Un week-end CA-n SAnul lui MATEI, Berca-Buzău

delicioşii Cârnaţi de Pleşcoi

Fasolea lu' Ciolanu

Acest week-end rămâne ca un reper a tot ceea ce înseamnă drumeţie, turism si ospitalitate românească.
Titlul nu este deplasat deloc, pentru ăa la acesta pensiune nu te poţi simţi decât ca în sânul lui Avram sau adaptând expresia ca-n sânul lui Matei.


Un concurs organizat de TVR INFO având ca premiu un sejur de trei zile la Casa Matei din Berca, a fost câstigat printre alţii si de mine, dupa ce am trimis o selecţie de poze din România Mea, acea Românie de suflet pe care încerc sa o promovez si pe blogul meu.



Au plăcut patroanei- Domnei Doctor Simona Tănase- si au fost alese din alte 89 de selectii, impresionând prin aerul de poveste adevarată în care elementul suflet are rolul cel mai important.
Când te întâlneşti cu o gazda atât de primitoare, cu principii ,,turistice" solide care pe deasupra mai este si din Bacău, atunci nu poti spune decât ca eşti un norocos.



Cele patru margarete ale pensiunii se traduc simplu în specialităţi culinare traditionale cum ar fi: Fasolea lu' Ciolanu, Vulcanii Noroiosi sau Closca cu Pui de Aur, în babic si cârnaţi de Pleşcoi, în camere spaţioase si elegante unde nu s-a facut economie la spaţiu sau la design, unde detaliile fac diferenţa si unde servirea este exemplară


Aş putea continua cu piscina, cu privelistea asupra Văii Buzăului, cu terenul de tenis/fotbal cu parcarea păzită, cu sala de conferinte, etc...
Ce este important ţine de felul în care întelegi sa tratezi clienţii, de ideile novatoare de marketing turistic, de implicarea în popularizarea zonei(aici am primit cele mai multe pliante de prezentare a unor obiective turistice-absolut neaşteptat) si nu în ultimul rând de bucuria de a(i) SERVI...pe alţii.

Ajungeţi aici prin Buzău, urmând drumul spre Siriu-Nehoiu-Braşov, dupa aproximativ 20 de kilometri si dupa ce treceţi podul peste râul Buzău vedeţi pensiunea pe dreapta sau mai multe pe siteul casa-matei.ro.Enjoy!

Depresiunea colinară a Transilvaniei - caracterizare fizico-geografică

 

Poziție: în centrul ţării şi în interiorul arcului carpatic;

Limite: N -Grupa Nordică( Carpatii Maramuresului si Bucovinei); S -Carpaţii Meridionali( Grupele Parâng și Făgăraş); E -Carpaţii Orientali( Grupa Carpaților Moldo-Transilvani) ; V - M-ţii Apuseni; NV -Dealurile de Vest(Dealurile Silvaniei)

zona lacului Bezid

Caracteristic generale:

-altitudini medii între 500-700 m, altitudinile maxime se întâlnesc în partea de E (peste 1000m, Dealul Beheci);

-alt. minimă 300-400 m în Lunca Mureşului;

-relief alcătuit din: podişuri, dealuri, văi (cu relief fluvial) (V. Mureşului, V. Oltului, V. Someşului) şi depresiuni;

-geneza: scufundare lentă, apoi prin depunere de straturi sedimentare de nisipuri, pietrişuri şi argile;

-domuri gazeifere= dealuri cu stratele boltite– în zona de podiş din centru;

-cute diapire= dealuri ce au în interior „sâmburi de sare” – în zona submontană de pe marginile de E,V,S;

-alunecări de teren din cauza substratului argilos;

-denumirea de ,,câmpie” se datorează utilizării agricole a terenurilor;

Sighisoara

Diviziuni: Zona submontană, marginală sau peritransilvana (pe margini) şi zona de podiş(în centru)

Subdiviziuni :Zona submontană în E– Subcarpaţii Transilvaniei – înşiruire de dealuri şi depresiuni asemănătoare subcarpaţilor: Culmea Breaza, Depresiunea Lăpuş, Dealurile Bistriţei, Depresiunea Homorod;

S – 2 depresiuni mari: Depr. Făgăraş ( pe Olt), Depr. Sibiu ( pe Cibin)

V – depresiuni, culoare şi dealuri: Culoarul Alba Iulia –Turda, Dealul Feleac şi Depr. Agrij –Almas;

-Zona de podiş –NV –Podişul Someşan (mărginit la S de Someşe)

- în Centru – Câmpia Transilvaniei – între Someşe şi Mureş

-altitudini de 400 – 600 m;

-poartă denumirea de câmpie deoarece are utilizare agricolă;

-argile – alunecări de teren;

-S –Podişul Târnavelor – între Mureş şi Olt cu Podişul Secaşelor si Podişul Hârtibaciului.

zona Sovata

Clima: factorii ce influenţează clima în această zonă sunt:

-circulaţia generală a maselor de aer dinspre vest,

-situarea în centrul arcului carpatic,

-temp.m.a. 6° - 10° C;

-precipitatile.m.a – 700-1000 mm/an (500 – 700 mm/an în SV)

-vânturile: Vânturile de Vest, főehnul (Depr. Făgăraş unde se numeste Vântul Negru, Depr. Sibiu)

- nuanţe climatice: oceanice

-Etaje de climă:- climat de dealuri joase în Podişul Transilvaniei;

-climat de dealuri înalte în Subcarpaţii Transilvaniei;

Hidrografia:

-Târnava Mare, Târnava Mică sunt afluenţi ai Mureşului (Pod. Târnavelor)

-Hârtibaciu afluent al Oltului (Pod. Hârtibaciului)

-Oltul prin Depr. Făgăraş şi Cibinul afluent al său, prin Depr. Sibiu.

-Culoarul Alba Iulia-Turda traversat de Mures

-Mureşul (Sudul C. Transilvaniei;)

-Someşul Mic ce se uneşte cu Someşul Mare, fiind limită între Pod. Someşan şi C. Transilvaniei;

-Ariesul în V, afluent al Mureşului;

-Bistriţa în zona Dealurilor Bistriţei;:

-Lacul Ursu – în masiv de sare;

-Lacul Ocna Dejului – în masiv de sare;

-Lacul Ocna Sibiului – în masiv de sare;

-Lacurile Zau de Câmpie , Știucii și Geaca– iazuri în Câmpia Transilvaniei;

-Lacuri de acumulare pe Olt;

Vegetatia:

Zone de vegetaţie: zona pădurilor și zona silvostepei

Zona pădurilor-et. stejarului 200-500 m (cer, gârniţă, gorun) si et. fagului 500-1200 m în est;

Zona silvostepei: 200-300 m;

Fauna:veveriţa, bursuc, lup, jder

Soluri:Cambisoluri si Argilovisoluri +Molisoluri.

Obiective turistice:

1. Bisericile fortificate din sudul Transilvaniei, unele dintre ele incluse în Patrimoniul mondial UNESCO: Dârjiu, Câlnic, Biertan, Valea Viilor, Viscri, Prejmer și cetatea în ruine de la Slimnic;

2. Salinele: Turda, Praid;

3. Lacurile în sare cu valoare terapeutică: Ursu de la Sovata, cele 15 lacuri de la Ocna Sibiului, Turda-Durgău, Ocna Mureş, Ocna Dej;

4: Oraşele medievale: Sibiu, Sighişoara cu centrul cetății, monument UNESCO, Mediaş, Sebeş, Cluj Napoca, Târgu Mureş, Bistriţa;

5. Podurile de lemn, acoperite din judetele Bistriţa Năsăud şi Mureş.

6. Aşezările din Marginimea Sibiului: Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, Răşnari cu casele memoriale Octavian Goga și Emil Cioran, Sibiel, Gura Văii, Turnu Roşu, Cisnădie şi Cisnădioara,Tălmaciu.
Transalpina pe valea Sebeșului.

Restaurant Pethö- Odorheiu Secuiesc- profesionalism

Situat undeva în zona centrala, pe stada ce dă în drumul national spre Sighişoara, acest restaurant se respectă si îşi respectă clientii.
Nu mai este de mult o surpriza faptul ca în Tinutul Secuiesc se mănânca foarte bine, dar parca aici ne-au fost întrecute toate aşteptarile.





Am mâncat aici niste ciorbe delicioase, asa cum ar spune un mucalit ,, ca în ultima mea zi de viaţă".
Fiind mai mulţi la masă, am ales să mâncam ciorbe diferite, de ciolan cu fasole, de gulaş si de burtă, iar asta a dus la un ospăţ... lichid, în toată regula.



Imi plac la nebunie restaurantele care îţi aduc ciorba în boluri mari, din care poti să mănânci cât doresti, pretul plătit fiind doar pentru o ciorba. Mi se pare suprema formă sau dovadă de respect pe care o poţi arata clientului tău.
Timpul scurt petrecut aici nu ne-a permis să ,, aprofundam" specialitatile de elită si anume Platoul Elisabeta- o forma a platoului secuiesc care este des întâlnit la restaurantele din zona- sau deserturile deosebite.
Servirea a fost la înalţimea aşteptărilor noastre si desi nu am socializat prea mult cu atmosfera sau chelnerii impresia generala este de profesionalism.

Suferinţă

Mânăstirea Berca Cetăţuia- păzitoarea Văii Buzăului

,,stăruinţă,,



,,Babele,,


,,simbioza,,

Pe dealul ce domină împrejurimile comunei cu acelaşi nume, este prezentă o bisericuţă înconjurată de ruinele unor ziduri de apărare ce seamănă din departare cu Babele din Bucegi.
Este o fostă mânăstire fortificată- singura de pe valea Buzăului mijlociu- unde boierii şi celelalte mânăstiri îşi aduceau bunurile şi odoarele în timpuri de restrişte.



Nu este greu de intuit de ce i se spunea Cetăţuia, astăzi zidurile în ruină ale fortificaţiei de altădată pun, parca, în valoare şi mai bine stilul brâncovenesc simplu în care a fost construită.
Se recunoaste brâul împletit ce încinge biserica si arcadele sau coloanele interioare cu capiteluri frumos dăltuite.

Vechimea mânăstirii, unde astăzi slujesc doua măicute ,,detasate " de la mânăstirea Răteşti, este de exact 315 ani, conform actului de pisanie scris în slavonă la intrare( 1694- Mihalcea Vel Stolnic Cândescu şi Alexandrina Cantacuzino).

Mai are bisericuţa un secret legat de prezenta unor tuneluri, în număr de trei, care ar fi asigurat evacuarea măicuţelor şi a bunurilor ascunse aici, undeva în spatele cimitirului, un altul care ieşea într-un deal din apropiere şi un al treilea tocmai la Pleşcoi după 9 kilometri!
In care dintre ele se afla comoara despre care se spune ca are o flacară la suprafaţă si care se poate vedea doar în noaptea de Sf. Gheorghe, nimeni nu stie.



Pictura interioară parţial restaurata şi refăcută (de, ce să-i faci, lipsa fondurilor!) aparţine lui Pârvu Mutu Zugravul cel ce a pictat şi Mânăstirea Sinaia si Colţea din Bucureşti, picturi ce îl înfătişeaza si pe Domnitorul Constantin Brâncoveanu( învelit în foiţă de aur) iar alături cei cinci fii ai săi ucişi de turci.

Plec cu bucuria de a fi descoperit o mânăstire absolut fascinantă şi plină de mister liturgic, dar si cu dezamăgirea ca lucrările întârzie, ele având darul de a pune în valoare un aşa monument de arhitectură si de cult.

Eforie Sud- între lumea a II a si a III a ...turistică

o poză interesantă, am numit-o ,,introspecţie"


furtuna

niste seminaşpa palmieri înveselesc atmosfera parcului

pubelele de lânga primarie-pentru impresie artistica



vise caraibo-fantastice



lacul Techirghiol, aflat între cele două localităţi

Deşi este o destinaţie estivală, am ales să scriu iarna despre mare si vara despre munte, pentru ca răscolirea amintirilor avute sa ne menţina spiritul,,călătoreţ " viu și netulburat.
Ar fi multe recomandari-turistice- de facut pentru Eforie Sud dar punctele tari pălesc în faţa punctelor slabe, de fapt e asa cum va asteptati, nu-i asa?

Orasul Eforie a luat nastere pe ,,ruinele " vechii staţiuni Carmen Sylva, si este compus de fapt din două localitati separate Eforie Nord, mult mai mare ca statiune si Eforie Sud unde se afla orasul si primaria.
Staţiunea Eforie Sud, este mai mica decât prima, are câteva străduţe intime, cu trotuare moderne si iluminat decent, vile si pensiuni arătoase.
Un parc si un teatru de vară destul de îngrijite, o faleza ce sufera la capitolul consolidare- multe portiuni se surpa sau aluneca datorita friabilitatii stratului de argilo-calcaro-grezos, dar si din cauza dezinteresului.
Promontoriul pe care este situata staţiunea domina cu peste 25 de metri malul marii astfel ca privelistea îmbratiseaza o mare neagra foarte albastra.
Din pacate, ca peste tot pe litoral, ori saracia ori prostia se dau în stambă la tot pasul, cu saltimbanci rataţi ce ocupa inutil trotuarul, cu tigani scăpătaţi cu cruciuliţe luminoase în mâna, cu terase îngrămadite între alte terase si unde sudoarea vecinului îţi lasă loc putin si pentru mirosul de pizza, cu o terasa manelistico-folclorica ce se numeste ,,Vienez"-daca va vine să credeţi, cu tiribombe asezate pe faleza şubreda si proptite cu scânduri sa nu cada în râpă, cu tarabe de patroni estivali situati unde credeti-pe strada ,,Dezrobiriii".

Primarul, oricare ar fi el, încearcă să impresioneze turistul cu ceva asfalt, trotuare, doua mici straduţe pietonale, câteva pubele ecologice care mimeaza interesul pentru mediu, dar si gropi de gunoi dincolo de cartierul de casute si campingul din sudul staţiunii.
O plajă semîntretinuta cu diguri- care sigur apartin de Apele Române- dezolante si cu stabilopozi lipiciosi si alunecosi.
Cu toate acestea ma duc vară de vară pe litoral, pentru ca se întâmpla şi lucruri bune, conditiile de cazare se îmbunatatesc iar pretentiile turistilor se dubleaza, si pe buna dreptate, apar terase si restaurante conduse de oameni de bun simţ, vezi aici Terasa Paradox, familii cu copii ce învaţă sa preţuiasaca banul si distractia, cu ceva animatori pe plaja si cu mult mult ...soare.

Capela lui Isus din Odorheiu Secuiesc-unică, veche și părăsită

Cine spune că secuii, ungurii sau rutenii  nu sunt tot cetățeni români? Sunt, fără tăgadă şi… copie sau împrumută metehnele unei naţii prea sensibilă la aspectele materiale şi extrem de dezinteresată de cele cultural-istorice.

Aceasta capelă, care ar trebui sa apară în toate ghidurile turistice naţionale- şi veţi vedea de ce- este uitată chiar de către cei din Odorheiu Secuiesc de care, de altfel aparţine administrativ.

Îmbrăcat bine și echipat cu aparatul de fotografiat, îmi fac timp într-o seară de iarnă şi plec de la hotel spre această minune istorică, aflată nu se ştie unde la marginea orașului. Întreb la vreo două magazine, unde, contrar prejudecăților etnice tipic românești, mi se răspunde cu multă eleganţă, care este drumul de urmat. Ajung la capelă într-o jumătate de oră (undeva la marginea oraşului pe drumul către Sighişoara) şi încep să o fotografiez pe dinafară, căci poarta din zidul înconjurător, sprijinit în contraforţi, era ferecată bine. În acelaşi timp, îmi spun amărât că iar am nimerit un obiectiv turistic ciudat, de care nu ştie nimeni și pe care l-am găsit încuiat.

Întreb din nou, când ies în strada mare, un localnic despre custodele monumentului şi aflu de la acesta, într-o română aproximativă , că moşul și baba din casa de pe colţ au cheia de la capelă.

Îl găsesc pe bătrân, care vorbea binişor româneşte pentru că, se laudă el, lucrase nouă ani la Petrila la mină şi intrăm în cele din urmă în incinta fortificată cu ziduri albe și groase. M-a izbit imediat aerul rânced, de mucegai rece, ce răzbătea printre băncile joase, cariate şi dintre casetele tavanului cu picturi medievale( casetarea a avut loc în 1677). Am tras puternic aer în piept și îmbătat de întâlnirea cu aşa o minune arhitectonică încep să fotografiez cu nesaț.

Capela are o vechime apreciabilă, de prin secolul al XIII-lea, de când se presupune că este în picioare, fiind la origine capela unui cimitir al secuilor din zona de est a Transilvaniei. Asta o încadrează, fără discuție, în categoria celor mai vechi și mai interesante monumente de acest tip din România.

Forma sa este și ea unică în România, de tip cuadrilobat (ca o cruce) și într-un stil care aminteşte de bisericile în stil romanic cu abside semicirculare. Secuii veniți aici prin secolele XII-XIII, au închinat capela Inimii lui Isus, în maghiară ,, Jesus Szive ".

Am făcut un exerciţiu de imaginaţie legat de acest monument unic, iar în el vedeam o capeluţă albă, renovată, cu acoperiş de cupru (ultima intervenție de acest gen a vizat consolidarea zidurilor exterioare mâncate de umezeală, de mlaștina din lunca Târnavei Mari, undeva prin 1996). Avea  pictura  interioară cu motive religioase medievale refăcută, cu zidurile cu contraforţi reclădite, cu casa îngrijitorului/ custodelui renovată şi cu multe lumini şi proiectoare, cu un chioşc cu pliante, cu indicatoare în oraş...

Din păcate, exercțiul meu s-a sfârșit mai repede decât a început, înecat în indolența unor autorități mult mai preocupate de o autonomie iluzorie, decât de promovarea  unor obiective turistice unice, atât în limba română cât și în maghiară sau engleză. Ghidurile nu prea pomenesc despre asta, cel mult câteva site-uri din… Ungaria.

un interior auster dar plin de dragoste



minialtarul şi tavanul casetat în 1677 dupa ce cel vechi se deteriorase