Băile Homorod

pârtia mica si îngusta, destul de bine intretinuta

in fundal este pensiunea despre care v-am scris


un molid inghetat linga un pui blindat( sau invers !)


aglomeratia de la izvorul de apa minerala

Nu stiu ce băi sunt acestea, dar mie nu prea mi-au placut. In drum, ingramadite, doua trei pensiuni si o pârtie de schi ce da aproape in parapetul inalt, de beton al strazii.
Am venit aici ca la pomul laudat si n-am gasit decit un molid inghetat (vezi pozele), de altfel singurul element interesant din acesta minilocalitate.
Case nu prea exista, poate spre Martinis sa se intinda satul, in rest destul de multa aglomeratie si afara si in pensiunea din strada unde taiai fumul cu iataganul.
Loc de inchiriat schiuri n-am gasit, desi am intrebat si am fost indrumat catre casa verde din deal, tot n-am gasit. De altfel se pare ca pârtia apartine acelei pensiuni si peste tot scria proprietate privata. Ma rog.
Un alt lucru demn de retinut este prezenta celor douasprezece izvoare (probabil si motivul pentru care a fost infiintata statiunea), din care unul mai amenajat mi-a atras atentia pentru ca era foarte aglomerat, am citit panoul si am inteles ca are proprietati deosebite atit in cura interna ( ficat, stomac, intestine) cit si in cea externa (piele). Nu stiu unde sunt celelalte unsprezece, dar sunt convins ca ele exista pe acolo pe undeva si ca vara pot fi cautate mai pe indelete ca si ruinele unor turnuri romane de aparare si de veghe.Unde este Homorodul ?
Este pe drumul national ce leaga Miercurea Ciuc de Sighisoara, la 21 de kilometri de Odorheiu Secuiesc (15' de mers cu masina), intr-o zona care face intrarea in intortocheata depresiune a Homoroadelor (Mare si Mic), din zona Subcarpatilor Transilvaniei.
Statiunea este situata la altitudinea de 756 m, intr-o zona frumoasa cu paduri de amestec, foarte aproape de Vlahiţa, unde primavara -vara puteti merge sa vedeti o spelndida poiana de narcise(monumente ale naturii).

Tradiţii de iarnă

    Chiar dacă este cam târziu, am descărcat  în cele din urmă pozele surprinse la festivalul tradițiilor populare românești organizat la Bacău, organizat cu multe piedici si probleme financiare, în perioada sărbătorilor de iarnă. 

    Nu strică să le admiram și să ne reamintim cât de frumoase sunt obiceiurile imaginate si transmise de români. Este o perioadă în care ursul moare si învie, adică natura se pregătește sub omătul ,,cald,, să reverbereze din nou cu razele soarelui. Sau imaginați-vă capra cea fâșneață, care aduce aminte ca este sursa de hrană (si spirituală) a țăranului român, în timp ce urătorii se mascheaza cât mai hidos pentru a impresiona si alunga răul adevărat si maleficul aciuat în noi.

    Pentru cei plecati de acasă (pe bune) aceste imagini transmit ideea de bucurie, de fericire, de reînviere a spiritului, odată cu Nașterea Mântuitorului, sentimente pe care românul stie să le cultive din plin, chiar dacă comite si  ceva excese.

Porțile impresionante din estul Transilvaniei

poarta deosebită din orașul Covasna, se văd : Soarele, în dreapta și Luna, cu cele trei stele ce semnifică regiunea Ținutului Secuiesc, numita și ,,Trei Scaune "

poarta mai mica (dupa buget ) dintr-un sat plin de romi, numit Olteni

poarta noua si foarte frumoasa din comuna Satu Mare


nuantele de verde, stilizarile geometrice - Bradesti

poarta de casa batrineasca - Lueta

Putini stiu, chiar daca au drum prin zona secuieasca (trec si nu privesc), ca traditia lor are printre elementele principale si constructia de porti. Mesteri cioplitori in lemn, nu se gasesc numai in Maramuresul istoric, unde intr-adevar portile sunt un semn al bunastarii si pastrarii obiceiurilor (vezi postarea mea cu Sacel - Maramures ) ci si in zona Transilvaniei de est.
Asta am vazut eu si am fotografiat cele doua porti, una in Bradesti si una in Lueta (vechi centru de exploatare a minereurilor feroase, unde am ajuns pentru ca voiam sa vizitez Cheile Virghisului, unde din pacate n-am nimerit).
Din ce m-am interesat, exista si azi, putini ce-i drept, mesteri in cioplit porti atit in Satu Mare (localitate mica de lânga Odorheiu Secuiesc ) cât si in Bradesti. Chiar unele vile noi, ridicate de cei plecati in afara, au porti de lemn, chiar daca contrasteaza cu stilul modern de constructie (cam kitchos) dar si in alte parti ale Transilvaniei.
Motivele populare sculpturale tin de stilizari geometrice ale pasarilor, de munti si dealuri (relieful caracteristic zonei ) dar si de prezenta padurilor si pasunilor (observati nuantele de verde - si aici nu va gânditi la culoarea de pe steagul Ungariei), precum si nelipsitul soare sau a razelor acestuia.

Bigfoot - Un ,,pas mare ''și o minciună uriașă

imagine din filmuleţul care a facut din Bigfoot, vedeta internationala


imaginea luata cu camera cu infrarosii se numeste ,, freakhumanoida " sau ce ziceti de Big Mama

urme de Yeti sau Bigfoot


Bigfoot din ,, Ape Canion", statul Washington, lânga vulcanul St. Hellen


SASQUATCH- parca este la o sedinta foto, nu?

bigfoot de ... Florida

Discutiile despre ,,cryptids'', adica despre creaturi vazute de unii si a caror existenta nu poate fi -înca- demonstrata stiintific, sunt numeroase, neexistind practic stat american sau canadian ori ţara din lume care sa nu aiba un Bigfoot al ei.
Teoretic fiinte umanoide sau cu alura antropoida nu pot exista in conditiile in care evolutia speciei umane a fost cât de cât demonstrata stiintific, iar posibilitatea ca undeva pe ramurile acestui trunchi evolutiv sa fi ramas o reminiscenta asemanatoare lui Homo neanderthaliensis este eliminata din start de orice antropolog rational.

Isteria Sasquatch, Loch Ness, Bigfoot sau Yeti sau mai noua creatura Chupacabra, este generata de dorinta unora de a parveni din punct de vedere mediatic sau de întâlnirea cu urme sau umbre a caror existenta este de imaginat, pentru ca sunt convins ca oameni aceia de buna credinta chiar cred, ca au vazut ceva.
Fiecare comunitate unde s-au raportat aparitii de acest gen are un site de prezentare a imaginilor, un forum de discutii pe aceasta tema existind în SUA si Canada chiar directoare ce au ca tema principala stocarea adreselor de web cu creaturi păroase.

Hai sa facem o scurta trecere în revista a acestor creaturi:
1. Yeti - Omul Zapezilor, creatura atropoida cu blana groasa a carei aparitie nu a fost niciodata demonstrata, doar câteva urme în zapada Himalayei (Nepal) , vazute si de celebrul Edmund Hilarry (primul om ce a urcat pe Chomolungma- Everest), localizat de asemenea in Muntii Tian Shan si in Podisul Tibet , ambele în China dar si in Muntii Caucaz ,unde femelele Yeti intretin se pare relatii cu barbatii georgieni, asta dupa ce îi rapesc si îi duc în padurile dese de conifere.
2. Bigfoot - aparitiile lui au generat un fenomen de masa în SUA si Canada (în special în statul British Columbia) precum si o organizatie ce cauta adevarul despre el numita ,,Bigfoot Field Researchers Organization ". Un lucru este clar, el apare in padurile dese de molid, brad si Sequoia( cel mai mare si mai înalt arbore din lume ) din nordul, vestul si centrul SUA, precum si in statul canadian mentionat mai sus.
Astfel de aparitii extinse apoi la mlastinile din Florida sau la deserturile din Nevada si New Mexico sunt exagerari ale unor exaltati.
3.Sasquatch- denumirea data probabil de bastinasii amerindieni (omah, windigo), aceleiasi creaturi si preluata de presa de senzatie, mai ales ca aceste aparitii sunt consemnate de sute de ani in izvoarele orale ale triburilor nord americane.
4.Chupacabra - face exceptie, pentru ca descrierile acestui sângeros animal cu ochii oblici ca ai unui extraterestru sunt mai clare si urmele lasate în gospodariile locuitorilor din Puerto Rico si Mexic sunt de netagaduit. Mai nou creatura ce a înspaimântat oameni din suburbiile San Jose-ului, a aparut se pare si în America Centrala( Guatemala) si in America de Sud (Columbia si Venezuela) , traversând Marea Caraibilor, nu se stie cum precum si în Rusia? sau în statul american Maine din nord-estul extrem al SUA( desenul din imagine).

5.Phaya Naga - se abate si el de la regula maimutelor uriase si paroase si se transforma într-un sarpe de apa ,,innaripat "? si cu cercuri de foc, care pazeste malurile si apele fluviului Mekong, ce curge prin Peninsula Indochina din sud-estul Asiei si traverseaza Laos-ul, Vietnamul, Cambodgia, Thailanda si putin din Myanmar, ţări unde aparitiile sale au fost raportate, mai ales ca se leaga si de unele ciudate desene ce apar in templele budiste din tarile enumerate.
6. Orang Pendek din insula Sumatra, din vestul arhipelagului indonezian, Mokele-mbembe din Republica Congo, Africa Centrala sau Ropen si Ilkai din Papua - Noua Guinee- sunt tot atâtea creaturi bipede sau zburatoare ale caror aparitii au suscitat un interes mai mare din partea media si foarte mic din partea cercetatorilor.

Barajul Zetea - Târnava Mare

Revin cu două poze de la sfârșitul anului 2009, chiar pe 31 decembrie (temperatura + 3 grade), când lacul nu mai era înghetat și vaporii de apă de deasupra lui formau o ceaţă cu aspect noros. Mai jos aveti pozele de la 1 ianuarie 2009 când afară erau -12 grade! Cred ca pozele arată si mai bine, pentru ca între timp am achizitionat un aparat LUMIX compact performant. 



un fenomen interesant, este legat de momentul în care apa de la mal a înghețat iar lacul avea un nivel, iar după ce a îngheţat tot lacul si nivelul apei s-a redus, s-a format alt strat de gheaţă( vedeţi în copăceii de pe margine bucăţi de gheaţă rămase suspendate)


intersectia de la intrarea spre baraj și o mașină super murdară (la câte a pătimit săraca!)
Colibiţa
intrarea pe baraj și o imagine cu un fel de preaplin al lacului numit deversor-pâlnie, așa cum mai exista şi la Râușor -Râul Târgului în jud. Argeş și la Colibiţa în jud. Bistriţa- Năsăud, după cum mi-a transmis un inimos domn inginer

aval de baraj, râul Târnava Mare cu un debit de 1,2 mc/s, pleacă liniştit mai departe, pentru ca abia la Blaj să-şi găsească perechea (Târnava Mică), plus o imagine frumoasa asupra microdepresiunii Zetea.


prima poza este facuta de mama, a doua de Iani (observaţi diferenţa- bineînteles în favoarea celei de a doua, ce credeaţi!)


Iani plin de vervă si tati stors de oboseala, de... fusese revelionul!

N-am ştiut de acest baraj si despre lacul de acumulare creat în spatele lui, până când nu am mers dinspre Gheorgheni spre Odorheiu Secuiesc, prin pasul Şicaş (1000 m ) situat între Muntii Gurghiului la nord și Munții Harghita la sud, trecând prin Depresiunea Vârşag (apăruta în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei la confluența Târnavei Mari cu câteva râuri scurte de munte). 
Aş vrea să-l vad și vara, pentru că acum era înghetat complet și avea urme de roti de masina si de ATV, semn ca băietii dornici de adrenalină traseseră o tură pe lac.

De altfel, drumeagul ce lasă la stânga sau la dreapta drumul principal (depinde dinspre ce oraş vii), duce direct la malul apei unde, puzderie de masini, lasă doritorii de săniuş si patinaj să se bucure de frumusetea peisajului, de liniste si de aer curat. 

Barajul a fost construit în 1993 (din acest motiv nu apare pe nicio hartă mai veche), este un baraj de pământ cu nucleu argilos (la fel ca cel de la Siriu sau chiar de la Vidra, si nu din beton ca cele de la Valea Uzului sau Bicaz ), înalt de 48 de metri cu o lungine de 520 m, si a fost realizat pentru eliminarea riscurilor de viitură, pentru alimentarea cu apă a localităţilor de pe valea Târnavei Mari: Zetea, Subcetate, Brădeşti, Odorhei, etc.) si pentru energie electrică (la baza lui fiind construită o centrală hidroelectrică).

Harghita Bai 2

asa arata drumul spre statiune

o priveliste superba de la marginea statiunii, catre Depresiunea Ciuc, acoperita de o patura de nori


la sanius sau la farasius


cabana de la intrarea pe pirtie si pirtia sau ,,Csipiki", sau asa ceva am citit pe panouri

pregatit sa intre la proba de slalom urias

Pentru al doilea an consecutiv am mers la Harghita Bai, de data acesta in preajma revelionului. Mi-a placut mai mult ca anul trecut, poate pentru ca am stat mai multpe pirtie (bine noi am stat la propriu, ca nu poate fi vorba de schiat) si Iani a invatat sa schieze mai bine.
Ne-am simtit mai si poate pentru ca nu ne-am mai cazat in statiune ci la Bradesti, linga Odorheiu Secuiesc .
Totusi pirtia este amenajata foarte bine, a aparut si un tun de zapada si mai multi instructori, precum si oameni de ordine, pe pirtie. Cealata pirtie, aflata la cinci minute de mers prin padure, era folosita de cei cu placile si de schiorii profesionisti, dar era evident ca fusese lasata in paragina.
Una peste alta, un sejur placut, aproape de Bacau cu zapada pina in martie- aprilie si cu gazde mai ospitaliere decit va asteptati.
Filmuletul este cu Iani, pe schiuri, astepindu-l pe Ianos (monitorul) , care ne-a tras teapa cu ora de intilnire, pentru ca ,, aseara bause mult si uitase tot'' , dupa cum singur ne-a marturisit in cunoscutul dialect romano-secuiesc.

Cascada Putnei - Lepsa

viteza apei care curge printre aceste stinci atinge 18 m/s!

Din pacate Lepsa mi-a lasat un gust amar, accentuat si de drumul pe care l-am urmat ca sa ajungem acolo, prin Soveja (jalnica relicva a turismului romanesc, cu un singur hotel de o stea, numit Zboina dupa numele unei culmi din Muntii Vrancei).
Ce este Lepsa ?
O adunatura de case ale fostilor oieri din Tulnici si o pastravarie, numai o statiune turistica nu.
O aglomerare de sute de corturi intr-un camping improvizat, un hotel scump si citeva pensiuni ale unor galateni scapatati, pe un tapsan in lunca Putnei vrincene, unde sute de ,,turisti ": galateni, braileni, vrinceni si buzoieni se distreaza la focurile cu mititei si costite de porc si incing in noapte orgii muzicalo-distractive cu Guta si Vijelie.
N-am nimic cu oamenii in sine, treaba fiecaruia, dar ministatiunea asta manelistica cu doua magazine imputite si cu citeva tarabe ce mizgalesc peisajul si asa ,,parfumat '' de gratare nu merita atita efort.
Ajungeti la Lepsa mergind pe la Focsani (74 Km.) spre Tirgu Secuiesc, trecind prin Tulnici pe DN 2 D, si traversind apoi Muntii Vrancei (virful Goru 1785 m), comuna fiind strajuita de Muntele Lepsa (1390 m) ca si de Muntele Zboina Neagra spre nord si Muntele Tisaru spre sud.
Cel mai important obiectiv turistic este Cascada Putnei sau ,, Saritoarea Putnei ", o minune geomofologica si hidrologica, aproape fara egal, cu o cadere in trei transe, de 12-14 metri in care apele Putnei se zdrobesc de peretii calcaro-grezosi, cu un urlet ce infioara privitorul, pentru ca in final apele sa se linisteasca in bazinetul de eroziune de la baza cascadei.
Cascada are o lungine de 76 m, cu o diferenta de nivel de 14 metri si cu un debit mediu de 9 mc /s. Pe peretii stincosi ai cascadei cresc citeva plante rare de stincarie ca: garofita, iarba surzilor, mierluta si izma de munte, iar radacinile de fag, ulm, mesteacan, arin negru si artar, stau suspendate parca intre crapaturile muntelui.
Acesta este singurul element cu adevarat impresionant din acesta zona, in afara de peisajul cu munti impaduriti din zona Gresu dincolo de Lepsa spre Depresiunea Brasovului in zona pasului Musat (1100 m) , dupa care soseaua coboara spre Ojdula (Jud. Covasna).