Izbucul Tăuz din Apuseni- minune carstică

Un izbuc este un izvor carstic care la prima vedere nu are sau nu aduce nimic spectaculos.
Un izbuc reprezintă ,,gura" de ieşire dintr-o peştera sau galerie carstică inundată a unui râu/pârâu, către suprafaţă. În forma sa cea mai interesantă, un izbuc are caracter intermitent, adică după umplerea cavităţii cu apă, presiunea apei face ca izvorul sa ţâşnească ca un gheizer rece, la intervale regulate.



Acest izvor numit Tăuz sau izbucul de la Moara lui Filea, se află pe valea Gârda Seacă, pe drumul ce duce către cătunul Casa de Piatră şi către Peştera Coiba Mare.
După ieşirea din sat, şi după ce lăsaţi în dreapta drumeagul către Peştera Scărişoara, la vreo doi kilometri te întâlneşti cu acest indicator, chiar lîngă ultima casă, ridicată lângă fosta moară situată pe râu, şi cunoscută în zonă pentru forţa sa de măcinare, datorită şi debitului mare şi constant al apei.



De la aceasta, prin păduricea de pe malul râului, trecând peste două podeţe din buşteni, absolut încântătoare, ajungi lejer în 10 minute la un lăcuşor cu o culoare albastru închis, care ,,răsare" dintre doi pereţi de calcar. Acest lac ascunde câteva aspecte inedite dar şi triste în acelaşi timp.



Primul ar fi că adâncimea sa depăşeşte 100 de metri, si că prin galerii subterane şi sifoane inundate comunică tocmai cu pârâul ce intră în Peştera Coiba Mare şi care parcurge, după unii săteni 7 kilometri pe sub munte, după speologi vreo 4, pentru a iesi pe aici şi a se vărsa mai departe în râul Gârda Seacă.



Al doilea aspect, trist, este că aici în 2002 un speolog polonez şi-a găsit sfârşitul la peste 80 de metri adâncime, prins de curenţii puternici din peştera inundată. Deşi colegii lui s-au luptat cu apa să-l salveze sau să-l scoată de acolo, nu au reuşit. În cele din urmă, cu echipament special prietenii s-au întors din Polonia, împreună cu părintii tânărului, reuşind să-l scoată la suprafaţă în prezenţa poliţiştilor şi procurorilor. Au pus o placă de bronz pe un perete, pentru amintirea sa.

Aici a sarit şi Bear Grylls în ultima parte a aventurii în România(Multumesc, Mihnea!)

Ibida sau Libida- ruine romano-bizantine din Dobrogea

Nu este un obiectiv turistic ci unul arheologic, dar ar putea fi mai mult decât atât. Asta ne imaginam noi, cei patru-cinci bloggeri îndrăgostiţi de Dobrogea şi de călătorii, pentru că autorităţile (cine's ăştia oare?) nu se implică în amenajarea minimală a zonei, chiar dacă începuturi timide există.



Dacă n-am fost în stare să cumpărăm terenurile din jurul Sarmisegetusei romane, unde printre temple şi amfiteatre dai de câte un lan de porumb, de ce ne-ar păsa de Libida asta obscură cu nume de sex shop.



Este cea mai mare cetate romană din Dobrogea, aparută undeva prin secolul al IV lea, ca punct strategic pe drumul dintre Dunăre( Arrubium-ul vechi, Măcinul de azi) şi cetăţile de la mare, situat chiar pe linia de falie dintre Podişul Babadag la nord şi Podişul Casimcei la sud( deşi nu-mi explic de ce xplorio o dă ca fiind la poalele Pricopanului).
Ruinele nu sunt foarte spectaculoase, si nici nu le ghiceşti prezenţa, chiar dacă sunt la 100 de metri de drumul mai sus amintit. Câteva mormane de pietre calcaroase albe, două trei ziduri dezgopate de entuziaştii arheologi(a fost descoperită în 1988 iar săpăturile au început în 2001), îţi limitează orizontul, deşi ştii că a avut 27 de hectare!

Din păcate satul Slava Rusă(comuna Slava Cercheză) este plin de calcarele luate din no man's land-ul de la marginea pădurii; fundaţii, ziduri, porţi, garduri şi coteţe construite cu roca dezgropată de inginerii de la îmbunătăţiri funciare şi dezastre istorice sunt răspândite peste tot.



Fără un panou de informare( foarte bună iniţiativa lui Bobby Voicu), fără un minim de îngrădire, fără bani pentru investigaţii şi săpături arheologice, o cetate ce ar putea rivaliza cu Pompeiul, stă la umbra celei mai frumoase păduri de tei din ţară şi la umbra mânăstirilor de rit vechi din zonă.

Podişul Dobrogei- caracterizare fizico geografică

Poziție geografică: în sud-estul tarii

Limite:N-Lunca Dunării si Delta Dunării;

S- Granița cu Bulgaria;

V- Lunca Dunării( Bălțile Dunării);

E- Complexul lagunar Razim și Platforma continentală a Marii Negre;

Lacul Techirghiol

Aspecte specifice ale reliefului:

Muntii Măcinului și vegetatia de stepă

-culmi joase dispuse sub forma unui evantai în nord;

-altitudinea maximă 467 m M. Măcinului (Vf Greci-Țuțuiatu) și 204 în sud, în Podisul Oltinei;

-relief îmbătrânit cu altitudini mici iar în sud, ușor ondulat si abrupt pe margini;

-alcătuirea geologică complexa: granit în Măcin,calcare în Dealurile Tulcei, șisturi verzi în Podisul Casimcei, calcare și loess în Dobrogea de Sud;

-Relief litoral cu faleze și plaje;

-M-tii. Măcinului s-au ridicat în orogeneza hercinică;

-Pod Casimcei format din şisturi verzi, s-au ridicat în orogeneza baikaliana;

-Podisul Dobrogei de Sud s-a format prin depunere de sedimente.Podișul Babadagului

Subdiviziuni:

- Masivul Dobrogei de Nord cu M-tii Măcinului, Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului;

-Podisul Dobrogei de Sud cu Podisul Medgidiei, Podisul Oltinei, Podisul Negru Voda si Zona litorala;

- Podisul Casimcei sau Podisul Dobrogei Centrale.

Clima: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt: circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest si dinspre nord –est; Marea Neagră;

- temp. medii aanuale - 10° - 11° C şi sub 10° în zonele mai înalte;

- precipitatii medii anuale – 400 – 500 mm/an si sub 400 mm in sud;

- vânturile: Vânturile de Vest; brizele marine, crivăţul;

- nuanţe climatice: de ariditate si pontice;

- etajul de climă : climat de dealuri joase si climat de campie în sud si climat de litoral

Hidrografia: Râuri :Teliţa şi Talţa, Slava, Casimcea

Lacuri: lagune :Razim,Sinoe Siutghiol( Mamaia)

limanuri maritime:Taşaul, Babadag,Tatlageac, Mangalia, Techirghiol;

Vegetatia: zone de vegetatie: zona padurilor si zona stepei si silvostepei

Zona pădurilor: et. stejarului la 200 – 500m

Zona stepei și silvostepei la 200 – 300m

Fauna: veverita, bursucul, lupul, jder, rozatoare, vipere, păsări

Soluri: argilovisoluri si molisoluri( cernoziomuri si soluri bălane dobrogene)

Obiective turistice:
1. Litoralul Românesc cu staţiunile (în ordine de la nord la sud): Năvodari, Mamaia-Constanţa, Eforie Nod, Eforie Sud,Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, Vama Veche-2 Mai;
2. Cetăţile greco-romano-bizantine: Histria, Tomis, Callatis, Enisala, Argamum, Libida, Carsium, Axiopolis, Arrubium, Noviodunum, Aegyssus, Păcuiul lui Soare;
3. Mânăstirile ortodoxe: Peştera Sfantului Andrei, Dervent, Cocoş,  Celik Dere, Dervent, Niculițel;
4. Mânăstirile de rit vechi: Uspenia, Vovidenia;
5. Moscheile: Ali Gazi Paşa din Babadag, Esmahan din Mangalia, Geamiile din Constanţa, Ovidiu, Hârşova, Azzizie din  Isaccea;
6. Canalul Dunăre-Marea Neagră cu sistemele de ecluze de la Cernavoda și Agigea;
7. Muntii hercinici ai Măcinului;
8.Peşterile din sudul Dobrogei și Canaraua Fetii;
9. Limanurile maritime și lagunele de pe litoral: Razim, Sinoe, Zmeica, Golovița, Siutghiol-Mamaia, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia.

Groapa Ruginoasă- rana roşie din inima Munților Apuseni

Undeva, la câţiva kilometri de Arieşeni, chiar la intrarea pe serpentinele din Pasul Vârtop (1160 de metri, care leagă staţiunea Arieşeni de oraşul Nucet din județul Bihor) un indicator de pe dreapta drumului te îndeamnă să vizitezi Groapa Ruginoasă. Doar 800 de metri  de traseu şi 20 de minute de mers alert, te despart pe tine, turist în de ocazie în sandale și maieu, de un fenomen natural interesant şi impresionant.


De ce spun ,,în sandale", pentru că puţine drumuri de munte mi-au prilejuit atâta amărăciune ca acesta, plin de gunoaie menajere, peturi şi pungi de seminţe!
Cum naiba- mă scuzaţi- poţi să urci pe munte, chiar şi pe un traseu accesibil şi, în susur de izvor,  să ,,stuchi" sămânţă, ca berbecuțul la meci.
Asta nu îmi pot explica şi basta!
,,Vina" acestei spectaculoase gropi sau cavităţi naturale, este că se află foarte aproape de drumul cu terorişti de weekend, încălţaţi în sandale, cu maieuri colorate şi poşete duse pe braţ care îşi trec în cont încă o ispravă din seria: ,, Dacă România este o groapă de gunoi, hai să contribuim şi noi".
Halal turism, halal drumeţie!



Ce este Groapa Ruginoasă?

În inima Munţilor Bihorului, relativ aproape de vârful Bihor-Curcubăta de 1849 de metri şi de vârful Piatra Grăitoare, în calcarele şi cuarţitele ce alcătuiesc pătura superficială de roci, apele de şiroire adică din precipitaţii, au erodat o suprafaţă din ce în ce mai mare de teren abrupt, lipsit de vegetaţie, creând ceea ce se numeşte în limbaj geomorfologic RAVENE.
Acestea sunt şanţuri de adâncime medie, care se activează şi se adâncesc după fiecare ploaie, fiind urmate în evoluţie, de râpe adânci numite ogaşe.
Culoarea roşiatică provine de la prezenţa în componenţa rocilor a oxizilor de fier, care odată dizolvaţi au dat nuanţa aceasta ruginie ce se întinde pe un diametru de 600 de metri, în timp ce adâncimea râpei depăşeşte 100 de metri.
Peisajul selenar realizeză un contrast izbitor cu imaşul verde care te însoţeşte până aici, pe micul platou,  care se rupe dintr-odată precum şi cu întinderea de pădure de conifere ce abundă pe marginile zgâriate de natură, ale acestei gropi.
Perspectiva este dublată de imaginea de fundal în care se văd înălţimile Munţilor Bihorului, golaşe la partea superioară cu jnepeni şi păşuni întinse.



Un alt aspect interesant este că prin această cavitate naturală uriaşă a coborât şi celebrul Bear Grylls de la Ultimate Survival, atunci când a fost în România, element ce a dat idei şi altor aventurieri, care încearcă să-şi măsoare forţele de semialpinişti cu versanţii roşiatici ai cavităţii. Găsiţi filmuleţul cu Groapa Ruginoasă-aici

Pietrele Doamnei din Rarău-catedrală gotică naturală

Munţii Rarău nu sunt foarte spectaculoşi dacă ne luăm după înălţime, doar 1651 de metri ( sus pe o tablă, scrie 1649!), altceva îi individualizează între munţii României, şi asta ţine de spectaculosul relief calcaros oferit de celebrele Pietre ale Doamnei.



Despre cum se ajunge în Rarău, am mai scris într-o postare. Noi am ajuns cu maşina până la Motelul Rarău aflat la 1520 de metri altitudine, de unde se ramifică o multitudine de trasee, inclusiv pe şi spre unul din turnurile Pietrelor Doamnei.



Ce sunt Pietrele Doamnei?

Din punct de vedere geologic, acestea fac parte dintr-o klippă triasică de calcar, ce apare sub forma unei cuvete calcaroase peste un fundament de şisturi cristaline. Aceste stânci de forma piramidală, au o altitudine de 1634 de metri, şi sunt de fapt trei turnuri de calcar, mărginite de o centură de grohotişuri( stânci colţuroase desprinse din munte), acoperită de molizi şi jnepeni.



Turnul cel mai înalt are nu mai putin de 75 de metri, şi este indicat pentru escalada alpiniştilor şi nu pentru turiştii de ocazie, care pot cel mult să urce pe cel de-al doilea turn, urmând traseul indicat ce porneşte de la motel.
A fost declarată rezervaţie în 1955.



Alte atracţii

Frumuseţea acestor munţi nu începe şi nu se termină cu aceste ,,pietre", ele reprezintă doar cireaşa de pe tortul geomorfologic, al munţilor asociaţi cu descălecatul lui Dragoş Vodă.
Turnurile ca de catedrală gotică sunt completate fericit de nişte stânci ciudate aflate spre zona Pojorâtei, şi numite ,,Pop(ch)ii Rarăului,, asemenea unei turme de oi păstorită de bătrânul Rarău.



Undeva la 10 minute de motel se afla vestita Piatră a Şoimului, un punct de belvedere superb către Codrii seculari ai Slătioareişi despre care voi scrie altădată.
Se mai pot enumera Piatra Buhei şi Piatra Zimbrului, ultima situată chiar lângă Pietre, sau stâncile Adam şi Eva, sau Cheile Moara Dracului, Munceii Rarăului sau Vârful Todirescu. De asemenea exista si o peşteră numită Peştera cu lilieci, care este însă inaccesibilă pentru turişti, din cauza instabilităţii blocurilor de calcar.



Iată ce scria Geo Bogza despre Rarău:

,, ... cănd veţi coti spre apus, către ţinuturile păduroase ce se ridică în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veţi afunda într-o lume de legendă şi de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acesta se va ridica tot mai sus iar numele lui îl veţi auzi tot mai des... Soarele răsare sau apune pe Rarău, norii se adună sau se împrăştie pe Rarău, Moldova şi Bistriţa curg de o parte şi de cealaltă a Rarăului, turmele urcă sau coboară de pe Rarău."

Giumalăul văzut dinspre Piatra Şoimului

Dealul cu Melci din Apuseni- unicat paleontologic

Rezervaţia paleontologică(ocroteşte fosile de scoici, melci, etc. -din diferite perioade geologice) ,,Dealul cu Melci", este situată în comuna Avram Iancu, din Munţii Apuseni, aproximativ vis a vis de Cascada Pişoaia.



Nu trebuie căutat mult, pentru că dealul se termină chiar în stradă, iar stâncile găurite ce o mărginesc nu stârnesc curiozitatea nimănui, mai ales că panoul este undeva la câţiva metri ascuns în spatele unui refugiu de autobuz. Din păcate mulţi ,,terorişti de mediu,, au luat acasă mici fragmente de rocă cu fosile încorporate, pentru a le aşeza într-un loc cu mult praf din balcon sau de aiurea.



Fosilele de gasteropode au o vârstă impresionantă, de circa 70 de milioane de ani, din Cretacic (perioadă geologică din Mezozoic, situată după Jurasic, în timpul dinozaurilor) când în această zonă se află un recif şi probabil un atol coraligen, în condiţii de climă tropicală.



Din cele 35 de specii de moluşte ce se întâlnesc în acest loc, cea mai mai mare şi reprezentativă este Acteonella gigantea.
Aceste moluşte au rămas captive în strate geologice unde alternează conglomeratele(pietrişuri cimentate) cu gresiile(nisipuri cimentate) şi cu marnele(argile calcaroase).

Mânăstirea de maici de rit vechi Vovidenia- unică în lume!

Situată în acelasi sat, Slava Rusă(com. Slava Cercheză) ca şi mai vestita mânăstire Uspenia, singura mânăstire de călugări de rit vechi din lume, acest micuţ aşezământ de măicuţe te întâmpină la marginea unui drum prăfuit de la marginea satului, cu o inscripţie pe care scrie... ,, Vedeniea"! Ştiu că şi aceasta este singura de acest fel din lume!



Înteleg că acest lucru înseamnă în limba rusă, cea pe care o folosesc etnici din zonă în viaţa de zi cu zi şi în biserică ,, Intrarea în biserică a Maicii Domnului" , aşa cum Uspenia, înseamnă ,,Adormirea Maicii Domnului", acestea fiind şi hramurile celor două mânăstiri.



Detalii despre staroveri, adică această minoritate etnico-religioasa rusă am dat în postarea despre Uspenia, aşa ca nu mai insist decât asupra imaginii pe care mi-a oferit-o mânăstirea, cu măicuţe bătrâne, bătrâne, de care au grijă câteva mai în putere.



Sărăcăcioasă dar mândră între dealurile Dobrogei şi între mânăstirile ortodoxe ale lumii, şi măicuţele şi chiliile şi chiar biserica din secolul al XVII lea, răspândesc un aer de demnitate umilă, ce te întâmpină şi te urmăreşte pe toate aleile mânăstirii.



Din păcate n-am putut vizita interiorul bisericii, pentru că măicuţele erau la muncă, aşa că am am intrat nestingheriţi dar stingheri în incinta mânăstirii, fiind oricum nişte apariţii ciudate venite din lumea zgomotelor ce se aud peste case, de la maşinile ce gonesc nebune către mare.

Later edit(dec. 2010) :Am citit de curând ca mai există un schit de maici în satul Manolea, comuna Forăști, județul Suceava. Dar tot singura mănăstire de acest fel rămâne.