vineri, 5 martie 2010

Cârnaţii de Pleşcoi şi explicaţia gustului unic



Am discutat cu doamna doctor Simona Tănase despre gustul unic și deosebit al cârnaţilor de Pleşcoi. Din studiile făcute de dumneaei și din alte surse de informare iată o posibilă și valabilă explicație.

Zona satului Pleşcoi și a comunei Berca cuprinde un substrat geologic alcătuit din argile(de unde și numeroasele alunecări de teren), nisipuri, pietrisuri și sare, multă sare.
Ţăranii din zonă au avut tot timpul probleme in ceea ce privește cultivarea plantelor, din cauza cantităţii de săruri din solul și aşa sărăcit în substanţe minerale și organice.

Astfel, singura solutie de supravietuire în această zonă a fost, și din păcate nu prea mai este, creşterea oilor. Aceste animale sunt perfect adaptate climei și vegetatiei din zonă, mâncând iarba săracă și sărată de pe coclaurii Pâclelor și Bercăi.

Astfel, carnea lor capătă o anumită densitate și un anumit gust, datorită cantităților mai mari de sare îngurgitate, aerului curat și efortului fizic depus de capră sau de oaie ca să-şi obţină hrana.
Această carne fragedă împreună cu carnea de porc sau de vită și cu cimbru, ardeiul iute și usturoiul, fac din aceşti cârnati o unică experienţă papilaro-gastronomică.
Festivalul Cârnatilor de Pleşcoi are loc începând din 2008 la Casa Matei.

miercuri, 3 martie 2010

O surpriză placută!


Desi este tirziu pun poza acesta trimisa de fetele de la 6C. Este facuta imediat dupa ce mi-au produs o surpiza intre Valentine' s Day si Dragobete. Le multumesc si le pup.

marți, 2 martie 2010

Biserica Şuncă şi Slănină- monument UNESCO din Dârjiu

Am rămas surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista patrimoniului mondial, care au şi altceva în afară de fortificaţii și picturi. Aceasta biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular şi unic în lume, anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat. Acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate sau catolice din țară, multe din turnurile fortificațiilor numindu-se ,, ...al Slăninilor".
Ideea de comunitate unită, de întelegere între membrii ei este atât de bine reprezentată de obiceiurile din zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai respectă în ţara mea.
Biserica din Dârjiu, judetul Harghita este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc, pe drumul spre Sighişoara. Undeva după Feliceni, faceţi stânga şi urmăriţi panglica de asfalt îngust și modernizat(!) care vă duce până în comună.

Aici, surpiză, drumul nu mai este asfaltat ci foarte desfundat. De fapt, nu este o surpiză pentru ţara noastră. S-or fi terminat banii la indicatorul cu patrimoniul mondial UNESCO.
Oricum, peisajul este fabulos și aduce oricui aminte de stilul de viață transilvănean, cu obiceiurile lor domestic, în care se amestecă influențele germane, maghiare și românești.

Doamna care ne întâmpină la portița joasă cu țâțâni ruginite este soția pastorului unitarian și un fel de ghid al bisericii. Rămânem uimiți de zona de incintă  a fortificației plină cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea cerealelor, cu cărute cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate unde vara drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănină.
În interior nu putem fotografia pentru că pictura ce-l înfăţişează pe Sfântul Ladislau și cărămida cu inscripţie runică din secolul XIII, se pot deteriora.

Este ușor de înteles aspectul, mai ales că doamna se exprimă politicos de stricat în limba română, astfel că mergem către amvonul şi altarul bisericii unde se ţin slujbe din secolul XIV-XV.
În acele timpuri, după marea invazie tătară, se vorbea despre o biserică a cărei apariţie, spune legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic- tip hală- apoi transformată în stil gotic cu ziduri cu contraforţi.
Întrebăm din nou despre şuncă şi ni se spune că, după Crăciun oamenii o ţin în casă până dă căldura, după care mută hălcile afumate în turnul/ bastionul de vest, unde microclimatul și aerarea tipică fac ca aceste ,,porcării" să devină absolut delicioase.
Nu este singura atracție, apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastor la Botez, iar tot aici ciobanii mulg oile și obţin un caş şi o urdă nemaipomenită, după o rețetă numai de ei știută.

Pe stema bisericii stă scris în maghiară - ghidul ne traduce:
,,Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii"
( Matei 10:16)
Iată de ce iubesc România!






















joi, 25 februarie 2010

Solitudine



Pe dealurile sărace şi sărate ale Subcarpaţilor Buzăului, acolo unde subteranul sărăturos nu lasă nici un copac să crească liniştit, am întâlnit o ...fântână cu apă salcie şi proastă unde puţinele animale din zona se încumetă să-si astîmpere setea.
Singura si izolată, fântâna acesta de lânga Vulcanii Noroioşi, e ca o limpede viziune într-o mare de zăpadă.

marți, 23 februarie 2010

Tabăra de sculptură de la Măgura- Buzău







Pe D.N. 10 Buzău -Braşov si la 14 kilometri de Berca, în comuna Măgura faceţi dreapta catre Mânăstirea Ciolanu situată într-o poiana din dealul omonim.
Nu puteti rata tabăra de sculptură de la Măgura din doua motive, unul este acela ca în România tot ceea ce este asociat unei mânăstiri sau biserici mai acătării nu se poate rata pentru ca toată lumea se îngrijeşte de montarea indicatoarelor către ele, mai puţin însă către alte obiective turistice naturale sau antropice, iar al doilea motiv este ca aceasta tabăra se afla vizavi de mânăstirea mai sus mentionată.
Nu ştiu dacă astăzi se mai organizează în fiecare an, dar aceasta tabăra de sculptură îşi are tradiţia si frumuseţea ei, fiind organizată de către Muzeul Judeţean Buzău si la care sunt invitati cei mai cunoscuti sculptori români.
Mărturisesc că nu sunt nici un cunoscător si nici un iubitor de sculptura dar nu poţi să nu rămâi impresionat de ce au creat aici artiştii noştri. Păcat că zăpada ne-a împiedicat sa vedem toate grupajele risipite în poienile Dealului Ciolanu.

vineri, 19 februarie 2010

Marea Neagră şi pericolul din adâncuri



Pericolul stratului ,,mort,,

Un filmuleț de pe youtube realizat de mine despre subiect puteți urmări -AICI
În Marea Neagră se manifestă un fenomen unic la nivelul întinderilor de apă sărată, un fenomen numit ,,euxinism"( de la denumirea veche a Mării Negre- Pontus Euxinus, ceea ce însemna Mare Ospitaliera).
Există două straturi de apă în marea noastră şi anume: cel ,,viu"în care salinitatea este de 16-17 la mie, aşadar, dulce prin comparatie cu oceanele, unde aceasta ajunge la 35, este oxigenat și aici trăiesc vieţuitoarele, adâncimea până la care se manifesta aceste caracteristici este de 180-200 de metri, iar al doilea strat este cel ,,mort" unde nu exista forme de viaţă și care ţine de la 200 de metri până la adâncimea maxima de 2211 sau 2245 după ultimele măsurători, acesta caracterizându-se prin prezența unei salinităţi mari, de 22 la mie, și un gaz disipat în apă numit hidrogen sulfurat.

Cauzele ţin de lipsa curenţilor verticali care să ,,amestece" apa și de aportul de ape ,,reziduale'' reci, moarte și dense ce vin din Marea Mediterană.



Pericolul de tsunami ( tsu-val și nami- port)

Acest pericol există datorită situaţiei tectonice din zona noastră și anume prezenţa microplăcii Mării Negre, foarte active la curbura Carpatilor, și care poate fi destabilizată de placa Turcă( și acesta foarte activă-vezi cutremurele din acesta țară), care la rândul ei sufera tensiuni generate de placa Arabă si de riftul Mării Roşii.



Scenariile apocaliptice vizează un cutremur major în Marea Neagră, urmat de un val tsunami care ar ,,mătura'' litoralul si întreaga Delta a Dunării (asta datorită altitudinilor foarte scăzute de doar 12 metri maxim) plus activarea sau urcarea acestei mase uriaşe toxice cu hidrogen sulfurat din adâncurile Mării Negre, care o poate transforma într-o gigantica mare moartă, ca sa nu mai vorbim de dezastrele ecologice si de victimele omeneşti făcute de cutremur, tsunami si de gazul toxic.

marți, 16 februarie 2010

Un week-end CA-n SAnul lui MATEI, Berca-Buzău





delicioşii Cârnaţi de Pleşcoi

Fasolea lu' Ciolanu

Acest week-end rămâne ca un reper a tot ceea ce înseamnă drumeţie, turism si ospitalitate românească.
Titlul nu este deplasat deloc, pentru ăa la acesta pensiune nu te poţi simţi decât ca în sânul lui Avram sau adaptând expresia ca-n sânul lui Matei.


Un concurs organizat de TVR INFO având ca premiu un sejur de trei zile la Casa Matei din Berca, a fost câstigat printre alţii si de mine, dupa ce am trimis o selecţie de poze din România Mea, acea Românie de suflet pe care încerc sa o promovez si pe blogul meu.



Au plăcut patroanei- Domnei Doctor Simona Tănase- si au fost alese din alte 89 de selectii, impresionând prin aerul de poveste adevarată în care elementul suflet are rolul cel mai important.
Când te întâlneşti cu o gazda atât de primitoare, cu principii ,,turistice" solide care pe deasupra mai este si din Bacău, atunci nu poti spune decât ca eşti un norocos.



Cele patru margarete ale pensiunii se traduc simplu în specialităţi culinare traditionale cum ar fi: Fasolea lu' Ciolanu, Vulcanii Noroiosi sau Closca cu Pui de Aur, în babic si cârnaţi de Pleşcoi, în camere spaţioase si elegante unde nu s-a facut economie la spaţiu sau la design, unde detaliile fac diferenţa si unde servirea este exemplară


Aş putea continua cu piscina, cu privelistea asupra Văii Buzăului, cu terenul de tenis/fotbal cu parcarea păzită, cu sala de conferinte, etc...
Ce este important ţine de felul în care întelegi sa tratezi clienţii, de ideile novatoare de marketing turistic, de implicarea în popularizarea zonei(aici am primit cele mai multe pliante de prezentare a unor obiective turistice-absolut neaşteptat) si nu în ultimul rând de bucuria de a(i) SERVI...pe alţii.

Ajungeţi aici prin Buzău, urmând drumul spre Siriu-Nehoiu-Braşov, dupa aproximativ 20 de kilometri si dupa ce treceţi podul peste râul Buzău vedeţi pensiunea pe dreapta sau mai multe pe siteul casa-matei.ro.Enjoy!

Redescoperă România Episodul 15. Peştera Coiba Mare, răsuflarea rece a Apusenilor

  Cătunul Casa de Piatră, Comuna Arieșeni, Munții Bihor, Grupa Apuseni, Țara Moților Februarie 2011 Pierdută undeva, într-un versant abr...