Nu este un obiectiv turistic ci unul arheologic, dar ar putea fi mai mult decât atât. Asta ne imaginam noi, cei patru-cinci bloggeri îndrăgostiţi de Dobrogea şi de călătorii, pentru că autorităţile (cine's ăştia oare?) nu se implică în amenajarea minimală a zonei, chiar dacă începuturi timide există.
Dacă n-am fost în stare să cumpărăm terenurile din jurul Sarmisegetusei romane, unde printre temple şi amfiteatre dai de câte un lan de porumb, de ce ne-ar păsa de Libida asta obscură cu nume de sex shop.
Este cea mai mare cetate romană din Dobrogea, aparută undeva prin secolul al IV lea, ca punct strategic pe drumul dintre Dunăre( Arrubium-ul vechi, Măcinul de azi) şi cetăţile de la mare, situat chiar pe linia de falie dintre Podişul Babadag la nord şi Podişul Casimcei la sud( deşi nu-mi explic de ce xplorio o dă ca fiind la poalele Pricopanului).
Ruinele nu sunt foarte spectaculoase, si nici nu le ghiceşti prezenţa, chiar dacă sunt la 100 de metri de drumul mai sus amintit. Câteva mormane de pietre calcaroase albe, două trei ziduri dezgopate de entuziaştii arheologi(a fost descoperită în 1988 iar săpăturile au început în 2001), îţi limitează orizontul, deşi ştii că a avut 27 de hectare!
Din păcate satul Slava Rusă(comuna Slava Cercheză) este plin de calcarele luate din no man's land-ul de la marginea pădurii; fundaţii, ziduri, porţi, garduri şi coteţe construite cu roca dezgropată de inginerii de la îmbunătăţiri funciare şi dezastre istorice sunt răspândite peste tot.
Fără un panou de informare( foarte bună iniţiativa lui Bobby Voicu), fără un minim de îngrădire, fără bani pentru investigaţii şi săpături arheologice, o cetate ce ar putea rivaliza cu Pompeiul, stă la umbra celei mai frumoase păduri de tei din ţară şi la umbra mânăstirilor de rit vechi din zonă.