Biserica luterană fortificată din Daia (Sibiu)

O construcţie religioasă relativ mică se iţeşte pe stânga drumului, care coboara de la Agnita spre Sibiu, situată pe coama unui deal. Un indicator ruginit te îndrumă către satul Daia, localitate componentă a comunei Roşia. Ajungem lângă biserica de pe deal trecând pe lângă o serie de case cu arhitectură săsească, şi ne oprim în poarta unui cămin pentru copii defavorizaţi.



Doamna care are în grijă cei 25 de copii cu vârste de la 3 la 17 ani, se ocupă şi de biserica luterană, conducând puţinii turişti prin incinta fortificată a acestei bisericuţe. Pe scările ce urcă spre turnul clopotniţă ce stă cu faţa către SV, doamna sprintenă pentru vârsta ei, ne spune despre aşezământul de copii, finanţat de o fundaţie elveţiană, şi despre cât de greu se descurcă cu banii, solicitându-ne ajutor pentru a obţine fonduri în urma mediatizării problemelor cu care se confruntă- ceea ce şi facem!



Impresionaţi de povestea şi hotărârea acesteia, intrăm pe portiţa mică de sub turnul de cărămidă, în curtea străjuită de ziduri groase, unde se află şi cimitirul credincioşilor luterani din sat.
Originile bisericii se întind, după unele însemnări dincolo de invazia tătară-cea care a distrus si abaţia cisterciană de la Cârţa-(1241), dar cel mai sigur în 1270 când sunt puse bazele acestei construcţii de către coloniştii saşi aduşi în sudul Transilvaniei.



După ce trece prin numeroase reconstrucţii şi adăugiri, marea ciumă din 1348 şi numeroase războaie, biserica dobândeşte un stil romanic cu trei nave, fără clopotniţă, asemănătoare cu biserica din Cisnădioara.
Anul marcat pe zidul interior al bisericii indică cea mai amplă reconstrucţie, atunci când nu numai zidurile bisericii cu contraforţi suferă modificări sau consolidări dar şi zidurile exterioare, de apărare.



Tristeţea îşi face loc iar, atunci când vedem că orga este parţial distrusă, de un hoţ care a furat tuburile pentru a le vinde la centrele de colectare, un hoţ retardat care îşi marca intrarea şi fapta făcându-şi nevoile în biserică!?
Aşa a şi fost prins, în urma unui alt furt terminat în acelaşi mod.
Azi, deşi nu mai sunt slujbe decât cu anumite ocazii, orga din secolul al XVIII lea nu mai funcţionează, iar ca lucrurile să fie şi mai tragice, în 1998 candelabrele vechi au fost şi ele furate.
S-ar putea ca în următorii ani să nu vizităm decât nişte ziduri şi câteva pietre de mormânt de care nu are nevoie nimeni.

Muzeul civilizaţiei populare din Dumbrava Sibiului

Muzeul din Dumbrava Sibiului concurează cu Muzeul Satului din Bucureşti, prezentând într-un spaţiu grandios de peste 42 de hectare, sute de construcţii şi monumente din toate zonele etnografice ale României, cu accent pe regiunile carpatice şi de podiş.
Deschis în 1905 ca primul muzeu istorico-etnografic al românilor din Transilvania, de unde şi numele de ASTRA de la cunoscuta societate transilvană, a fost închis în 1950 din motive ideologice, reaşezându-se în matca sa tradiţională în 1990, printr-un ordin de ministru ce poartă semnătura lui Andrei Pleşu, pe atunci ministru al culturii.



Parte a Muzeului Burkenthal din 1963, aceasta secţiune debutează ca un muzeu al tehnicii populare ce cuprinde cinci sectoare tematice, acumulând până azi una dintre cele mai complexe colecţii şi arhive documentar-ştiinţifice despre universul creaţiei tehnice ţărăneşti din ţara noastră.



Muzeul acoperă pe o suprafaţă uriaşă toate ocupaţiile tradiţionale româneşti: vânătoare şi pescuit în Delta Dunării, agricultură pe toate treptele de relief, păstoritul de la satele de câmpie până la aşezările risipite de pe platourile munţilor, pomicultura cu meşteşugul oţetitului şi al ţuicăritului, viticultura cu industria vinăritului, uleitul, ţesutul cu ocupaţiile de lânari, mătăsari, cânepari, trăistari din păr de capra, împletitul de către frânghieri, cojocăritul, pielăritul, olăritul, pietrăritul, mineritul aurifer, fierăritul, clopotăritul, meşteşugul lemnului cu dulgheritul, rotăritul, dogăritul şi spătăritul, sau meşteşugul cerii cu boştinăritul şi lumânăritul, sau rogojinăritul stufului şi în cele din urma confecţionarea instrumentelor muzicale.



Una dintre cele mai spectaculoase expoziţii este cea a morilor de vânt sau de apă, situate lângă lacul de 6 hectare din zona centrală a parcului, şi de unde nu lipsesc decât morile de maree(pentru că la Marea Neagră acestea sunt foarte mici de max.15 cm.) în rest sunt toate tipurile imaginate de mori de măcinat cereale, de la cele cu panze până la cele plutitoare.



O emblemă a celui de-al cincilea sector tematic, al monumentelor de utilitate publică, îl reprezintă biserica maramureşeană adusă din satul Bezded, şi care este funcţională, aici ţinându-se slujbe, duminica sau cu alte ocazii speciale. Este situată aproape de intrarea în parc, pe una dintre aleile muzeului, alei ce însumează 10 kilometri şi pentru care îţi trebuie condiţie fizică, nu glumă, asta dacă ţi-ai propus să vezi totul într-o singură zi.



Muzeul este deschis între 1 mai şi 15 octombrie, intrarea costă 15 lei pentru adulţi cu reducere evident pentru grupuri de adulţi sau copii, elevi şi studenti, iar taxa de fotografiere este de 5 lei.
O serie de manifestari culturale populare se desfasoară pe întreg parcursul perioadei de vizitare.Pentru mai multe informatii- muzeulastra.ro

Pietrele, Sfincşii şi Stâncile Carpaţilor Româneşti

Nu am pretenţia de a scrie sau inventaria toate stâncile, pietrele, sfincşii şi babele din Carpaţi, sunt sigur că mai există cel puţin încă pe atâtea. Dar această investigaţie de mici obiective naturale, din care o mică parte văzute şi cele mai multe citite, reprezintă, cred eu, un reper de la care să plece listarea tuturor acestor forme ciudate de relief care populează munţii noştrii.

Munţii Oaş-masiv vulcanic din nord-vestul ţării, distrus de eroziune;

1. Sfinxul Oaşului;

Muntii Gutâi

1. Creasta Cocoşului-rest de crater vulcanic, numit şi Turnul Gutâiului sau Creasta Gutâiului;

Obcina Mare- munti situaţi în Bucovina;

1. Pietrele Muierilor(lângă oraşul Solca)

Munţii Bistriţei

1. Piatra Râpa Scară, de pe valea Bistriţei;

Muntii Rarău-masiv alcatuit din calcare, într-o KLIPPĂ triasică, în inima şisturilor cristaline;

1. Pietrele Doamnei
2. Adam şi Eva(lângă Giumalău unde se mai afla Colţii Acrii, pe valea Bistriţei)
3. Piatra Şoimului;Piatra Zimbrului;Piatra lui Osman-pe valea Bistriţei.
4. Pop(ch)ii Rarăului; Stânca Coifului;

Muntii Ceahlău

1. Dochia;Panaghia;Toaca;
2. Gardul(Colţii) Stânilelor;Piatra Ciobanului;Piatra Lată;Masca.
3. Tabara Vulturilor;Turnul Sihastrului;Turnul lui Budu.
4. Căciula Dorobantului; Detunata;
5. Piatra Teiului-la coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui, lângă viaduct;

Munţii Ciucaş- munţi alcătuiţi din conglomerate, unde eroziunea diferenţială a creat un mare numar de forme ciudate de relief;

1. Tigăile
2. Sfinxul Bratocei; Babele la Sfat;
3. Pietrele Roşii; Piatra Mitocului;
4. Colţul Uriaşului(Dintele); Colţul Vânătorului;
5. Colţii Boncuţei; Colţii Bratocei;
6. Piatra Vulturilor; Gemenii Ciucaşului;
7. Turnul Goliat; Turnul Căprioarei;
8. Mâna Dracului; Mâna cu Cinci Degete;
9. Porumbelul; Vrăjitoarea;
10. Acul Diavolului; Marele Păianjen;

Muntii Hăşmaş- masiv calcaros din centrul Carpaţilor Orientali, cu vestitele Chei ale Bicazului;

1. Turnul Bardosului sau Piatra Altarului;
2. Piatra Ascuţita;Piatra Singuratică;Piatra Arşiţei;

Muntii Harghitei

1. Piatra Şoimului, din zona Defileului Oltului de la Tuşnad;

Munţii Vrancei

1. Piatra Berzei; Piatra Geamană; Piatra Ciută;
2. Piatra Tâlharului; Pietrele Striului;

Munţii Buzăului

1. Piatra Tehărăului; Piatra Zăganului; Piatra Găurită;

Munţii Călimani-munte vulcanic(cel mai înalt vulcan din ţară), cu forme ciudate săpate de vânt şi ploi în andezite;

1. Sfinxul Călimaniului;
2. Cei 12 Apostoli;

Muntii Stânişoarei

1. Sfinx;

Muntii Perşani

1. Coloanele de bazalt de la Racoş, din Defileul Oltului;
2. Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită, pe valea Comanei;
3. Sfinxul din Perşani; Stânca Minunilor;

Muntele Postăvaru(Munţii Bârsei)

1. Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, lângă Braşov;

Muntii Bucegi- masiv alcatuit din calcare şi conglomerate unde eroziunea diferenţială, a creat o multitudine de forme, din cauza acţiunii vântului, din acest motiv formele se şi numesc eologliptoliţi;

1. Sfinxul Bucegilor;
2. Babele-în fap,t două stânci în formă de ciupercă;
3. Pintenul Pietrei Arse;
4. Vârful Omu;
5. Faţa şi Colţii Morarului;
6. Mesele de la Vârful cu Dor;

Culoarul Rucăr

1. Babele de la Podul Dâmboviţei;

Muntii Făgăraş- deşi în şisturi cristaline, gheaţa cuaternară a creat şi aici forme deosebite;

1. Acele Cleopatrei; Colţul Elefanţilor; Foarfeca;
2. Piatra Dracului; Piatra Caprei; Piatra Galbenă; Piatra Verde;
3. Colţii Brezei; Chica Vulturilor; Claia Bulzului;
4. Turnurile Podragului; Fereastra Zmeilor;

Muntele Cozia- situat la ieşirea Oltului din defileul săpat în Carpaţii Meridionali;

1. Sfinxul de la Stănuleţi;
2. Bufniţa cu Pui; Masa lui Traian;
3. Ursul; Dochia; Moşul; Uriaşul;

Muntii Cândrel

1. Masa Jidovului;

Muntii Parâng

1. Şezătoarea Urşilor; Piatra Tăiată;

Muntii Căpăţânii-sub vârful Năruţu

1. Cele Trei Degete; Cucuiul Târsei; Claia cu Brazi;

Muntii Retezat

1. Sfinxul Pietrele;
2. Piatra Iorgovanului; Colţii Pelegii;
3. Turnul Porţii; Piatra Trăsnită;

Muntii Vâlcan

1. Cuiul Popii; La Parul de Fier; Albele;
2. Piatra lui Iorgovan; Pietrele Înşirate; Apostolii;
3. Piatra Corbului; Piatra Ruptă; Piatra Trăsnită;

Muntii Cernei

1. Sfinxul de la Topleţ- aproape de vărsarea Cernei în Dunăre;
2. Piatra Puşcată; Piatra Uscată;

Muntii Aninei

1. Sfinxul din Cheile Nerei;

Munţii Metaliferi

1. Detunatele( Goală şi Flocoasă);
2. Muntele Vulcan;

Munţii Bihor

1. Piatra Grăitoare; Piatra Galbenă;
2. Piatra Boghii; Piatra Câinilor;

Munţii Vlădeasa

1. Piatra Tâlharului; Piatra Încălecată;
2. Pietrele Mărunte; Pietrele Albe;

Muntii Trascău- în special în Cheile Turzii

1. Turnul Galben; Turnul Ascuţit; Peretele Uriaş; Baia Zânelor;

Munţii Pădurea Craiului

1. Piatra Lată din Defileul Crişului Repede;
2. Creasta Abruptă; Stanul Stupului;

Cascada Vârciorog- săritoarea de sub Piatra Grăitoare

Pe drumul ce leagă Gârda de Sus şi Arieşeniul de Nucet, peste pasul Vârtop unde se află Groapa Ruginoasă, undeva pe stânga, un indicator peste care poţi trece uşor cu vederea în goana maşinii, te îmbie să drumeţeşti până la Cascada Vârciorog, cale de vreo trei kilometri şi jumătate. Pentru cei ce nu doresc doar un week-end la vreo pensiune cu jacuzzi, această călătorie de maxim două ore nu poate fi decât o bună ocazie de a-şi fortifica şi spiritul şi trupul în afară, bineînţeles, de o mică febră musculară.



Lăsaţi maşina după ultimele case, şi înaintea podeţului de lemn, undeva mai ferit, pentru că TAF-urile ce cară lemne, o pot avaria şi porniţi pe jos, înarmaţi cu răbdare şi cu bocanci impermeabili, pentru că micile pâraie şi noroiul frământat de tractoare şi de copitele cailor, pot pune probleme. Drumul nu este de speriat, se aşterne frumos ba în stânga ba în dreapta râului ce formeaza mai departe la ieşirea din strâmtura pragurilor, Cascada Vârciorogului.



Un popas cu buşteni butnăriţi lângă băncuţe de lemn şi o rulotă cu de-ale gurii şi cu ceva suc, vă aşteaptă la vreo oră de mers şi undeva la câteva zeci de minute până la cascadă. Dintr-o dată, peisajul începe să se sălbăticească, râul curge cu zgomot, marmitele de eroziune din albia îngustă se înmulţesc, ca şi stâncile căzute de pe versanţi ce par opera lui Sfarmă Piatră.



Pădurea se aruncă de pe pantele muntelui, lăsând gândul să urce către vârful Curcubăta Mare, cel mai înalt din Apuseni de 1849 de metri. O cupolă cristalină de piatră dură îl secondează mai la nord şi se numeşte Piatra Grăitoare, iar de la înălţimea sa de 1657 de metri, pune stavilă afluenţilor Arieşului, desenând cumpăna de ape dintre bazinul Arieşului Mare şi cel al Crişului Negru ce udă Ţara Beiuşului.
Sub acest vârf, în zona numită de moţi Tarniţa Bihorului, îşi începe călătoria scurtă şi vijelioasă pârâul care cade aici într-o singură scobitură, de la 15 metri înălţime, şi care formează această splendidă cascadă.



Apa curge cu putere şi te anunţă de la câteva sute de metri distanţă, cu acel zgomot inconfundabil. Ocoleşti o zonă de grohotişuri mărunte şi de pietre mari, ce par prăbusite dintr-un drum de carieră, te strecori între malul acesta uriaş de 30 de metri înălţime, care după părerea mea, va bloca cursul acestui râu. În scurt timp intri într-un luminiş în care pădurea s-a dat la o parte pentru a lăsa pânza de apă să te îmbrăţişeze ca un voal creat de miliardele de vapori de cristal.
Enjoy!

Mânăstirea Râşca- biserica semipictată

Multe au trecut peste această aşezare bucovineană, peste locuitorii ei şi peste aşezământul mânăstiresc de aici. O istorie îndelungată, care începe prin secolul al XIV lea, pe timpul descălecării lui Bogdan Maramureşeanul, marchează zidurile şi stăruinţa călugărilor de aici.
Distrusă de tătari, este refacută în 1511 de un alt Bogdan, fiul lui Ştefan cel Mare, dar cade pradă prigoanei semilunei turceşti în anii ce vestesc venirea marelui voievod, ctitorul de Moldoviţa, Petru Rareş.



După înscrisurile de pe zidul bisericii, 1540, după alte documente 1542, Petru Rareş reuşeşte să ridice aici o impresionantă mânăstire cu pictură exterioară, din care azi s-a păstrat doar cea de pe faţada sudică, pe care umbrele dimineţii joacăștrengărește v-ați ascunselea cu chipurile sfinţilor.
Nenumăratele adaugiri, precum pridvorul cu turlă, o serie de anexe de pe latura vestică, zidul de incintă din secolul al XVII lea sau reclădirea celor 8 chilii în anii 1830-1840, nu ştirbesc cu nimic măreţia bisericii care nu a intrat, din păcate, în atenţia patrimoniului mondial UNESCO, precum suratele ei mai nordice.



Situarea oarecum excentrică faţă de drumurile comerciale moldoveneşti, la aproape 20 de kilometri de Fălticeni, a permis transformarea ei într-un loc în care erau aduşi ,,călugării vagabonzi'', un fel de batalion disciplinar al monahismului românesc dar şi un loc de ,,deportare" pentru boierii cere se opuneau politicilor domnitorilor vermii.
De altfel, Domnitorul Mihai Sturdza l-a exilat aici pentru şase luni, în 1844, pe marele istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu, în turnul clopotniţei, într-o celulă care există şi azi şi unde se află o placă de marmură ce aminteşte de acest eveniment.



Se mai menţionează şi efortul deosebit făcut de călugării de la această mânăstire, în timpul Primului Război Mondial, când s-au transformat în infirmieri pentru soldaţii răniţi pe câmpul de luptă, iar chiliile au fost puse la dispoziţie pentru spital şi infirmierie.



I.P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei la 1921, pune umărul la refacerea bisericii a cărui acoperiş a fost mistuit într-un incendiu, eforturile sale finalizându-se sub domnia Regelui Carol al II lea şi sub atenta autoritate a Arhimandritului Paisie Cozma.



Zona frumoasă a dealurilor Subcarpaţilor Modovei-Culmea Pleşu- şi versanții domoli ai Munţilor Stânişoarei, mângâie zona aceasta binecuvântată cu credinţă, tradiţii și folclor autentic, aşa cum arată şi acest panou de intrare în comuna Râşca.

Satele cu meşteşuguri tradiţionale din România

1. Afumaţi(IF)- ţesături populare şi covoare cu motive florale deosebite;
2. Albeşti de Argeş- dărăcit, piuă de apă, sumane, pături;
3. Băleni(DB)- realizarea traistelor din păr de capră şi diverse împletituri din răchită;
4. Ghindăoani, com. Bălţăteşti( NT)- confecţionarea celebrelor bundiţe de Ghindăoani;
5. Negrileşti, com Bârseşti(VN)- realizarea de tipare tradiţionale din lemn, pentru caş;
6. Berzunţi( BC)- măşti populare şi broderii pe piele;

1. Brodina(SV)- realizarea ouălor încondeiate;
2. Brusturoasa(BC)- confecţionarea de cojoace şi cusături populare;
3. Budureasa(BH)- confecţionarea uimitoarelor lăzi de zestre;
4. Bucium(AB)- centru de cojocărit, dulgherit şi confecţionarea costumelor populare;
5. Buteni( AR)- cusături şi costume populare + cojocărit;
6. Bulzeştii de Sus( HD)- confecţionarea instrumetelor muzicale tradiţionale+cojocărit şi dulgherit;
7. Balcani(BC)- ceramică neagră nelustruită;
8. Beleţi-Negreşti(AG)- prelucrarea tradiţională a lemnului: rotărit, dulgherit, unelte de lemn;
9. Botiza(MM)- prelucrarea artistică lemnului şi a lânii;
10. Târnaviţa, com. Brănişca( HD)- ceramică populară smălțuită în verde;
11. Bârsa(AR)- ceramică populară şi olărit;
12. Baiţa de sub Codru(MM)- ceramică populară nesmălţuită şi confecţionarea lăzilor de zestre;
13. Brâncoveneşti( MS)- confecţionarea costumelor populare;
14. Leleşti, com. Bunteşti(BH)- ceramică populară roşie şi albă;
15. Călăţele(CJ)- unelte de lemn şi dogărit;
16. Călineşti(MM)- prelucrarea artizanală a lânii
17. Cătina (BZ)- confecţionarea instrumentelor muzicale tradiţionale;

1. Cislău(BZ)- împletituri de răchită;
2. Cogealac(CT)- ţesături şi port popular aromânesc( armânesc/macedoromân));
3. Corbasca(BC)- costume populare + covoare şi cergi;
4. Corbu(HR)- cergi şi ţesături populare;
5. Cornea(CS)- centru cunoscut pentru artizanat şi împletituri;
6. Corund(HR)- cunoscuta ceramică neagră smălţuită+ unicul centru din ţară de confecţionare a şepcilor din IASCĂ!;
7. Coşeşti(AG)- centru de olărit în care domină motivele spirala şi calea rătăcită+ Muzeul Olarului;
8. Crasna(GJ)- instrumente muzicale tradiţionale: fluiere şi cavale;
9. Sat Crişeni, com. Sângeorgiu de Pădure(MS)- împletituri din paie, un deosebit muzeu al pălăriilor( prin amabilitatea Domnului Ilan Rozenfeld);

1. Sălişte de Vaşcău, com. Cristioru de Jos( BH)- ceramică roşie şi albă;
2. Dăneşti(HR)- ceramică neagră lustruită, centru de olărit şi covoare populare;
3. Dobroteşti(TR)- ţesături populare şi în special maramele de borangic;
4. Sat Coşna, com. Dorna Candrenilor(SV)- chimire, cojoace şi bundiţe cu motive bucovinene;
5. Sat Costişa, com. Frătăuţii Noi(SV)- cojocărit şi pielarie, cusături şi ţesături populare;
6. Frătăuţii Vechi(SV)- confectionarea PLOŞTILOR de lemn+ bundiţe, chimire, cojoace, scoarţe şi ştergare;
7. Fundu Moldovei( SV)- prelucrarea lemnului sub formă de instrumente populare+ ţesături şi cusături tradiţionale;
8. Feleacu(CJ) -confecţionarea uneltelor de lemn şi a instrumentelor muzicale;
9. Gârnic(CS)- pive de bătut postavul şi cusături tradiţionale pe ţesături;
10. Girov(NT)- centru de cojocarie şi pielărie;
11. Giuleşti(MM)- covoare şi cergi maramureşene;
12. Goicea(DJ)- prelucrarea nuielelor de răchită;
13. Greaca(GR) - împletituri din papură şi centru de rotărit;
14. Grumăzeşti(NT)- confecţionarea covoarelor, cojocărit şi ţesături populare+ împletituri de coşărci şi coşuri în satul Curechiştea;
15. Hălmagiu(AR)- confecţionarea uneltelor din lemn şi cojocărie;
16. Sat Târnăviţa, com. Hălmăgel( AR)- ceramică smălţuită şi centru de spătărit;
17. Hodac(MS)- confecţionarea fluierelor de lemn;
18. Hodoşa( MS)- împletituri interesante din paie şi pănuşi de porumb;
19. Homoroade(SM)- confecţionarea GUBELOR, piesă de port popular tradiţional;
20. Horezu(VL)- ceramică populară vestită prin motivul ,,Cocoşul de Hurezi"; sat Ursani- confecţionarea fluierelor;
21. Iacobeni(SV)- ornamentaţia caselor tipic bucovinene şi confecţionarea chimirelor din piele;
22. Iara(CJ)- cojocărit şi ţesături populare+ prelucrarea artistică a lemnului+ ceramică populară tradiţională;
23. Ibăneşti(MS)- confecţionarea costumelor populare a şerparelor şi cojoacelor;
24. Nadanova, com. Isverna(MH)- confecţionarea uneltelor de fier;
25. Jina(SB)- costume populare;
26. Josenii Bârgăului(BN)- ceramica neagră; sat Rusul Bârgăului - cioplituri în lemn şi cusături populare;
27. Sat Poiana lui Alexa, com. Laza(VS) - ceramică populară roşie;
28. Leordina(MM)- cunoscut centru de arhitectură populară cu port tradiţional şi cu porţi maramureşene impresionante;
29. Lereşti( AG) - prelucrarea artistică a lemnului, dulgherit şi ţesături populare;
30. Lopătari(BZ)- confecţionarea de instrumente muzicale, în special BUCIUME;
31. Marginea(SV)- cunoscuta ceramică neagră smalţuită dar şi ceramica roşie;
32. Mărtiniş(HR)- cergi şi covoare cu motive populare secuieşti;
33. Mânzăleşti( BZ)- confecţionarea buciumelor şi fluierelor;
34. Moşna(SB)- ceramică populară cu motive populare săseşti cu fond alb şi desene albastre;
35. Năeni(BZ)- prelucrarea artistică pietrei, expoziţie în aer liber a taberei de sculptură;
36. Obârşia -Cloşani(MH)- confecţionarea lăzilor de zestre şi instalaţii tehnice tradiţionale cum ar fi morile cu ciutură+ prelucrarea părului de capră;
37. Oboga(OT)- cunoscut centru de olărit cu ceramica de culoare verde;
38. Oituz(BC)- ceramică şi olărit + ţesături şi cusături populare+ instalaţii tehnice vechi cum ar fi piua şi dârsta;sat Fierăstrău-Oituz- confecţionarea uneltelor populare;
39. Paltin(VN)- sat Spulber- confecţionarea buciumelor;
40. Păltinoasa(SV)- ceramică populară smalţuită;
41. Pecica(AR)- prelucrarea artistică a nuielelor şi a lemnului;
42. Sat Târpeşti, com. Petricani(NT)- confecționarea măştilor populare+ muzeu sătesc cu mii de obiecte tradiţionale;
43. Pipirig(NT)- pielărie şi cojocărit şi confecţionarea traistelor populare şi a costumelor;
44. Plopiş(SJ)- realizarea lăzilor de zestre şi prelucrarea artistică a lemnului+ cusături populare;
45. Plosca(TR)- confecţionarea ŞTERGARELOR DE BORANGIC pentru nuntă, a foiţelor de lână şi a macaturilor+ cojocărit;
46. Prejmer(BV)- ceramică populară pictată;
47. Sat Fundu Răcăciuni, com. Răcăciuni(BC)- cojocărit şi broderii pe piele;
48. Răchiţi(BT)- prelucrarea lânii de astrahan în căciuli şi cojoace;
49. Rădăuţi(SV)- ceramică populară smălţuită ornamentală, în case atelier tradiţionale;
50. Răşinari(SB)- articole de artizanat şi colibe din fân+ ceramică şi cusături populare;
51. Răuceşti(NT)- confecţionarea manuală a covoarelor;
52. Sat Petreasa, com. Remetea(BH)- cioplituri şi sculpturi în lemn;
53. Rieni(BH)- ţesături populare şi cojocărit şi pielărie;
54. Sat Păuşa, com.Românaşi(SJ)- confecţionarea cergilor;
55. Roşia(BH)- pielărie şi cojocârit+ ţesături populare;
56. Rucăr(AG)- confecţionarea obiectelor din lemn şi dulgherit+ ţesături populare;
57. Sadova(SV)- bundiţe, cojoace şi chimire;
58. Sat Vulpăşeşti, com. Sagna(NT )- ceramică populară neagră;
59. Săcel(MM)- ceramică roşie nesmălţuită cu linii negre;
60. Sălişte(SB)- prelucrarea artistică a pieilor şi cojocărit;
61. Sălistea de Sus(MM)- costume populare, cojocărit şi pielărie;
62. Sat Loman, com.Săsciori(AB)- ceramică roşie nesmălţuită, unelte de lemn şi icoane pe sticlă;
63. Săvârşin(AR)- centru de şubărit;
64. Sândominic(HR)- broderii şi cergi;
65. Sat Grabcina, com. Scorţoasa(BZ)- centru de olărit cu ceramică smălţuită şi nesmălţuită;
66. Slătioara(VL)- ceramică populară roşie nesmălţuită;
67. Spanţov(CL)- împletituri din răchită;
68. Stroeşti(VL)- ceramică populară în care domină verdele;
69. Suliţa(BT)- ceramică populară roşie;
70. Şaru Dornei(SV)- cojoace şi bundiţe;
71. Sat Buciumi, com. Şomcuţa Mare(MM)- costume populare şi case cu decoraţiuni murale; sat Horvila -confecţionarea lăzilor de zestre;
72. Ştefăneşti(BT)- ceramică populară neagră;
73. Tansa(IS)- ceramică populară, centru de rotărit şi butnărit şi prelucrarea pietrei;
74. Tătărani(DB)- prelucrarea artistica a lemnului, porţi monumentale din lemn, ţesături populare;
75. Tăuţii -Măgheruş(MM)- ceramică; sat Băiţa- lăzi de zestre;
76. Sat Ştefăneşti, oraşTârgu Cărbuneşti(GJ)- ceramică populară nesmălţuită de culoare roşie;
77. Târgu Lăpuş(MM)- ceramică roşie nesmălţuită şi ţesături populare;
78. Humuleşti(NT)- confecţionarea covoarelor populare;
79. Telciu(BN)- confecţionarea uneltelor tradiţionale din lemn, cioplituri în lemn şi costume populare;
80. Ulma(SV)- confecţionarea COARNELOR PENTRU PRAF DE PUŞCĂ, cu diferite ornamentaţii;
81. Ulmeni(CL)- împletituri de papură şi centru de rotărit;
82. Vadu Crişului(BH)- ceramică albă nesmălţuită;
83. Vaideeni(VL)- confecţionarea fluierelor şi instalaţii tradiţionale: darac, moara de apă, joagăr şi piuă+ scoarţe olteneşti frumoase, asa cum ne spune VertAnge de la pintravel.ro;
84. Vama(SV)- ceramică, cu renumitele BLIDE ALBE+ muzeul etnografic al ceramicii;
85. Sat Vărzarii de Sus, oraş Vaşcău(BH)- prelucrarea artistică a fierului şi lemnului;
86. Vărşag(HR)- confecţionarea fluierelor şi a TOIAGELOR CIOBĂNEŞTI + titere;
87. Sat Dumbrava, com. Vătava(MS)- confecţionarea cojoacelor şi a şerparelor;
88. Sat Hârtoape, com. Vânători(IS)- confecţionarea cojoacelor şi a cheptarelor;
89. Sat Muncelu Mare, com.Veţel(HD)-instrumente populare CIMPOAIE, prelucrarea artistică a lemnului şi ţesături şi costume populare;
90. Vidra(AB)- confecţionarea celebrelor TULNICE, centru de rotărit şi dogărit;
91. Sat Ireşti, com. Vidra(VN)- ceramică neagră nelustruită şi ceramică roşie smălţuită;
92. Vişeu de Jos(MM)- cojocărit şi realizarea broderiilor pe piele+ cusături şi ţesături populare;
93. Vlădeşti(VL)- ceramică populară cu motive traditionale ca melcul, brăduţul şi valul;
94. Voineşti(IS)- centru de rotărit; sat Schitu Stavnic -ceramică neagră şi roşie smălţuită;
95. Zagon(CV)- ţesături populare tradţtional secuieşti + prelucrarea artistică a lemnului;
96. Zagra( BN)- confecţionarea cergilor şi postavurilor+ mori de apă.
97. Feldru(BN)- confecţionarea buciumelor;
98. Strâmtura(MM)- confecţionarea trâmbiţelor;
99. Vânători Neamţ(NT)- confecţionarea fluierelor şi a cavalelor;
100. Nistoreşti(VN)- confecţionarea cobzelor şi a fluierelor;
101. Mânăstirea Caşin(BC)- glugi mocăneşti şi costume populare cu motive dacice;
102. Salva(BN)- bundiţe şi pălării cu evantai din pene de păun;
103. Târlişua(BN)- pălării tipice zonei etnografice a Năsăudului;
104. Săpânţa(MM)- confecţionarea cergilor;
105. Corund(HR)- renumita ceramică neagră;
106. Deda(MS)- confecţionarea costumelor populare şi a ştergarelor;

Citește și despre:
Sărbătorile tradiționale din România
Cele zece minuni medievale din România
Cele 139 muzee etnografice din România rurală

Cătunul Casa de Piatră- cuibul moţilor

Un drum desfundat, cu pietre albe de calcar răsfirate pe marginea lui, ne conduce spre cea mai înaltă aşezare permanentă din ţara noastră (1300-1400 m), spre crângul sau cătunul Casa de Piatră, din inima Munţilor Apuseni. 

Lăsăm în urmă izbucul cu poveste tristă al Tăuzului şi urcăm spre înălţimile calcaroase ale Bihorului. După ce ne strecurăm printre cheişoarele Gârdei Seci, ne întâlnim cu pârâul Spurcat şi cu cel al Vulturului şi în cele din urmă (cu)prindem cu privirea câteva căsuţe, străjuite de albul stâncilor care dau numele crângului, acolo unde moţii şi-au găsit culcuş.

Casele izolate, legate prin poteci, sunt rispite pe tăpşanul calcaros, printre culturi de picioci sau barabule şi câteva fire de câripă( cânepă), sunt case simple fără garduri şi fără curte. Aici,  şoproanele caselor sunt așezate faţă în faţă, semn că două familii de moţi şi-au legat destinele, aici în creierul munţilor, ca să răzbată mai uşor iernile cele aprige.

Trecem la pas, prin cătun şi dăm bineţe bărbatului ieşit pe prispă să-şi pregătească coasa, ocolim grajdul şi livada cu meri semipădureţi, iar lucrurile se întâmplă natural, chiar dacă mai aveam puţin şi intram în casa omului.

Ne facem drum pe lângă grajdurile ce au peste şindrila putrezită, un strat gros de muşchi de pădure crescut acolo, bun izolator termic pentru animale. Din loc în loc, trei fire de iarbă iţite ca niște antene bătute de briza de dimineaţă în urcuşul ei neastâmpărat catre vârfuri, rup monotonia acoperișului rustic.

În mijlocul aşezării se mai află, încă, vechea bisericuţă cu acoperişul găurit de trecerea timpului, abandonată lângă noua biserică, mică şi ea şi care ocroteşte cele 22 de familii aciuate în poiana mărginită de molizi falnici, şi de stâncile Culmii Crestăturii.

Cineva de la Muzeul Satului, a dorit odată să ia bisericuţa veche de secol XIX şi să o ducă la muzeu, dar proiectul s-a împotmolit, iar acum este prea târziu să mai salvezi ceva din tradiţia creştinească a locurilor.

Hărnicia şi curajul moţilor care au ,,lăzuit"(defrişat) pădurea, munca grea la coasă prin poienile răspândite pe abrupturile carstice, puţinele animale pe care le au, iernile foarte lungi îndurate sau izolarea, nu i-au descurajat câtuşi de puţin. Sunt elementele care i-au întărit, de aceea sunt sfătoşi şi ospitalieri, precum bătrânul de la prima casă de la drum, care nu mai conteneşte cu întrebările şi cu rememorarea întâmplărilor de pe munte.

O nedeie din mijlocul verii, ce are loc cu o săptămână înaintea Târgului de fete ( duminica dinspre 20 iulie) de pe Muntele Găina, înveseleşte şi transformă locul. Pentru ţopii şi băeşii munteni de pe valea Arieşului, viaţa se desfăşoară de la o nedeie la alta, ca o unitate de măsură a timpului din afara timpului, nici măcar Crăciunul şi Paştele nu sunt atât de aşteptate.

În sunet de tulnic, moţii gătiţi de sărbătoare din Gârda, de pe platourile Scărişoarei cea cu gheţar sau chiar din Albac, aşteaptă întâlnirea cu muntele şi tradiţiile, acolo sus, unde muntele pare că atinge cerul.