Un ghid al mănăstirilor catolice, pe care-l pregătesc de ceva vreme, mi-a provocat ,,întâlniri" virtual-spirituale cu oameni deosebiți. Unul dintre aceștia este Maica Eliane, de undeva din Muntii Gurghiului, comuna Stânceni, cunoscută pentru apele sale minerale. Bucuria cu care mi-a scris, dorința și energia uriașă pusă în slujba ecumenismului, m-a cucerit. Adaug, în cele ce urmează, descrierea schitului și cuvintele pline de har pe care le-am primit. Sper ca Bunul Dumnezeu, să mă ajute să ajung vreodată la Stânceni.
Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România:
Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:
Ca toţi să fie una pentru ca lumea să creadă (Ioan 17,21)
Această dorinţă a lui Isus, în
ajunul morţii sale, reluată cu insistenţă de Conciliul Vatican II (decretul
despre ecumenism Unitatis Redintegratio în 1964), este la originea
fondării Carmelului, la Saint-Rémy (Franţa, Côte d’Or), în 1974, de către Maica
Elisabeta, fostă prioră la Carmelul din Tchong King (China), apoi la cel din
Nancy, însoţită de trei carmelite din Nancy. Cu convingerea că Carmelul, care
s-a născut în peşterile palestiniene, şi care a ştiut să integreze în sfinţii
săi bogăţiile occidentale, poate fi o punte între Orient şi Occident, ele au
adoptat ritul bizantin care permite o comuniune vitală cu sufletul
Ortodoxiei. Mănăstirea este dedicată prorocului Ilie care adună în cultul său
evrei, creştini şi musulmani. Este un loc de rugăciune pentru Unitatea
creştinilor, rugăciune care este îndeosebi comuniune cu misterul trinitar,
arhetipul Unităţii Bisericii. Prin celebrarea liturghiei bizantine, studierea
Părinţilor Bisericii, scriitura icoanelor, carmelitele încearcă să trăiască în
inima Bisericii nedivizate.
În urma unor întâlniri
interconfesionale şi internaţionale ale călugăriţelor, carmelitele de la
Saint-Rémy s-au împrietenit cu călugăriţe şi preoţi ortodocşi români. Apoi, în
1994, o călătorie le-a făcut să descopere Biserica greco-catolică română. Ca
răspuns la chemarea Mitropolitului ei Înalt Preasfinţitul Lucian Mureşan, la 14
septembrie 1994, carmelitele din Saint-Rémy au cumpărat în Transilvania un
teren situat într-o vale înaltă a unui afluent al Mureşului, Gudea, pentru a
construi aici un mic schit, cămin de iubire şi de rugăciune ecumenică. Ele au
putut să construiască clădirile necesare pentru un mic „colegiu al lui Hristos”
(treisprezece surori potrivit expresiei sfintei Tereza de Avila).
Putem sa rezumăm idealul
carmelitan în cinci prescripţii spirituale:
Hristos: trăirea în dependenţă faţă de Hristos, slujirea lui în mod
fidel cu o inimă curată şi cu o conştiinţă dreaptă; speranţa mântuirii doar
prin el şi ascultarea de el, prin persoana stareţei, în spirit de credinţă;
Meditarea Sfintei Scripturi: fiecare să
rămână în chilia sa, să mediteze zi şi noapte la legea Domnului şi să-şi
întărească spiritul prin gânduri sfinte, pentru ca, cuvântul lui Dumnezeu să
fie din abundenţă pe buzele şi în inimile noastre, şi ca totul să se facă după
cuvântul Domnului;
Rugăciune liturgică: celebrarea zilnică în
comunitate a Euharistiei şi a rugăciunii Bisericii;
Asceză: practicarea ascezei potrivit Evangheliei şi îmbrăcarea
armurii lui Dumnezeu pentru a trăi cu pioşenie în Hristos; urmarea exemplului
apostolului Pavel dedicându-se cu generozitate muncii; practicarea unei
mortificări perseverente unită cu discernământul, care determină virtuţile;
Comunitatea: stabilirea unei comuniuni
de viaţă susţinută de relaţii frăţeşti, de iubire în corectarea reciprocă, de
punerea în comun a bunurilor şi de o solicitudine spirituală reciprocă, sub
conducerea priorei, pusă în slujba comunităţii;
Adică o viaţă de
rugăciune continuă, în singurătate, tăcere şi spirit de vigilenţă evanghelică,
în iubire, pentru toţi. Vocaţia şi misunea Carmelului în Biserică este de a
căuta faţa Dumnezeului celui viu şi de a sta dinaintea lui, pentru toţi. Viaţa
noastră este o căutare constantă,
zi după zi, în credinţă, speranţă şi iubire, a prezenţei lui Dumnezeu şi a
Feţei sale. O viaţa bazată pe ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi docilitate
faţă de Spiritul Sfânt după exemplul Fecioarei Maria. O viaţă de urmare a lui
Hristos în aventura rugăciunii neîncetate pentru Biserică şi pentru lume.
Congregație: Surorile
Carmelitane de rit bizantin( Ordinul Carmelitanilor Desculți)
Hram: Schimbarea
la Faţă, 6 August/ Hramul Schitului:
Înălţarea Sfintei Cruci, 14 septembrie
Locație: com Stânceni, str.
Gudea nr.281, 547575, județul Mureș
Tel/Fax: 0265719914 Tel: 0740 88 01 25
Mail:
schitulstanceni@yahoo.fr
Web: www.monasteresaintelie.com
Nr. persoane
consacrate: 1
soră, 1 novice, 1 preot arhimandrit și 4 oblați
Sora superioară: Maica
Eliana Poirot
Pe locul doi aș pune, RUINELE FABRICII DE NEGRU DE FUM DE LA COPȘA MICĂ, din județul Sibiu, considerată cea mai poluantă subramură a industriei chimice din lume. Negrul de fum era folosit la fabricarea cauciucului, însă în cele din urmă după căderea lui Ceaușescu, fabrica a fost închisă. Oricum nu din motive ecologice ci mai degrabă de management defectuos. Funcționarea fabricii a lăsat în urmă bolnavi de plămâni și de cancer și copiii cu malformații. Sursa foto- http://ericmatsonphotography.com/editorial3.html
Pe locul trei este poziționată FOSTA FABRICĂ DE CLEI DE OASE DE LA MĂRĂȘEȘTI, o fabrică aflată și ea în ruină, ce străjuiește de la oarecare distanță mausoleul eroilor din același oraș. Mirosul insuportabil și munții de oase ce erau depozitați în aer liber în curtea fabricii, sunt amintiri de coșmar pentru călătorii din trenuri, locuitori și pentru șoferii care erau literalmente asfixiați, de mirosul pestilențial care răzbătea de la cadavrele animalelor.
Locul șase este ocupat de zona din jurul ORAȘULUI ANINA, un loc trist, asemănător cu Zlatna, unde comuniștii au construit cea mai mare termocentrală pe șisturi bituminoase din Europa acelei vremi. N-a funcționat niciodată cum trebuie pentru că pur și simplu n-a fost creată să fie profitabilă, deși a costat peste 1 miliard de dolari, la nivelul anilor '80. Șomaj, halde de steril de la vechile exploatări de huilă, păduri defrișate și ape poluate, toate într-o zonă cu un potențial turistic imens.
Pe locul șapte aș adăuga o zonă unde chiar mi-aș dori să merg, doar pentru a vedea cum natura a învins. FOSTUL COMBINAT DE EXPLOATARE A NISIPULUI DE LA CARAORMAN DIN DELTA DUNĂRII, a fost construit de Ceaușescu pentru că aici se afla un nisip foarte fin. Ruinele și blocurile nelocuite sunt năpădite de vegetație, iar animalele sătenilor se ascund între betoanele de la stația de sortare. Un exemplu trist care poate continua cu ruinele combinatului de exploatare a stufului din zona Pardina din nordul deltei, și care făceau parte din planul lui de a transforma delta în cea mai productivă regiune agricolă din lume.
