De la cota 1400 şi până la cota 2000 telecabina face cam şapte minute, timp în care respiraţia îţi este tăiată de peisaj și de... scăderea de presiune. Un martie cu o zăpadă cum n-a fost nici în ianuarie sau decembrie.
Valul de nori ce se ridică precum un zid vaporos, mă trezește din reverie și-mi dă ocazia să constat, că n-am de ce să fiu invidios pe schiori- oricum nu aparțin acelei lumi- pentru că pot obține asemenea imagini și pot trăi asemenea sentimente...înălţătoare.
Jumătate de cabană situată sub zăpadă și un WC răcoros... nevoie mare. Acest lucru este absolut normal aici. Exact ca și cei 2180 de metri ai Muntelui Furnica- ce întâmplare!, cel care străjuieşte Sinaia de sute de ani.
Chiciura sau promoroaca reprezintă un fenomen meteorologic ce se întâmplă pe Platoul Bucegilor timp de opt luni pe an, doar că acum s-a suprapus și peste un strat de zăpadă consistent, acoperind tot ce înseamnă fir, antenă sau crenguţă( bine crenguţă nu, că nu există aici).
După o săptămână, imaginile de la televiziuni arătau domnişoare care se bronzau pe aceste bănci sau macho-clubb-eri bronzându-şi pectoralii. Oricum fiţele şi firmele trebuie arătate, chiar dacă nu ştim să schiem, măcar avem clăpari dă... fiţe.
Preţurile la 2000 de metri sunt pe măsura altimetrului. Nu asta este important, ci felul în care se pregăteşte mâncarea de post, pe căramizi și cu gaze. Și când te gândeşti că sunt ,,oraşe" în ţară unde acesta este încă un vis. De... este Valea Prahovei!