Numele vine de la muntele unde Moise a primit cele zece porunci, în amintirea pelerinajului făcut de Spătar la Ierusalim. Zona unde a fost construită biserica era cunoscută ca ,,Izvor" şi nu ca Sinaia, nume dobândit mai târziu, după ce oraşul începe să se dezvolte în jurul bisericii.
La aproape 150 de ani distanţă, începe construcţia bisericii mari, după planurile arhitectului George Mandrea, din piatră şi cărămidă, care imaginează o fortificaţie ca a mânăstirilor bucovinene, cu un brâu de ceramică smălţuită ce semnifică Sfânta Treime, precum şi cele cinci cruci diferite de pe turlele bisericii.
Familia regală a locuit aici cât timp s-a construit castelul Peleş, începând cu 1871, iar drept mulţumire Regele Carol I a introdus energia electrică, aceasta devenind prima mânăstire ortodoxă din România iluminată astfel.
Frumuseţea acestei mânăstiri vine şi din stilul brâncovenesc în care sunt construite chiliile și din pictura veche din biserica mică, acolo unde Pârvu Mutu Zugravu a pictat scene din viaţa Sfintei Ecaterina; el fiind cel mai de seamă pictor din perioada brâncovenească, tot el ocupându-se şi de bisericuţa din Berca- Buzău.
În muzeul mânăstirii se află prima ediţie a Bibliei, tipărită în română prin grija domnitorului Șerban Cantacuzino, în 1688 precum și 5 icoane pictate de același Pârvu Mutu.