mina Terezia şi lacul în sare
intrarea de la Durgău, din ,,spatele,,orasuluiPeriplul apusean l-am început cu salina Turda, cea despre care auzisem si văzusem, în ultimul timp atâtea. Stiam că este modernizată dar nu mi-am imaginat aşa ceva. In primul rând parcarea, plină de masini din UE, intrarea făcută cu cartela, organizarea şi toaletele!!! -impecabile. Mai greu cu orientarea şi indicatoarele în Turda. Dar ce să-i faci, nimic nu este perfect. Mai ales în România.
galeria Franz IosifPe scurt, mina are o veche istorie, care începe odată cu stăpânirea romana a oraşului Potaissa( vechea denumire a Turzii), trece prin perioada stăpânirii habsburgice si este închisă în 1932, datorita instalatiilor vechi dar si din cauza deschiderii unor noi mine la Ocna Dej şi la Ocna Mureş, dotate cu instalatii moderne de exploatare.
Acesta închidere marchează ,de fapt, începând cu anul 1950 trecerea minei în exploatare turistică si de cură de aerosoli.
Mina amenajata pe care o vedeţi se numeste Rudolf sau Sfântul Nicolae, şi are 40 metri si 13 etaje, un lift modern cu pereţi de sticlă ce îţi oferă o panoramă deosebită, o roată uriaşă în mijloc, o mică scenă de spectacole şi alte distracţii. Iar bărcuţele se află în galeria Terezia, unde se găseşte un lăcuşor suprasaturat de sare, dar si o mică insuliţă de 5 metri înălţime.
Destul de scumpă este intrarea(15 lei) dar merită, la fel ca si distracţiile din interior care costă la rândul lor.
La primul nivel se află un tunel/galerie numit Franz Iosif cu o lungime de 917 metri şi care a fost realizat între 1853 -1870, pentru a facilita transportul sării de la zona de exploatare, direct în oras. Lucru care până atunci se făcea prin ocolirea dealului cu sare( a cutei diapire) pe un drum abrupt. A fost folosit mult timp ca depozit de brânzeturi.
stalagtitele de sare care pot ajunge la 2 metri lungime!
alveolele în sare generate de condens si de apa infiltrată în sare
