Alai de nuntă în Bucovina- reînvierea unei tradiții

Am surprins un alai de nuntași care mergeau către biserică și m-am interesat care este tradiția.
Dupa Ileana Crețan - Putna de altădată

,,La vremea hotărâtă, vătăjelul(n.m.-diminutiv de la vătaf) dădea semnalul de plecare. El rânduia căruțele în ordinea în care trebuiau să pornească. Caii cu năframe prinse la căpăstru erau aleși dintre cei mai frumoși din sat. Scândurile pe  care stăteau nuntașii în căruțe aveau așternute lăicere de lână dintre cele mai frumoase.
În prima căruță era așezată mireasa cu cei doi vornicei; în a doua mirele cu druștele(n.m.- însoțitorii mirilor, cavalerii  și domnișoarele de onoare de azi); în căruța a treia nașii cu socrii, în următoarele nevestele tinere și alți nuntași. În ultima căruță erau lăutarii.
După cununie și după hora strămoșească din fața bisericii, vătăjelul dădea semnalul de încetare a jocului. În drum spre casa unde avea loc nunta, căruțele erau așezate altfel: în prima căruță mirii cu nașii care țineau lumânările aprinse, după care urmau ceilalți nuntași care grăiau chiuituri și cântece, lăutarii încheind alaiul."


În filmuleț se vede bine ordinea în care erau așezate căruțele, cu singura mențiune că tradiția impune, ca în drum spre biserică  să nu se cânte și să se chiuie. 
Rămâne însă de apreciat efortul organizatorilor acestei nunți, de a reînvia tradițiile vechi bucovinene.

Sfera cerească

Dan este un coleg de scoala, pasionat de astronomie, de folk si de drumetii. Ii multumesc si va invit sa urmariti cateva episoade despre bolta cereasca si sa va delectati cu superbele fotografii de pe site-ul lui danmitrut.ro

Daca am uni imaginile boltii ceresti din emisfera boreala si din emisfera australa, am obtine o sfera cereasca imaginara, ale carei fenomene dinamice sunt datorate in plan vizual imediat de miscarile aparente ale pamantului.

Astfel, miscarea de rotatie in jurul axei, numita miscare diurna, are o viteza de 15 grade pe ora. Daca as fi un observator in conditii ideale de 24 de ore intuneric, prin fata ochilor mi s-ar derula toate constelatiile din emisfera boreala (aici suntem deocamdata).

Miscarea de rotatie in jurul soarelui determina un alt fenomen. Face ca o anume constelatie sa rasara din ce in ce mai devreme, intr-un interval observabil de cateva zile.

Constelatie = "O constelaţie este una dintre cele 88 de zone în care este împărţită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc. Pentru majoritatea constelaţiilor vizibile din emisfera nordică a Pământului, denumirile există deja din antichitate. Pentru cele din emisfera sudică, denumirile provin de la navigatori şi astronomi din epoca Marilor descoperiri geografice, şi de aceea aceste constelaţii poartă denumiri ca de exemplu Microscopul, Maşina Pneumatică etc.
În astronomia modernă constelaţia este o anumită porţiune din sfera cerească exact delimitată, în jurul figurii imaginare iniţiale, astfel încât fiecare obiect ceresc (chiar invizibil ochiului omenesc) poate fi atribuit unei constelaţii." Wikipedia

"Sistemul de constelaţii pe care îl folosim în prezent se bazează pe cele 48 de constelaţii descrise de renumitul astronom grec din Alexandria, Ptolemeu, în lucrarea sa cunoscută mai ales sub titlul ei arab Almagest. În această lucrare apărută în anul circa 150 î.H., Ptolemeu face o sinteză a cunoştinţelor din domeniul astronomiei din acea vreme, majoritatea datelor provenind de la observaţiile făcute de către Hiparh cu 300 de ani mai devreme. Catalogul cuprinde 1.022 de stele care sunt grupate în 48 de constelaţii, dintre care 47 mai există şi azi; a 48-a, Nava Argonauţilor (Argo Navis ), a fost împărţită în 4 constelaţii: Carina, Puppis, Pyxis, Vela. Nu este cunoscut exact locul unde s-au aflat pe cer aceste figuri, însă există o particularitate a reprezentărilor care ne ajută: porţiunea de forma unui cerc în jurul polului sud ceresc, în care nu au existat constelaţii. De aici se poate deduce că locul trebuie să se afle undeva pe la 36 ° latitudine nordică. De asemenea, poziţia centrului acestui cerc faţă de polul sud de astăzi s-a schimbat datorită precesiei; acest fapt ne indică timpul care a trecut de atunci: circa 4.500 ani. În acea perioadă existau civilizaţii înaintate atât în Babilonia cât şi pe insula Creta. În favoarea insulei Creta ar fi observarea constelaţiilor pentru scopurile navigaţiei pe mare, însă pentru aceasta nu există nici o dovadă, poate şi din cauza catastrofei declanşate de erupţia vulcanului de pe insula Thera (Santorini) acum aproape 4.000 de ani, care a avut un efect dezastruos asupra civilizaţiei minoice." Wikipedia

Ca astronom amator, in cei peste 25 de ani de astronomie observationala, mi-am format o parere particulara. Harta cerului boreal, denumirile constelatiilor si ale stelelor, reprezinta straturi de istorie a civilizatiei, asa cum in pamant staturile de izvoare materiale se suprapun peste o asezare din vechime pana in prezent.

Ca particuaritate, astronomia arhaica pe teritoriul romanesc, a particularizat constelatiile intr-o harta a cerului usor diferita de cea greaca (in principiu fiecare civilizatie agrara a facut asta la inceputuri). Harta se regaseste intr-o lucrare de referinta "Credintele taranului roman despre cer si stele" de Ion Ottescu.


Pentru a facilita orientarea, sfera cereasca este traversata de linii imaginare precum globul terestru. Doar ca in astronomie acestea se definesc ca tipuri de coordonate. cele mai utilizate sunt coordonatele ecuatoriale. Cu ele nu ne vom intalni in aventura noastra decat daca veti solicita descrierea exacta a pozitiei unui corp ceresc la o anumita ora si data. Coordonatele ecuatoriale sunt ascensia si declinatia( sistemul ecuatorial de coordonate).

In dinamica ei, sfera cereasca pare a se invarti in emisfera boreala (imaginar), in jurul unei anumite stele. Este vorba de Steaua Polara, Alpha Ursae Minor, adica steau acea mai stralucitoare din constelatia Ursa Mica sau Carul Mic. Acest fenomen se datoreaza precesiei polului nord printre constelatii, e vorba de miscarea imaginara a axei nordice a planetei. Intamplator, acum se afla aproximativ in dreptul acestei stele. Cam la 2500 de ani pozitia axei pamantului fata de stele se modifica. O sa va arat cum sa descoperiti steaua polara intr-un episod viitor.

Lacul Sfânta Ana- într-o nouă lumină!

S-au scris atât de multe despre acest lac, încât aproape că nu mai merită să consumi spațiu virtual și câțiva mega de poze, ca să mai vorbești  sau să mai scrii despre el. 

Despre lac, un filmuleț făcut chiar acolo-AICI

Și cu toate acestea, lacul de crater vulcanic unicat în România, exercită o atracție stranie asupra oricui vine și revine la buza craterului Ciomatului.
Voi adăuga alte postări despre Sf. Ana, poate vă interesează, datele generale despre lac, legenda lacului sau Tinovul Mohoș, una dintre mlaștinile speciale din țara noastră.

Și o completare pentru prietenii de la Jurnal de călătorii Iulia et Frank și pentru alții: ÎN LAC EXISTĂ PEȘTE!

Este adevărat că din cauza mineralizării excesive a apei nu au existat condiții să crească pește aici, asta și pentru că este un lac care nu comunică cu exteriorul. În ultima vreme, rangerii au populat lacul cu păstrăv (asemenea încercări au mai avut loc în anii '70) iar acum compoziția chimică a apei permite dezvoltarea peștilor.

Tinovul Mohoș- un crater de două ori mai mare decât Sf. Ana
Legenda lacului de crater vulcanic Sf. Ana

ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Despre PLECATDEACASA, de la iulianaionescu.ro

Iuliana scrie despre webdeveloping și social media și a descoperit întâmplător(cum altfel!) pagina de facebook plecat de acasa și implicit blogul meu. Mulțumesc încă o dată, Iuliana! Mulțumesc și doamnei Mariana Duma!

Iată ce a rezultat:

 

Plecat de acasa

Sambata, 20 Octombrie 2012

Nu cunosc Romania. Si nu ma mandresc cu asta. Am vazut Europa, dar nu cunosc Romania. Si cred ca la fel ca mine sunt multi.
Stiu, imi veti enumera n motive pentru care ar trebui sa ne facem vacantele “pe afara” si nu aici. Si probabil ca in mare parte v-as da dreptate. Dar vina pentru toate astea e tot a noastra. Pentru ca nu stim sa apreciem ce avem, pentru ca nu stim sa ne promovam, pentru ca facem anumite “alegeri” (sau poate nu le facem….).

plecatdeacasa.net

Astazi, via Facebook si Mariana Duma am descoperit un site care m-a impresionat. Am descoperit imagini frumoase din Romania, locuri despre care nici n-am auzit (si sunt convinsa ca nici multi dintre voi). Va recomand plecatdeacasa.net. Mi-ar placea sa va schimbe urmatoarele optiuni de concediu. Pe a mea a schimbat-o. Felicitari domnule Viorel Iraşcu pentru toata munca depusa in dezvoltarea  acestui proiect!

Celik Dere- mănăstirea de la Pârâul de Oțel

Între dealurile toropite de mirosul teilor tomentoși, în sălbăticia nordului Dobrogei, stă pitită mănăstirea care și-a luat numele de la oțelul lăsat de ienicerii și spahii otomani, în pârâul afluent al Teliței. 

Este mănăstirea ,,Pârâul de Oțel", înfiptă bine în bazaltele neozoice ale Dealurilor Tulcei, și prinsă în chinga galbenă a florii soarelui, ce tivește pădurea tânără de foioase. 

Acesta este sentimentul, asta este priveliștea, răsuflarea este oprită în loc, ca moara aceea de vânt ce stă nemișcată în grădina mănăstirii.

Nordul Dobrogei se poate lăuda cu triunghiul de aur al mănăstirilor: Celik Dere- Saon- Cocoș, toate într-un spațiu restrâns la câțiva zeci de kilometri pătrați, între Isaccea la nord, Tulcea la est și Babadag la sud.
La Frecăței, căci așa se numește comuna de care aparține mănăstirea, se ajunge relativ ușor pe o serie de drumuri foarte bine întreținute, modernizate sub mandatul hulitei Doamne Udrea.
Între Isaccea și Somova, faceți pe un drum județean la dreapta către comuna mai sus menționată, drumul vă va duce până la capătul satului, unde se află mănăstirea.

Biserica  este cocoțată pe un vârf de deal, și către ea urcă o alee abruptă cu băncuțe pentru odihnă și pavată cu plăci mari de bazalt și calcar. Undeva în dreapta se află singura moară de vânt rămasă intactă din miile care împânzeau zona în perioada medievală. În stânga, sunt noile corpuri de chilii ale măicuțelor  unde aproape la fiecare geam flutură drapelul României.
La capăt, după ce urci ultimele scări, îți apare în toată splendoarea ei, biserica albă cu trei turle ridicată în preajma Primului Război Mondial, de arhitectul Toma Dobrescu.

Interiorul pictat între anii 1926-1932 are o frumoasă catapeteasmă aurită, din lemn de păr, iar în paraclis se află moaștele (cu mâna neputrezită!) a ctitorului mănăstirii, Arhiereul Athanasie Lisavenco.
Hramul acestei mănăstiri este Adormirea Maicii Domnului, și aici își împlinesc misiunea de credință 50 de măicuțe.
În muzeul  situat într-o clădire de lângă parcare, se pot admira covoare țesute în perioada interbelică de măicuțele de aici, documente scrise în limba turcă, arabă și persană precum și alte tipărituri vechi.

Călătoria către nordul Dobrogei, care poate include și celelalte două așezăminte, poate fi una de plăcere, dar este și una spirituală, în care realizezi că locul sfânt și peisajul se îmbină într-o armonie care îți copleșește simțurile. Regăsirea liniștii interioare și emoția autentică se manifestă pregnant în zone ca acestea, din care nu ai vrea să mai pleci. Mă gândesc de multe ori, cum este viața obișnuită aici, cum ar fi să te trezești dimineața într-un asemena loc, și dacă mi-ar plăcea. Nu știu cum, dar de fiecare dată îmi dau același răspuns. 

Nici nu este nevoie să-l scriu.


GPS: 45/7/36.03 N; 28/ 34/ 48.59 E
Locuri de cazare:10
Tel: 0240548287














ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!

Moșul și Elefantul- stânci antropomorfe din Călimani

Cea cu elefantul este produsul imaginației mele, iar cea cu Moșul este preluată de pe un panou la Parcului Național Călimani și nu are nevoie de nicio prezentare, fiind cea mai cunoascuta figură de acest gen din nordul țării.

Toate stâncile ciudate -AICI
Antropomorfii României-AICI

Mănăstirea Probota- MONUMENT UNESCO

Mănăstirea Probota, nu are un loc special în schițele traseelor turistice care vizează minunile de arhitectură medievală bisericească ale Bucovinei. Poziția sa excentrică față de axa Humor-Moldovița-Sucevița, a făcut ca imaginea sa, să nu fie foarte clară în constiința călătorilor sau a pelerinilor.

Situată între dealurile pârjolite de secetă ale Fălticenilor, dealuri care odinioară gemeau de mulțimea fagilor și a stejarilor, mănăstirea aparține din punct de vedere administrativ de orașul Dolhasca, aflându-se la 6 kilometri de centrul orașului.

Istoria acestei minuni începe undeva în secolul al XIV lea, cu o biserica ctitorită de Roman I, urmată de o alta ctitorită de Ștefan cel Mare, și care nu mai există, presupunându-se că au fost luate de apele revărsate ale pârâului Șomuzul Mare.

 În 1530 fiul marelui domnitor moldovean, Petru Rareș, ridică această biserică, hotărând ca ea sa devină necropola familiei, deși domnitorul este și ctitorul mănăstirii Moldovița vestită pentru fondul ,,galben"  al picturilor. De altfel, aici se află inclusiv mormântul Doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, călugărită sub numele de Maria.

Pictura originară, atât cea de la exterior cât și cea interioară datează din 1532. De curând s-a finalizat restaurarea picturilor interioare cu ajutorul unei fundații japoneze( ca întotdeauna trebuie să vină străinii să plătească pentru restaurarea monumentelor UNESCO).

Cea exterioară  se mai păstrează pe unul din pereți, cel sudic, însă timpul lung în care nu a funcționat ca mănăstire ( între 1964-1991) și lipsa fondurilor au afectat pictura exterioară de pe peretele nordic. Singurele fresce mai bine păstrate fiind: Arborele lui Iesei și Imnul Acatist.

Planul este unul tipic pentru arhitectura medievală moldovenească, realizat după tradiția bizantină, absidele fiind unite printr-un plan central.



Toate aceste elemente au permis încadrarea acestui monument bisericesc în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993, după cum stă scris și la intrarea pe poarta cea mare.

 Poate faptul că este mai puțin cunoscută, a permis conservarea elementelor de pictură interioară și a celorlalte elemente  arheologice descoperite în curtea bisericii. Investițiile în parcare și în toalete, în așa numita infrastructură turistică, sunt palide, din păcate.
Toaleta modernă este închisă cu lacăt, indicatoarele lipsesc exact în zonele unde ai nevoie mai mare de ele, iar constructia școlii din apropiere, rămasă fără finanțare, accentuează turistului senzația de lipsă de implicare a comunității.

Alte situri UNESCO din România-Aici
ȘI NU UITA SĂ DAI LIKE!