Câteva precizări despre vulcanul islandez Eyjafjallajökull

Mă supără situaţia acesta cu erupţia vulcanului, din mai multe motive care nu ţin de milioanele de pasageri care stau în aeroporturi ci de precizarile care ar trebui să vină de la specialisti, care culmea, nu mai sunt invitati, si mă refer aici la geologi sau vulcanologi. Plus că au apărut temeri că acesta erupţie face parte dintr-o ecuaţie planetară similara cu subiectul filmului 2012.

Precizări...tehnice

1.Vulcanul Eyjafjallajökull se află în sudul Islandei si are altitudinea de 1666(?) de metri, si este situat la est de capitala Reykjavik;

2.Insula Islanda este cea mai mare insulă vulcanică de pe Glob, fiind situată la capătul nordic al marelui rift atlantic( rift: crăpătura formată de curentii magmatici din manta între două plăci tectonice cu sensuri diferite), rift din care se mai ridica vulcani precum Jan Mayen, Teide din Tenerife/Canare, vulcanii din Azore, Capul Verde si Ascension;

3.Vulcanii islandezi, în număr de 100, din care 30 activi si foarte activi, nu sunt vulcani propriu-zisi, cu caracteristici de con înalt, coş sau crater, ci sunt eruptii longitudinale localizate pe mijlocul insulei pe o directie NE-SV, asta pentru că riftul trece prin mijlocul insulei.

4.Vulcanii de tip islandez se caracterizează prin curgeri de lave bazice în lungul unor crăpături ce pot atinge si 20 de kilometri. Cea mai cunoscută este linia Laky (gresit asociata cu un vulcan) pentru ca în lungul ei sunt 150 de miniconuri cu înăltime de maxim 150 de metri. Un alt vulcan cunoscut este Hekla, iar cea mai devastatoare eruptie de cenusă vulcanica din Islanda s-a produs pe insula Heimaey(in 1973, acoperind cu cenusa orasul Vestmannacjyar), la sud de Eyjafjallajökull, pe aceeasi linie de rift asociată si cu apariţia în anii '60 a insulei Surtsey.





Cenuşa vulcanică

1.Este un material foarte fin, rezultat din arderea particulelor de lavă sau din fărâmiţarea materialului cazut în crater.

2.Una dintre cele mai mari eruptii de cenuşă, numite de specialisti ,,val de praf vulcanic", a avut loc în 1982, în vulcanul El Chicon din Mexic, când cenusa si praful vulcanic au ajuns în stratosfera la 30 de kilometri înaltime, răspânditi de curetii Jet-stream( ce au viteze de sute de kilometri pe ora) în toata emisfera nordica, generând cel mai rece august din toate timpurile din America de Nord, ca si o cumplita iarna între 1982 si 1983.

3.Datorita eruptiei vulcanului Galunggung din Indonezia tot din 1982, unui Boeing 747 al British Airlines, care zbura la 12 000 de metri i s-au oprit motoarele timp de 16 minute, aterizând fortat la Jakarta. Alti vulcani ,,cenuşari" sunt Irazu din Costa Rica, Tambora din Indonezia, Fuego din Guatemala, Katmai din Alaska si Pinatubo din Filipine, cu o eruptie catastrofala în 1991, ce a acoperit luni întregi tot sudestul Asiei.

Concluzii

1.Incălzirea Terrei, ca în filmul 2012 nu este posibila, iar acest lucru ar trebui sa fie ,,anuntat,, de eruptia marilor vulcani din toata lumea.
2. Cutremurele recente au legatura doar partial cu eruptiile vulcanice, cum ar fi zonele din Chile sau din Indonezia, iar cel din China nu are legatura cu vulcanismul, la fel ca si în tara noastra.
3.Eruptii de cenusa vulcanica au mai avut loc si au avut urmari infinit mai catastrofale decât deranjul sutelor de pasageri europeni care si-au amintit pentru o saptamâna că sunt oameni si nu semizei tehnologici.

Fosta staţiune Solca şi durerea unui localnic

Am primit pe mail de la Alexandru, o reactie la câteva postari facute despre Solca si împrejurimile acestui oras bucovinean. Dupa cum veti observa, din cuvintele lui Alexandru razbate o tristete care vine si de la meleagurile copilariei( nu avem toti asa ceva ?) dar si de la gândul legat de ,,ce ar fi putut deveni Solca".


,,Am placerea de a te saluta si de a-ti spune ca e bine ceea ce faci. Daca ar exista mai multi sau ai avea o buna echipa cred ca turismul romanesc ar avea doar de cistigat.... insa ai dreptate, sunt si alti care ar trebui sa faca ceva pentru aceste zone, putine, dar care inca exista, frumoase si pe cale de a fi distruse. Am vazut o fotografie din ce ai publicat si vad ca padurea dispare intr-un mod.... ,uite am regasit doua foto mai clare si placute daca vrei sa le publici. Da cunosc o parte din obiceiuri, am vazut Pietrele Muierilor urmarind un traseu cu indicii care erau evidente, dese si pline de locuri unde apa cristalinacu mici izvoare te astepta sa iti potolesti setea, zone amenajate (perioada lui Ceausescu nu-mi pare rau ca s-a dus, imi lipsesc insa aceste frumuseti si "interesul" pentru natura). Asa cum ziceam era un orasel in care traiau in jur de 20.000 de persoane, unde in fiecare an veneau pentru a se trata cu izvoarele( ape minerale clorurosodice) captate la unu din cele doua "spitale", multi bolnavi, iar in fabrica de bere erau angajati in jur de 1.000 persoane in trei schimburi, iar in 2005 am ajuns sa aud ca tot orasul, de la primar pina la gunoier sau fie 200 in total??( n.m. in jur de 5000) suparat? trist? cine a facut bine si cine nu?.Nu stiu! Sti, cind ajungi si vezi ceea ce vezi, si sti cit a fost de frumos, cind vezi ceea ce a mai ramas... e dureros. Toate pasunile erau pline de animale care ofereau o brinza si un lapte extraordinar, si cind zic ca nu am regasit aceste arome e si pentru faptul ca orasul Solca este locul doi in Europa ca si puritate de atmosfera??? O zic alti, eu l-am simtit. Te salut si sper sa reusim intr-o zi sa bem si o bere impreuna( era foarte buna)."
Alexandru Tehanciuc

Câmpia Română- caracterizare fizico-geograficâ

Pozitia: în sudul țării;

LIMITE: N – Pod. Getic, Subcarpaţii Curburii, Pod. Moldovei

- S – Lunca Dunării;

- E – Lunca Dunării(Sectorul Baltilor)

- V – Lunca Dunării;

CARACTERISTICI: cea mai mare unitate de câmpie din România ;

altitudinea minima în Campia Siretului Inferior (5 – 6 m);

altitudinea maxima Campia Piteştilor 300 m;

s-a format prin sedimentare (nisipuri şi pietrişuri) într-un fost lac, la sfârşitul orogenezei alpine;

înclinată spre S şi E, lucru indicat de direcţia de curgere a râurilor: Oltul şi Jiul la S, Argeşul spre SE, Ialomiţa spre E, Buzău spre NE;

;acoperită de un strat de loess gros de 40 m care scade de la E la V;

crovuri = mici adâncituri de tasare în loess;

- 3 tipuri de câmpii: înalte(piemontane) se află la contactul cu podişurile şi cu Subcarpaţii (Piteştilor, Târgoviştei, Ploieştilor, Râmnicului), joase (de subsidenţă) se află la altitudini mici (C. Titu, C. Buzăului, C.Siretului Inferior), orizontale, netede (tabulare), cu dune şi crovuri (C. Găvanu-Burdea, C.Boianului, Burnasului, C. Vlăsiei);

Trei sectoare:Vestic (C. Olteniei), între Olt şi Dunăre, Central între Olt şi Argeş si Estic, între Argeş şi Prut;

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest;

circulaţia frecventa (geruri) a maselor de aer din NE;

t.m.a. 10° - 11° C şi sub 10° în zonele sudice;

pp.m.a – 500 – 700 mm/an dar şi 400 – 500 mm/an in est;

vânturile: Crivăţul, Vânturile de Vest, Austrul;

HIDROGRAFIA: Dunărea în S, Jiul, Oltul, Vedea, Dâmboviţa afluent al Argeşului, Mostiştea, Ialomiţa, Călmăţui, Buzău, Siret ,Prutul în NE;

LACURILE: în crovuri, partea estică (dulci: Plopu si sărate: Amara, L. Sărat) ,între dune, sectorul vestic, limane fluviale – Snagov, Căldăruşani, Mostiştea, hidroenergetice: Olt, Dunăre (Ostrovu Mare)

VEGETAŢIA: zona stepei în E, zona silvostepei în S şi E; zona de pădure: etajul stejarului fufos (cer şi gârniţă – sectorul central al C. Române), vegetaţie azonală în SV ;

SOLURILE: molisoluri cu cernoziomuri, argiluvisoluri:cu soluri brune şi brun roşcate;

Hotel Riviera din Sinaia, plus şi minus

Situat cam la stradă, cu iz de popas pentru camionagii, cu o priveliste interesantă(din pliant reiese că acesta este un vis, dominat de Crucea de pe Caraiman, care se afla în Buşteni??), acest hotel îţi rezervă totuşi surpize plăcute.



Aflat pe varianta ce ocoleşte Sinaia, în drum spre Bucureşti, îşi merită numele de rivieră sau de ,,margine", pentru că prin spatele lui curge linistită Prahova, dincolo de care se afla casa lui George Enescu şi cartierul Cumpătu. Cazarea se face separat de intrarea în restaurant într-o atmosferă glaciară, holul fiind prea mare ca sa fie încălzit, în schimb în camere este cald si bine, cu conditii de două stele la care se poate adauga chiar si un ,,+". Ce deranjează în faţă este zgomotul permanent făcut de traficul pe care îl stiti, iar în spate o pădurice de arini plus vreo câteva bălării din curte si vreo cincizeci de câini, strică cu totul cheful privitorului.


Mâncarea dă nota deosebită a hotelului, mai ales că este NON STOP, cu feluri traditionale(sarmale delicioase!) cu un vin al casei excelent, cu un mic dejun bunişor (cu variante la alegere) si cu ciorbe proaspete. Chelnerii au acea blazare caracteristică, de genul ,,multumeşte-mi că te bag în seamă", se miscă când mai repede când mai încet, iar unii nu reuşesc să-si steargă rictusul nici atunci când zâmbesc. Aici am observat un lucru interesant si anume ca multi turisti asa zişi de fiţe vin si mănâncă relativ ieftin, iar asta se vede după caii putere ai masinilor lor.
Aşa cum ziceam, plus şi minus.
Să nu-mi ziceţi că sunt două stele si nu trebuie să am pretenţii, pentru că nu m-am plâns de preţuri ci de servicii- şi asta parţial!

Mânăstirea Răteşti- Buzău

atât am reuşit să fotografiez în biserică, un pui mic mâncând colivă


o măicuţă răzbate cu greu prin zăpadă

un ponei de la ocolul silvic din apropiere

Atestată documentar ca un schit încă din 1634, acestă mânăstire este situată într-o zonă deosebită, în mijlocul unei păduri de fag de pe dealul subcarpatic Soimul.
Din comuna Berca, chiar după podul de peste Buzău, faceţi stânga şi treceţi prin satele Cojanu şi Răteşti, drumul începând să urce către ocolul silvic şi mai apoi către mănăstire şi seminar.
Biserica mare a mânăstirii este construită în 1844 cu două hramuri! Sfânta Treime şi Sfântul Dimitrie -Izvorâtorul de mir, iar la câtiva ani distanţă, în cimitir s-a ridicat biserica Invierea lui Lazăr.
Pictura este absolut superbă(din nou interdicţie la fotografiat) şi este creatia lui Nicolae Teodorescu şi a nepotului său, marele pictor de mai târziu, Gheorghe Tăttărăscu.
Lângă mânăstire functionează un seminar liceal aparţinând Episcopiei Buzăului şi Vrancei.

Semmeringul din Banat sau cea mai frumoasă cale ferată din România!

 sursa-http://motosudvestresita.wordpress.com

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.

Azi despre:

Semmeringul din Banat sau cea mai frumoasă cale ferată din România!

Semmeringul este un tren şi o cale ferată din Alpii austrieci, după care a fost construită şi calea ferată Oraviţa-Lişava- Gârlişte- Anina.
Zona acesta a muntilor Locvei este străbătută de o cale ferată absolut spectaculoasă care te poartă pe 33 de kilometri peste prăpăstii adânci, peste care au fost construite nu mai puţin de 10 viaducte şi 14 tuneluri.
Tăiată în stânca cristalină dură, începând din 1854 linia şerpuieşte prin păduri neumblate, prin zone fără nicio aşezare umană, pe o diferenta de nivel între cele doua capete de 337 de metri.
Locomotivele speciale care tractează cele trei trenuri mixte pe zi(marfa şi călători) trebuie să facă faţă unor curbe cu o deschidere de pâna la 114 metri.

CASTELUL emblemă de PE LEŞul turismului românesc

Cel mai uşor este să critici. Oricum în România toată lumea critică pe toată lumea. Și cum turismul este o activitate pe care o practică aproape toată lumea iar ministerul este condus de doamna Udrea, asta duce lucrurile(criticile) la paroxism. Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită la palat, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta?


Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atât doar ca mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.


Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă.

Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi și către Allgäu.


Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".





Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu si la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, normal că ce se afla sub castel ca importanţă, este mort si este un leş în putrefacţie.