Semmeringul din Banat sau cea mai frumoasă cale ferată din România!

 sursa-http://motosudvestresita.wordpress.com

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.

Azi despre:

Semmeringul din Banat sau cea mai frumoasă cale ferată din România!

Semmeringul este un tren şi o cale ferată din Alpii austrieci, după care a fost construită şi calea ferată Oraviţa-Lişava- Gârlişte- Anina.
Zona acesta a muntilor Locvei este străbătută de o cale ferată absolut spectaculoasă care te poartă pe 33 de kilometri peste prăpăstii adânci, peste care au fost construite nu mai puţin de 10 viaducte şi 14 tuneluri.
Tăiată în stânca cristalină dură, începând din 1854 linia şerpuieşte prin păduri neumblate, prin zone fără nicio aşezare umană, pe o diferenta de nivel între cele doua capete de 337 de metri.
Locomotivele speciale care tractează cele trei trenuri mixte pe zi(marfa şi călători) trebuie să facă faţă unor curbe cu o deschidere de pâna la 114 metri.

CASTELUL emblemă de PE LEŞul turismului românesc

Cel mai uşor este să critici. Oricum în România toată lumea critică pe toată lumea. Și cum turismul este o activitate pe care o practică aproape toată lumea iar ministerul este condus de doamna Udrea, asta duce lucrurile(criticile) la paroxism. Reflecţiile de mai jos sunt generate de o vizită la palat, după care m-am întrebat: Ce naiba facem noi aici, în ţara asta sau cu ţara asta?


Castelul nu m-a impresionat niciodată în mod deosebit, atât doar ca mândria de a călca pe acolo pe unde alergau Prinţesa Maria sau Prinţul Mihai sau pășea gânditoare Regina Elisabeta, era consumată frenetic de abundenţa de stiluri ce îmbrăcau fiecare cameră a palatului.


Urcând aleea- evident necurăţată- spre castel, într-o dimineaţă de martie, după ce am lăsat maşina în parcare și am plătit taxa- evident fără chitanţă- mă gândeam ce peisaj frumos a ales Regele Carol, pentru a construi castelul, probabil ca urmare a vizitelor la Mânăstirea Sinaia cea atât de dragă.

Se gândea probabil la Bavaria natală și la frumuseţea unui Neuschwanstein, în mare i-a reuşit( sau mai bine în mic!), decorul de tablou cu zăpezile de pe Furnica ce sunt întrerupte de verdele turnurilor și al copacilor, mai că te (a)duc cu gândul către Alpi și către Allgäu.


Cazi repede, la propriu, când dai de gheaţa groasă de pe alei și de tarabele cu ,,suveniruri" kitch, împreună cu marocanii, israelienii, francezii, germanii, englezii sau cu diferiţii vorbitori ai acestor limbi. Cauţi o bancă mai acătării, dar te așezi în merele glazurate ale unui comerciant, sau o iei în freză de la un bumerang aruncat de un vrăjitor măsliniu, flancat de două muieri ce încearcă să vândă o,,ffaţă dă masă tradiţeonală".





Dacă emblema castelelor si palatelor românesti nu este îngrijită si curăţată la propriu si la figurat, dacă se urmăreşte doar exploatarea patrimoniului si nu conservarea lui, dacă urme de respect turistic nu avem, normal că ce se afla sub castel ca importanţă, este mort si este un leş în putrefacţie.

Grupa Banatului si Poiana Ruscă- caracterizare fizico-gegrafică

POZITIA: Sudul Carpatilor Occidentali, la sud de Valea Muresului;
LIMITE: N - Valea Muresului;
S - Defileul Dunarii;
E - Culoarul Timis-Cerna, Culoarul Bistrei, Depresiunea Hateg;
V - Dealurile de Vest( Banatului);
CARACTERE GENERALE :
- altitudinea maxima 1446 m - Vf. Semenic, (1374 m - Vf. Pades Muntii Poiana Rusca);
- alcatuire geologica: - sisturi cristaline+ calcare+ roci magmatice;
- relief carstic:Cheile Nerei, Cheile Carasului, Pestera Comarnic;
- altitudinea scade de la est la vest;
- Defileul Dunarii: 144 km - cel mai lung din Europa;
- foarte fragmentaţi( discontinui);
SUBDIVIZIUNI: Muntii Semenic, Almajului, Locvei, Dognecei, Depresiunea Almajului si Caras -Ezeris, Muntii Aninei, Muntii Poiana Rusca, Cul. Timiş – Cerna- Bistra.
CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:
- circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest
- relieful;
- t.m.a. 0° - 6° C si 6-10 + 10-11 in Defilel Dunarii;
- pp.m.a – 1000 – 1200 mm/an şi peste 1200 mm/an în unele masive muntoase
- vânturile: Vânturile de Vest si Austrul+ fenomene de foehn;
- nuanţe climatice: submediteraneana;
- Etaje ce climă: climat montan si de dealuri inalte;
HIDROGRAFIA: Timisul, Nera,Carasul,Birzava, Bega, Mures si Dunarea
LACURILE: lacuri carstice temporare;Portile de Fier– lac hidroenergetic pe Dunare,lacuri de acumulare pe Birzava;
VEGETATIA: zone de vegetatie :zona padurilor cu:
- et. stejarului – in regiunile joase – gorun;
- et. fagului 600-1200 m;
- et. coniferelor 1200-1800 m (molid, brad, pin, zada) – Semenic;
- Vegetatie submediteraneeana – iasomie, liliac,carpinita si mojdrean;
FAUNA: veverita, mistret, lup, jder, vipera cu corn, scorpion
SOLURI:: argiluvisoluri – brune, brun roscate,,cambisoluri (brune acide) si spodosoluri (podzoluri,)

Transfăgărăşanul- şoseaua alpină transformată în mândrie naţională

Ridată şi obosită de la Curtea de Argeş- Arefu până la Bâlea Lac, netedă şi neastâmpărată de la Bâlea Lac la Bâlea Cascadă, această şosea numită oficial DN 7C, este ea însăşi un obiectiv turistic care te poartă către alte câteva zone ce merită văzute.



Cei 92 de kilometri oficiali de la Arefu(unde se afla hidrocentrala) la Cârţişoara, sunt parcurşi de turişti cu maşina trecând prin Cheile Argeşului unde se află Cetatea lui Tepeş de la Poienari, apoi pe la Lacul şi barajul Vidraru-cel mai înalt din ţară, apoi pe lângă lac şi în cele din urmă, după trecerea prin tunelul de la Capra(aprox. 900 metri lungime) se ajunge în golul alpin de la Lacul Bâlea, pentru ca pe versantul opus, la coborâre să admiraţi Cascada Bâlea.



Construită între anii 1970-1974 de către mineri si militari de geniu, această şosea care se îndreaptă spre nori are punctul maxim de altitudine la 2042 de metri(nu este cea mai înaltă din ţară, ci Transalpina care trece peste Parâng şi are maximul la 2241) si spune povestea a sute de muncitori salahori care şi-au pierdut viaţa pentru un vis, un vis frumos, devenit realitate.



Se spune că Ceauşescu a dorit un drum de culme, chiar dacă funcţiona doar patru luni( între iulie si octombrie, de obicei), ca o alternativă turistică, economică si militaro-strategică la cele două văi ce încadrează Culmea Făgăraşului, Oltul şi Dâmboviţa+Prahova, la fel cum a procedat şi cu Canalul Dunăre- Marea Neagră.
Legendele militare vorbesc şi de spre un tunel pe sub munte ce ar asigura trecerea trupelor în Transilvania, în cazul ocupării acesteia şi a şoselelor de vale sau de altitudine.




Date tehnice:
-construcţie între 1970 şi 1974;
-lungime: 92 kilometri;
-poduri si viaducte: 27;
-benzi de circulaţie: 2;
-3 de milioane de tone de rocă excavate;
-altitudine maximă a şoselei: 2042 m;
-altitudine maximă a munţilor: Vârful Moldoveanu 2544 m;
-viteza medie la urcare: 30 km/h dinspre Arefu spre Bâlea;
-viteza medie la coborâre: 50 km/h dinspre Bâlea spre Cârţişoara;
-stare drum: bună, cel mai prost sector este între Barajul Vidraru si Cabana Capra;
-mândrie naţională: nota 10!

Pastila de turism sau ce aş vrea să văd în România

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.

Azi despre:
Podul Uriaşilor din Ponoarele, Mehedinţi
O situaţie unică în Europa se întâmplă la Ponoarele, în judeţul Mehedinţi, comună aflată la patru kilometri de orăşelul Baia de Aramă ( singurul din Podişul Mehedinţi).
Este vorba de Podul Uriaşilor, Podul lui Dumnezeu sau Podul natural de la Ponoare, unde pe tavanul unei peşteri prăbuşite parţial s-a amenajat o şosea, nemaifiind nevoie de infrastructura pilonilor.
Inălţimea naturală a podului este de 10 metri iar lungimea de 25, si se poate trece cu masini mari, el realizând legatura între casele din comună.
Aş sta o săptămână în zonă, pentru a admira Padurea de liliac salbatic (o sarbatoare are loc aici în prima duminică din mai) -imaginati-vă mirosul; aş vizita zătoanele sălbatice care azi pot aparea în doline si mâine pot dispărea (lacuri carstice); cheile si peştera Bulba plus peştera Ponoare dacă ar fi amenajate, ceea ce nu cred.

Cota 2000 din Sinaia- poze şi impresii de paltonar

De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune. Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie.



Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare.



Jumătate de cabană situată sub zăpadă și un WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.



Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).



După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii. Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari dă... fiţe.



Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe căramizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei!

Mânăstirea Ciolanu- în mijlocul liniştii

Ajungeţi la mânăstirea ce poarta numele unui fost mare boier, prin Buzău-Vipereşti-Tisău( la primul indicator sunt 22 km.) sau continuati după Vipereşti-Sătuc( lăsând pe dreapta Berca) pe drumul naţional, până în comuna Măgura, unde la capatul ei faceti stânga și mergeți 7 kilometri printr-o pădure deasă şi sălbatică. Coordonate GPS: 45/14/8.95 N; 26/32/55.03E



,,Mijlocul liniştii" înseamnă trei turle pierdute printre fagii și stejarii dintr-o mare poiană, situată chiar pe vârful Dealului Ciolanu, unul dintre cei mai importanti din Subcarpaţii Curburii sau din Subcarpatii Buzăului.



Biserica mare cu hramul Sf. Ap. Petru si Pavel a fost construita în 1828 si refacută în 1860( lângă una mai veche din 1590), cu o pictura interioară splendidă, pe care n-am cum să o redau pentru că baba cloanţa de la intrare aproape că m-a afurisit când a văzut aparatul de fotografiat. Ai fi spus că păzește Sfântul Graal și nu o bisericuţă.



Dincolo de dezamagirea produsă de întâlnirea cu muma pădurii, deși mânăstirea este de călugari, am rămas cu o parte din suflet lipită de frumuseţea discretă a bisericii, de liniştea curată a zonei si de încremenirea sculpturilor de pe deal.



Aş vrea să merg și vara acolo, pentru că peisajul ar fi infinit mai verde chiar dacă n-aş mai regăsi liniştea aceea de sfârşit de lume.