Târgu Secuiesc- oraș de destinație și nu de tranzit

Târgu Secuiesc este un orășel de tranzit, pe drumul care leagă peste munți, Bacăul (Onești) de Brașov sau Sfântu Gheorghe. Cu toate    acestea, ascunde câteva frumuseți arhitecturale interesante.

Nu poți să nu observi aerul medieval de mic burg, apărut la intersecția unor drumuri comerciale, de la granița vechiului regat.

Cel mai interesant aspect arhitectonic, îl constituie trama stradală, cu ulicioare care se termină prin mici tuneluri, și care dau spre piața mare a orașului.

În semicerc, erau dispuse casele ce aparțineau celor mai bogate și reprezentative bresle, care făceau cinste orașului. Pe fațada unor clădiri ce rezistă și azi vremurilor, mai poți distinge heraldica acestora: măcelari, frânghieri, fierari, croitori, cizmari, etc.

Se spune că sunt 71 de curți interioare, cu străduțe înguste de ieșire, care dau în piața centrală, locul unde se desfășurau târgurile și iarmaroacele, care aduceau bunăstare locuitorilor.

Și dacă tot am pomenit de bresle, există în oraș și un muzeu al breslelor, pe care din păcate l-am găsit închis.
Dar am vizitat o expoziție a orașului, cu fotografii vechi din secolul al XIX lea, care înfățișau amestecul de culturi, tipic pentru un oraș de graniță.


Faptul că se păstrează aerul de târg vechi și puținele investiții făcute în fațada clădirilor, sunt semne că orașul poate ieși din starea de ,,tranzit", și poate trece în cea de destinație, având în vedere faptul că la câțiva kilometri se afă o stațiune aproape părăsită, dar cu un potențial imens, și anume Balvanyos.

În oraș găsiți câteva pensiuni de trei și chiar patru stele, pentru odihnă și pentru vizite și plimbări lungi prin centrul vechi.
Nu mai spun că la secui, în orice restaurant, mănânci de trei ori mai bine și mai ...mult, decât în oricare altă parte a țării. Și dacă nu te deranjează aspectul etnic, poți să te simți chiar bine, decoperind că oamenii sunt, de fapt, foarte amabili.

Mănăstirea Daniil Sihastru- oază de liniște și rugăciune

Schitul face parte din ansamblul celor trei așezăminte mănăstirești din regiunea Putnei.
O parte a pelerinilor veniți aici vara la sărbătoarea lui Stefan cel Mare, 2 iulie și la hramul Sfintei Maria Mari, 15 august, se îndreaptă spre celebra mănăstire ctitorită de marele voeivod.

Parcă din an în an și mai mulți se duc în ținutul binecuvântat, în care se află Sihastria Putnei( la 3.5 kilometri de sat), unde se găsește și o icoană făcătoare de minuni.


Foarte puțini au auzit măcar de Schitul Daniil Sihastru, asociind numele cu Chilia acestuia situată în sat. Numele sfântului este singura asemănare. Astfel, evităm riscul de se crea o confuzie între cele două obiective.
Și așa ajungem la schitul  Daniil Sihastru.

Foarte puțini știu despre poiana superbă unde se află schitul cu trei biserici(?!). Acolo se poate ajunge pe jos, prin pădure, după un urcuș dificil printre gresiile colțuroase( aprox. 4 kilometri de la Sihăstrie).
Există și un traseu pentru mașini 4x4, pe drumuri forestiere care pleacă din comuna Straja, peste munte.
Întrebați la Sihăstria Putnei despre cele două trasee prin munte, dar cereți lămuriri despre traseul mai scurt, pe care călugării nu prea îl recomandă.

Ridicarea primelor construcții începe în 1990 iar sfințirea are loc după Crăciunul din anul următor. Aici monahii duc o viață austeră, slujbele începând la ora 3 dimineața, iar cele de seară la ora 16. Depărtarea de zonele locuite, în creierii Obcinei Mari, creează un sentiment aparte pelerinului, de apropiere de Dumnezeu, prin lucrarea naturii și a liniștii, de care au nevoie credincioșii.

Tot depărtarea este ,,vinovată" și de imposibilitatea intrării mașinilor de intervenție. În ianuarie 2009, un incendiu uriaș a cuprins clădirile, rămânând în picioare doar biserica mare și o parte a anexelor gospodărești. Au fost construite apoi( mai 2009) alte două paraclise cu hramurile Nașterea Maicii Domnului și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Biserica mare are hramul Sfântului Daniil Sihastru.

Aici viețuiesc 9 călugări, într-un spațiu umbrit și tăinuit de pădurea deasă de fag. Dacă aveți un GPS, iată coordonatele: 47/52/6.88 N, 25/32/0.50 E

Ardei umpluți de la Kitchen open 24h/day- Plecat de acasă culinar

Gabi  deține blogul culinar Kitchen open 24h/day și ne ajută cu rețeta sa de Ardei umpluți de Dâmbovița la proiectul plecatdeacasa-culinar, de definire a zonelor turistice din dublă perspectivă gastronomică și turisică

Județul Dâmbovița din nordul Munteniei, se află în zona unde se amestecă netezimea câmpiilor, cu valurile subcarpatice, totul culminând în nord, cu crestele Bucegilor. Mozaicul de obiective turistice include minuni naturale și antropice auzite și neauzite, văzute și nevăzute.

 Pleacă spre bisericile  de lemn ascunse între colinele câmpiei înalte a Găieștiului, cotește la dreapta, înainte de Târgoviște și vizitează cea mai mare rezervație de zimbri din România, din Pădurea Neagra Bucșani, unde ai să numeri peste 30 de exemplare. După ce admiri Turnul cel vechi al Chindiei, caută Bezdeadul și vei asculta cea mai frumoasă simfonie a naturii oferită de Malu' de Răsună, o arătare naturală din gresie, cu o acustică uimitoare. Avansează spre zona Pucioasei, bea din apele sale tămăduitoare și întră, pe la Moroieni în frumoasele Chei ale Orzei, dăltuite de Ialomița în calcarele jurasice ale Bucegiului. 

 Și după ce te-ai săturat de frumusețile ascunse ale Munteniei de sub munte, trageți sufletul cu un vin roșu, cu aromă de cireșe amare sau prune uscate, iar dacă vrei poftă încearcă o țuică de Voinești, și apoi dă și te așează la masă și gustă minunea de ardei umpluți de la Gabi:

Ardei umpluti si un proiect frumos

 

Este un proiect frumos lansat de Viorel Irascu pe site-ul Plecat de acasa, care isi propune sa promoveze bucataria romaneasca si sa o aseze pe regiuni, cu scopul de a cunoaste mai bine zonele turistice din tara noastra si sub aspect culinar. M-am gandit ca este o buna ocazie sa ne reamintim mancarurile bune de la mama de acasa, cu care am crescut, care ne trezesc nostalgii si amintiri frumoase si mai mult de atat, sa incercam sa redescoperim bucataria traditionala cu varietatea ei larga de mancaruri. Sper sa starnesc ceva in voi, sa va determin sa cautati prin caietele ingalbenite de vreme, sau printre amintirile voastre, retete de mancaruri romanesti si sa va alaturati in numar cat mai mare la acest proiect. Ce ziceti, v-am convins?
Eu am sa incep cu o reteta foarte populara, care nu lipseste aproape din nici o casa de romani, anume: ardei umpluti cu carne si orez, asa cum se prepara in Muntenia. Reteta este cea pe care o stiu de-o viata (nu prea lunga, e adevarat) de la mama, de origine din partea de sud a tarii, mai precis jud.Dambovita.

Ingrediente:
14-15 ardei grasi mici/medii (pentru umplut),
100 g orez,
aprox. 500 g carne tocata amestecata (porc si vita),
1 ou,
1 lingura bulion,
1 ceapa mare (din care pastram jumatate pentru sos),
1 lingura ulei,
1 morcov mediu,
1 ardei gras mic, taiat bucatele (se amesteca cu carnea),
4 rosii mari, de gradina,
sare, piper, dupa gust,
eventual, ceva condimente pentru carne tocata,
patrunjel verde, tocat,
apa, cat sa acopere ardeii,
smantana proaspata, pentru servit.
Mod de preparare:
Spalam ardeii si ii curatam de cotor si seminte, cu grija, sa nu ii rupem. Tocam ceapa, un ardei mic (pe care o sa il amestecam cu carnea), patrunjelul (din care pastram putin pentru ornat) si dam morcovul prin razatoarea mica. Amestecam carnea tocata cu jumatate din ceapa tocata, ardeiul tocat, patrunjelul, morcovul ras, sare, piper, condimente. Alegem si spalam orezul si il adaugam peste amestecul de carne. Punem si oul, plus o lingura de bulion si amestecam bine. Taiem capace din partile laterale ale rosiilor, cu care vom acoperi ardeii umpluti. Taiem cubulete restul de rosii si pastram pentru sos.

Luam din amestecul de carne si umplem fiecare ardei, lasand un spatiu liber, de un deget, la gura ardeiului. Acoperim cu cate un capac facut din rosii. Asezam ardeii umpluti, in pozitie verticala, pe cat posibil, intr-o oala mare, incapatoare. Umplem oala cu apa cat sa acopere ardeii si punem sa fiarba incet, la foc mic. Intre timp preparam sosul, astfel: calim ceapa pastrata, cu restul de rosii taiate cubulete.

Incercam daca s-au fiert orezul si carnea, turnam sosul peste ardei, mai lasam pe foc timp de 1-2 minute si oprim focul. Presaram pe deasupra frunzele de patrunjel ramase.

Servim ardeii cu putin sos si smantana proaspata.

Pofta buna!

Sărumâna pentru masă Gabi!

Mocanița- Zugul de pe valea Vaserului. Impresii și amintiri.

Într-o postare mai veche despre mocănițele din România, funcționale sau nu, puneam micul tren de pe valea Vaserului pe primele locuri, ca obiectiv cu potențial maxim.

Anul trecut prin august, în plină lună a concediilor, am ajuns în Vișeul de Sus, și de acolo la gara CFF( Căile Ferate Forestiere).
Pentru început și pentru cei ce nu au cunoștință despre  aceste trenuri, trebuie să știți că mocănițele sau ghezeșurile, sunt trenuri care merg pe șine cu distanță mică între ele( ecartament îngust), pentru a ușura astfel transportul lemnelor de pe munții. Dificultatea și energia reliefului din aceste zone, a obligat constructorii să recurgă la acest tip de ecartament.

Pentru cei ce doresc să ajungă aici și să se bucure de o călătorie cu trenul vechi, am să vă dau câteva sfaturi combinate cu experiențele trăite de mine și de familia mea.

Mergeți la gară până la 8.30 pentru că riscați să nu mai prindeți loc sau locuri în trenul supraaglomerat. Aici vin din toată Europa turisți atrași de minunea elvețianului care investit în renașterea CFF -ului.

Este probabil, sau sigur, cea mai profitabilă afacere feroviară din România.
Cei mai bine de 30 de kilometri de linie și trenulețele de călători sau de transport lemne aduc profituri bunicele.
Pentru o sută de lei de familie, ți se dau bilete de tren autentice și un pliant cu traseul și un scurt istoric al căilor ferate din zona Maramureșului estic.
Cei doi tineri frumoși, îmbrăcați în port tradițional și care te servesc cu pălincă, îi dau pe spate la propriu pe străinii dar și pe românii înstrăinați, din Italia sau Spania.

Trenul nu pleacă niciodată, în vârf de sezon, la ora stabilită, așa că înarmați-vă cu răbdare.
După primul moment de bucurie și după ce te-ai așezat pe băncuțele incomode, înguste și tari, timpul începe să treacă mult prea încet.

Cu greu, trenul se urnește din gara plină ochi de mașini, traversează depoul unde zărești câteva drezine care sunt alcătuite din caroserii de camioane vechi Tatra, Jiguli sovietice sau TV-uri comuniste.

Acestea sunt, orice am zice, niște apariții ciudate în peisajul dominat de munți, păduri și ape.

Sunt folosite de localnicii uitați pe coclaurii dinspre granița cu Ucraina sau de grănicerii care păzesc hotarul.
În tren sunt și ,,nași" sub forma unor fete sau băieți tineri și frumoși care fac poze cu turiștii sau împrumută copiilor șapca pentru o poză  mai haioasă.

După opriri repetate și un traseu destul de lung, trenul ajunge la destinație, în zona unde Vaserul face un cot larg și lasă pe stânga lui un platou, unde vă așteaptă câteva foișoare unde alți tineri vând cârnați, fripturele, și alte alcătuiri gastronomice cu iz germanic.

Toaletele sunt pline, malurile râului la fel, căldura zăpușitoare și copii obosiți, dar încă surescitați, în curând se vor plictisi și ei.
Este deja ora 13 și multă lume așteaptă să se întoarcă. Parcă este prea mult să stai o zi pe tren, chiar dacă este unul de jucărie care scoate mult fum.

Rememorez călătoria de acum 20 de ani cu acest tren, către pădurile Pop Ivanului și Farcăului, când am mers împreună cu colegii de facultate la o aplicație de cîteva zile în creierii munților. Câțiva kilometri în 6 ore, mecanici beți, opriri de zeci de minute ca să se răcească turbina, veselie și multă, multă tinerețe.
Atunci nu m-am plictisit, n-aveam cum. Acum da. La întoarcere.

Turbăria Mohoș- un crater cât o mlaștină

Mlaștinile de munte se numesc științific oligotrofe sau tinoave. Cel mai mare și mai cunoscut tinov din munții vulcanici ai Harghitei este Mohoș. 

Un filmuleț făcut chiar acolo despre cele două obiective, lacul și mlaștina-AICI

Acesta este craterul geamăn al și mai cunoscutului lac de crater vulcanic Sfânta Ana.
Mlaștina aceasta de 80 de hectare!,este străjuită de Vârful Ciomatu (1050 metri) și reprezintă gura unui crater acoperit de un strat de turbă și cenușă vulcanică de 10 metri grosime.
Sub acest strat se află o peliculă de apă pe care copacii și mușchii practic ,,plutesc".

Asta face din această turbărie un unicat în Europa.  Iar ce este mai spectaculos aici este prezența a nu mai puțin de 15 ochiuri de apă, cu o adâncime care depășește  60 de metri( Sfânta Ana are 7,4 metri adâncime).
 Le vedeți în fotografiile făcute de 1 decembrie, la o plimbare pe aici, însoțit de un ghid extrem de avizat și civilizat.
Am mai spus că acestă rezervație care include lacul, turbăria și munții și pădurile din jur este una dintre cele mai bine administrate zone naturale din țară.

Aici vegetează o plantă ,,carnivoră", de fapt insectivoră, numită foarte frumos Roua Cerului(Drosera rotundifolia var. obovata sau angelica), pini și mesteceni pitici dar și rozmarinul de turbărie.
Atenție vara sau toamna, pentru că în afinișil care umple spațiile dintre copaci te poți întâlni cu Moș Martin, stând în fund și savurând fructele de pădure, din acest motiv în Mohoș nu se intră decât cu ghid.
Mai multe despre mlaștină într-o altă postare-AICI.

12 ținuturi de poveste și obiectivele lor turistice.

1. Șaru Dornei- ținutul bujorului de munte
Comuna situată la poalele Călimanilor este o zonă de poveste, cu pășuni întinse, case risipite și peisaje vulcanice. Aici se întâmplă în fiecare an sărbătoarea bujorului de munte sau a rododendronului, în luna iunie, și despre care am scris AICI. În satul Gura Haitii( de la hait- acumulare de apă pentru bușteni) te întorci în perioada medievală vizitând moara de apă, ultima care funcționează în județul Suceava. Alte obiective: trasee către Pietrosul Călimanilor și cariera de sulf - adevărat dezastru ecologic, 12 Apostoli-o rezervație geologică unică. Locația pe hartă AICI.
 











2. Iacobeni- ținutul bisericilor evanghelice
Județul Sibiu abundă în obiective turistice care includ chiar biserici evanghelice fortificate, intrate în patrimoniul UNESCO( Valea Viilor) dar parcă niciuna nu are atâtea biserici evanghelice ca Iacobeniul. În centru de comună este o cetate țărănească cu biserică de incintă din sec. al XVI lea, în satul Movile o biserică și mai veche din sec. al XIII lea, în satul Netuș o alta din același secol, în satul Stejărișu o biserică evanghelică de secol XIV, iar în satul Noiștat o biserică luterană din secolul al XIX lea. Locația pe hartă - AICI.

3. Budești- ținutul bisericilor de lemn UNESCO
Județul Maramureș este recunoscut pentru bisericile de lemn construite cu tehnologie specifică și cu turle foarte înalte. Comuna Budești dispune de minunea inclusă în patrimoniul mondial, cu hramul Sf. Nicolae, construită în 1643. Picturile murale ale biserici de lemn, datează din secolul al XVIII lea, și tot aici se află o colecție de icoane pe lemn pictate pe ambele părți. Budeștiul este recunoscut pentru cultul avut pentru haiducul Pintea, a cărei cămasă de zale și coif sunt păstrate aici cu multă grijă. Țiuntul mai are și alte atracții: rezervația botanică Tăul Brebului, Lacul Morărenilor, portile maramureșene și Mănăstirea Sf. Împ. Constantin și Elena aflată pe crestele vulcanice ale Gutâiului.Locația pe hartă AICI.
4. Boșorod- ținutul cetăților dacice UNESCO
Deși rușinea națională de aici ne întristează și anume lipsa unui drum de acces normal către cetățile dacice, monumente UNESCO, zona tot rămâne atractivă.Vizitează cele două cetăți incluse în patrimoniul mondial, Sarmisegetusa Regia și Piatra Roșie din satul Luncani( jud. Hunedoara). Ele făceau parte din uriașul sistem defensiv imaginat de Decebal, pentru luptele cu romanii. În satul Cioclovina mergi la rezervația speologică Peștera Cioclovina Uscată și viziteaza în satul Alun, biserica placată cu marmură din 1938 cu picturi murale. Locația pe hartă AICI.
5. Padeș- ținutul peșterilor gorjene
Zona de nord a județului Gorj este foarte bogată în obiective turistice naturale dar și istorice.  La poalele munților Vâlcan, explorează Peștera Cloșani, un monument al naturii, considerată cea mai frumoasă din această parte a țării. Sau caută Peștera Cioaca cu brebenei sau Peștera Lazului din Cheile Motrului Sec. În centrul comunei găsești monumentul Revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, în satul Cloșani Casa lui Tudor iar în apropiere niște chei unice cu aspect de defileul, numite Cheile Corcoaiei. Clima mai blândă de aici a favorizat creșterea unui arbust submediteraneean în zona Gorganu. Este vorba de o rezervație de alun turcesc sub formaă de arboret. Bucură-te de casele de lemn și arhitectura rurală nord oltenească, de izvoarele cu ape minerale de la Călugăreni sau de serbările populare din luna iunie. Locația pe hartă AICI.
6. Săliște- ținutul muzeelor etnografice
O regiune din județul Sibiu extrem de bogată din punct de vedere etnografic. Mărginenii sunt foarte atenți cu tradițiile pastorale si obiceiurile lor anuale, din acest motiv în comună se găsesc trei asemenea muzee etnografice: la Săliște, în satul Galeș unde se află Muzeul etnografic și de artă populară, și în satul Sibiel unde se flă un muzeu etnografic de icoane pe sticlă. Poți adnmira portul popular al zonei, creatorii și meșterii populari din zonă sunt vestiți pentru: cojoace și pentru prelucrarea artistică a pieilor, pentru cregile și cusăturile populare sau pentru arta în lemn și cerdacele lor crestate. Oprește-te pentru tihna sufletului la schiturile din apropierea satelor, Sf. Opris Miclăuș-Foltea sau schitul Sibiel, admiră bisericile de secol XVII și urcă pe coclaurii Cândrelului la iezerele sale glaciare. Locația pe hartă AICI.
7. Sasca Montană- ținutul rezervațiilor naturale
În sudul-vestul județului Caraș- Severin, la poalele Munților Aninei, găsești o zonă cu puncte de plecare spre cele mai spectaculoase chei din țară, Cheile Nerei. Zona te va încânta cu versanții golași de calcar, cu peșterile din pereții abrupți( Peștera Dubova), cu cascadele Beușniței( declarate de curând cele mai frumoase din Europa) sau cu izbucul Ochiul Beiului. Caută în satul Slatina-Nera mănăstirea Sf. Cuv. Parascheva, unde se află un celebru laborator de plante medicinale. Ținutul se află într-o zonă cu climă blândă unde poți întâlni o grămadă de esențe submediteranene, ca iasomia, liliacul, mojdreanul sau cărpinița. Locația pe hartă AICI.

8. Târgușoru Vechi- ținutul cetăților domnești
Nu te-ai aștepta ca în sudul țării, în județul Prahova, să poți vizita un ținut încărcat de istorie, cu ruinele unei cetăți de la 1400, construită de Mircea cel Bătrân sau ruinele curții domnești ctitorite de Neagoe Basarab. În cetrul comunei vizitează Conacul Moruzzi, în incinta căruia se află un muzeu sătesc sau mănăstirile Turnu

și Sf. Pantelimon. Iar dacă chiar te pasionează istoria, mergi în pădurea Strejnicu la monumentul ridicat pe locul unde a fost asasinat Nicolae Iorga în 1940. Locația pe hartă AICI.

9. Poșaga- ținutul izbucurilor carstice
În inima Munților Apuseni, în județul Alba, mergi către cele două izvoare unice, numite izbucuri. Apa ce umple diaclazele pereților calcaroși, iese pe neașteptate la suprafață. Încearcă izbucul Feredeul  cu apă caldă chiar și iarna! și Bujorelul cu apă rece toată vara!În satul Poșaga de Jos vizitează mănăstirea Izvoru Poșaga din 1935 iar în satul Poșaga de Sus rezervația botanică cu rarități floristice, Șesul Craiului unde se află și Peștera Belioara.Locația pe hartă AICI.
10. Coronini- ținutul minunilor defileului

Defileul Dunării are  atracții turistice ascunse, cum sunt și cele din ținutul Coroniniului. Platoul carstic cu același nume abundă în forme desenate de apă, cum ar fi lapiezurile( șanțuri de șiroire), doline(adâncituri circulare) sau lacuri cum este Vârtacul lui Pitra. Zăbovește pe malul Dunării lângă Stânca Babacai și  ruinele cetății medievale Sf. Ladislau, cu piatra de temelie în secolul al XI lea, sau urcă către peștera Gaura Chindiei, unde s-au descoperit picturi rupestre unice în Europa.Locația pe hartă AICI.
11. Cața- ținutul cetăților țărănești
Județul Brașov este recunoscut pentru numeroasele cetăți medievale impozante, unele în patrimoniul mondial( Prejmer), dar sunt și comune mari unde aproape în fiecare sat component se află câte o cetate sătească. În Cața, se află o cetate de secol XIII,  cu biserică evanghelică în stil romanic, în satul Beia o biserică fortificată cu turnuri de apărare cu un altar valoros, iar în satul Drăușeni o altă cetate țărănească. Vizitează casele vechi din secolul al XIX lea sau muzeul de istorie și etnografie din satul Paloș.Locația pe hartă AICI.
12. Poiana Teiului- ținutul legendelor nemțene

Situat pe valea Bistriței, ținutul are în centru stânca Piatra Teiului, cu o faimoasă legendă care leagă Ceahlăul - muntele sfânt - de Scaraoțchi. Mergi în satul Petru Vodă și caută locul din mijlocul pădurii, unde Părintele Iustin a ridicat o minune de mănăstire pentru eroii căzuți pentru libertate în 1989. Treci viaductul monumental, aflat la coada lacului Izvorul Muntelui, și vizitează biserica de lemn Sf. Gheorghe din satul Galu sau bisericuța, tot de lemn, Trei Ierarhi, din satul Poiana Largului.  Locația pe hartă AICI.

Ați auzit de Băile Șugaș?

Băile Șugaș( Șugaș Furdo) sunt situate în proximitatea orașului Sfântu Gheorghe, din județul Covasna.

La ieșirea din oraș, după un kilometru, vă așteaptă un angajat al primăriei care vă ia o taxa simbolică pentru accesul în stațiune.
Aceasta este situată la aproape 7 kilometri de oraș, într-un cadru natural superb, la poalele Munților Baraolt.

Mergând pe drumul în serpentine, până la altitudinea de 750 de metri unde se află stațiunea și pârtia de schi, ai impresia că  împărăția pădurilor de fag care te înconjoară, te va absorbii cu respirația sa liniștită.

Sus, nu te așteaptă aglomerația de Harghita Băi și nici fițele de la Kalinderu. Un loc uitat, la propriu, care renaște pentru schi, pe scheletul vechilor izvoare de ape minerale( încă active și tămăduitoare) și a mofetelor reci și uscate.

Cine dorește schi pentru copii într-un loc retras, frumos și aerisit poate veni aici oricând, în perioada rece. Sunt trei-patru pensiuni în zonă, două pârtii de schi cu instalații  moderne, monitori și scoli de schi pentru micuți.

În plus, cei ce caută relaxarea după o perioadă grea o pot găsi aici, departe de lumea nebiună și dezlănțuită a marilor stațiuni.
Cred că viitorul acestor mici zone de agrement este deschis, pentru că din ce în ce mai multe familii cu copii, își doresc astfel de ieșiri în natura nesufocată de vile, pensiuni, și cluburi.

Este drept, este nevoie de mult decât o instalație de schi sau o nocturnă, trebuie să mai existe și alte posibilități de agrement, dar începutul este bun.
Și nu vă faceți griji, se vorbește destul de bine românește și nu flutură nicăieri steagul secuiesc sau al Kazahstanului, cu care seamănă.