. Aparatul cade, reia contactul cu solul. Se deterioreaza aripa si elicea. Aparatul se ridicase la circa 1 metru inaltime  si a parcurs cam 12 metri in aer.

Evenimentul a avut martori ...""

Despre Aurel Vlaicu am aflat ca  si-a construit un planor din lemn de molid, in satul natal si asa a devenit cunoscut in toata Transilvania si apoi a urmat un succes enorm astfel:  " In toamna anului 1909 a venit la Bucuresti, obtinand sprijin guvernamental pentru construirea avionului " Vlaicu Nr. 1 -  model 1910" . Acesta a fost realizat la Arsenalul Armatei, devenind primul avion militar romanesc. Primul zbor a avut loc la 17 iunie 1910, pe terenul de la Cotroceni. Vlaicu Nr. 1  a zburat pe o distanta de 50 metri, la o inaltime de 3-4 m de sol. Au urmat alte cateva demonstartii pe cerul Bucurestiului, Vlaicu reusind sa se ridice pana la 50 m inaltime. In septembrie 1910, avionul a indeplinit prima misiune de lupta din istoria aviatiei militare romane. Cu ocazia manevrelor ce au avut loc in Oltenia, Vlaicu a transportat un document de la Slatina la Piatra Olt, zburand la 500 m,  in 35 de minute ".




Henry Coanda a construit primul avion cu reactie, fara elice, numit Coanda- 1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon international aeronautic de la Paris in 1910.

In aceasta zona sunt mai multe documente, insigne, si multe alte chestii care tin de aviatie.

Am observat cateva avioane in marime naturala, acolo in hangar, asa ca m-am oprit langa ele. Ma aflam inca in primul hangar si trecusera cateva ore bune de cand am intrat ...dar mie nu imi pasa, aveam atatea de aflat, de citit, de vazut, incat nu conta nimic.

Primul avion pe care l-am intalnit a fost IAR - 80: " La sfarsitul anului 1936, conducerea uzinelor IAR - Brasov a propus Ministerului Aerului si Marinei proiectul unui avion de vanatoare monoplan, complet metalic cu denumirea de IAR - 80. In 1937 incepe constructia prototipului.  La 4 aprilie 1939, avionul cu nr. 0  efectueaza proba de casa, zbor efectuat de pilotul de incercare al Uzinelor IAR, capitan aviator Dumitru Popescu ... Avionul IAR - 80 /81 a fost in dotarea aviatiei militare pana in anul 1953".

IAR - 813:  " Avionul IAR- 813  a fost construit dupa proiectul inginerului roman Radu Manicatide realizandu-se doua prototipuri  in anul 1950. Avion de scoala, antrenament, acrobatie si de legatura, dubla comanda, cabina inchisa. 813 este un monoplan cu aripa joasa, tren de aterizare fix ....iarna la jambele principale se puteau monta schiuri.
Fabricatia de serie s-a realizat la Uzinele de Reparat Materialul  Volant (URMV -3 ) Brasov si a cuprins peste 100 de aparate. Acestea s-au aflat in inzestrarea Scolii Militare de Pilotaj  "Aurel Vlaicu " (pana in 1956 ), scolilor civile de pilotaj si unitatilor Aviasan.  Avionul a realizat o serie de recorduri de inaltime si viteza, nationale si internationale, la clasa avioanelor cu greutate 500-1000 kg la decolare si a participat timp de 10 ani la mitingurile aviatice din tara si din strainatate. "

IAK- 23: " Avion reactiv de vanatoare, monoloc, realizat dupa modelul IAK- 15/17, primul avion cu reactie construit in fosta Uniune Sovietica. Executa primul zbor in iunie 1947.
In Romania, IAK - 23, primul avion de lupta reactiv, intra in dotare in iunie 1951. Cele 62 de avioane simpla comanda ( insotite initial de 4 avioane IAK - 17 dubla comanda, ulterior in martie 1952 inca 5 ) au fost montate pe aerodromul  Ianca si repartizate regimentelor de vanatoare de pe aerodromurile Otopeni si Caransebes. Pana la sfarsitul anului 1951 se instruiesc, pentru prima oara in Romania, pe un avion cu reactie, 110 piloti. Ultimul zbor cu un avion IAK- 23 are loc de pe aerodromul Caransebes la 10 iulie 1960.  Avionul IAK -23 s-a aflat in dotarea  aviatiilor militare sin Polonia, Bulgaria, Ungaria si Cehoslovacia.

MIG - 15: " Avion de vanatoare, monoloc, subsonic. Este primul avion reactiv de lupta cu aripa in sageata ceea ce ii confera calitati aerodinamice superioare, respectiv viteza mari de zbor. Este echipat cu scaun catapultabil si cabina ermetizata.
In 1952, Romania achizitioneaza 62 avioane  MIG - 15, care sunt repartizate regimentelor de vanatoare de pe aerodromurile Otopeni si  Craiova. Trecerea la zbor s-a executat pe aerodromul Deveselu, incepand cu luna mai a aceluiasi an. "

AERO -45: " Avion bimotor de transport, legatura si sanitar. Construit in Cehoslovacia, prototipul a executat primele zboruri in anul 1947. Avionul avea o constructie metalica si dispunea de un loc pentru pilot si de trei locuri pentru pasageri . S-au construit circa  700 de exemplare.
In Romania avionul a fost in dotarea Aviatiei Utilitare,  a Aviasanului si a Unitatii de Aviatie a Ministerului Afacerilor Interne ( legatura si patrulare in zona litoralului ). La Aviatia Utilitara primele 2 avioane au intrat in dotare in anul 1950. In anul 1968, la unitatea mentionata nu se mai gasea nici un exemplar. "

Trecerea in cel de-al doilea hangar se face printr-un mini orasel si apoi se face trecerea catre sala " Istoria aeronauticii romane in perioada 1959 - 1970".

IAR - 330 PUMA ( ELICOPTERUL MEDIU DE TRANSPORT SI SPRIJIN DE FOC ): " Aclamat drept unul dintre cele mai de succes produse ale industriei franceze, elicopterul a executat primul zbor in 1965, intrand in serviciu operativ in 1968. Au fost construite circa 700 bucati. Puma fiind exportat in peste 40 de tari si construit in licenta de catre Anglia, Africa de Sud si Romania.
Primul zbor a unui elicopter IAR  330 Puma construit in Romania la Intreprinderea de Constructii Aeronautice ( ICA ) Ghimbav, Brasov avand loc la data de 22 octombrie 1975 , cand Puma cu numarul de bord 02 s-a ridicat de pe aerodromul fabricii; aici fiind construite 160 aparate. "

MI- 8/ MI - 17 ( ELICOPTERUL MEDIU DE TRANSPORT SI SPRIJIN DE FOC ): " MI-8  a executat primul zbor in URSS in anul 1961, fiind introdus in serviciul operativ in anul 1967.
Fiind primul elicopter cu motor reactiv ce a intrat in dotarea Aviatiei Militare Romane, elicopterul MI-8 a venit in Romania in decursul anului 1968, operand de pe 3 aerodromuri militare. In Romania au operat doua variante de MI-8, varianta  T -destinata transportului de trupe si materiale, si varianta PS - utilizata in special pentru transportul de personal si VIP. Ca urmare a restructurarilor dictate de modernizarea Fortelor Aeriene Romane, toate elicopterele MI-8 si MI- 17 au fost scoase din serviciul operativ in cursul anului 2001, dar cele doua tipuri continua sa mai zboare in cadrul Unitatii Speciale de Aviatie a M.A.I. , executand misiuni specifice ."

MIG - 17: " Avion de vanatoare reactiv, subsonic, a executat primul zbor in anul 1950, in URSS, intrand in productia de serie incepand cu anul 1952 si fifind construit in 8 variante. Romania a exploatat doua variante de MIG -17: varianta MIG-17 PF, dotata cu un radar de bord , a ajuns in tara in 1955, in timp ce varianta MIG-17 F - fara radar - a intrat in serviciul operativ in anul urmator.
Muzeul National al Aviatiei Romane pastreaza in colectia sa de aeronave patru aparate de tip MIG-17, doua apartinand variantei F ( cu numerele de bord 442 si 444 ) si doua variantei PF ( cu numerele de bord 502 si 0908 ). "

IL - 28/ HONG - 5 : " Singurul avion reactiv de bombardament mediu si recunoastere pe care l-a avut Aviatia Militara Romana  in dotare dupa Al Doilea Razboi Mondial , IL- 28 a zburat pentru prima oara in 1948, intrand in serviciul aviatiei militare din URSS in 1950 . Au fost construite peste 6000 de exemplare.
Romania a avut in dotare mai multe variante de IL -28 si H -5.
Avioanele de constructie sovietica IL- 28 vor fi inlocuite de variantele chinezesti ale lor, HONG-urile -5  ramanand in serviciul operativ pana in anul 2001. Singurele supravietuitoare sunt un HONG- 5 expus pe Borcea , avand numarul de bord 308, si un IL -28 R, cu numarul de bord 405, aflat in patrimoniul muzeului."

MIG- 19: " Primul avion supersonic de vanatoare ce a intrat in productie de serie in URSS, MIG-ul 19 a decolat prima oara in 1953, fiind introdus in serviciul operativ in 1955.
Prima din cele doua variante de MIG- 19 a ajuns in Romania  in anul 1958, cele 12 MIG -19 P au fost transportate pe calea ferata. Anul urmator, a intrat in serviciul operativ cea de-a doua varianta, MIG -19 PM, in numar de 10 aparate, precum si inca 5 MIG-19 P. Cele doua variante de MIG -19 au fost mentinute in serviciul operativ al Aviatiei Militare Romane pana in anul 1972. La muzeu pot fi admirate 2 exemplare, un MIG-19 P cu numarul de bord 750 si un MIG-19 PM inmatriculat 020. "

MIG - 21: " Unul din cele mai faimoasa avioane supersonice de vanatoare din lume, MIG-ul-21  a executat primul zbor in anul 1955, intrand in serviciul operativ al URSS in 1959. A fost construit in mai mult de 20 de variante totalizand peste 11.000 de exemplare.
Romania a avut in dotare 9 variante de MIG-21, 6 de simpla comanda si 3 de dubla comanda .
MIG-ul 21  a fost si este singurul avion cu aripa delta din seria celor construite de catre Biroul de Proiectare OKB MIG si singurul din lume la care s-a utilizat solutia constructiva aripa delta si stabilizator integral mobil.
La muzeu se pastreaza un exemplar sin prima escadrila ce a aterizat pe aerodromul Deveselu in anul 1962, MIG-ul 21 F-13 cu numarul de bord 10 , precum si alte exemplare din diferite  variante.

MIG- 23: " Avion de vanatoare supersonic de generatia a treia , MIG-ul 23 s-a ridicat de la sol in zborul de incercare in anul 1967, intrand in serviciu peste 3 ani. A fost construit in peste 5000 de exemplare in fabrici din URSS. Romania a achizitionat in anul 1979 doua variante, una de simpla comanda (MIG 23 MF- 36 bucati ) si una de dubla comanda ( MIG 23 UB- 10 bucati ). Este dotat cu un tun de calibru 23 mm, montat sub fuselaj ,tun ce dispune de o unitate de foc de 200 proiectile. Avioanele MIG- 23 au fost in serviciul operativ al Fortelor Aeriene Romane in perioada 1979-2001.

IAR - 99 SOIM: " Proiectat integral in Romania, avionul subsonic de antrenament reactiv avansat si atac la sol  IAR- 99 a executat primul zbor la data de 21 decembrie 1985, de pe aeroportul Craiova, la comenzile prototipului inmatriculat S- 001 aflandu-se locotenent-colonelul Stefanel Vagner.
A fost construit la Intreprinderea de Avioane Craiova, pana la aceasta data fiind livrat un numar de 28 de aparate de zbor ."

MIG - 29: " Avionul supersonic de superioriate aeriana MIG-29 a fost cel mai avansat tip de aparat de zbor din dotarea Aviatiei Militare Romane, intat in serviciul operativ in URSS in anul 1983, la sase ani de la zborul prototipului, a fost construit in peste 1500 de exemplare.
Primele patru aparate au ajuns in Romania in cursul anului 1989 , celalalte 17 intrand in serviciul operativ in anul urmator. Avioanele MIG 29 din dotarea Fortelor Aeriane Romane au fost operationale in perioada 1910 -2001. "

IAR - 93: " Romania decide demararea unei cooperari in domeniul aeronautic cu Iugoslavia , astfel , la data de 20.05.1971 , s-a semnat un acord guvernamental ce poate fi numit actul de nastere al programului YUROM de constructie in comun a unui avion subsonic de vanatoare - bombardament . Acordu prevedea ca aripile si  ampenajele sa fie construite de partenerul iugoslav in timp ce fuselajul de catre partea romana .
In data de 31.10.1974 , cele doua prototipuri au decolat de pe pistele fabricilor de la Bacau , respectiv Mostar , prototipul partii romane -denumit  IAR -93 , cu numarul de bord 001 , devansandu-l in timp pe cel iugoslav - denumit J-22 ORAO, cu aproximativ 10 minute.Pilotul de incercare roman ce a executat zborul inaugural a fost Gheorghe Stanica .
Avionul IAR-93 a reprezentat prima mare realizare a Industriei Aeronautice Romane de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial , aflandu-se in serviciul operativ in perioada 1981 - 1998. "

L-29 DELFIN: " Avionul subsonic de antrenament reactiv avansat si atac la sol L-29 Delfin a zburat pentru prima oara in anul 1959, pentru ca doi ani mai tarziu sa intre in serviciul operativ al aviatie militare din Cehoslovacia. A fost construit in peste 3500 de exemplare.
Primele 4 aeronave au venit in Romania in anul 1966. Pana in anul 1974, toate cele 52 de bucati au venit in Romania , intrand in procesul de instruire in zbor a pilotilor din cadru scolii. In Aviatia Militara Romana, L-ul 29 si-a castigat reputatia de avion docil si iertator, fapt pentru care a fost poreclit de piloti "Blandul Ben ".  A executat serviciul operativ in perioada 1966- 2005 , fiind retras si inlocuit cu avionul de productie autohtona IAR -99. Muzeul detine 2 avioane L-29  cu numerele de bord 16 si 50. "

L-39 ZA ALBATROS: " A executat primul zbor in anul 1968, fiind introdus in serviciul operativ in Cehoslovacia in anul 1971. A fost construit in peste 2500 de exemplare. Avionul L-39 ZA ALBATROS a venit in Romania incepand cu anul 1981 si au fost achizitionate 32 de bucati din varianta ZA. Au activat in perioada 1982-2006 iar la muzeu se poate vedea avionul cu numarul de bord 140."

Avioanele care se afla in curtea muzeului, lasau de dorit, chiar daca unele dintre ele cu putin efort ar putea deveni din nou " functionale ", nu neaparat pentru a zbura. Mi s-a rupt sufletul cand le-am vazut unele fara elice, altele fara roti, iar unul dintre avioane era pur si simplu facut "praf " . Indiferent de starea lor, ele , avioanele, elicopterele sunt foarte frumoase si inca mai fura priviri curiosilor si nu numai.  Curtea este foarte ingrijita, iarba  proaspat cosita, ceea ce sporeste placerea vizitatului.
Am aflat mai tarziu, ca avioanele de afara o sa aiba o noua infatisare in curand, fiindca vor fi vopsite. Abia astept sa le revad !
Cand am vizitat eu muzeul, intrarea era gratuita si se putea filma /fotografia fara nicio restrictie ...urmand ca in viitor sa se perceapa o taxa de intrare si taxa de fotografiere.
Chiar daca vor surveni aceste taxe, acest muzeu merita o vizita. Este singurul de acest gen din tara.

Se afla pe Sos Fabrica de Glucoza, nr 2-4, sector 2 (eu am ajuns la muzeu cu tranvaiul 5, dar in apropierea muzeului se afla si  o statie de metrou). In fata muzeului se afla un avion.
Program:  marti- vineri = 9.00 - 17.00, sambata- duminica = 10.00- 18.00, luni - inchis.

Detalii se mai gasesc si pe site-ul muzeului : http://www.roaf.ro/ro/muzeu.php

Orient Express- expresia rafinamentului feroviar

 by Sofia Flori

Primul tren Orient Express a fost pus in functiune la 5 iunie 1883 si unea Parisul de Constantinopol, trecand si pe la noi prin tara, intrand pe  la Jimbolia, apoi trecand prin sud vestul si sudul tarii  pana la Giurgiu, unde calatorii trebuiau sa se imbarce pe un feribot catre  Bulgaria si mai apoi spre Constantinopol.

La izbucnirea  primului razboi mondial trenul nu a mai circulat.
Express- ul a revenit in anii 1930 cu diferite rute (aceasta a fost si perioada de glorie ) si si-a recapatat reputatia pentru luxul si confortul pe care il oferea. Apoi a urmat cel de-al doilea Razboi Mondial si din nou trenul  a fost suspendat dar a supravietuit pana in zilele nostre pe diferite trasee, care se modificau dupa regimurile politice ale acelor vremuri dar si  rutele erau neregulate, pe distante variabile.

In Romania, Orientul Express a ajuns in perioada comunista, in anul 1983 in statia Baneasa, fiind atent supravegheat si monitorizat de autoritatile de atunci.

Celebrul tren are 15 vagoane, care au fost  construite  prin 1920- 1930 si  parcurge o data pe an ruta  Paris - Istambul  trecand prin 7 tari in 6 zile.

In septembrie  2012 a  ajuns in Gara de Nord cu o intarziere uriasa ( doar mergea prin Romania) si chiar si asa, a fost asteptat de foarte multe persoane dornice sa il cunoasca, printre care si eu. 

A ajuns in gara ( Gara de Nord ) cu o locomotiva obisnuita, de-a noastra, albastra  (l-as fi preferat cu alt tip de locomotiva),  urmat de  celebrele vagoane luxoase decorate cu ornamente aurii, care sclipeau printre razele  soarelui. Nu am avut voie sa ne apropiem pana ce  nu au coborat toti calatorii din tren - dar puteam admira insa exteriorul, si totusi, strainii, oameni distinsi, zambeau vazand agitatia si curiozitatea care ne-a cuprins pe toti din jurul trenului.

Un domn ne facea cu mana de la fereastra unui compartiment, probabil  si el amuzat de "nebunia" care se desfasura pe cele doua peroane ale Garii de Nord, noi toti de acolo: copii, parinti, bunici, jandarmi, politisti si alti, eram "inarmati" cu aparate de fotografiat/ telefoane  incercand sa prindem macar intr-o poza un coltisor din acest luxos tren.

Dupa ce agitatia a luat sfarsit, ne-a fost dat voie sa ne apropiem de tren, dar in interior tot nu puteam vedea mai nimic. Doar pe ici pe colo, a mai ramas cate un geam neacoperit si se putea vedea putin din mobila interiorului.  Decoratiunile si ornamentele exterioare sunt simple si cu gust, toate aurite.

Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

Cetatea de Colț- cuibul de vulturi al lui Jules Verne

Cetatea de Colț este unul din acele locuri din România despre care îmi place să scriu: ascunse, inedite, fermecătoare și... misterioase.

Stă la baza fascinantei povești a lui Radu Gorj și Orfanik, din Castelul din Carpați al lui Jules Verne. Și dacă vă mai aduceți aminte din copilăria marcată de romanele marelui scriitor,  de descrierea văii Jiului și a Hațegului, a depresiunii Petroșani și a Alpilor Transilvaniei, ăsta este locul!

Asemănările găsite de scriitorul Ion Hobana în ,,20000 de pagini în căutarea lui Jules Verne"( 1979)  sunt izbitoare, iar imaginea din ediția franceză și fotografia colțului de deal  indică una și aceeași cetate, aflată pe Dealul Gorganu, după Jules Verne.

Zona de ieșirea râului ...Râușor din defileul pe care-l sapă în șisturi cristaline în contaforturile de nord ale masivului Retezat, este una splendidă, și aparține comunei Râu de Mori din județul Hunedoara. Urmați indicatoarele din drumul național Hațeg-Caransebeș, care vă vor duce și către Cetatea de Colț, și Mănăstirea Colț dar și spre ministațiunea Râușor, pe un drum asfaltat care șerpuiește prin defileul mai sus amintit.

Cuibul de vulturi al lui Jules Verne, despre care se spune că ar fi călătorit prin România pe la mijlocul secolului al XIX lea, este situat pe un pinten cristalin de stâncă spre care urcă o potecă, cale de vreo 35-40 de minute. Poteca pleacă de lângă podeț, acolo unde, în roman era Casa Vânătorului, și vă plimbă agale, cu urcuș lin, printr-o pădure de fag liniștită și destul de deasă. Sus, însă, ți se taie respirația. Parcă ai fi urcat pe Moldoveanu, iar bucuria și adrenalina îți inundă toate simțurile.

Oriunde privești peisajul îți surprinde vederea, într-un mod cu totul nou. Spre sud este Reteazul cu  spinările greoaie ale munților gârboviți de păduri, spre nord întinsa depresiune a Hațegului cu lacurile de acumulare de la Clopotiva, în jos râul, care deși este numit Râușor este un adevarat campion al eroziunii, reușind să se adâncească cu câteva sute de metri în micașisturile și gnaisele carpatice, iar sus sunt doar norii și...vulturii.

Povestea adevărată a castelului din satul Suseni, își are rădăcinile în secolul al XIV lea, când zona aparținea familiei de boieri români Cânde, aceeași care au ctitorit și Mănăstirea Lupșa din Apuseni, dar care sub numele de Kendeffy în secolul al XV lea, au devenit boieri maghiari protestanți.
Familia Cnezilor Cânde, este una dintre cele mai vechi familii boierești din aceasta zonă, strămoșii lor având latifundii încă din secolul al XII lea.

Mulți nobili au luptat împotriva năvălirilor turco-tătare sub comanda lui Iancu de Hunedoara, perioadă în care aceștia primesc și obligația de a apăra vama de la  Poarta de Fier a Transilvaniei, cunoscută trecătoare dintre Banat și Transilvania, care le aducea și venituri importante.
În aceste condiții familia își permite să întărească Cetatea de Colț, cu ziduri groase și înalte, clădite pe pintenul stâncos, unde era un donjon pătrat și două turnuri poligonale cu metereze.
În caz de primejdie, se ridica podul mobil care lega cetatea de zona de jos, iar stăpânul se adăpostea în donjon. Se vorbește și despre tuneluri care ieșeau pe sub munte în valea râului sau în sat, unde se află și câteva grote destul de adânci, aceste legende fiind folosite în roman și de Jules Verne.

Oricum, una este să vizitezi o cetate feudală și să afli de cine și în ce scop a fost construită, și alta este să mergi pe urmele celui mai mare scriitor de science-fiction din lume, către turnurile care l-au inspirat  și la îndemnul iubitei sale secrete,  Luiza Teutch, o româncă (!?) din Homorod, cunoscută în Franța, la Amiens.

Iubirile secrete dau naștere întotdeauna la mari opere literare, nu că aceasta ar fi fost, dar suntem totuși români, și deci, în acest caz putem fi subiectivi.

Sfinxul de Topleț- Defileul Dunării, sau imaginea înșelătoare a unei stânci

Scriam în postarea cu ,,fețele stâncoase ale Carpaților", despre Sfinxul de Topleț, și că se poate observa din drumul național E70.

Ei bine, am ajuns în zonă și am fotografiat stânca aceasta calcaroasă care iese în evidență, chiar de la ieșirea din localitate și... pauză.

Ori nu m-am poziționat eu bine- și asta încă o cred- ori ,,sfinxul este o șarlatanie, pentru vânătorii de senzațional.

Cartea domnului Iuliu Florareș, din care m-am inspirat pentru postarea despre care am vorbit mai sus, prezintă o serie de imagini ciudate și interesante în același timp, așa că vă recomand să parcurgeți lista cu fețele megalitice din România.

Până una alta, comparați imaginile.

Rezervația de zimbri Hațeg- Pădurea Slivuț

 by Sofia Flori

Rezervatia de zimbri Hateg din padurea Slivut  se afla la marginea orasului Hateg.  Din DN66/E79  (drumul care trece prin Hateg si merge catre Deva), se face stanga, si de aici  mai sunt 3 km pana la intrarea in rezervatie, drumul fiind asfaltat dar pe unele portiuni sunt  crapaturi / denivelari si asfaltul "a luat-o la vale ".
La poarta rezervatiei este o cabana, o parcare  si un vanzator ambulant cu diferite  racoritoare  si cateva suveniruri despre zona (bineinteles, unele la suprapret), iar de aici incepe mersul pe jos, cam un 1 km pana la "culcusul" zimbrilor.

Aici au fost adusi pentru prima data in tara noastra, o pereche de zimbri din strainatate, din Polonia, in anul 1958.

Imediat ce am intrat  pe drumul prin padure, am descoperit o portiune  urata, plina de gunoaie si mizerii de toate felurile ....si doar un singur cos de gunoi. Mizeria pe care am intalnit-o pe aici nu este din vina celor care ingrijesc rezervatia (nu in totalitate ), ea este facuta de catre ....turisti (!?) - in cea mai mare parte. De ce nu or avea grija de acel loc nu ii pot intelege, de ce si-or bate joc in halul asta de natura si de ceea ce ii inconjoara - iarasi nu pot intelege ?

Am ajuns la tarcul unde zimbrii erau  tinuti. Eu m-am asteptat sa fie un loc imens in care abia sa se zareasca zimbrii, cu multa vegetatie si pomi, mi-am imaginat chiar ca, poate va trebui sa ma pierd prin padure ca sa vad un animal, dar nici pe departe nu a fost asa. Rezervatia cred ca incepea undeva pe la jumatatea drumului din padure (cam pe acolo am zarit primele garduri care erau "acoperite " de vegetatie ) iar mai apoi am dat de o poarta din fier si gardul din lemn ce imprejmuieste locul unde stau linistiti zimbrii. Nici aici situatia nu era prea frumoasa (din nou, pe poteca erau gunoaie lasate (cred) tot de catre turisti), dar in interiorul tarcului era curat, zimbrii aveau mancare, apa, umbra;  majoritatea leneveau la umbra pomilor care ii ferea de soarele dogoritor  de afara, doar un singur animal mascul s-a ridicat pentru a fi admirat - era imens si dupa ce si-a dat seama ca noi, vizitatorii, nu ne saturam sa-l privim si probabil ca am vrea mai mult de la el -  s-a trantit in nisip pentru a-si face" o baie necesara " si ca sa  ne ofere un spectacol reusit. 
Dupa aceste scena frumoasa, ne-a incantat  puiutul de zimbru - cel care a fost nascut anul acesta in ziua de Rusalii, el era cel mai vioi si dupa ce s-a ridicat din  iarba "zburda " de colo colo.

Chiar daca pe panoul informativ scria ca aici se gasesc 6 zimbri, eu am numarat vreo 11 sau 12 (sper doar sa nu ii fi numarat de prea multe ori :) ) ....dar 6 sigur nu erau, vizibil si tot pareau mai multi.

Chiar daca in aceasta rezervatie mai sunt si cateva minusuri (cele facute in mare parte de catre turisti ) merita o vizita, este un colt de natura pe care trebuie sa il respecta , este o zona accesibila din punct de vedere turistic (fiind in apropierea unui drum european si foarte aproape de un oras), aici se pot vedea unele dintre cele mai mari animale.

Rezervatia se poate vizita in fiecare zi, de luni pana duminica de la ora 8  la ora 20 iar taxa de intarare este de 6 lei /adult si 4 lei cei care beneficiaza de reducere , asa ca, cei care aveti drum prin Tara Hategului nu ratati acest obiectiv.

 Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

Mocănița din Apuseni. Abrud-Roșia Montană

 by Sofia Flori

Mocanita din Ardeal, asa cum ii spun cei din zona, facea legatura intre Turda si Abrud, calea ferata  ingusta fiind construita intre 1911-1913, avea 21 de statii si trenul circula cu o viteza de 40 km/ora, dar  in anul 1997 sau 1998 a fost desfiintata pentru motivul ca nu mai era rentabila. De cand nu s-a mai circulat, linia ferata  s-a degradat si in multe locuri a devenit impracticabila si deci, nefunctionala.

Din 2005, un investitor strain (austriac, cred) a incercat sa refaca tot ce tine de mocanita si de traseul acesteia  si i-a reusit!!! Asa ca  iata - ma, in 2013, august, de zilele Abrudului , m-am bucurat de o frumoasa, scurta si minunata plimbare cu mirifica mocanita. 

De la rudele care locuiesc in Ardeal am auzit, de multe ori, povestind  cum mergeau catre Turda cu aceasta mocanita si ca drumul dura cam o zi intreaga.

Desi,  initial,  s-a spus ca trenul va circula intre Abrud si Campeni cand am ajuns la gara din Abrud, mi s-a spus ca va merge doar pana la Rosia Montana, neputand sa mearga pana la Cimpeni deoarece peste linia ferata s-a turnat asfalt (!!!) de catre anumite persoane care nu aveau nici un drept sa faca asta. Pacat !!!

Era putin trecut de ora 11 dimineata, si mocanita abia se intorsese din prima cursa (prima plecare a fost la ora 10 ), asa ca am zabovit un pic pe langa ea, am cercetat-o, am admirat-o... si am vazut-o facand manevrele de schimbare a macazului, de alimentare cu apa din masina pompierilor, de alimentare cu combustibil solid si bineinteles scotand muuuult, muuult abur la schimbarea macazului (nu doar atunci dar asa am avut eu impresia:)). Printre toate aceste necesitati, am incercat sa-i "descos " pe cei 3 barbati care aveau grija de mocanita in acea zi, dar nici ei nu stiau prea multe - doar ca  circulatia trenului in viitor  va fi doar cu anumite ocazii sau evenimente.

Se adunase deja o multime de oameni dornici de plimbare, copii mici  cu parinti/bunici  dar si cativa straini care erau foarte incantati de acest tren.

La ora 12 fix, ne-am ocupat locurile in vagoane si am pornit la drum...., locomotiva nemteasca pe  care  se putea observa anul de fabricatie, 1917 , la Munchen, avea sa ne conduca printre peisaje minunate, dealuri inverzite si pline cu fan; o portiune pe unde mergea trenul parca era un fel de padurice (un desis interesant cu multi "pomisori ") , pentru ca mai apoi sa circule putin si pe marginea soselei, iar masinile care treceau, imediat se opreau sa-i faca o poza celebrei mocanite  sau unii soferi claxonau si mocanita le raspundea cu un suierat puternit insotit de o "boare"de abur.

Timpul petrecut in tren, nici nu stiu cand a trecut si am ajuns in gara de la Rosia Montana (normal ca a trecut repede, doar peisajul te incanta la maxim si suieratul locomotivei te facea sa uiti de timp ). Cred ca la cap de linie a stationat vreo 10 minute, timp in care locomotiva si-a schimbat locul.

Traseul inapoi a fost la fel de frumos, doar ca am ajuns mult prea repede la destinatie. Pe o parte era bine, aveam multe obiective de vizitat in acea zi, dar pe alta parte nu as fi vrut sa se termine plimbarea.

Ajunsa la destinatie, controlorul mi-a dat voie sa ma urc in locomotiva si sa "claxonez" si eu. Ah, ce mi-a placut! Eu si cei mici, nu ne dadeam dusi din locomotiva cu toate ca era foaaarte cald inauntru.

Intr-un final, cu greu m-am despartit de frumosul tren si mi-am promis ca data viitoare sa pot merge ....de ce nu, pana la Turda. Indiferent cum va fi, cu siguranta ma voi mai plimba cu mocanita ardeleneasca!

Plimbarea de la Abrud si pana la Rosia Montana a durat o ora si am platit 10 lei /persoana /adult, copiii aveau reducere. In acele 2 zile de week-end, trenul a circulat din 2 in 2 ore, pana la ora 18.

Gara din Abrud se afla la iesirea din oras, spre Rosia Montana, pe partea stanga a drumului, dupa ce se trece pe langa ultima biserica, se face o straduta neasfaltata dar in stare buna, iar in capatul ei se vad liniile ferate si un mare depozit cu lemne. 

Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!