O vizită la herghelia Sâmbăta de Jos

Nu am vizitat niciodată o herghelie, dar norocul ne-a surâs în toamna asta când am avut drum spre Sâmbăta de Sus. Din drumul naţional ce leagă Braşovul de Sibiu, faceţi dreapta în comuna Voila, şi intraţi în satul Sâmbăta de Jos, iar în centrul localităţii întâlniţi, tot pe dreapta panoul indicator către hergehlie.



Un ghid îmbrăcat ca un jockeu(era de altfel cel care participa la curse sau demonstraţii cu caii) ne ia banii(9 lei de persoană, dar se fac reduceri pentru grupuri) si ne plimbă printre lipiţanii de diferite tipuri, într-un padoc lung şi aerisit, vechi dar destul de curat.

sala de harnaşamente

Caii nu au nevoie de prezentare, sunt frumoşi şi atât, cel putin pentru necunoscători ca noi, ei reprezintă cele mai nobile animale domesticite de om, dar se pare, după spusele ghidului, nu atit de inteligente pe cât credeam. Caii sunt buni executanţi şi se conduc în mod deosebit după reflexe si condiţionalităţi în timp ce câinii, în viziunea sa, sunt mult mai inteligenţi.

poneiul românesc

Trist este că herghelia abia supravieţuieşte, fiind finanţată de Romsilva în proprietatea căreia se află, deci cu bani de la stat, plus veniturile proprii din vizitare sau din vânzarea de cai. Constatăm că nu este sau nu poate fi o afacere si că un lux din acesta nu-si pot permite decât cei foarte bogaţi care pot întreţine cabalinele.



Caii de prăsilă şi caii de vânzare sunt mai căutaţi, iar poneiul românesc este un dulce călut care stă izolat de prietenii săi. Se poate face echitaţie pe mica arenă situată vis a vis de fostul sediu al hergheliei, acum o imensă ruină. Este de fapt un castel în stil baroc din secolul al XVIII lea(1770), construit de baronul transilvănean Brukenthal şi care avea în interior o frescă ce înfăţisa o partidă de vânatoare din Munţii Făgăraş.

castelul în ruină

Programul de vizitare și informaţii utile, găsiţi pe un blog interesant- http://lipizzaner-hf.blogspot.com

Săritoarea Bohodeiului - regina cascadelor din Apuseni

Într-un ghid prăfuit de prin anii '60, despre traseele prin Apuseni, am citit că există această cascadă sau ,,săritoare" cum îi spun localnicii, şi este singura menţiune despre această minune naturală pe care am întâlnit-o!



Săritoarea Bohodeiului se află în Muntii Bihor, pe versantul vestic, pe valea pârâului Aleu, şi are nu mai puţin de 80 de metri!!! cădere, într-o zona sălbatică şi neumblată decât de montaniarzii cu experienţă. Pragul cristalin peste care sare acest mic pârâu este spectaculos şi este ascuns privirii călătorului de un pinten montan destul de greu accesibil.




NICI UN INDICATOR, nu te îndrumă către acest miracol acvatic, deşi în zonă există un interes uriaş pentru promovare.
Ajungeţi aici trecând de comuna Pietroasa, care se afla la stânga drumului ce vă duce către vestita peşteră a Urşilor, după care la vreo doi kilometri pe drumul(ce se modernizează!) ce va ajunge în inima platourilor carstice ale Padişului din zona centrală a Apusenilor(mai precis spre Cetăţile Ponorului şi Rădesei), faceţi stânga pe un drumeag străjuit de un indicator pe care scrie:,,Tabăra Speranţa".
După un drum plin de hărtoape, întâlniţi tabăra mai sus menţionată, după care prin pădure, pe malul pârâului Aleu(afluent al Crişului Pietros), mergeţi până ce maşina dvs nu mai poate înainta, apoi pe jos urmând marcajul.



Surpriza vine abia după o jumătate de oră de mers, când întâlniţi primele indicatoare montane care vă spun că aveţi o oră şi jumătate de mers, dar săgeata indică o râpă cu o înclinare de cel puţin 50 de grade, care trebuie urcată apoi prin pădure(imaginaţi-vă că eram cu cel mic de 6 ani şi ne-am descurcat cu el şi la dus şi la coborâre, care este mai grea decât urcarea!) şi în cele din urmă, escaladaţi un pinten montan calcaros.
Aici, oboseala şi drumul nu mai contează, este drept că nici genunchii nu vă mai ascultă dar ochii şi urechile vă sunt mângâiate de privelişte şi de curgerea vijelioasă a apei.

Joseni- un pol al frigului

Joseniul este o localitate situată în imediata apropiere a oraşului Gheorgheni din judeţul Harghita şi auzim despre ea ori de câte ori temperaturile din estul Transilvaniei, se apropie de minimele siberiene.Temperaturile mici din această parte a țării au explicații și în nopțile polare acestea se transmit de la un pol la altul al frigului ca informația prin fibra optica.
Ceilalţi poli ai frigului din ţară sunt: Topliţa (judetul Harghita), Miercurea Ciuc (reşedinţa judeţului Harghita), Întorsura Buzăului(județul Covasna) şi Bod (judeţul Braşov), care se ,,mândreşte" şi cu minima absolută din România de -38,5 grade.

FENOMENUL

De ce se întâmplă totusi, ca cele mai scăzute temperaturi să se producă pe fundul depresiunilor şi nu pe vârful munţilor?
În perioadele geroase, aerul rece polar ce ajunge în zona montană din estul Transilvaniei( Carpaţii Moldo-Transilvani, grupă a Carpaţilor Orientali), fiind mai dens şi mai greu, coboară în baza depresiunilor şi stagnează acolo timp îndelungat formând ceea ce meteorologii numesc,,lacuri de frig".
Astfel se produce o inversiune de temperatură, aerul ceva mai cald-dacă se poate spune aşa- rămâne pe versanţii munţilor din jur, iar cel rece sub el.
Oricum, dacă mergeţi în toate depresiunile mai mari sau mai mici din Carpaţii Orientali (Giurgeu/Gheorgheni, Ciuc, Braşov, Vatra Dornei,etc.) veţi vedea că baza depresiunii este ,,tapetată" cu molizi, arbori care în mod normal nu au ce căuta la altitudini de 500-600 de metri, ci mult mai sus la peste 1200 de metri.
În acest caz, avem de a face cu o inversiune de vegetaţie, fagul întâlnindu-se mai sus iar molizii sau coniferele mai jos.

Borsecul şi pârtiile Doamnei Udrea

Borsecul îmi seamănă cu o femeie trecută bine de prima tinereţe, care încearcă din răsputeri să se-mai-păstreze proaspată, cu ajutorul unor mici operaţii estetice. Ridurile şi cutele pielii sunt vilele vechi cumpărate pe te miri ce şi lăsate în paragină, policlinica veche, hotelurile şi bazele de tratament, care reprezintă urme adânci în pielea bătătorită a Munţilor Giurgeu-Călimani. Există şi motive de bucurie, operaţiile estetice dau roade, veţi vedea.

BUCURIE

Staţiune de renume internaţional, la un moment dat, cu menţiuni despre aerul şi apele minerale încă din antichitate, iar în studii ştiintifice din secolul al XVI lea( italianul Burcella) şi al XVIII lea(medicul austriac Krantz).



Altitudinea de aproximativ 900 de metri, aerul ozonat şi curat, cu temperaturi medii de vară de 14 grade Celsius şi de iarna de -7 grade, dar şi peisajul care îţi taie respiraţia, pădurile de molizi şi de fagi de la poalele muntilor, relictele glaciare ca mesteacanul pitic, se întind cât vezi cu ochii în toate zările, spre Bilbor sau spre Tulgheş.



Ape minerale minunate regăsite şi captate în 11 izvoare (după alte surse sunt 23), între care:Izvorul Străvechi situat lângă peştera cu gheaţă, Izvorul Lazăr sau Izvorul Petofi, cu proprietati terapeuticeşi cu rezultate impresionante în bolile cardiovasculare, anemii, afecţiuni ale tubului digestiv, ale glandelor endocrine, si ale celor ginecologice.
Obiectivele naturale, ca Grota/Peştera de Gheaţă, Peştera Ursilor-în fapt un minicanion săpat în travertin, sau Baia Zânelor sunt locuri demne de vizitat mai ales că sunt situate într-o zonă pitorească de la marginea de nord a staţiunii, dar despre ele voi scrie într-o altă postare.



Am lăsat la urmă ultima şi cea mai mare investiţie din ultimii ani, care se datorează minstrului turismului, şi anume o investiţie în trei pârtii de schi cu toate dotările moderne: tunuri de zăpadă, nocturnă pe pârtia principală, cabana schiorilor, teleschi, părtii de dificultate diferită. Acesta va fi viitorul statiunii, iar începutul este realizat cu banii guvernului. Viitoarea bază de tratament va întregi zestrea turistică a Borsecului şi, poate, îi va reda strălucirea de odinioară.
Important este că de AZI se schiază la Borsec!




TRISTEŢE



Problemele pe care le are staţiunea şi implicit şi orasul ţin de zecile de vile părăsite, de spaţiile comerciale prăbuşite, de aspectul centrului vechi care seamănă cu cel din filmele apocaliptice, unde fantomele trecutului bântuie printre ziduri, iar turiştii sunt bieţi rătăciţi în tranziţia spre economia turistică capitalistă. Am găsit şi lucruri bune, noi vile şi pensiuni, la una din ele ne-am cazat.



Mai e mult până departe, asta ştim, vilele trebuie luate de la proprietari dacă aceştia le lasa în paragina şi să se ocupe ministerul de ele. Parcurile din centru sunt părăsite, fără bănci, doar copacii tâmpi şi stingheri obtureaza lumina chioară a vreunui bec.
Deşi se vrea un semnal de alarmă, filmuletul de la Pro TV a gonit şi puţinii turişti care s-ar fi încumetat să vină până aici. Vezi filmuleţul aici.

Cele mai cunoscute 15 Hanuri din România

Unele dintre au fost renovate cu motive mai mult sau mai puţin tradiţionale sau relocate din diverse motive, altele au dispărut sau şi-au schimbat destinaţia, ori au fost sufocate de noi construcţii, ori au fost lăsate în paragină. Majoritatea au/aveau între 20 şi 60 de locuri de cazare, restaurante cu specific local, regional sau naţional şi foarte puţine îşi mai permit un stand sau două cu articole de artizanat.

1. Hanul lui Manuc- adevarată emblemă a Bucureştiului, disputat mulţi ani de diverşi moştenitori. A necesitat renovări care au depăşit valoarea terenului și a constructiei în sine, dar este bine pentru ce mai rămas din arhitectura urban-medievală a Bucureștiului.
2. Hanul Ancuţei- lângă comuna Tupilaţi, pe drumul dintre Roman și Fălticeni, situat azi lângă un alt han, numit Hanul Răzeşilor, cu un restaurant celebru în vremurile comuniste. Hanul vechi situat alături, care a păstrat denumireaîncearcă prin noi investiții, să se ridice la nivelul așteptărilor clienților și a turiştilor.
3. Hanul Ana Lugojana- între Făget și Lugoj, judeţul Timiș, vestit altădată pentru clătitele delicioase, situat pe E 70.
4. Hanul-Motel Caşa Arcaşului- Târgu Neamţ, situat la poalele dealului pe care se află vestita Cetate a Neamţului (renovată și extrem de atrăgătoare prin fortificațiile sale). Un local drăguţ de trei stele și un motel cu cazare de două stele.
5. Hanul Drăguşeni- situat în localitatea cu acelaşi nume de lângă Fălticeni, judeţul Suceava ce continua tradiţia Hanului Calimahi. Închis sau în conservare, nu știu sigur, de ani buni.
6. Hanul Fântâniţa Haiducului- era situat lângă pădurea ce domină oraşul Avrig din inima Podişului Târnavelor, azi numele este luat de un hotel din Sibiu.
7. Hanul cu Noroc- situat lângă oraşul Alexandria, judeţul Teleorman, într-o frumoasă pădure de stejar.
8. Hanul Morilor- situat lângă oraşul Hârşova, în zona de trecere peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu Oii.
9. Hanul La Două Veveriţe- lângă oraşul Baia Mare, judeţul Maramureş.
10. Hanul Moara Grecilor- situat lângă oraşul Vaslui, în drumul spre Iaşi.
11. Hanul Popasul Romanilor- situat în zona oraşului Zalău, judeţul Sălaj.
12. Hanul Sâmbra Oilor- situat în nord-vestul ţării pe dealul ce domină oraşul Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare.
13. Hanul Tibiscum-situat în oraşul Caransebeş.
14. Hanul Pintea Vitezul- lângă oraşul minier Baia Sprie, la poalele Munţilor Gutîi, judeţul Maramureș.
15. Hanul Bachus- situat în localitatea Popeşti din judeţul Vrancea.

Cheile Întregalde din Munţii Trascăului

Pe drumul desfundat şi uitat de lume, ce leagă Ţara Moţilor, mai precis zona Bucium cu celebrele Detunate, de zona Galdelor din Muntii Trascăului dinspre Alba Iulia, se află aceste interesante si înguste chei.



Nu mi-am propus să ajung la ele, dar drumurile şi scurtăturile gândite de mine m-au adus întâmplător şi aici, însă mi-au stricat câteva bucşe si vreo două cauciucuri. Dar nu-mi pare rău, pentru că sunt 1500 de metri de stânci calcaroase albe-gri, de ziduri de fortăreţe naturale modelate de Sfarmă-Piatră, de îngustări de traseu şi de bolovani uriaşi tăvăliţi în apa pârâului Galda.



Este o zonă magică puţin exploatată şi puţin cunoscută, situată la ieşirea din localitatea cu acelaşi nume. Vreo doi, trei orăşeni mai deştepţi vin aici şi îşi petrec week-end-urile cu cortul, într-o linişte desăvârşită, iîntr-un aer uşor ozonat, la o altitudine incredibil de mică, de doar câteva sute de metri si răcorindu-se vara în apa Gălzii si Găldiţei.



Cele 25 de peşteri mici săpate de apele de şiroire sau de micile pâraie transformate uneori in sohodoale, sunt scobite în pereţii calcaroşi, unde poţi avea surpriza sa întâlneşti cea mai frumoasă floare din ţara noastră, cea numită Floarea Reginei, sau Floarea de Colţ sau pe latineşte Leontopodium alpinum, aici la cea mai joasă altitudine din ţară de 580-600 de metri.
În mod normal, se întâlneşte la peste 1800, însă iată că altitudinea nu este totul, conteaza şi roca şi microclimatul. Rezervaţia ce ocroteşte formele de relief ciudate si Floarea de Colţ are o supraţă de 130 de hectare.

Top zece lacuri din România, după suprafaţă

Principalele zece lacuri din ţara noastră sunt situate în  trepte și forme de relief diferite şi sunt dintr-o varietate de tipuri genetice. Unele sunt mai cunoscute, precum Mamaia sau Izvorul Muntelui-Bicaz, iar altele sunt practic necunoscute, cum sunt Taşaul şi Babadag.
Iată-le: o variantă de pe youtube- Top 10 lacuri România
Complexul lagunar Razim-Sinoe

 

Varianta video: https://youtu.be/q7js8t0kU0Y

1.RAZIM( RAZELM)- o veritabilă mare interioară, un lac de 415 kmp de tip lagună(fost golf al Mării Negre, blocat/barat de un cordon de nisip sau plajă, cu o singură ministrâmtoare prin care comunică cu marea, numita Gura Portiţei.

2.SINO(I)E- o lagună ,,lipită" de fratele mai mare, Razim, cu o suprafaţă de 171 kmp.

3.GOLOVIȚA- o altă lagună componentă a celui mai mare complex lacustru din ţară, numit Complexul lagunar Razim -Sinoe, lac ce are o suprafaţă de 119 kmp.

4.ZMEICA- ultima mare lagună, situată mai spre spre sud, din complexul mai sus amintit, de 54 kmp.


5.Izvorul Muntelui-Bicaz- cea mai mare acumulare de pe râurile interioare. Lac de acumulare sau de baraj artificial, ce s-a format în spatele acestuia pe râul Bistriţa, la poalele Munţilor Ceahlău, cu o suprafață de 33 kmp.


6.Babadag- un lac situat la marginea estică a podişului cu acelaşi nume, din zona central-nordică a Dobrogei, în fapt un liman maritim (lac format prin bararea gurii de vărsare a unui râu cu un ,,baraj" de aluviuni, depus în acest caz de către curenţii marini), alimentat de râul Slava, cu o suprafață de 25 kmp.


7.Tașaul- un liman maritim uriaş, situat la nord de  orașul stațiune Năvodari, cu o suprafaţă de 23 kmp.


8.Oltina- cel mai mare liman fluviatil (lac format prin bararea cu aluviuni aduse de Dunăre a gurii de vărsare a unui râu mic) din ţară, situat tot în Dobrogea, dar pe latura dunăreană a  Județului Constanța, în apropiere de  localitatea Ostrov și de punctul de trecere cu bacul, spre Călăraşi, cu o suprafaţă de 22 kmp.


9. Brateş- un lac de luncă uriaș, situat lângă Dunăre, în nordul oraşului Galați, amenajat pentru piscicultură, cu o suprafata de 22 kmp.


10.Mostiştea- un liman fluviatil ,,construit,, tot de Dunăre, ceva asemănător cu Snagov-ul doar că acela a fost creat de Ialomiţa, situat în sudul judetului Călăraşi, cu o suprafaţă de 20 kmp.


10.Siutghiol/Mamaia- o lagună frumoasă, ca şi cele din nordul litoralului, aflate pe primele locuri. De fapt pe ,,limba" de nisip ce blocheaza intrarea în golf, s-a construit staţiunea Mamaia, aşa se explică de ce este alungită pe direcţia N-S. Este tot pe locul zece, pentru că are aceeaşi suprafaţă ca și Mostiştea, de 20 kmp.