O excursie frumoasă!

La Bezid
La Biertan
La Motel Corsa, pe terasa transformată în discotecă

La Salina Praid
  Cheile Bicazului

O excursie pe timpuri de criză este o performanţă în sine, mai ales că am dorit ca elevii să se bucure de condiţii foarte bune. Am ales o pensiune-motel de trei stele, la doi kilometri de Sighişoara, cu dotări excelente( voi reveni cu o postare despre Motel Corsa).

Un stres plăcut începe să le dea ocol copiilor din a V a E, pe măsură ce data plecării se apropie.
Părinţii se plâng că puştii aflaţi în pragul pubertăţii, încep să piardă din ce în ce mai mult timp gândindu-se şi consumându-se pentru excursie şi că alocă foarte putin timp pentru scoală.
Eu însă îi văd altfel, se concentrează la ore în măsura în care profesorul le ,,distrage" atenţia de la ,,lipeli" şi intrigi.

Bucuria plecării într-o excursie nu este egalată de nimic. Cu atât mai mult cu cât unora dintre ei nu le mai place în mod deosebit să meargă cu părinţii, iar în plus, aici sunt cu colegii, iar libertatea, ah da ... libertatea de a te distra neîngrădit, supravegheat de un dirig' care are multe pe cap( vreo 35 de personalităţi puternice şi gălăgioase), nu poate fi decât ameţitor de frumoasă.

Constat pe an ce trece, că elevii cu care merg în excursie sau pe care îi insoţesc la diverse evenimente ştiu să se distreze foarte bine, acestia dulci pe care îi ,,diriguiesc" nu fac excepție.
Fiecare băiat( și nu sunt decât 10 din 35!) a invitat la dans câte o fată în aplauzele asistenţei, dar frustrările se accentuează si capătă proporţii de tragedie, atunci când alte 15 fete nu au partener.
Aşa că fii şi diriginte şi consilier pe probleme sentimentalo-hormonale.

Una peste alta sunt copii pe care mi-am dorit întotdeauna sa îi am ca diriginte, îi iubesc pentru inocenţa lor( încă!) si pentru spiritul de echipă pe care îl au dar şi pentru sinceritate.
VĂ PUP. DIRIGU'

Puncte cardinale

Că tot a venit vara de câteva zile.

Bezid- satul scufundat de comunişti, un obiectiv turistic trist

Calc cu grijă prin bălăriile ce invadează malurile pline cu răchită, ocolesc micile bălţi rămase de la ultima ploaie, sar peste sutele de peturi și de resturi menajere aduse de ape la coada lacului. La un moment dat, printre ramuri zăresc o turlă ruinată de biserică, care învinge timpul, apa lacului și intemperiile de mai bine de 20 de ani.

Este turla bisericii catolice din fostul sat Bezid, satul ungurilor harnici, pălărieri din tată în fiu şi cultivatori de trandafiri de stepă.

Refuzul bătrânilor satului de a pleca din vatra strămoșească, după construirea barajului  în anii 1975-1977, lucrare continuată apoi în 1988-1989, a dat naştere unor tragedii umane enorme. Drama oamenilor de aici nu poate fi descrisă decât  urmărind pozele făcute peste ani de turiştii amatori de istorie şi nu de  turiștii de week-end amatori de peşte sau grătare.

Pe pârâul Cuşmed și pe râul Niraj aveau loc numeroase inundaţii ce ameninţau oraşele Târnăveni și Sângeorgiu de Pădure (din care face parte sătucul Bezidu Nou), aşa că autorităţile comuniste iau decizia să realizeze un baraj de pământ și să instaleze o mică hidrocentrală sub el.

Microdepresiunea în care se afla acest sat înfloritor trebuia inundată, iar oamenii strămutaţi la bloc, în Sângeorgiu de Pădure. În 1989, într-o noapte , apa cea mare a venit repede, a umplut satul şi uliţele, a dărâmat casele din chirpici şi a inundat cele două biserici, catolică şi evanghelică.

Când văd azi pozele realizate în excursia cu elevii, am un gol în stomac și sentimentul că vieţi nevinovate de bătrâni au fost jertfite pe un altar improvizat, bântuit de figuri demonice al căror nume se termina inevitabil în ,,escu".

Un obiectiv turistic trist, de care România aceea a nostalgicilor după marile realizări, ar trebui să se ruşineze, iar ruşinea ar trebui spălată de autorități, măcar cu o placă comemorativă.

Doar localnicii și maghiarii din Ungaria( mulți plecați acolo după Revoluție)  mai vin și ţin o slujbă religioasă lângă biserica scufundată, amintindu-şi de drama întâmplată aici.

P.S. Nici un ghid turistic din România nu menţionează existenţa lacului, darămite povestea tristă a apariției lui.

 

biserica evanghelică!




o casă!


scările care nu mai duc nicăieri!


ruinele celor două biserici!

Biserica interzisă femeilor din Muereasca, Vâlcea!

 ( sursa foto-crestinortodox.ro)

Pastila de turism sau ce aş vrea să văd în România
Azi despre:

Comuna Muereasca situată la poalele Munţilor Căpăţânii, în judeţul Vâlcea, este accesibilă dinspre Râmnicu Vâlcea, Călimăneşti sau Băile Olăneşti.
În această comună(cu un nume ciudat şi în deplin contrast cu situaţia), în satul Şuta, se află  mânăstirea Frăsinei, ctitorie a Sfântului Calinic, cu biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită între 1860-1863, care are tipicul Sfântului Munte Athos, adică femeile nu au voie sa intre în biserică, acesta fiind singura biserică din ţară care nu a fost secularizată.

În centrul comunei se afla Piatra de la Stolovan, un punct cu o rezonanţă istorică deosebită pentru localnici, pentru că aici se adunau haiducii din codrii Builei.

Biserica din Ulieş

O biserica reformată din 1798, judeţul Harghita, pe care am fotografiat-o în drum spre biserica UNESCO din Dârjiu.
Aspectul ei părăsit şi trist contrastează cu poza vie ce surprinde linşitea turlei desenată pe fundalul unui cer limpede de decembrie.

Cota 1400 din Sinaia şi telegondola

Hotel Alpin, situat pe ,,buza '' prăpastiei, sau mai bine zis pe o brână sau poliţă ce aparţine uriasului abrupt al Bucegilor. Am aflat târziu ca în zonă, reîncepe activitatea monahală la un schit ce a disparut un timp, numit Sfânta Ana.

Sinaia văzuta din telegondola este ca o mică staţiune din Alpi. Lipsesc lacurile glaciare de la poale, autostrăzile si nemţii!

Intâlnirea cu telecabina care urca până la cota 2000, din centrul orasului, şi nu de la Taverna Sărbului de unde am luat telegondola.


Tehnic vorbind, acesta telegondolă a fost inaugurată în 2007, baza este la 1006 metri altitudine, vârful este la 1416 metri, lungimea este de 1385 metri cu o viteza de deplasare de 6 m/s.Este mai spectaculoasa si mai salbatica decit telescaunul de pe Kalinderu din Busteni.

Târgul de produse realizat de elevii de la Cuza

Cu ajutorul prietenului Mitrut,postez câteva poze de la sfârşitul târgului, când copii si-au gasit linistea si au început sa danseze.
A fost o zi plina de evenimente, o zi în care a triumfat spiritul antreprenorial, bucuria obţinerii primilor bani cinstiţi.
Fără ajutorul scolii în mod deosebit(si mă refer la optionale de educatie antreprenoriala), societatea si părintii au inoculat acest spirit copiilor, pregătindu-i pentru ce va urma, ei trebuie doar bine organizati, în rest îşi fac treaba excelent.
Sunt mândru de toti copii acestei scoli, dar mai mândru sunt de copii de la a V a E care au reuşit performanţa de a vinde produse(hand made, popcorn si ciocolata calda), de a juca o sceneta cu trei reprezentatii, de a inventa un joc cu premii care le-au adus în final aproape 12 milioane de lei!!!!!
Este de necrezut, nu?
Cu banii obtinuti de toti elevii(vreo 2000!?) vom construi un foişor uriaş pentru orele în aer liber. Bravo, copii!