Cota 1400 din Sinaia şi telegondola

Hotel Alpin, situat pe ,,buza '' prăpastiei, sau mai bine zis pe o brână sau poliţă ce aparţine uriasului abrupt al Bucegilor. Am aflat târziu ca în zonă, reîncepe activitatea monahală la un schit ce a disparut un timp, numit Sfânta Ana.

Sinaia văzuta din telegondola este ca o mică staţiune din Alpi. Lipsesc lacurile glaciare de la poale, autostrăzile si nemţii!

Intâlnirea cu telecabina care urca până la cota 2000, din centrul orasului, şi nu de la Taverna Sărbului de unde am luat telegondola.


Tehnic vorbind, acesta telegondolă a fost inaugurată în 2007, baza este la 1006 metri altitudine, vârful este la 1416 metri, lungimea este de 1385 metri cu o viteza de deplasare de 6 m/s.Este mai spectaculoasa si mai salbatica decit telescaunul de pe Kalinderu din Busteni.

Târgul de produse realizat de elevii de la Cuza

Cu ajutorul prietenului Mitrut,postez câteva poze de la sfârşitul târgului, când copii si-au gasit linistea si au început sa danseze.
A fost o zi plina de evenimente, o zi în care a triumfat spiritul antreprenorial, bucuria obţinerii primilor bani cinstiţi.
Fără ajutorul scolii în mod deosebit(si mă refer la optionale de educatie antreprenoriala), societatea si părintii au inoculat acest spirit copiilor, pregătindu-i pentru ce va urma, ei trebuie doar bine organizati, în rest îşi fac treaba excelent.
Sunt mândru de toti copii acestei scoli, dar mai mândru sunt de copii de la a V a E care au reuşit performanţa de a vinde produse(hand made, popcorn si ciocolata calda), de a juca o sceneta cu trei reprezentatii, de a inventa un joc cu premii care le-au adus în final aproape 12 milioane de lei!!!!!
Este de necrezut, nu?
Cu banii obtinuti de toti elevii(vreo 2000!?) vom construi un foişor uriaş pentru orele în aer liber. Bravo, copii!

Podul monumental în formă de ,,S'', unic în ţară din Sângeorz Băi!

Azi despre:

Podul monumental

Staţiune balneoclimaterica din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată la poalele munţilor Rodnei, acesta staţiune de renume în perioada comunistă, nu-şi mai regăseşte calea...turistică, deşi are cu se mândri.
Podul acesta pe care vreau să-l văd are o forma ciudată de ,,S'' ceea ce îl face unicat între podurile din ţara noastră şi se afla în localitatea componentă Cormaia( din păcate nu stiu dacă este pietonal, rutier sau feroviar,pentru că informaţia mea nu este completă).
Ce aş mai vrea să văd sau să vizitez aici: Casa memoriala a lui Liviu Rebreanu din Maieru, depunerile de carbonat de calciu de la Valea Borcutului(vagi asemănări cu Pamukale din Turcia), biserica maramureseană ,,de peste apă".

Câteva precizări despre vulcanul islandez Eyjafjallajökull

Mă supără situaţia acesta cu erupţia vulcanului, din mai multe motive care nu ţin de milioanele de pasageri care stau în aeroporturi ci de precizarile care ar trebui să vină de la specialisti, care culmea, nu mai sunt invitati, si mă refer aici la geologi sau vulcanologi. Plus că au apărut temeri că acesta erupţie face parte dintr-o ecuaţie planetară similara cu subiectul filmului 2012.

Precizări...tehnice

1.Vulcanul Eyjafjallajökull se află în sudul Islandei si are altitudinea de 1666(?) de metri, si este situat la est de capitala Reykjavik;

2.Insula Islanda este cea mai mare insulă vulcanică de pe Glob, fiind situată la capătul nordic al marelui rift atlantic( rift: crăpătura formată de curentii magmatici din manta între două plăci tectonice cu sensuri diferite), rift din care se mai ridica vulcani precum Jan Mayen, Teide din Tenerife/Canare, vulcanii din Azore, Capul Verde si Ascension;

3.Vulcanii islandezi, în număr de 100, din care 30 activi si foarte activi, nu sunt vulcani propriu-zisi, cu caracteristici de con înalt, coş sau crater, ci sunt eruptii longitudinale localizate pe mijlocul insulei pe o directie NE-SV, asta pentru că riftul trece prin mijlocul insulei.

4.Vulcanii de tip islandez se caracterizează prin curgeri de lave bazice în lungul unor crăpături ce pot atinge si 20 de kilometri. Cea mai cunoscută este linia Laky (gresit asociata cu un vulcan) pentru ca în lungul ei sunt 150 de miniconuri cu înăltime de maxim 150 de metri. Un alt vulcan cunoscut este Hekla, iar cea mai devastatoare eruptie de cenusă vulcanica din Islanda s-a produs pe insula Heimaey(in 1973, acoperind cu cenusa orasul Vestmannacjyar), la sud de Eyjafjallajökull, pe aceeasi linie de rift asociată si cu apariţia în anii '60 a insulei Surtsey.





Cenuşa vulcanică

1.Este un material foarte fin, rezultat din arderea particulelor de lavă sau din fărâmiţarea materialului cazut în crater.

2.Una dintre cele mai mari eruptii de cenuşă, numite de specialisti ,,val de praf vulcanic", a avut loc în 1982, în vulcanul El Chicon din Mexic, când cenusa si praful vulcanic au ajuns în stratosfera la 30 de kilometri înaltime, răspânditi de curetii Jet-stream( ce au viteze de sute de kilometri pe ora) în toata emisfera nordica, generând cel mai rece august din toate timpurile din America de Nord, ca si o cumplita iarna între 1982 si 1983.

3.Datorita eruptiei vulcanului Galunggung din Indonezia tot din 1982, unui Boeing 747 al British Airlines, care zbura la 12 000 de metri i s-au oprit motoarele timp de 16 minute, aterizând fortat la Jakarta. Alti vulcani ,,cenuşari" sunt Irazu din Costa Rica, Tambora din Indonezia, Fuego din Guatemala, Katmai din Alaska si Pinatubo din Filipine, cu o eruptie catastrofala în 1991, ce a acoperit luni întregi tot sudestul Asiei.

Concluzii

1.Incălzirea Terrei, ca în filmul 2012 nu este posibila, iar acest lucru ar trebui sa fie ,,anuntat,, de eruptia marilor vulcani din toata lumea.
2. Cutremurele recente au legatura doar partial cu eruptiile vulcanice, cum ar fi zonele din Chile sau din Indonezia, iar cel din China nu are legatura cu vulcanismul, la fel ca si în tara noastra.
3.Eruptii de cenusa vulcanica au mai avut loc si au avut urmari infinit mai catastrofale decât deranjul sutelor de pasageri europeni care si-au amintit pentru o saptamâna că sunt oameni si nu semizei tehnologici.

Fosta staţiune Solca şi durerea unui localnic

Am primit pe mail de la Alexandru, o reactie la câteva postari facute despre Solca si împrejurimile acestui oras bucovinean. Dupa cum veti observa, din cuvintele lui Alexandru razbate o tristete care vine si de la meleagurile copilariei( nu avem toti asa ceva ?) dar si de la gândul legat de ,,ce ar fi putut deveni Solca".


,,Am placerea de a te saluta si de a-ti spune ca e bine ceea ce faci. Daca ar exista mai multi sau ai avea o buna echipa cred ca turismul romanesc ar avea doar de cistigat.... insa ai dreptate, sunt si alti care ar trebui sa faca ceva pentru aceste zone, putine, dar care inca exista, frumoase si pe cale de a fi distruse. Am vazut o fotografie din ce ai publicat si vad ca padurea dispare intr-un mod.... ,uite am regasit doua foto mai clare si placute daca vrei sa le publici. Da cunosc o parte din obiceiuri, am vazut Pietrele Muierilor urmarind un traseu cu indicii care erau evidente, dese si pline de locuri unde apa cristalinacu mici izvoare te astepta sa iti potolesti setea, zone amenajate (perioada lui Ceausescu nu-mi pare rau ca s-a dus, imi lipsesc insa aceste frumuseti si "interesul" pentru natura). Asa cum ziceam era un orasel in care traiau in jur de 20.000 de persoane, unde in fiecare an veneau pentru a se trata cu izvoarele( ape minerale clorurosodice) captate la unu din cele doua "spitale", multi bolnavi, iar in fabrica de bere erau angajati in jur de 1.000 persoane in trei schimburi, iar in 2005 am ajuns sa aud ca tot orasul, de la primar pina la gunoier sau fie 200 in total??( n.m. in jur de 5000) suparat? trist? cine a facut bine si cine nu?.Nu stiu! Sti, cind ajungi si vezi ceea ce vezi, si sti cit a fost de frumos, cind vezi ceea ce a mai ramas... e dureros. Toate pasunile erau pline de animale care ofereau o brinza si un lapte extraordinar, si cind zic ca nu am regasit aceste arome e si pentru faptul ca orasul Solca este locul doi in Europa ca si puritate de atmosfera??? O zic alti, eu l-am simtit. Te salut si sper sa reusim intr-o zi sa bem si o bere impreuna( era foarte buna)."
Alexandru Tehanciuc

Câmpia Română- caracterizare fizico-geograficâ

Pozitia: în sudul țării;

LIMITE: N – Pod. Getic, Subcarpaţii Curburii, Pod. Moldovei

- S – Lunca Dunării;

- E – Lunca Dunării(Sectorul Baltilor)

- V – Lunca Dunării;

CARACTERISTICI: cea mai mare unitate de câmpie din România ;

altitudinea minima în Campia Siretului Inferior (5 – 6 m);

altitudinea maxima Campia Piteştilor 300 m;

s-a format prin sedimentare (nisipuri şi pietrişuri) într-un fost lac, la sfârşitul orogenezei alpine;

înclinată spre S şi E, lucru indicat de direcţia de curgere a râurilor: Oltul şi Jiul la S, Argeşul spre SE, Ialomiţa spre E, Buzău spre NE;

;acoperită de un strat de loess gros de 40 m care scade de la E la V;

crovuri = mici adâncituri de tasare în loess;

- 3 tipuri de câmpii: înalte(piemontane) se află la contactul cu podişurile şi cu Subcarpaţii (Piteştilor, Târgoviştei, Ploieştilor, Râmnicului), joase (de subsidenţă) se află la altitudini mici (C. Titu, C. Buzăului, C.Siretului Inferior), orizontale, netede (tabulare), cu dune şi crovuri (C. Găvanu-Burdea, C.Boianului, Burnasului, C. Vlăsiei);

Trei sectoare:Vestic (C. Olteniei), între Olt şi Dunăre, Central între Olt şi Argeş si Estic, între Argeş şi Prut;

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest;

circulaţia frecventa (geruri) a maselor de aer din NE;

t.m.a. 10° - 11° C şi sub 10° în zonele sudice;

pp.m.a – 500 – 700 mm/an dar şi 400 – 500 mm/an in est;

vânturile: Crivăţul, Vânturile de Vest, Austrul;

HIDROGRAFIA: Dunărea în S, Jiul, Oltul, Vedea, Dâmboviţa afluent al Argeşului, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siret ,Prutul în NE;

LACURILE: în crovuri, partea estică (dulci: Plopu si sărate: Amara, L. Sărat) ,între dune, sectorul vestic, limane fluviale – Snagov, Căldăruşani, Mostiştea, hidroenergetice: Olt, Dunăre (Ostrovu Mare)

VEGETAŢIA: zona stepei în E, zona silvostepei în S şi E; zona de pădure: etajul stejarului fufos (cer şi gârniţă – sectorul central al C. Române), vegetaţie azonală în SV ;

SOLURILE: molisoluri cu cernoziomuri, argiluvisoluri:cu soluri brune şi brun roşcate;

Hotel Riviera din Sinaia, plus şi minus

Situat cam la stradă, cu iz de popas pentru camionagii, cu o priveliste interesantă(din pliant reiese că acesta este un vis, dominat de Crucea de pe Caraiman, care se afla în Buşteni??), acest hotel îţi rezervă totuşi surpize plăcute.



Aflat pe varianta ce ocoleşte Sinaia, în drum spre Bucureşti, îşi merită numele de rivieră sau de ,,margine", pentru că prin spatele lui curge linistită Prahova, dincolo de care se afla casa lui George Enescu şi cartierul Cumpătu. Cazarea se face separat de intrarea în restaurant într-o atmosferă glaciară, holul fiind prea mare ca sa fie încălzit, în schimb în camere este cald si bine, cu conditii de două stele la care se poate adauga chiar si un ,,+". Ce deranjează în faţă este zgomotul permanent făcut de traficul pe care îl stiti, iar în spate o pădurice de arini plus vreo câteva bălării din curte si vreo cincizeci de câini, strică cu totul cheful privitorului.


Mâncarea dă nota deosebită a hotelului, mai ales că este NON STOP, cu feluri traditionale(sarmale delicioase!) cu un vin al casei excelent, cu un mic dejun bunişor (cu variante la alegere) si cu ciorbe proaspete. Chelnerii au acea blazare caracteristică, de genul ,,multumeşte-mi că te bag în seamă", se miscă când mai repede când mai încet, iar unii nu reuşesc să-si steargă rictusul nici atunci când zâmbesc. Aici am observat un lucru interesant si anume ca multi turisti asa zişi de fiţe vin si mănâncă relativ ieftin, iar asta se vede după caii putere ai masinilor lor.
Aşa cum ziceam, plus şi minus.
Să nu-mi ziceţi că sunt două stele si nu trebuie să am pretenţii, pentru că nu m-am plâns de preţuri ci de servicii- şi asta parţial!