Am rămas
surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista
patrimoniului mondial, care au şi altceva în afară de fortificaţii și picturi.
Aceasta biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular
şi unic în lume, anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat.
Acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate sau
catolice din țară, multe din turnurile fortificațiilor numindu-se ,, ...al
Slăninilor".
Ideea de comunitate unită, de
întelegere între membrii ei este atât de bine reprezentată de obiceiurile din
zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai
respectă în ţara mea.
Biserica din Dârjiu,
judetul Harghita este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc, pe
drumul spre Sighişoara. Undeva după Feliceni, faceţi stânga şi urmăriţi
panglica de asfalt îngust și modernizat(!) care vă duce până în comună.
Aici,
surpiză, drumul nu mai este asfaltat ci foarte desfundat. De fapt, nu este o surpiză pentru ţara noastră.
S-or fi terminat banii la indicatorul cu patrimoniul
mondial UNESCO.
Oricum, peisajul este
fabulos și aduce oricui aminte de stilul de viață transilvănean, cu obiceiurile
lor domestic, în care se amestecă influențele germane, maghiare și românești.
Doamna care ne întâmpină
la portița joasă cu țâțâni ruginite este soția pastorului unitarian și un fel
de ghid al bisericii. Rămânem uimiți de zona de incintă a fortificației plină
cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea
cerealelor, cu cărute cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate unde vara
drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănină.
În interior nu putem
fotografia pentru că pictura ce-l înfăţişează pe Sfântul Ladislau și cărămida
cu inscripţie runică din secolul XIII, se pot deteriora.
Este ușor de înteles
aspectul, mai ales că doamna se exprimă politicos de stricat în limba română, astfel
că mergem către amvonul şi altarul bisericii unde se ţin slujbe din secolul
XIV-XV.
În acele timpuri, după
marea invazie tătară, se vorbea despre o biserică a cărei apariţie, spune
legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic-
tip hală- apoi transformată în stil gotic cu ziduri cu contraforţi.
Întrebăm din nou despre
şuncă şi ni se spune că, după Crăciun oamenii o ţin în casă până dă căldura,
după care mută hălcile afumate în turnul/ bastionul de vest, unde microclimatul
și aerarea tipică fac ca aceste ,,porcării" să devină absolut delicioase.
Nu este singura atracție,
apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastor
la Botez, iar tot aici ciobanii mulg oile și obţin un caş şi o urdă
nemaipomenită, după o rețetă numai de ei știută.
Pe stema bisericii stă
scris în maghiară - ghidul ne traduce:
,,Iată, Eu vă trimit pe
voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi
ca porumbeii"
( Matei 10:16)
Iată de ce iubesc
România!
