Munţii Apuseni- caracterizare fizico- geografică

POZITIA: Nordul Carpatilor Occidentali (la V de Depresiunea colinară a Transilvaniei.)

LIMITE: N - Valea Someșului si V. Barcăului; S - Valea Mureșului; E – Depr. Col. a Transilvaniei;

V - Dealurile și Câmpia de Vest

CARACTERE GENERALE:

Altitudinea maxima 1849 m Vf. Bihor (1836 m - Muntii Vladeasa); 
mozaic petrografic: amestec de roci vulcanice, şisturi cristaline, calcare şi conglomerate;

relief vulcanic în sud (Muntii Metaliferi) conuri şi cratere vulcanice erodate si coloane de bazalt la Detunatele 
si relief carstic dezvoltat (Pestera Scarisoara, Pestera Ursilor, Cheile Turzii, Cetatile Ponorului);

foarte fragmentat datorită depresiunilor tip golf- pătrunderi ale Câmpiei de Vest si Dealurilor de Vest în interiorul muntilor;

altitudinea scade din zona centrala spre margini 
s-au format prin cutarea scoartei în orogeneza alpină;

SUBDIVIZIUNI: Munti: Bihor, Vladeasa, Metaliferi, Codru Moma, Trascau, Muntele Mare, Zarand, Pădurea Craiului

Depresiuni: Beiuș (pe Cr. Nergru), Vad-Borod (pe Cr. Repede) și Zarand (pe Cr. Alb), de tip golf + Depr. Brad (intramontană);

CLIMA: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

-circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest;

-relieful prin altitudine si orientare;

-t.m.a. 0° - 6° C şi sub 0° în M. Bihor ;

-pp.m.a – 1000 – 1200 mm/an şi peste 1200 mm/an în unele masive muntoase( max.1400 la Stina de Vale in Vlădeasa);

-vânturile: Vânturile de Vest si fenomene de foehn în SE;

-nuanţe climatice: oceanice;

-Etaje de climă: - climat montan și de dealuri inalte+climat alpin (M. Bihor);

HIDROGRAFIA: Barcău; Crisul Alb, Negru și Repede; Somesul Mic; Arieș și Ampoi, Mures;

LACURILE: Lacul Vărășoaia – lac carstic;L. Ighiu– lac carstic; lacuri de acumulare pe Somesul Mic;

VEGETATIA: zone de vegetatie :zona pădurilor; zona alpina;

Zona pădurilor : et. stejarului ( gorun), et. fagului 600-1200m, et. coniferelor 1200-1800m ( molid, brad, pin, zada)

Zona alpină: et. subalpin 1800-2000m (jneapăn+ ienupăr)

FAUNA: mistret, cerb, urs

SOLURI::Cambisoluri (brune acide) si spodosoluri (podzoluri)

Bătrâna, câinele şi capra

Bătrâneţea grea precum sacul umplut din apropiere, se scurge în pamântul sărăturos de pe dealurile Buzăului, lângă o căpriţă si un câine pripăşit în zonă.

Pastila de turism sau ce aş vrea să văd în România

Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.

Azi despre:

Comuna Bozioru, Buzău- zona cu cele mai multe biserici şi schituri săpate în stâncă

Comuna Bozioru este situată pe valea Bălănesei, afluent al Buzăului, la 15-20 de kilometri de drumul national Buzău- Nehoiu, în Subcarpaţii Curburii.

Aici se află numeroase biserici şi chilii de lemn, între care si o ctitorie a lui Mihai Viteazu din 1596( în satul Nucu), dar si mai multe biserici si aşezări monastice sculptate în gresia si calcarul subcarpatic, de sihaştri retraşi de la cele omeneşti.

Peştera lui Iosif, Schitul lui Agaton, Biserica Piatra Gaurită, Schitul Fundătura sunt denumiri relevante şi sunt doar câteva din minunile spirituale dar si ,,petrografice,, prezente în acestă comună de sub munte.

Călineşti-locul unde trenul trece pe sub biserică!

De astăzi voi scrie pentru o noua rubrică/etichetă numită ,,Pastila de turism", în care voi prezenta succint un obiectiv turistic natural sau antropic pe care mi-aş dori să-l văd în următoarea perioadă.
Deşi blogul meu se bazează exclusiv pe zone, destinaţii sau locaţii turistice vizitate PERSONAL, nevoia de cunoaştere a cititorilor si ,,căutătorilor" acestui blog m-a îndemnat să încep acest minifoileton turistic.
Azi despre:

Călineşti-locul unde trenul trece pe sub biserică!

Locaţia este pe valea/defileul Oltului, în Depresiunea Loviştei/Brezoi din zona Carpaţilor Meridionali, în satul Călineşti, unde calea ferată trece pe sub mânăstirea construită aici în 1666 si refăcută în 1835.
Mânăstirea se numeşte Cornetu, are hramul Taierea Capului Sf.Ioan Botezatorul şi este o mânăstire fortificată cu zid de incintă.
Probabil, neputând fi strămutată iar calea ferată neavând destul loc în spaţiul îngust al defileului s-a luat decizia de a se ridica rambleul pe sub acestă biserică.
Este singurul loc din lume unde se întâmplă aşa ceva!

Casa memorială Al. Vlahuţă- o Românie Pitorească dar nerecunoscătoare

Citesc într-un ghid că undeva între Râmnicu Sărat şi Focşani se află, în localitatea Dragosloveni, casa memorială a celebrului autor a a cărţii de căpătâi pentru călători -România Pitorească.

La kilometrul 164, după cum citesc pe pliantul luat de acolo, caut disperat un indicator.
După prima intersecţie nu găsesc nimic, după a doua o iau prin Gugeşti, ocolesc fabrica de lemn, înconjur jumătate din podgoriile Vrancei şi undeva la capătul satului, după ce traversez iar E85, dau după 200 de metri de o căsuţă cu cerdac şi cu etaj, în faţa căreia se află statuia poetului și prozatorului.
Dezamăgit, întreb ghidul de ce nu există niciun indicator şi îmi spune că cei de la drumuri nu l-au considerat conform!

Conform cu ce?
Că toată ţara e plină de indicatoare către mânăstiri obscure și kithcioase în care unii călugări cred că l-au găsit pe Mesia, pe coclaurii credinţei!
Acelea cu ce sunt conforme?
Poate cu vreun pomelnic pentru răposaţii directorului de la drumuri.



Intru şi aflu că nu este casa unde s-a născut poetul(1858-1919) ci aceea în care a locuit câțiva ani în timpul Primului Război Mondial, o casă unde se întâlnea foarte des cu prietenii săi, Barbu Delavrancea și I.L.Caragiale.
Născut în satul Pleşeşti din fostul judet Tutova, poetul prozator a iubit dealurile dogorite de podgorii din Vrancea aceea rubinie, care l-a adoptat și l-a maturizat spiritual.
Pleacă din Dragosloveni cu un car prăfuit în care-şi pune câteva lucruri, atunci când linia frontului îl obligă să se retragă în Moldova.

Întreb pe doamna muzeograf câţi vizitatori are într-un an, si îmi spune că puţini ştiu despre aceasta casă memorială înfiinţată în amintirea scriitorului, în 1958 iar pe siteul muzeului Vrancei NU există fotografii!!!- aşa că singurele poze sunt la mine pe blog- şi mă roagă să-i trimit vreo două poze!
Pe siteul vrancea.com se afla și pagina cu muzeul Vrancei, deci nu există un site individual!!

Aşa se face turism cultural în ţara noastră: fără bani, fără promovare, fără nerv, fără interes şi fără...poze.

Mânăstirea Sinaia, un munte Sinai al României

Situată într-un cadru excepţional, având Bucegii ca fundal şi râul Prahova ca piatră de temelie, această mânăstire construită de Spătarul Mihail Cantacuzino în 1695 (biserica mică sau biserica veche) reprezintă un simbol al renaşterii spirituale româneşti din secolele XVII-XIX.



Numele vine de la muntele unde Moise a primit cele zece porunci, în amintirea pelerinajului făcut de Spătar la Ierusalim. Zona unde a fost construită biserica era cunoscută ca ,,Izvor" şi nu ca Sinaia, nume dobândit mai târziu, după ce oraşul începe să se dezvolte în jurul bisericii.



La aproape 150 de ani distanţă, începe construcţia bisericii mari, după planurile arhitectului George Mandrea, din piatră şi cărămidă, care imaginează o fortificaţie ca a mânăstirilor bucovinene, cu un brâu de ceramică smălţuită ce semnifică Sfânta Treime, precum şi cele cinci cruci diferite de pe turlele bisericii.
Familia regală a locuit aici cât timp s-a construit castelul Peleş, începând cu 1871, iar drept mulţumire Regele Carol I a introdus energia electrică, aceasta devenind prima mânăstire ortodoxă din România iluminată astfel.


Frumuseţea acestei mânăstiri vine şi din stilul brâncovenesc în care sunt construite chiliile și din pictura veche din biserica mică, acolo unde Pârvu Mutu Zugravu a pictat scene din viaţa Sfintei Ecaterina; el fiind cel mai de seamă pictor din perioada brâncovenească, tot el ocupându-se şi de bisericuţa din Berca- Buzău.
În muzeul mânăstirii se află prima ediţie a Bibliei, tipărită în română prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 precum și 5 icoane pictate de același Pârvu Mutu.

Buda de la 2100 m

Poza este facută săptămâna trecută la cota 2000 din Sinaia, în timp ce mă plimbam pe platou. Nu vă faceţi griji, este nefuncţional.
Ce ziceţi, nu se numeşte Winter Close?
Dupa cum arată zăpada, n-aş zice că se întâmplă asta.