Cu chelie, fără chelie

Băile Chirui, departe de lumea dezlănţuită

Într-un decor montan, dominat de codrii deşi de brad şi molid, nu foarte departe de Miercurea Ciuc şi de păienjenişul drumurilor care străbat depresiunile carpatice, se află o micuţă aşa zisă staţiune de interes local, numită Băile Chirui. A fost nebunia de moment, de a face stânga de pe asfaltul negru pe sau spre un drum care părea să ducă nicăieri. Munții vulcanici ai Harghitei sigur mai au multe asemenea locuri tainice, unde roșul râurilor nu se datorează vreunei exploatări metalifere, ci feruginosului încastrat în rocile neozoice.

Cei cinci kilometri făcuţi timid și temător cu maşina, în plină iarnă, prin zăpada nu tocmai bătătorită, mi-au prilejuit visări şi nostalgii după pădurile de altădată, după codri nepătrunși de pasul omenesc. Am găsit aici un colţ de lume, spart de un luminiş în imensa pădure, cu câteva căsuţe de vacanţă aruncate pe dreapta unui pârâu înroşit de fierul apelor minerale. Asta este fosta mică tabără de copii de pe vremea comunismului. Mă întreb, câte generații de pionieri n-au considerat zona un fel de cazarmă, o închisoare ceaușistă, un loc unde se experimenta formarea Omului Nou, fără să vadă nebunia locului și fără să experimenteze ,,ațâțul" acela de a explora. Asta am simțit eu, o pornire nebună de cerceta fiecare colț al acestui imperiu de verdeață.

Izvoarele minerale cunoscute de la 1700, alimentează trei pârâiaşe ce coboară din măgurile vulcanice ale Munților Harghitei. Câteva iviri de lavă printre copaci te poartă către trecutul neogen al zonei, iar climatul blând de microdepresiune trata sau tratează(?!) bolile neurologice, reumatice sau digestive, cu carbonatul de calciu şi fier al acestor izvoare miraculoase. Măcar de-ar știi suferinzii de aceasta zonă sau cei ce vor doar să se linștească și guste din bucata asta de țară.

Fericiţi cei ce au o căsuţă aici, şi sper să nu fi comis o ingratitudine faţă de puţinii locuitori, dând idei unora care nu iubesc natura ci doar distracţia. Nu mi-e teamă însă, pentru că știu că cei ce mă citesc, apreciază ascunzișul unor asemenea plaiuri de poveste. Și mai știu că cei aleargă după cinci sau șase stele, nu se vor opri niciodată într-un astfel de loc.

Închei cu un citat aflat pe unul din panourile care însoţesc izvoarele, o iniţiativă lăudabilă a unor tineri din Odorhei:

,,Doar atunci când ultimul copac va fi fost doborât, când ultimul râu va fi fost otrăvit, când ultimul peşte va fi fost prins, atunci îţi vei da seama că banii nu pot fi mâncaţi,,

Decalogul turistului terorist de week-end

Intr-o alta postare scriam despre sfaturile lui Mos Butmaloi.

1. Îmbracă-te ca la oraş când mergi pe munte, nu uita că trebuie să reprezinţi cultura de mall şi în natură. A, şi nu uita, încălţămintea să fie cât mai nouă iar hainele să nu fie din bumbac sau deschise la culoare.

2. Să nu dai bună ziua nimănui pe munte. Ce ai ajunge dacă ai intra în vorbă cu toti ciobanii, drumeţii, pădurarii sau papagalii întâlniţi în cale.

3. Când faci un popas pentru masă ai grijă să rămână în urma ta peturi, cutii de bere, hârtii, cutii de conserve sau pampersul copilului, pentru ca mizeria lăsată de tine să înnobileze aspectul naturii.

4. Când mergi pe munte sau la iarbă verde este cazul să faci un mare foc de tabără şi dacă poţi, cât mai aproape de umbra răcoritoare a copacilor.

5. Atunci când te odihnesti, drumeţeşti sau ești la grătare, să nu uiţi să dai CD player-ul la maxim, pentru ca păsările pădurii cu ciripitul lor tâmpit, să aibă de învăţat ritmurile sau trilurile lui Adi Minune sau ale lui Guţă.

6. Un turist care se respectă, se manifestă de obicei cât mai zgomotos şi în natură şi în cabane sau pensiuni, doar ăia care au de plecat dimineaţă în drumeţie sunt fraieri şi nu trebuie sa doarmă, dacă nu vrea muşchiul tău. Oricum sunt nişte anormali, ce este aia drumeţie!

7. În fiecare cabană, la fiecare terasă în care poposeşti să nu uiţi să-ţi înscrii numele sau iniţialele pe pereţi, bănci sau mese, pentru ca cei care vin în urma ta să afle ,,bucuroşi,, că tu ai cinstit aceste meleaguri cu prezenţa ta.

8. Să ştii că rostul copacilor sau al pietrelor din peşteri sau de aiurea este acela de a suporta forţa briceagului tău elveţian şi lacrimile de sânge ce ies din inima încadrată de numele tău şi al iubitei tale. Chiar dacă iubirea trece, măcar ai permanentizat memoria legăturii amoroase dintre Gigel şi Coca.

9 . De obicei natura nu trebuie curăţată sau protejată, ea regenerându-se cu mare rapiditate. Ramurile copacilor sau florile rare din rezervaţii pot fi smulse fără probleme, dacă se poate florile de colţ sau narcisele trebuie luate cu tot cu rădăcină.

10. O excursie este cu atât mai reuşită cu cât este mai nepregătită. În fond la ce ţi-ar folosi să citeşti despre locurile pe care le vei vizita, despre trecut sau despre peisaje. Singura amintire că ai văzut ceva va fi legată de un câine care face pipi cu piciorul ridicat la umbra unui copac sau zid de cetate.

Pensiunea Napsugar- Vlăhiţa, sub semnul rozului

N-am vrut sa ne cazăm la Harghita Băi pentru o sesiune de schi, pentru cel mic, ci am dorit o pensiune cu o mică piscină, noua fiţă a familiei.

Am căutat la Vlăhiţa, cunoscută pentru poiana de narcise de aici si pentru vechea turnătorie de fontă-şi cam atât- şi am găsit Pensiunea Napsugar, de trei stele, cu piscină, saună şi cu un restaurant recunoscut pentru delicatesele gastronomice româneşti sau secuieşti.

Cam fără gust, fără sare şi fără personalitate arhitecturală, pensiunea este aşezată la poalele unui deal, foarte aproape de drumul naţional care uneşte Miercurea Ciuc de Odorheiu Secuiesc, dar aveţi grijă că puteţi rata indicatorul către ea, pentru că el se află la 100 de metri după drumeagul ce face la dreapta?!

Cazarea ne-a surprins... vizual, pentru că am luat sau mai bine zis ni s-a dat camera matrimonială, plină de perdeluţe, perne şi cearşafuri roz. Deşi nu păream doi tineri proaspăt căsătoriţi şi dornici de nebunii ba aveam şi copilul cu noi, ei au ales această variantă.

Elementul de mobilier care ne-a ,,cucerit" a fost însă o CADĂ, care împodobea un colţ al camerei, toaleta fiind îngrămădită într-un spaţiu de un metru pe un metru, în alt colţ al camerei.

Am zâmbit şăgalnic soţiei, n-am comentat ci ne-am concentrat pe explorarea dulapurilor, a mileurilor de pe noptiere-tot roz-a celor două balcoane şi perdeluţelor de tip baldachin, evident roz.

Una peste alta ne-am simţit bine, ne-am bălăcit în piscina de la demisol, şi am mâncat un cordon bleu absolut delicios. Dacă n-aţi observat şi restaurantul este tot...roz.

Păreri şi glumiţe turistice

Ce este cortul?

Ţesătorul: Pânza luată în beţe.

Croitorul:Pardesiu de noapte.

Ţăranul: Colibă textilă.

Turistul: Garsonieră la purtător.

Hotelierul: Cameră pliantă.

Alpinistul: Rucsac de locuit.

Zoologul: Cochilie umană.

Ce este telecabina?

Şoferul: Troleibuz alpin.

Constructorul: Lift fără bloc.

Sportivul: Halterofil electric.

Macaragiul: Macara pentru oameni.

Electicianul: Urcuş mecanic.

Aviatorul: Elicopter pe sârmă.

Tâmplarul: Dulap aerian.

Ce este cabana?

Şoferul: Locuinţă cu teleferic la scară.

Copilul: Creşa alpiniştilor.

Geologul: Caturi peste straturi.

Ospătarul: Bodegă montană.

Alpinistul: Popas cu confort sporit.

Feroviarul: Halta de noapte.

Constructorul: Odăi cu acces la nori.

Ce este rucsacul?

Medicul: Cocoaşă artificială.

Tâmplarul: Şifonier cu fermoar.

Gospodina: Sacoşă de munte.

Ţăranul: Boccea evoluată.

Elevul: Ghiozdanul alpiniştilor.

Halterofilul: Haltera cu curele.

Hamalul: Valiza de spate.

Ce este trenul?

Pictorul: Peisaje pe roţi.

Naturalistul: Şarpe fumător.

Turistul: Excursie pe canapea.

Feroviarul: Pretextul gărilor.

Tapiţerul: Canapele nomade.

Tutungiul: Vehicul superlong.

Leneşul: Stai mergând.

Biserica evanghelică din Ungra

Biserica din Ungra a fost clădită probabil în ultimul sfert al secolului al XIII lea, undeva în jurul anului 1222. După planul iniţial.este vorba de o bazilică romanică cu trei nave, cor dreptunghiular, absidă rotundă şi un turn spre vest cu un portal în stil romanic.A fost devastată de tătari în anul 1658 aceştia au incendiat biserica în care saşii se adăpostiseră. Multe femei rămânând singure sau văduve, acestea s-au căsătorit cu români sau maghiari şi aşa s-a amestecat populaţia acestei comune.

Turnul de vest a fost grav avariat în urma cutremurelor din anii 1802 şi 1829, iar în anul 1843 a fost dărâmat. Incinta cu intrare fortificată şi două turnuri de apărare au fost ridicate în secolul XVII lea în timp ce turnul pentagonal din partea de NE datează probabil din perioada următoare secolulului al XVII-lea. Pentru clădirea bisericii şi a incintei s-a folosit materialul castrului roman, care s-a aflat pe malul stâng al Oltului, aparţinând unei legiunii romane cantonate aici.

Meşterii care au clădit biserica şi incinta nu sunt cunoscuţi, nexistând nicio inscripţie în acest sens. De menţionat altarul vechi construit în secolul al XVII-lea care se găseşte şi azi pe peretele de nord al bisericii şi care arată răstignirea Domnului Iisus şi are inscripţionat în latină: ''Veritas Domini manet in aeternum''

În interiorul curţii bisericii se afla cripta, aici erau aduşi saşii care au murit pentru a li se face priveghiul şi slujba de înmormântare. În interiorul bisericii se aflau două capete de lei preluate de la castrul roman, în prezent se mai află doar unul, acesta fiind amplasat în interiorul criptei celălalt fiind la muzeul Brukenthal din Sibiu.

Cateva link-uri:

http://www.etnobrasov.ro/rupea/index.php- muzeul de etnografie Rupea
http://www.blogger.com/profile/04398336706835850448- Blogul lui Vladimir si al comunei
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000933314256- pagina de facebook a lui Vladimir

Articol trimis de Vladimir Jalba. Facebook

Izvorul Mureşului- fosta staţiune a tineretului

Staţiunea Studenţilor, Staţiunea Tineretului, Serbările Zăpezii, toate reprezentau sloganuri turistice din vremea construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate. O găselniţă comunistă pentru diferite activităţi cu şi despre tineri, unde propaganda utecistă îşi ducea la bun sfârşit planurile de tâmpire a tinerilor României.

Asta nu înseamnă că tinerii sau studenţii veniţi aici în vacanţă sau la diferite manifestări nu se distrau sau nu legau prietenii, mulţi dintre ei nu dădeau doi bani pe diferitele ,,egide" sub auspiciul cărora se desfăşurau întâlnirile.

Dacă treci azi prin această tristă staţiune climaterică n-ai cum să nu constaţi că lupta cu capitalismul, cu cererea şi oferta turistică a fost pierdută din start. Hotelul de două stele ,,Bradul Argintiu", relicvă comunistă de două stele şi cele câteva pensiuni ale curajoşilor întreprinzători nu reuşesc să şteargă tuşa groasă lăsată de nepăsarea celor douăzeci de ani de capitalism.

Deşi situată la 20 kilometri sud de Gheorgheni( al doilea oraş ca mărime din judeţul Harghita) şi la 40 de reşedinţa de judeţ, la o altitudine confortabilă climatic, de 900 de metri , în pasul cu acelaşi nume ce leagă Depresiunea Ciuc de Depresiunea Giurgeu/Gheorgheni, nu a reuşit în ultimii ani să se modernizeze suficient de mult încât să atragă atenţia turiştilor de week-end sau amatorilor de sporturi de iarnă.

Poziţia sa are şi avantaje fiind pe un drum naţional ce urmează văile Oltului şi Mureşului din Carpaţii Orientali, dar în aceeaşi măsură este şi un dezavantaj, pentru că devine astfel un punct de tranzit, o staţiune care nu este capăt de drum, sau de itinerar turistic. Iar dacă nu ai câteva elemente de atractivitate nu rămâne nimeni să petreacă câteva zile sau să viziteze zona.

De altfel singurul obiectiv de vizitat construit în ultimii ani, este, ca peste tot se pare, o mânăstire ortodoxa impozantă, cu gard înalt situată la marginea localităţii.

Complexul Sportiv National modern este singurul element ce mai păstrează caracterul turistic al localităţii, prin sutele de sportivi care vin în cantonamente aici sau la recuperare, utilizând terenurile de sport şi pârtia de schi.

Vizite se pot face în împrejurimi la Muntele Arama Neagră din Munţii Hăşmaşu Mare de 1793 de metri, de unde izvorăsc Oltul şi Muresul precum şi în Parcul Naţional Cheile Bicazului Hăşmaş.