Tropaeum Traiani sau cum dăm cu piciorul istoriei

Un monument închinat de Împaratul Traian zeilor care l-au ajutat se câstige razboaiele cu dacii şi cu aliatii lor, zace în uitarea semenilor nostri dar şi a autorităţilor.
Contrucţia originală este datată 106-109 d.H. și a fost realizată după planurile lui Apolodor din Damasc(ca şi podul de peste Dunăre de la Drobeta) cu un diametru la bază de 40 de metri, lângă aşezarea şi cetatea cu acelaşi nume.

Avea 54 de metope (acestea înfăţisau scene de luptă), numeroase creneluri, iar trofeul propriu zis era aşezat pe două prisme suprapuse.

Ce se vede în poze este o reconstructie a ceea a fost monumentul triumfal, reconstructie începută în anii '70, de către arheologii constanteni. 

Iată AICI, cum arăta înainte de reconstrucție!

Lângă monument se afla un mormânt tumular al unui ofițer roman și un altar comemorativ în cinstea celor peste 3800 de soldati romani căzuți în bătăliile din anul 102.

bine îngrijit, cu panouri ce oferă date despre monument, dar trist și însingurat între Podişurile Oltinei

De asemenea, la mică distanță, după ieșirea din sat (Adamclisi) se vede, în dreapta, cetatea unde s-a locuit fără întrerupere până la invaziile slave din secolul VII, trecând si printr-o reconstructie în timpul împăratului Constantin cel Mare(în secolul IV d.H.).

De ce spun că zace în uitare?
Pentru că drumul nu-l ajută pe turist deloc. Câteva indicatoare plasate la intrarea în comună și pe drumul spre Ostrov( trecere bac spre Călărași), drumeagul de acces(comun cu al unui fost CAP!?)  care este  foarte stricat, însă sentimentul de părăsire este salvat de dăruirea profesorilor de istorie din comună și de la muzeu.
Păcat.
Merită mai mult acest loc, si numai pentru că, Grigore Tocilescu numea monumentul ,,un veritabil certificat de naştere a poporului român".

Terasa PARADOX din Eforie Sud-o plăcută surpriză...culinară

cireașa de pe tort, o excelenta mâncare - platou de porc

chelnerița din Botoșani, parca Adina, - deosebita


chelnerii servesc absolut de toate la masa( bar sau mâncare)


Paradoxal, la mare, adică la Eforie Sud unde am petrecut o săptamână, se mănâncă foarte bine.
Cel mai bine însă, se mănâncă la Terasa Paradox, o surpriză placută, o servire bună si multă, multă mâncare.
Sincer, vă spun, nicăieri pe litoral n-am mâncat atât de mult cu atât de puțini bani.
Sutele de terase colindate cu copii dupa noi în ultimi ani, nu ne-au oferit atâta satisfactie culinara cât aceasta terasuca, relativ izolata pe o straduta din Eforie Sud. Fără pretenții de mare terasă cu formatie, fără fântâni arteziene sau solisti de mâna a treia, care-ți cânta la ureche o manea chiar daca terasa se cheamă ,,Vienez"!?
Patronul, un tip tânăr, surprins de abordarea mea entuziasta, îmi mărturiseste cinstit si absolut natural ca  ,,respectă rețetarul".
Si atunci, lovit de dimensiunea vorbelor domnului Mircea, cuget adânc: Cine respectă nenorocitul acesta de rețetar pe litoralul ăsta blamat de toți?
Răspuns: NIMENI!
Cu o exceptie: Paradox din Eforie Sud.

P.S. Nu va gânditi că m-a platit sa scriu asta. În România aceste lucruri trebuie promovate si apreciate. Este cel putin de bun simt sa faci asta. Blogul meu sta marturie ca aici sunt pur si simplu impresii de calatorie din România, fără parti-pris-uri sau alte  interese.

Cetatea Făgăraşului

intrarea în cetate

sanţul de apărare

privire de ansamblu de pe o terasă din apropiere


bustul Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul,  ce a locuit în Făgăraș o perioadă de timp

Undeva în secolul al X lea, se vorbea că  pe aici era ridicată o cetate de pământ, situată lângă sau pe o terasă a Oltului.
Mai târziu, în 1310 este atestată documentar o cetate fortificată în zonă, numită pe hărţile vremii ,,Terra Blachorum" sau Tara Românilor( blah sau vlah însemna român).

Cetatea este reconstruită și puternic fortificată( ziduri de până la 6 metri grosime!), adoptând stilul arhitectonic al renașterii transilvanene din secolele XV-XVIII, după care,,beneficiază " de construirea unor turnuri de apărare și a unui șanţ cu apă, ceea ce o aşează în rândul celor mai fortificate si sigure cetăți din Transilvania.

Dupa restaurarea din perioada comunistă, aici este amenajat un muzeu etnografic și de istorie al Ţării Făgăraşului, iar în perioada în care eu am facut armata, aici funcționa și o terasă splendidă.
Sanţul cu apa există si azi si ofera o imagine de zona sud-germana sau vest-franceza, stricata din păcate, de blocurile comuniste și de uriașa catedrală ortodoxa ce se construieste în mijlocul orașului.

Dorintele si orgoliile unora strica si ce avem mai de pret. În loc să punem în valoare un monument de o asemenea anvergura, îl,,trântim" în ograda istoriei, și ridicăm cu nesăbuință( semn de frustrare balcanică) gigantice lăcaşuri de cult, lăcaşuri care-si puteau găsi loc oriunde în acest oras, dar nu la 100 de metri de cetate si nici în parcul central!
Am zis !?

Mânăstirea Neamţului - emblema României

toaca și ochiul lui Dumnezeu

interior de mănăstire dominat de capriciile primăverii


librăria creștină de la intrarea în mănăstire

    Este situată în comuna Vânători-Neamţ, de fapt la ieșirea din acesta comună spre Poiana Teiului, la coada lacului de acumulare Izvorul Muntelui. După un kilometru faceți dreapta și intrati pe un drum ce urmăreste lunca pârâului Nemţişa, afluent al Ozanei cea frumos curgătoare.
Pe dreapta veți întâlni câteva pensiuni, din care o recomand pentru cazare si mâncare bună pe prima si anume Zimbru. Mănăstirea este una dintre cele mai mari din România, aparută pe ruinele unui vechi schit din secolul al XIV lea, transformat de domnitorul Petru I Muşat într-o frumoasă mănăstire.

    În timpul unui cutremur, unul dintre puținele despre care se stie din cronici, din 29 august 1497 mănăstirea este parțial distrusă, ceea ce dă posibilitatea lui Ștefan cel Mare sa construiasca o nouă biserică cu hramul Inălţarea Domnului si sfintită în acelasi an.
Pe lângă arhitectura tipic moldovenească pentru secolul XV, mânăstirea mai detine cea mai veche biblioteca din țară, cu peste 15 000 de volume din care 549 de manuscrise, plus un tezaur de obiecte de cult, icoane, cruci si vase liturgice.

    Aici se află si osuarul vestit pentru sutele de cranii de călugari ce tapeteaza peretii din subteranele cimitirului. De asemenea se poate vizita si schitul Vovidenia situat la 1 kilometru de mânăstire sau schiturile Procov si Icoana situate la 3 respectiv 7 kilometri.

Curcubeul si pseudotornada

un curcubeu perfect( cum rar mi-a fost dat sa vad)

daca va uitati mai atent aici sunt doua curcubee

o perdea de ploaie ce aduce destul de bine cu o mini( semi) tornada

Super eleve!

Ieri am fost sunat de la ziarul local Desteptarea, pentru citeva cuvinte in legatura cu cele trei eleve sefe de promotie din clasa unde, cu onoare, am fost diriginte un an. Am subliniat de fiecare data ca meritul unui dascal este mai mare sau mai mic in functie de cit de mult isi iubeste meseria. In acest caz elevele de 10 au meritul de a fi extrem de respectate de profesori si foarte bine pregatite, asa ca nimeni in afara de ele si de parinti lor, evident, nu-si poate asuma vreun alt merit.Sunt insa mindru de ele, asa cum sunt mindru de intreaga clasa si de celelalte doua fete ce au terminat cu medii asemanatoare Irimia Andreea si Delia Danila. Am sa pun articolul intreg din ziarul local pentru dulci aduceri aminte si pentru a demonstra ca pe undeva, prin cotloanele acestei tari se invata iar educatia este respectata ca domeniu de activitate.


Trei eleve din clasa a VIII-a a Scolii “Alexandru Ioan Cuza” au media generala 10 la sfârsitul gimnaziului. Este pentru prima data in istoria institutiei de invatamânt când se realizeaza acest tip de performanta - trei elevi din aceeasi clasa obtin nota maxima in toti cei patru ani de studiu. “O competitie eleganta a dat posibilitatea unor asemenea rezultate”, spune profesorul diriginte.
Adela Alexandra Iacubov, Diana Camelia Agop si Cristina Gabriela Dascalu sunt cele trei eleve care au terminat, stralucit, si ultima clasa a Scolii Generale “Al.I. Cuza”. La fel ca in clasa a V-a, a VI-a, a VII-a. Un elev care ia nota 10 pe linie nu este nici un extraterestru, nu este ajutat de forte obscure - are poate un aer putin timid si o adânca sensibilitate, care ascunde o puternica vitalitate. Frumoase si inteligente, cele trei posesoare ale certificatului “sef de promotie”, au multe lucruri in comun si alte lucruri care le individualizeaza. Cum e de asteptat, au o dorinta inteleasa de evadare, de a cunoaste lumea - geografia e pasiunea lor, lucru de inteles când stim ca fostul diriginte Viorel Irascu le-a deslusit tainele tuturor continentelor. “Ma atrage foarte mult Japonia, pentru arta lor deosebita, pentru inventivitatea lor, si mai ales pentru faptul ca au onoare”, spune Cristina, cea care seamana ca doua picaturi de apa cu o tânara irlandeza. Adela Alexandra are printre pasiunile “marunte”, echitatia si schiul, dar si una cultivata cu grija de catre familie, cea a calatoriilor care imbogatesc mintea si sufletul: “Fiecare loc nou iti ofera sansa sa evoluezi, sa devii, sa te transformi intr-un om mai bun. De aceea este important sa vezi si sa intelegi cât mai mult.” Chiar daca Diana nu s-a exprimat concret despre unde ar dori sa mearga (poate Mexic), e si pentru ca toate peripetiile ei initiatice sunt de natura filologica. Este atrasa puternic de poezie, mai ales de Eminescu: “Ma regasesc in marele nostru poet, si imi da senzatia ca il pricep foarte bine”, spune Diana.
Drumuri largi, pe masura sperantelor
Ce modele pot avea niste elevi care pot fi chiar ei modele pentru colegii lor? Pare cu totul surprinzator ce raspunsuri poti avea cu aceasta ocazie - Izzy Stradhin chitarist la celebra formatie Guns’n Roses, pentru “tânara irlandeza” si “Audrey Hepburn”, spune Adela Alexandra. Diana nu-si marturiseste explicit modelul, dar intelegem ca idealul nu poate veni decât tot din poezie. Cu elevii de nota maxima e poate mai simplu decât cu elevii obisnuiti - drumul lor pare mai luminat, chiar daca asta poate fi o simpla impresie. “Vreau sa fiu jurnalista, spune Cristina. Imi place sa traiesc in viata publica, in lumina reflectoarelor”, marturiseste cu multa candoare “irlandeza”, care are si pasiuni “secrete” pentru Partidul Liberal. Sa mai spunem ca Adela Alexandra Iacubov vrea sa devina “om de afaceri”? “Vreau sa urmez o facultate de economie, pentru a ma lansa in afaceri, cele imobiliare sunt acum atractive, dar vom mai vedea ce va fi”, zice apasat Adela, argumentându-si optiunea foarte serios. Diana face din nou figura singulara, aruncând o ceata peste viitor - poate doar pentru noi. La final le intrebam pe eroinele noastre de ce nota 10 le-a devenit companion in toti acesti ani. Intelegem din raspunsurile lor ca nota absoluta reprezinta un fel de “hrana” si o “manta” sub care isi adapostesc sufletul adolescentin, dar si rezultatul muncii asidue. Urmeaza acum liceul, cu rigorile lui, dar si cu o viata noua, diferita de cea de la scoala generala. Poate ca nota 10 se va transforma in 9, sau 8. Important este ca sa nu se spulbere dragostea de cunoastere si sperantele…
Gabriel Pop
Munca si respect
O intrebare care apare, insidios si poate meschin, e ca doua din cele trei premiante sunt fetele unor persoane cunoscute: Cornel Iacubov - arhicunoscut om de afaceri si Cornel Agop - la fel de cunoscut antrenor de gimnastica. Dam cuvântul dirigintelui: “Cine spune asa ceva, vrea sa spuna rautati. Niciodata nu am primit din partea parintilor telefoane si sugestii pentru note. Trebuie sa subliniez ca toate cele trei fete au avut un mare respect pentru profesori, totul este doar meritul lor”, accentueaza dirigintele Viorel Irascu.

Motocicleta cu mesaj

Un adevarat motto pentru viata de metalist. Observati va rog paharul!