Stânca si băţul

Am surprins, dacă se poate spune aşa, aceasta imagine în Rarău, unde un turist glumeţ a pus sub o enormă surplombă această creangă de brad.

Târgul de Floci, destinul trist al unui strălucitor oraş

Eram student când am auzit prima dată de Târgul, Oraşul sau Cetatea de Floci. Bineînteles că am râs, cine nu ar face asta?

În subculturile noastre de cartier flocii sunt o chestie intimă, deşi conform DEX-ului aceştia înseamnă: smoc mic de lână sau matase sau fir de păr încreţit!?

Ştiam că este aşezat la marginea Câmpiei Bărăganului, lângă locul de confluenţă al Ialomiţei cu Dunărea, însă nu trecusem pe acolo niciodată ziua, doar noaptea, spre mare.

Explicaţia este simplă. Pe hărţile vremurilor apărea localitatea Linucastrum Flocx, sau dacă vreţi Cetatea Lânii, care se leagă de definiţia din DEX dar şi de fenomenul transhumanţei. 

Zona unde se varsă Ialomiţa este la capătul a ceea ce numim Balta Ialomiţei, în fapt un ostrov imens prins între două braţe, din care cel mai circulat este Borcea. Aici, aluviunile formau VADURI, adică locuri de trecere prin apa fluviului ocolite de vapoare, dar iubite și în același timp utilizate de ciobanii ardeleni care reuşeau, astfel, să treacă în Dobrogea turmele lor.

Ei, ştiţi cum se numeşte zona acesta unde plătiţi pe pod ca să ajungeţi la mare? -Giurgeni-Vadu Oii. Acum aveţi tabloul complet al apariţiei în 1431, sub domnia lui Dan al II-lea, a unui oraş cu peste 20 000 de locuitori.

O cetate medievală cu biserici situate pe grinduri, cu case de piatră şi cu beciuri, cu negustori levantini şi lioveni, care mişunau pe acolo în căutarea unei târguieli.

Ori,  după cum spune legenda, cu un întreg oraş subteran care avea rolul de a ascunde aurul râvnit de otomani şi de tătari, fapt pentru care aici era o garnizoană de 1500 de militari pe timpul lui Matei Basarab.

Şi mai ales, aici se vindea LÂNĂ adică FLOCI!

Un alt aspect important  și interesant este legat de locul naşterii domnitorului Mihai Viteazul. Într-un oraş aşa mare, o femeie de neam, frumoasă şi strălucitoare, îi cade cu tronc domnitorului Pătraşcu, rezultatul, cel mai mare şi mai bogat oraş al Ţării Româneşti va da unul dintre marii conducători de oşti din Țara Românească. 

Piua Petrii a fost un sătuc de pe digul Ialomiţei, ultima aşezare care amintea de Târgul de Floci, dispărut din cauza inundaţiilor într-o noapte, aşa cum pare să fi dispărut şi fratele mai mare, uriaşul târg, deşi oficial războaiele ruso-turce de pe la 1770 au măturat zona şi deci şi oraşul cu flocii săi şi cu aurul lui, undeva, în lada de nestemate a istoriei.

România prin ochii mei!

După un an de călătorii şi multe poze, am făcut o selecţie care îmi dă certitudinea că există locuri neumblate şi nemaipomenite pe care poate că nu le vedem cu ochiul care trebuie. Participarea la un concurs, pe care evident nu l-am câştigat( deşi în iarna am câştigat un week-end dar cu alte poze) a făcut posibilă această alăturare de cadre din ţărişoara noastră scumpă.
Enjoy!

Baciul Vetălău, Fefeleaga şi Munţii Metaliferi

placuţa de identificare a casuţei plus marcajul turistic ce duce la Detunate

moara Fefelegii, de care este foarte mândru


Urcăm pieptiş prin cimitirul din Bucium Şasa(la câţiva kilometri de Abrud spre Alba Iulia) şi ne gândim că ploaia şi ceaţa ne vor strica planurile de a admira, poate cele mai frumoase monumente geologice din ţară şi anume, Detunatele.

Mergând, rememorez cu soţia întâmplările de acum zece ani când am urcat cu copii, din tabăra de la Poiana Vadului, spre aceste stânci ciudate şi, după mai puţin de o oră ne oprim la popasul de sub munte unde am adastat cu copii la un suc si o bere.

Citim cu surprindere ,, Popas Fefeleaga- Popas Particular"(!?), în timp ce micuţul meu Iani, se sperie groaznic de doi câini dezlegaţi. Cineva iese din casă şi strigă la cei doi paznici zgomotoşi: Băsescu!!!, Boc!!!- Marş!!!

Iese râzând şi plin de politeţuri montane Baciul Vetălău, care nu este altul decât strănepotul Fefelegii- cea atât de miloasă şi de muncitoare, şi care a trăit în căsuţele astea de pe munte timp de opt ani- spunându-ne că cei doi sunt numiţi după asemanarea cu politicienii( Băsescu este mare şi fioros si se ia la trântă cu lupii, Boc este mic si drăcos şi pe deasupra ne-a mai şi condus pe traseu până la stânci).

Fost miner în Valea Jiului, părăsit de soţie si cu o fată de crescut, baciul ştie să râdă de necaz, ştie să-si facă reclamă- imaginaţi-vă ca organizează un festival al Buciumanilor, care a ajuns la a şasea ediţie!- şi ştie să fie o gazdă bună, laudându-se că are curent şi internet pe vârf de munte plus că la cazare nu ia nici un ban, doar că trebuie să plăteşti curentul consumat şi mâncarea.

Nu strică o privire pe siteul său sau un telefon-0741781979- pentru rezervare!?( nu are decât o cameră sau două iar dacă este vară te cazează la CINCI PAIE , adică în... grajdul cu fân).

Păltiniş- cea mai înaltă staţiune din ţară

perpectiva asupra Muntilor Cândrelului, de 2244 metri


vilele de la intrarea în staţiune


zona telescaunului unde se urcă spre vârful Onceşti, ce are altitudine maximă de 1717 metri, dar telescaunul urcă până la pe la  1640

După ce ieşi din Răşinarii lui Goga si Cioran, urmând linia de tramvai!, te înscrii pe un drum plin de vile si pensiuni care mai de care, până când începe urcuşul pe versanţii Munţilor Cibinului(subunitatea mai joasă a Cândrelului).
Maşina negociază curbele cu greu, pe marginile de asfalt mărunţit si neîntreţinut şi jilav, de, ce să-i faci pădurea și umezeala îşi iau tainul.



Pantele sunt din ce în ce mai abrupte, doar trebuie să ajungem pe platoul cristalin al Munţilor Cândrelului, undeva la 1400 de metri într-o microdepresiune de altitudine, de unde încep traseele către Iezerele Cândrelului, vestitele lacuri glaciare sau către lacul Vidra din îndepărtatul Parâng, ori către salba de lacuri de acumulare de pe Cibin si Sadu.
Altitudinea la care veti găsi staţiunea(pe net) variaza între 1440 şi 1450m, iar decorul arhitectonic este sărăcăcios, cu câteva monumente din secolul al XIX lea, întemeiate de Societatea Carpatină Transilvană, din care mai pot fi enumerate(si descoperite, dacă puteţi, printre viluţe si pensiuni) Casa Turiştilor sau Casa Medievală.

Dar cel mai important aspect pentru cei ce caută acestă staţiune, în afara celor ce merg la ski) este legat de extraordinarul aer ozonat si plin de aerosoli iodaţi ce trateaza asteniile, boala Basedow, afecţiunile de plămâni sau surmenajul.
Aici se înregistrează un număr mare de zile senine, la care nu te-ai aştepta într-o zonă de munte, datorită situării ,,deasupra norilor", ceea ce face ca verile să fie răcoroase dar plăcute în lipsa precipitaţiilor care se înregistrează mai jos.
Îmi pare rău că am aflat mai târziu că undeva lângă schitul Păltiniş se afla mormântul marelui filozof Constantin Noica. Când vom mai avea ocazia să străbatem cei 34 de kilometri din Sibiu până la Păltiniş, o vom face cu siguranţă.

Cu cortul la Chiril, lângă Rarău

tepuşe cu cârnaţi!

greu cu focul, greu cu vântul


perpectiva asupra Pietrelor...

O excursie scurtă de o zi la Chiril, în drum spre Gura Haitii, ne-a amintit de traiul la cort, de data asta în trei și nu în doi ca pe vremuri.
Valea Bistriţei oferă peisaje şi sate încântătoare ca acest sătuc Chiril, din comuna Crucea, unde am ales să campăm, în mica noastră drumeţie auto pedestră pe şi spre Rarău.
Undeva la intrarea în sat de pe drumul naţional, faceti dreapta cum mergeți spre Vatra Dornei si după 1500 de metri daţi de un imaş din lunca pârâului, chiar lângă o casa cocoţata pe deal( se vede și în poza iar doamna de acolo ne-a adus lapte cald muls, pentru cel mic!).
La instalare am avut ceva probleme cu vântul nemilos, un fel de briză de munte ce cobora vijelios de pe pantele Rarăului si zădărnicea acţiunile noastre, precum fixarea cortului sau aprinderea focului!
De acolo, urmați drumul cu mașina sau pe jos până la schitul Rarău sau până la Pietrele Doamnei. Despre acestea în viitoarele postări.

Lacul Bicaz- vaporaş, kitch, gunoaie şi distracţie!

constructii plutitoare particulare şi de închiriat, care se întind încet către baza barajului.


pont: copii plătesc 5 lei iar adulţii 10 lei pentru o călătorie de 45-60 de minute, până la staţiunea de cercetări de la Potoci.

La lacul Bicaz-Izvorul Muntelui ajunge multă lume, ori pentru un grătar(cu zgomot mult si multe manele) dacă este din zona Neamţului ori în tranzit spre sau dinspre Vatra Dornei şi Durău.

Ultimele impresii sunt şi pozitive dar mai ales negative.



Pozitiv:

1.Modernizarea bazei de plecare a vaporaşelor, a hotelului plutitor, a drumeagului ce face drepta din şoseaua naţională, si a unor căbănuţe pentru turişti sau chiar pentru tabere de copii;
2.Ceva mai multă curatenie(îngrijitori cu mătura pe drum si în parcare!), şi un motel-Cristina cu căsuţe si restaurant sus şi o terasă frumusică jos;




Negativ:

1.Construcţia mamut, urâtă şi kitch-oasă care strică tot farmecul si pitorescul zonei(nu cumva tipul acesta de clădire vă este cunoscută?, nu cumva tot ce este obiectiv turistic este sufocat de asemenea mastodonti din beton?)
Plus numeroase debarcadere particulare ce încep să populeze malurile lacului atât pe dreapta( zona Izvorul Muntelui, cu un camping urias si cu un drum forestier oribil) dar şi pe stânga( zona din poze)


2.Mizeria care pluteste pe lac este inimaginabilă, si uite aşa transformăm cel mai mare lac de acumulare din România (de pe râurile interioare) într-o baltă mizerabilă unde ajung gunoaie de la Vatra Dornei şi din amonte de aceasta.
Ştiaţi ca în multe comune există proiecte de ecologizare, cu achiziţionare de pubele care sunt date ţăranilor şi al căror conţinut ajunge pâna la urmă tot în Bistriţa.Tipic românesc!!!!