Transfăgărăşanul- şoseaua alpină transformată în mândrie naţională

Ridată şi obosită de la Curtea de Argeş- Arefu până la Bâlea Lac, netedă şi neastâmpărată de la Bâlea Lac la Bâlea Cascadă, această şosea numită oficial DN 7C, este ea însăşi un obiectiv turistic care te poartă către alte câteva zone ce merită văzute.



Cei 92 de kilometri oficiali de la Arefu(unde se afla hidrocentrala) la Cârţişoara, sunt parcurşi de turişti cu maşina trecând prin Cheile Argeşului unde se află Cetatea lui Tepeş de la Poienari, apoi pe la Lacul şi barajul Vidraru-cel mai înalt din ţară, apoi pe lângă lac şi în cele din urmă, după trecerea prin tunelul de la Capra(aprox. 900 metri lungime) se ajunge în golul alpin de la Lacul Bâlea, pentru ca pe versantul opus, la coborâre să admiraţi Cascada Bâlea.



Construită între anii 1970-1974 de către mineri si militari de geniu, această şosea care se îndreaptă spre nori are punctul maxim de altitudine la 2042 de metri(nu este cea mai înaltă din ţară, ci Transalpina care trece peste Parâng şi are maximul la 2241) si spune povestea a sute de muncitori salahori care şi-au pierdut viaţa pentru un vis, un vis frumos, devenit realitate.



Se spune că Ceauşescu a dorit un drum de culme, chiar dacă funcţiona doar patru luni( între iulie si octombrie, de obicei), ca o alternativă turistică, economică si militaro-strategică la cele două văi ce încadrează Culmea Făgăraşului, Oltul şi Dâmboviţa+Prahova, la fel cum a procedat şi cu Canalul Dunăre- Marea Neagră.
Legendele militare vorbesc şi de spre un tunel pe sub munte ce ar asigura trecerea trupelor în Transilvania, în cazul ocupării acesteia şi a şoselelor de vale sau de altitudine.




Date tehnice:
-construcţie între 1970 şi 1974;
-lungime: 92 kilometri;
-poduri si viaducte: 27;
-benzi de circulaţie: 2;
-3 de milioane de tone de rocă excavate;
-altitudine maximă a şoselei: 2042 m;
-altitudine maximă a munţilor: Vârful Moldoveanu 2544 m;
-viteza medie la urcare: 30 km/h dinspre Arefu spre Bâlea;
-viteza medie la coborâre: 50 km/h dinspre Bâlea spre Cârţişoara;
-stare drum: bună, cel mai prost sector este între Barajul Vidraru si Cabana Capra;
-mândrie naţională: nota 10!

Pastila de turism sau ce aş vrea să văd în România

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.

Azi despre:
Podul Uriaşilor din Ponoarele, Mehedinţi
O situaţie unică în Europa se întâmplă la Ponoarele, în judeţul Mehedinţi, comună aflată la patru kilometri de orăşelul Baia de Aramă ( singurul din Podişul Mehedinţi).
Este vorba de Podul Uriaşilor, Podul lui Dumnezeu sau Podul natural de la Ponoare, unde pe tavanul unei peşteri prăbuşite parţial s-a amenajat o şosea, nemaifiind nevoie de infrastructura pilonilor.
Inălţimea naturală a podului este de 10 metri iar lungimea de 25, si se poate trece cu masini mari, el realizând legatura între casele din comună.
Aş sta o săptămână în zonă, pentru a admira Padurea de liliac salbatic (o sarbatoare are loc aici în prima duminică din mai) -imaginati-vă mirosul; aş vizita zătoanele sălbatice care azi pot aparea în doline si mâine pot dispărea (lacuri carstice); cheile si peştera Bulba plus peştera Ponoare dacă ar fi amenajate, ceea ce nu cred.

Cota 2000 din Sinaia- poze şi impresii de paltonar

De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune. Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie.



Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare.



Jumătate de cabană situată sub zăpadă și un WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.



Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).



După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii. Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari dă... fiţe.



Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe căramizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei!

Mânăstirea Ciolanu- în mijlocul liniştii

Ajungeţi la mânăstirea ce poarta numele unui fost mare boier, prin Buzău-Vipereşti-Tisău( la primul indicator sunt 22 km.) sau continuati după Vipereşti-Sătuc( lăsând pe dreapta Berca) pe drumul naţional, până în comuna Măgura, unde la capatul ei faceti stânga și mergeți 7 kilometri printr-o pădure deasă şi sălbatică. Coordonate GPS: 45/14/8.95 N; 26/32/55.03E



,,Mijlocul liniştii" înseamnă trei turle pierdute printre fagii și stejarii dintr-o mare poiană, situată chiar pe vârful Dealului Ciolanu, unul dintre cei mai importanti din Subcarpaţii Curburii sau din Subcarpatii Buzăului.



Biserica mare cu hramul Sf. Ap. Petru si Pavel a fost construita în 1828 si refacută în 1860( lângă una mai veche din 1590), cu o pictura interioară splendidă, pe care n-am cum să o redau pentru că baba cloanţa de la intrare aproape că m-a afurisit când a văzut aparatul de fotografiat. Ai fi spus că păzește Sfântul Graal și nu o bisericuţă.



Dincolo de dezamagirea produsă de întâlnirea cu muma pădurii, deși mânăstirea este de călugari, am rămas cu o parte din suflet lipită de frumuseţea discretă a bisericii, de liniştea curată a zonei si de încremenirea sculpturilor de pe deal.



Aş vrea să merg și vara acolo, pentru că peisajul ar fi infinit mai verde chiar dacă n-aş mai regăsi liniştea aceea de sfârşit de lume.

Mânăstirea Pissiota din Poienarii Burchii!

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.









 sursa- crestinortodox.ro


Azi despre:

Mânăstirea Pissiota

Situată în sudul judeţului Prahova, lângă drumul Bucureşti- Ploieşti( undeva la Gorgota faceţi dreapta) această mânăstire este ridicată între anii 1928-1929, de către urmaşii unor familii italiene aduse pentru construcţii monumentale în România, şi este un unicat în felul ei.

În primul rând este construită, cum altfel, în stilul renaşterii italiene, dar ce o individualizează faţă de celelalte biserici din ţară este pardoseala unică în România din marmură de Carrara! Lângă biserică găsiţi şi un muzeu bisericesc cu obiecte de cult aparţinând bisericii romano-catolice.

Munţii Apuseni- caracterizare fizico- geografică

POZITIA: Nordul Carpatilor Occidentali (la V de Depresiunea colinară a Transilvaniei.)

LIMITE: N - Valea Someșului si V. Barcăului; S - Valea Mureșului; E – Depr. Col. a Transilvaniei;

V - Dealurile și Câmpia de Vest

CARACTERE GENERALE:

Altitudinea maxima 1849 m Vf. Bihor (1836 m - Muntii Vladeasa); 
mozaic petrografic: amestec de roci vulcanice, şisturi cristaline, calcare şi conglomerate;

relief vulcanic în sud (Muntii Metaliferi) conuri şi cratere vulcanice erodate si coloane de bazalt la Detunatele 
si relief carstic dezvoltat (Pestera Scarisoara, Pestera Ursilor, Cheile Turzii, Cetatile Ponorului);

foarte fragmentat datorită depresiunilor tip golf- pătrunderi ale Câmpiei de Vest si Dealurilor de Vest în interiorul muntilor;

altitudinea scade din zona centrala spre margini 
s-au format prin cutarea scoartei în orogeneza alpină;

SUBDIVIZIUNI: Munti: Bihor, Vladeasa, Metaliferi, Codru Moma, Trascau, Muntele Mare, Zarand, Pădurea Craiului

Depresiuni: Beiuș (pe Cr. Nergru), Vad-Borod (pe Cr. Repede) și Zarand (pe Cr. Alb), de tip golf + Depr. Brad (intramontană);

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

-circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest;

-relieful prin altitudine si orientare;

-t.m.a. 0° - 6° C şi sub 0° în M. Bihor ;

-pp.m.a – 1000 – 1200 mm/an şi peste 1200 mm/an în unele masive muntoase( max.1400 la Stina de Vale in Vlădeasa);

-vânturile: Vânturile de Vest si fenomene de foehn în SE;

-nuanţe climatice: oceanice;

-Etaje de climă: - climat montan și de dealuri inalte+climat alpin (M. Bihor);

HIDROGRAFIA: Barcău; Crisul Alb, Negru și Repede; Somesul Mic; Arieș și Ampoi, Mures;

LACURILE: Lacul Vărășoaia – lac carstic;L. Ighiu– lac carstic; lacuri de acumulare pe Somesul Mic;

VEGETATIA: zone de vegetatie :zona pădurilor; zona alpina;

Zona pădurilor : et. stejarului ( gorun), et. fagului 600-1200m, et. coniferelor 1200-1800m ( molid, brad, pin, zada)

Zona alpină: et. subalpin 1800-2000m (jneapăn+ ienupăr)

FAUNA: mistret, cerb, urs

SOLURI::Cambisoluri (brune acide) si spodosoluri (podzoluri)

Bătrâna, câinele şi capra

Bătrâneţea grea precum sacul umplut din apropiere, se scurge în pamântul sărăturos de pe dealurile Buzăului, lângă o căpriţă si un câine pripăşit în zonă.