Pensiunea Hatarpatak- un revelion pe cinste

barul si pensiunea


un băieţel fericit


asta este o poza artistică, nu?

Iani ne spunea ca el doarme în duş acolo îi placea foarte mult


în noaptea de revelion


masa noastră si masa cu bufet suedez (mă rog,    o parte din ea)

    Decizia n-a fost greu de luat, prețul și promisiunea unor servicii de calitate, ne-au determinat să plătim avansul de 20 %, aproape pe loc.
Apoi au început să apară temerile legate de diferența dintre ce se postează pe pagina oficială și ce vom găsi acolo, cazuri de genul acesta sunt numeroase.

    În sfârsit, pe 29 decembrie am plecat spre Miercurea Ciuc, prin Pasul Ghimeș, am trecut de intersectia cu Harghita Băi si de Băile Homorod, urmând drumul spre Sighișoara și Odorheiul Secuiesc. La ieșirea din localitatea Brădeşti (Fenyed), la câteva sute de metri, am făcut dreapta pe un drum local si la capăt am găsit pensiunea de trei margarete, cu terenurile de fotbal si tenis situate alături.
Arata asa cum ne-am asteptat si pe din afara și în interior. Gazde primitoare, grija pentru detalii, un bar frumos la intrare, acolo se putea si fuma,  iar din restaurantul cochet si bine amenajat se iese într-o terasă ce dă spre a doua clădire a pensiunii, acolo unde un grup de bucureșteni au ocupat toate camerele.
    De altfel, pentru cine merge în grup este foarte confortabil pentru ca în clădirea aceea se afla camerele, bucătaria si salonul mare si comod,  așa că nu te deranjeaza nimeni.
Noi am stat în pensiune deasupra restaurantului, fără zgomot și fără nicio grijă legată de violarea intimității familiale.
    Mi-a placut si sa vorbesc, mai rar este drept si mai raspicat cu patroana, Doamna Eniko, deosebit de draguță si cu doamna de la bar, Laura.
Mi-a mai plăcut ca este singura pensiune unde am fost si exista o ladă cu jucării și păpusi pentru copii, am ramas plăcut surprinsș si de faptul ca angajatii se jucau tot timpul cu Iani si păreau ca efectiv stau la dispozitia noastra.

    O recomand cu caldură, pret pe camera 90 lei plus mâncăruri secuiești traditionale si super gustoase.
De aici si până la Harghita Băi se fac 30-40 min., asta daca vreti săniuș si ski, sau la Băile Homorod, desi acolo este mai ,, în drum ''cum s-ar zice.
Revelionul a fost doar un moment plăcut.  pentru ca nu-l pot scoate din contextul general cu dans, tombolă si artificii din partea gazdelor.
    

Filmuletul este foarte scurt și îl arată pe Iani cu o sticla de vin în mână, câștigată la tombola și pe lângă asta a mai câștigat si 6 beri (pentru tati!), norocos băiat.

Războiul din Rwanda- genocidul populaţiilor hutu și tutsi

Rwanda are populatie majoritara hutu iar vecinul Burundi din sud are populatie majoritara tutsi, în plus în fostul Zair trăiesc câteva milioane de hutu.



urmări ale războiului, victime ale războiului- refugiați (hutu) în drum spre Republica Democratică Congo (fost Zair)

rwandezi (tutsi) uciși și putreziți în fața unei biserici- cutremurător !!!!!


copii sunt primele victime ale acestui genocid


Stat situat în Africa Central– Estică, cu ieșire la lacul Kivu, având vecini cu care este în conflict aproape permanent: Republica Democratică Congo la vest si Burundi la sud plus Uganda la nord si Tanzania la est. Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi, ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit, înalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % (triburi bantu, sedentari si agricultori).
Genocidul din 1994, cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume se datoreaza diferentelor entice si situatiei ciudate în care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritară.

O ţară de mărimea Belgiei, cu o populatie de 7 milioane de locuitori, traieste absurditatea unui razboi civil, ce are ca si cauze: influenta colonială (germana si belgiana, cu urmari catastrofale legate de legea prin care pe buletinul fiecarui cetatean sa fie trecuta si etnia!!!!, vezi si Zair), pretul cafelei (sărăcie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara), Banca Mondiala si Fondul Monetar International + interesele marilor puteri (în special Franța- de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare, pe motiv ca nu au intervenit în masacrele desfasurate sub ochii lor).
În aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care în care se aflau presedinții Rwandei si ai Burundi) începe masacrarea a peste 800 000 de oameni( dupa unele surse 1 000 000), din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi, mii de etnici hutu au fost torturați pentru ca s-au opus genocidului în acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat în fostul Zair si alte câteva sute de mii de Tutsi în Burundi sau în Tanzania vecina, dând nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara, asemănată azi cu Darfurul (tabara de refugiați sudanezi din vestul acestei țări).
Genocid atribuit după cum scriam și mai sus și unor dispute tribale în care o minoritate privilegiată a asmuțit practic o etnie împotriva celeilalte.

Istoria Rwandei este scrisa în mod deosebit de o elită culturala Tutsi, școlită în Europa, care nu impune un echilibru între participarea celor două etnii la formarea Rwandei moderne, astfel ca populatia majoritara Hutu se răzbuna sângeros (atunci când ajunge la putere), inventând doua miliţii care vor măcelarii sute de mii de oameni de multe ori vecini sau rude prin alianta, acestea se numeau Interahamwe adica ,,Cei ce atacă împreună “ si Impuzamugambi adica ,,Cei care au un singur scop” usor de bănuit care era acel scop.

Azi în Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi), dar a început un proces de condamnare a criminalilor, cu un tribunal al ONU stabilit la Arusha în Tanzania, tribunal ce a trimis după gratii, până acum peste 120 000 de criminali.
Pentru stabilirea adevărului și pentru aducerea în fața opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil, Aprilie, Hotel Rwanda - cel mai nou dintre ele.

Odorheiu Secuiesc -Szekelyudvarhely

în centrul orasului, noaptea la -10 grade parca si luminile sufera


biserica unitariana situata în centrul orasului este în mijlocul uni sens giratoriu

ei numesc acest ansmblu sculptural ,,Statuia Vieţii " - ,,Elet Szobor-Csoport ", în fapt un Isus răstignit, dar într-o viziune artistica

Am rămas profund impresionat de acest oras, asociat de unii doar cu PCM (Partidul Civic Maghiar, condus chiar de primarul orasului, o organizatie politica radicala ce doreste sa înlature hegemonia UDMR), pentru ca este cochet si bine structurat cu o retea de strazi, ce-i drept cam intortocheate dar generate de arhitectura tipica de burg medieval si în plus are oameni drăguti chiar daca unii nu stiu bine sau deloc româneşte.
De altfel, fiind atestat din 1333 orasul creste puternic dupa ce este declarat resedinta de Scaun secuiesc (un fel de judet) si ajunge astazi la aproximativ 37 000 de locuitori.
La Odorhei (500 metri altitudine ) se ajunge foarte usor, dinspre Miercurea Ciuc, la 30-40 de kilometri si dinspre Sighisoara, drumul principal urmarind traseul intr-un sens sau in celalalt al Târnavei Mari care strabate orasul si a carei amenajare poate fi un model pentru toate orasele strabatute de râuri de marime medie.
Vechiul Aeropolis din vremea romanilor si care se leaga bine de ruinele unor turnuri romane de veghe din valea Homorodului, devine cetate medievala in secolul 15, ruinele acesteia se mai vad astazi in curtea Grupului Scolar Agricol. Devine un mare centru cultural si religios, aici functionând mult timp internate pentru elevi sau Biserica Franciscana (construita in stilul barocului transilvanean) si Colegiul reformat dispunând de o colectie impresionanta de carti.
Aceasta postare este prilejuita de petrecerea revelionului intr-o localitate apropiata-Bradesti- (1 km.), dar si de tolerantă fata de ramura secuiasca a poporului maghiar.

Copil mic și dulce, călare pe motoare super

o nebunie de motocicletă, sau două


mândru, nevoie mare


motociclete SF

Iată-l pe Iani al meu, călare pe nisșe motoare, venite în vară la Bacău, la întâlnirea motocicliștilor, de la insula de agrement. Un eveniment ce trebuie salutat și neaparat continuat, mai ales că anul acesta se anuntă criză economică.Vom vedea!
Pe filmulet este parada motociclistilor din centrul orașului.

Slănic Modova - iarna

la minus 10 grade, doar ochii se mai vad


la biserica catolica din oras este o mica grota amenajata ,, închinata'' Sfântei Fecioare Maria


doua poze super, facute în spatele pensiunii, în gradina, în care astă vară serveam cina

Am mai postat informatii despre aceasta statiune, iar azi ,,pentru ca afara a început sa ninga, gândul ma duce la iarna trecuta, chiar de revelion când la Slanic a nins ca în povesti, inclusiv în noaptea dintre ani.
Evident revelionul l-am petrecut la Pensiunea Rodica, la Doamna Rodica si Domnul Pavel, unde ne-am distrat pe cinste, iar pentru derdelus am mers în statiune.
Filmuletul este facut sus pe dealul de lânga parcul copiilor situat chiar lânga hotelul în constructie din mijlocul statiunii si ma distreaza fantastic când îl vad pe Iani la trei ani cum se da cu făraşul pe pârtioara.
Am mai mers într-o zi si la capatul staţiunii dincolo de campingul Ray 13 la ultimele vile, unde este un derdelus natural în locul strazii.Daca sunteti curiosi sa vedeti cum arata orasul vara,urmariti si postarea anterioara cu Slanic.

Monştrii lacurilor nord americane

o imagine de epoca, despre cum îsi imaginau marinarii întâlnirea cu sarpele de mare


imagine cu Chessie


fotografiile facute de Sandra Mansi în lacul Champlain


Nu vom vorbi despre celebrul Nessie ci despre creaturile ce populeaza câteva lacuri de la granita americano- canadiana.
In 1974 adolescenta Barbara Clark, înnota în jurul unei platforme din lacul Okanagan (provincia British Columbia- Canada), când a simtit atingerea unei fiinte mobile pe trup.
Urcând pe platforma în graba, s-a uitat în apa si a vazut un animal serpentiform, cenusiu cu o lungime de cca 10 metri si cu o coada asemantoare cu a balenelor.

Cercetatorii americani cred ca este vorba de o specie de cetacee primitive numite basilosaurus. De altfel indienii din zona cunoasteau existenta monstrilor din lac înca înainte de venirea europenilor, numai in ultimii 200 de ani înregistrându-se cel putin 200 de rapoarte despre aparitiile misterioase.
In lacul Champlain de la frontiera americano- canadiana se pare ca traieste un animal enorm, serpentiform, fotografiat chiar in 1977 de Sandra Mansi, în care se vede un gât lung si o spinare cenusie, cu pete galbui. Cercetatorii sustin ca dupa analizarea pozei si a diferitelor rapoarte, aici ar fi vorba despre zeuglodon, adica tot o specie de balene primitive, pentru ca asta explica si absenta jetului de aer, pe care-l scot balenele atunci când ies la suprafata.
In lacul Memphremagog dintre statul Vermont si provincia Quebec ar exista un monstru cu un gât lung ca de sarpe si cu capul asemanator cu al unui cal, asta dupa marturia din 1983 a Barbarei Malloy.

Cercetatorii spun ca nu poate exista un animal atât de mare într-un lac de dimensiuni mici, ca de altfel si în cazul lacului Loch Ness din Scotia, care ar fi prea mic pentru a sustine o populatie numeroasa de fapturi, orice ar fi ele.
In fine, ultima creatura are si un film facut in 1982 de Robert Frew, in golful Chesapeake ce apartine Oceanului Atlantic, pe când era la o petrecetre într-o vila de pe tarm a vazut (împreuna cu 200 de invitati) o creatura serpentiforma cu pielea patata ca de pojar.
Acest film a facut din ,,Chessie- sarpele Maryland-ului'' cea mai faimoasa creatura din SUA.
Pentru mistere si monstrii plus alte creaturi, vizitati si un site pe care l-am descoperit si eu de curând la adresa lovendal.net.

Vatra Dornei- telescaun, Mariana, Mariana!

podul de peste râul Dorna, ce împarte oraşul în două


fostul cazinou aflat în restaurare de vreo 10-12 ani

mami și Iani în parc, la Vatra Dornei
cu tati
iat-o si pe Mariana, Mariana, coborând în viteză să-ţi ia din mână jumătatea de nucă

sus la telescaun ( 1300 m )
vârful Ouşoru de 1639, ce domină staţiunea, iar în departare Munţii Rodnei

La Vatra Dornei se ajunge usor, ori pe drumul dinspre Suceava- Câmpulng Moldovenesc, ori dinspre Valea Bistriței de la Piatra Neamț, sau prin pasul Tihuţa, dinspre Transilvania.

Este o statiune în plin proces de transformare, după ce o buna perioada a trăit din faima perioadei comuniste.
Deşi strazile arata înca destul de rău, trotuarele asemenea, parcul este semiîngrijit, iar indicatoarele sunt puţine si de multe ori nefolositoare, statiunea are nerv si potenţial de dezvoltare.

Trecem peste acest aspect si vă spun despre locația deosebita a statiunii, undeva în centrul Ţării Dornelor, la altitudinea de aproximativ 800 de metri, ceea ce situeaza oraşul pe primele locuri între oraşele de altitudine din ţara noastră.
Poate multi ați mers cu vestitul telescaun de aici, trebuie sa ştiţi ca dornenii se mândresc cu el pentru că este cel mai lung din ţară, are trei kilometri lungime şi pleaca de pe strada Negreşti, de la peste 800 de metri altitudine şi ajunge pe Dealul Negru la 1302 m, aşadar o diferenta de nivel apreciabila(cei din Caransebeş se mândresc şi ei cu un asemena telescaun situat pe Muntele Mic).
Dacă ajungeti cumva în extrasezon (adică toamna și primavara) trebuie să știți că fără cel puţin 8-10 persoane nu functionează, așa ca întrebați și verificați.

Acolo sus pe Dealul Negru am trăit o mare dezamagire ,, ecologică", când am văzut câte gunoaie pot fi pe munte, am fotografiat si am postat o mică imagine, în etichete la ,,România în fundul gol.

Priveliștea însă este superbă, putând fi văzuti Munţii Călimani (vf. Pietrosu 2100 m), Muntele Runc (1149m)  prelungirea sudica a Muntilor Suhard, cu vârful Oușorul (1639 m), plus o panorama largă asupra Depresiunii Dornelor traversată de Bistrița și de afluentul său Dorna).
În parc se merge pentru a fi hrănite veveritele antropizate de aici, care mai mult sunt sătule decât flămânde si care sunt strigate de toata lumea, care vine cu nuci (numai cu nuci veniti, nu si cu alte seminte, că nu mănâncă!), Mariana, Mariana!

Este distractiv sa vezi copii și bătrâni strigându-le încontinuu, astfel nici nu știu dacă ele vin pentru că le strigi sau pentru că sunt pur și simplu, curioase.
Vă recomand pizzeria din centru, chiar lângă podul de peste râu, si mai ales cofetăria de alături, unde prăjiturile si celelalte scofeturi sunt uriașe, gustoase si ce este cel mai important foarte ieftine (este situată pe principala arteră pietonală).
Despre muzeul de stiintele naturii, cu trofeele sale uriase de cerb și urs ăi despre cazinou, într-o altă postare.