Moara de apă din satul Gura Haitii

În satul Gura Haitii, comuna Șaru Dornei, mai funcționează încă moara de apa a familiei Avarvarei. Ca să poți vizita această străveche instalație tehnică, trebuie să străbați un drum aproape grandios, prin satele risipite ale comunei mai sus menționate.



Urmezi valea Negrei, responsabilă de ,,spargerea" craterului Călimanilor, după care aproape de confluența cu pârâul Haita, spre capătul satului, găsești moara de apă din secolul al XIX lea(1890).

Aici, ascunsă ochiului  de cele câteva sălcii, se află casa de scânduri a morii, acoperită cu internită, și la care veneau sătenii din împrejurimile Călimanilor și ale Dornelor.

Aceștia sunt însă tot mai puțini. Moara de apă a morarului Avarvarei, își trăiește ultimele zile, asa cum s-a întâmplat cu suratele ei din zona Bucovinei. Tânărul care ne însoțește, aflat la a treia generație de morari, ne spune modest că el știe că este ultima moară funcțională din județ.

O vizită aici înseamnă, pe lângă satisfacția turistică, o alta istorică și lingvistică, căci, oricare moară de apă în funcțiune este, întâi de toate, un martor viu al continuității românilor pe plaiurile Bucovinei, demni urmași ai dacilor liberi.

Mă uit la ea cum se profilează micuță și stingheră la marginea unei fânețe unde iarba abia cosită, este întinsă la uscat. În fundal se văd munții vulcanici din Parcul Național Călimani, cu primul front de lavă, cel al Piciorului Calului.

Moara este alimentată de un braț deviat al pârâului, ce face un cot în acest capăt de sat. Moara de apă este singura instalație specific românească, ai cărei termeni tehnici sunt cu toții de origine latină.



Intru, după ce morarul deschide lacătul greu de la ușa coșcovită, ca într-un muzeu. Deși nu știu decăt că, moara produce prin măcinare mălai și făină prin sistemul de rotire a unei roți alergătoare(!?) care este așezată pe una stătătoare, documentarea mă luminează asupra tuturor componentelor: strat, cai, călușei, coardă, inimă, dinți, măsele,chingă, fruntar, fus, căpăstru, brotac, ciutură.
Toate, după cum spuneam, denumiri latine, fără urmă de intervenție slavă, maghiară ori turanică.

Din acest punct de vedere, moara românească nu a făcut nicio ,,achiziție" de piese străine, pentru simplul motiv că era perfectă. Astfel, s-au păstrat nealterate toate denumirile originale. Și mai este un motiv, morarii sau sătenii pricepuți puteau confecționa ei înșiși toate piesele de care aveau nevoie.


O vorbă veche spunea că: ,, Moara când stă, atunci se sfărâmă". Așa este și acum, are ceva stricat, și nu prea îl mai trage inima să repare. La magazinele mixte din sat a băgat mălai.
Morarul nu este plin de făină, este îmbrăcat la fel ca ceilalți munteni, se duce să strângă fânul de iunie, proaspăt cosit. Este conștient că meseria învățată de la bunici și părinți, se stinge, de aceea nu mi se pare nici trist și nici necăjit.

Moara o va ține pentru el, până când și alți turiști sau etnografi de la muzeul satului îi vor aduce ceva satisfacție, apreciind faptul că aici a funcționat până în secolul XXI o... moară de zmicurat cucuruz.

 
ALTE ARTICOLE DESPRE GURA HAITII ȘI MUNȚII CĂLIMANI

Poze și impresii din Craterul Călimanilor
Gura Haitii- Patriarhal
Pensiunea Perla Călimanilor- la Nea Traian și Doamna Rodica


ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

SĂRBĂTORI FERICITE ȘI SĂ (NU) PLECAȚI DE ACASĂ!

 

Pensiunea Doi Brazi- Voineasa

Dacă ajungeți la Voineasa, în inima Grupei Parâng, mergeți spre capătul de vest al stațiunii unde sunt mai multe pensiuni decât în asa-zisa stațiune.
Așa am găsit noi pensiunea Doi Brazi, străjuită chiar la intrarea de la receptie, de DOI... MOLIZI(?).
Mă rog, chestii geografice, de finețe, parcă pe cine interesează că sunt doi brazi sau doi molizi, tot dracul ăla e, ceva cu conuri, oricum.

În fine, cazarea este ieftină( undeva la 100 de lei în 2010), condițile sunt de trei stele, singurul inconvenient fiind lipsa balconului.

Pensiunea aparține de Hidroconstrucția, care avea aici în anii dezvoltării multilaterale, o cabană pentru mărimile de la București sau de la Râmnicu Vâlcea, care veneau să inspecteze stadiul lucrărilor la barajele din zonă.
Au transformat-o în pensiune cu gândul la ceva profit, pe care cred că-l obțin, pentru că amenajarea este una de succes.
Există un mic restaurant, fără pretenții, unde poți servi vreo cinci, șase feluri de mâncare, plus păstrav din iazul amenajat în curte, o terasă ce dă spre pădure și foișoare cu grătar pentru cei ce doresc o fripturică ca la curte.

Pentru cei aflați în tranzit, este o opțiune bună să doarmă într-un pat confortabil, într-o cameră spațioasă și curată, în liniște, pentru ca apoi să realizeze turul de cinci stele al zonei: Defileul Latoriței, cu lacurile de acumulare Petrimanu și Galbenu, Șaua Fratoșteanului, Barajul Vidra și Lacul Balindru cu cataractele Lotrului.

7 locuri din România în care nu vrei să mergi ca turist

Există în România locuri pe care nu vrei să le vezi și care nu apar în ghidurile turistice sau în prezentările pline de ,,clișee"ale agențiilor. Sunt locuri dezolante care se încadrează, mai degrabă, în categoria dark tourism, și pentru care nu există descrieri. Deși curentul acesta, al turismului negru, începe să aibă adepți și în țara noastră. Aici aveți un articol cu posibilele locații din România, scris în urmă cu ceva timp. Ce urmează mai jos, sunt zone unde n-aș vrea să merg, deși aș putea scoate niște articole bunișoare, plus că unele zone abundă în frumuseți turistice adevărate:

Pe primul loc aș pune, PEISAJELE INDUSTRIALE DEZOLANTE DIN BAZINUL CARBONIFER MOTRU-ROVINARI,  acolo unde urmele exploatărilor la zi ale lignitului apar ca răni încă deschise și supurânde ale comunismului. Azi, sătenii din comunele vecine cu aceste exploatări și cu haldele de steril, se confruntă cu praful negru ce este spulberat de vânturile Olteniei care produce diferite forme de silicoză. În timp ce în celelalte zone din acest top exploatarea sau fabricarea au fost oprite, aici scoaterea la zi a lignitului din Podișul Getic continuă ca și dezstrul ecologic fără margini!
Sursa foto-: http://www.gorjeanul.ro/investigatii



Pe locul doi aș pune, RUINELE FABRICII DE NEGRU DE FUM DE LA COPȘA MICĂ,  din județul Sibiu, considerată cea mai poluantă subramură a industriei chimice din lume. Negrul de fum era folosit la fabricarea cauciucului, însă în cele din urmă după căderea lui Ceaușescu, fabrica a fost închisă. Oricum nu din motive ecologice ci mai degrabă de management defectuos. Funcționarea fabricii a lăsat în urmă bolnavi de plămâni și de cancer și copiii cu malformații. Sursa foto- http://ericmatsonphotography.com/editorial3.html


Pe locul trei este poziționată FOSTA FABRICĂ DE CLEI DE OASE DE LA MĂRĂȘEȘTI,  o fabrică aflată și ea în ruină, ce străjuiește de la oarecare distanță mausoleul eroilor din același oraș. Mirosul insuportabil și munții de oase ce erau depozitați în aer liber în curtea fabricii, sunt amintiri de coșmar pentru călătorii din trenuri, locuitori și pentru șoferii care erau literalmente asfixiați, de mirosul pestilențial care răzbătea de la cadavrele animalelor.

Pe locul patru aș pune MINELE PĂRĂSITE DE URANIU DIN MUNȚII APUSENI, din localitatea Băița Plai, locul unde s-a aflat cea mai mare exploatare de uraniu din țară. Zona este cunoscută pentru radioactivitatea sa uriașă. Substanța radioactivă numită radon face ravagii, iar oamenii au probleme de sănătate numeroase, cea mai des întâlnită fiind cancerul la plămâni. O veritabilă bombă radioactivă! Ocoliți sudul munților Metaliferi!
Sursa foto- http://doinapopescu.hotnews.ro

Pe locul cinci vine tot o zonă din Apuseni, ORAȘUL ZLATNA ȘI FOSTUL COMBINAT DE PRELUCRARE A MINEREURILOR NEFEROASE. O regiune moartă din toate punctele de vedere, cu un oraș cu șomaj de peste 80%, și  cu halde de steril bătute de vânt. Praful de cupru, zinc și plumb inhalat zilnic de locuitori, a creat și aici o serie de probleme de sănătate. Un oraș frumos odată, cu rădăcini daco-romane( Ampellum), se stinge sub ochii noștri, fără a se întrevedea o cale de ieșire din acest marasm ecologic.
Sursa foto- http://ionell.weebly.com


 Locul șase este ocupat de zona din jurul ORAȘULUI ANINA, un loc trist, asemănător cu Zlatna, unde comuniștii au construit cea mai mare termocentrală pe șisturi bituminoase din Europa acelei vremi. N-a funcționat niciodată cum trebuie pentru că pur și simplu n-a fost creată să fie profitabilă, deși a costat peste 1 miliard de dolari, la nivelul anilor '80. Șomaj, halde de steril de la vechile exploatări de huilă, păduri defrișate și ape poluate, toate într-o zonă cu un potențial turistic imens.
Sursa foto-http://www.tymestours.ro



Pe locul șapte aș adăuga o zonă unde chiar mi-aș dori să merg, doar pentru a vedea cum natura a învins. FOSTUL COMBINAT DE EXPLOATARE  A NISIPULUI DE LA CARAORMAN DIN DELTA DUNĂRII, a fost construit de Ceaușescu pentru că aici se afla un nisip foarte fin. Ruinele și blocurile nelocuite sunt năpădite de vegetație,  iar animalele sătenilor se ascund între betoanele de la stația de sortare. Un exemplu trist care poate continua cu ruinele combinatului de exploatare a stufului din zona Pardina din nordul deltei, și care făceau parte din planul lui de a transforma delta în cea mai productivă regiune agricolă din lume.
 Sursa foto-http://www.exprimarelibera.ro




ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Cicliști români în Turul Franței 2013

O super idee de vacanta activa pentru anul viitor:

Proiectul „Cycling Trips” oferă pasionaților de ciclism posibilitatea de a sărbători ediția cu numarul 100 a Tour de France chiar la fața locului, pedalând pe șoselele din Alpi.

Între 14 iulie și 22 iulie 2013, bicicliștii români îi vor vedea “pe viu” și vor pedala alături de cei mai buni rutieri ai momentului: Alberto Contador, Andy Schleck sau Cadel Evans.

Este pentru prima oară când suporterii români vor fi prezenți în Marea Buclă, într-un grup organizat, pentru a-și susține sportivii favoriți.

Proiectul „Cycling Trips” oferă pasionaților de ciclism posibilitatea de a sărbători ediția cu numarul 100 a Tour de France chiar la fața locului, pedalând pe șoselele din Alpi.

Între 14 iulie și 22 iulie 2013, bicicliștii români îi vor vedea “pe viu” și vor pedala alături de cei mai buni rutieri ai momentului: Alberto Contador, Andy Schleck sau Cadel Evans.

Caravana Turului va fi urmarită în ultimele 4 etape montane, iar cicliștii amatori români vor pedala pe faimoasele cațărări de la Alpe d’Huez, Galibier, Izoard sau Medeleine.

Ediția 100 a renumitei competiții se anunță a fi una memorabilă. Organizatorii au programat două treceri pe legendarul Alpe d’Huez în cadrul aceleiași etape. Bicicliștii români, alături de sute de mii de suporteri din toată lumea, vor fi prezenți aici pentru a urmări lupta finală dintre favoriți.

Proiectul „Cycling Trips”

2013 este al doilea an consecutiv când se organizează astfel de excursii sub umbrela „Cycling Trips” .

Participanții vor beneficia de transport, cazare cu mic dejun, ghid însoțitor ce va pedala alături de grup, asistență tehnică pe trasee și de transportul bicicletelor.

Turul Italiei este și el inclus în programul excursiilor de anul viitor. Cei care au fost deja acolo într-o astfel de vacanță își amintesc:

„Turul Italiei este ca o sărbătoare pentru orașele prin care trece, rozul fiind omniprezent în vitrinele magazinelor sau la geamurile caselor. Deși cunoscuți pentru pasiunea lor pentru mașini, italienii m-au surprins prin numărul lor: am avut ocazia să pedalez alături de mii de cicliști, de la copii la domni și doamne de vârsta bunicilor mei.”

Florin, 28 de ani, București

„Pentru mine a merge la Il Giro ca spectator a însemnat cam ce ar însemna pentru un pasionat de artă o vizită în Capela Sixtină. Asta cu atât mai mult cu cât eu şi prietenii mei am fost un fel de spectatori activi. Am urcat “regina” căţărărilor italiene, Passo dello Stelvio, printre pereţi de zăpadă, am stat la un metru de cicliştii care se încălzeau pentru contratimpul de la Milano şi am simţit live la autocarul echipei Garmin bucuria victoriei lui Hesjedal. O vacanţă perfectă!”

Alin, 48 ani, Deva

Pentru mai multe detalii și înscrieri la cele două excursii accesați site-ul: www.cyclingtrips.wordpress.com

 “Cycling Trips” este un proiect al ENJOY Transylvania - agenție turoperatoare, specializată în vacanțe active (cicloturism sau mers pe jos), în țară sau strainatate.
Date de contact:
Mircea Olaru - Director agenție & Ghid național
Tel: 0740.623.814
e-mail: contact@enjoytransylvania.ro
  www.enjoytransylvania.ro

Cascada Cailor- cea mai mare cădere de apă din România

Am așteptat mult să mai ajung în zona Borșa-Maramureș, și să urc cu telecabina până în apropiere de această vestită cascadă. 
Am mai văzut-o cu ochii unui adolescent, în anii studenției, când făceam excursiile tematice în Rarău sau Maramureș.

Prea obosit atunci, după o noapte furtunoasă, așa cum se întâmpla de obicei, drăguța cascadă nu mi-a spus mare lucru atunci, și din păcate nici acum.

Să prinzi o cascadă la sfârșitul unei veri secetoase, constituie un moment trist pentru orice călător.

Firicelul de apă ce dădea să se scurgă de pe pantele abrupte ale cascadei, nu impresiona în mod deosebit. Într-un an ploios, zgomotul căderii uriașe de apă se aude de la capătul telescaunului, acum nici la doi pași de ea, zgomotul nu era mai mare ca freamătul molizilor.

Tehnic și practic nimeni nu știe cât are această cascadă, adică de la ce înălțime începe să cadă apa și unde este punctul terminus.

Variantele care circulă prin multele ghiduri și pliante, unele mai vechi de la începutul anilor '80, altele proaspete ca niște gadget-uri, cu tot felul de ponturi, indică cifre care merg de la 120 de metri până la 160 de metri.




La fel este și cu Dururitoarea din Ceahlău a cărei înălțime variază între 25 și 30 de metri, sau chiar cu cea mai spectaculoasă cascadă pe care am văzut-o eu în România, Săritoarea Bohodeiului care are între 60 și 80 de metri cădere( intrați pe link-uri pentru a vedea fotografiile!).


Cascada Cailor este situată pe versanții nord vestici ai Masivului Rodnei, cu fața către Complexul Turistic Borșa, de unde urcă un telescaun( lungime 2030 metri și diferență de nivel 496 metri) care îți oferă o perspectivă deosebită asupra unei părți din Țara Maramureșului.

 Munții Rodnei au fost declarați Parc Național, pentru frumusețea deosebită a peisajelor și pentru conservarea speciilor de floră și faună, mai multe pe  parcrodna.ro.


Abruptul uriaș la Râpei Piatra Rea este responsabil de formarea acestui prag, alcătuit din calcare, peste care apa Pârâului Cailor curge vijelios( dar nu acum!).
Izvoarele, căci sunt mai multe,  Pârâului Cailor pleacă de sub Șaua Galațiului, dintr-un circ glaciar care adăpostește vreo cinci lăcușoare glaciare blocate de mici morene frontale.

Apa acestora alimentează pârâul Cailor, care se împiedică de versanții vârfului Piatra Rea( 1825 metri) și cade către mica depresiune în care este situat complexul turistic.


Experiența merită trăită oricum, traseele din zonă va pot purta pe lângă cascadă, spre izvoarele Bistriței, spre vârful Galațiului sau chiar către poteca de culme, care leagă cele două mari vârfuri ale masivului, Pietrosu Mare( 2303 metri) și Ineul ( 2279 metri).

Un traseu pe triunghi roșu pleacă din stațiune, spre cascadă cale de 4 kilometri, pe care îl faceți într-o oră și jumătate, după care puteți merge către Lacul Știol sau Izvorul Bistriței, încă 2 kilometri, total traseu dus întors 5-6 ore.

1 Decembrie în secuime. Adică tot în România!

A fi tolerant înseamnă a fi educat, a-i înţelege pe ceilalţi cu toată gama de manifestări culturale, sociale şi etno-lingvistice. 
Experienţa de a petrece ziua naţională, într-o zonă în care eşti minoritar, deşi eşti în aceeaşi ţară, merită trăită de toţi cei care înteleg termenul de toleranţă, aşa cum l-am definit mai sus. 
Cei pătrunşi de sentimente patriotico-vadimiste, ignoranţii care nu pot face distincţia între secui, saşi sau unguri, n-au ce căuta acolo.


Vor căuta tot timpul, ,,noduri" în papura ,,bozgorilor", pe care îi urăsc sincer, deşi nu îi cunosc, sau nu le cunosc istoria şi tradiţiile.

La Balvanyos, la Sfânta Ana, sau la Băile Tuşnad, te simţi bine dacă nu ai căutătura aceea a românului hăituit, a românului obişnuit ca toţi cei din jurul lui să fie ca el.

Efortul gazdelor de altă etnie, de a te face să te bucuri de un moment special în viaţa şi istoria ţării tale, este de apreciat.
Şi spun asta când mă gândesc invers, empatic, la efortul de adaptare culturală a celor care ne servesc, sau a celor care ne asigură buna dispoziţie la petrecere.

Am simţit româneşte în secuime, fără îngrădiri şi fără exagerări sau indignări. M-am simțit român, respectat, poate mai mult decât în alte părți ale țării. Nu știu dacă privirile localnicilor, ale celorlalți meseni de altă etnie, ascundeau o tăcere revoltată sau o ură bine disimulată după un zâmbet politicos.
 Doar că nimic nu m-a deranjat, nimic n-a umbrit bucuria de a sărbători Marea Unire.

Locurile pe care le-am văzut sunt o particică din țara asta minunată unde istoria ne-a așezat împreună, unguri și sași, secui și armeni, români si țigani.

Spațiile geografice nu țin cont de asemănările sau deosebirile dintre etnii, fiecare ia de la natură ceea ce crede că merită și folosește ceea ce trebuie, și chiar mai mult decât atât.

Tinovul Mohoș și Lacul Sfânta Ana sunt administrate strălucit de o asociație de ecologiști secui.
Ghizii sunt foarte bine instruiți, bine documentați, și  suficient de discreți dacă situația o cere.
Chelnerii și muzicanții de la pensiunea Cetate din Balvanyos, sunt profesioniști desăvârșiți, iar limba română o stapânesc mai bine decât conaționalii noștri, unii primari pe sectoarele 5, supuși la ,,testuri" .

 Poate că au înțeles mai repede față de mulți români, că asta este și țara lor și că realitățile  și deciziile politice ne afectează pe toți, indiferent de etnie sau de religie. Poate că sunt mai români decât unii români. Nu știu, s-ar putea să greșesc.

Alte 30 şi ceva de articole despre Ţinutul Secuiesc -AICI