Cascada Bâlea -Făgăraş

imaginea cascadei (in fundal) si pragul glaciar ce a creat caderea de apa, se vede si telecabina ce trece chiar pe deasupra acesteia


in spatele nostru erau citeva corturi, ale unor montaniarzi (nu stiu ce au facut dupa ce am plecat, pentru ca la cinci minute a inceput o furtuna naprasnica ce a blocat Transfăgărăşanul pentru doua zile)



Multi ajung pe Transfăgărăşan, fara insa a se opri la Cascada Bâlea la altitudinea de 1234m, de fapt la motelul unde opreste telecabina ce vine de la lacul Bâlea.
Este spectaculos mai ales ca ,,saltul '' facut de firicelul de apa glaciara depaseste 50-60 de metri. Ce se intimpla de fapt, circul glaciar omonim in care se afla vestitul lac glaciar (de altfel cel mai vizitat lac glaciar din Romania si asta pentru ca are ,,norocul '' de a se afla pe traseul singurei sosele transcarpatice de altitudine), este separat de versantul muntelui propriu-zis printr-un prag glaciar (situat la 1600m) alcatuit din roci dure numite sisturi cristaline ce a permis apei sa cada de la o inaltime impresionanta.
Se poate vizita pe un traseu destul de usor de la Complexul turistic Bâlea Cascada- Muntele Netedu-Cabana Bâlea, ce dureaza 4 ore si jumatate pe marcaj cu triunghi rosu.
De altfel trebuie sa stiti ca multe cascade din tara au denumiri apropiate de zgomotul pe care il genereaza caderea de apa: Urlătoarea Bâlei- aceasta despre care vorbim, Urlătoarea- de lânga Busteni, foarte accesibila din statiune, Duruitoarea- din Ceahlău, sau Săritoarea Putnei- lânga trista ministatiune manelistica Lepsa, Saritoarea Ieduţului- din Apuseni, masivul Vladeasa si tot acolo cascada Moara Dracului.

Platoul Bucegilor- Valea Jepilor

tati si Iani - doi ochelariști         și copii în bufetul de la cota 2000


pe valea Jepilor se poate urca doar vara, imaginea cu zapada este surprinsă în 29 aprilie, iar când am urcat cu telecabina am avut parte și de ninsoare, iar pe platou de un soare arzător


în anumite zone zăpada atingea ;i 50 cm, gardul de protecție al Babelor era îngropat încă în zapadă

Multă lume urcă pe Platoul Bucegilor, mai ales de la Bușteni, cu telecabina situată în spatele Hotelului Silva, dar foarte putini știu despre relieful zonei, așa că am ales să scriu mai mult tehnic decât literar, despre această minune geomorfologica (geomorfologia este știinta despre formele de relief).
Muntii Bucegi au o particularitate geologică și geomorfologică  ce îi încadreaza în categoria sinclinalelor suspendate, adică a unor zone montane cu roci sedimentare (calcare si conglomerate în acest caz) ce au rămas suspendate datorita eroziunii puternice a regiunilor marginale.
Acest element de relief a facut posibilă aparitia a ceea ce numim Platoul Bucegilor, o zona relativ neteda ce contrasteaza cu vârfurile semeţe din jurul său: Omu 2505 m, Caraiman 2384 m, Coştila 2498 m si Bucşoiu 2492 m.

Platoul este situat între abruptul dinspre Prahova (acesta se vede mai ales de la Bușteni și în anumite zone diferenta de nivel între valea Prahovei si marginea platoului este de 2000 m!) si valea Ialomiței care străbatând calcarele din regiune a creat o serie de chei spectaculoase cum ar fi Cheile Ursilor, Cheile Zănoagei și Cheile Tătarului, pentru ca la ieșirea din acestea sa formeze peștera Ialomiței.
Pe acest platou se afla vestitele forme de relief create prin eroziune diferentiala (stratele mai moi de roca sunt erodate mai puternic) si numite Babele- în fapt doua stânci alcatuite din gresii si conglomerate ce au fost erodate la baza, de catre vântul încarcat cu gheata si nisip, rezultând doua ciuperci paralele ce stau ca doua babe ce bârfesc încontinuu, de mii de ani) si bineinteles Sfinxul, o stânca erodata diferentiat cu aspect antropomorf (față umană).

Se stie mai putin despre stânca Ciobanasul, despre stâncile Sfânta Ana sau Franz Iosef si mai ales despre Coltii Morarului- o înșiruire spectaculoasă de ,, dinţi'' calcaroși întilnită în traseul spre vârful Omu (pe dreapta).
Despre vârful Caraiman se stie ca aici este amplasata o cruce înalta de peste 20 de metri si construita de monarhii României, si care lumineaza si domina toata valea Prahovei.
Valea Jepilor, este de fapt o zona adâncita din abruptul prahovean al Bucegilor, paralela cu traseul telecabinei , este foarte abrupta si a luat denumirea de la un conifer subalpin numit JNEAPĂN, ce se întâlnea de la 1700 -1800 de metri altitudine, inclusiv pe platou, au fost însă defrișați în masă de către ciobani, pentru că oile lor ramâneau captive în încrengătura de ramuri întinse pe sol, ale acestor arbuști subalpini.

Slănic Moldova - cazare de vară

toată lumea pe mica terasă (noi stam aproape întotdeauna sus, unde este un salon mai mare separat de camere)


un supercurcubeu fotografiat din gradina și un iepuraș mic (doi ani)


parcul central este chiar o buna investitie, vara în chioşcul din centrul parcului, înca mai cântă fanfara!

Pentru ca este aproape de Bacău mergem destul de des acolo, de cel putin patru ori pe an, în diferite perioade. Puteti ajunge pe DN 11 Bacău- Onești- Tg. Ocna, iar la iesirea din orasul Tg. Ocna faceti stânga si atentie la radare pâna în Cerdac, o comuna componentă a orasului.

Slănic Moldova încă trăieste de pe urma gloriei de altădată, când era o staţiune de inters international, iar la cazinoul acesteia(ce rivaliza cu cel de la malul mării) veneau sa joace marile familii nobiliare ale vremii si burghezii nou îmbogăţiţi.
La început veneam în staţiune si ne cazam la hotel Venus, care era mai tot timpul plin de pensionari veniţi la tratament, dar desi modernizat, hotelul si serviciile (inclusiv restaurantul) rămăsesera la nivelul anilor '90, aşa că am parasit ,,zona " după vreo doi ani si am cautat pensiuni în Cerdac (azi comuna suburbana).

Am găsit pensiunea Rodica ( în comuna chiar pe stânga- atentie nu mergeti la pensiunea Margareta unde scârba personalului nu este întrecută decât de nesimtirea manelistilor si nici la Casa Albă unde veti fi puşi sa platiti si ce nu aţi mâncat), de doua margarete care întruneste toate conditiile pentru cineva care doreste sa petreaca un sfârsit de saptamâna agreabil: gazde săritoare, baie pe hol (la trei camere), bucatarie utilata, salon de servit masa si de socializat, gratar în curte cu mese si umbrar si cu râul Slănic trecând pe lânga gradina (ultima data parca era 90 lei cazarea).

Vara mergem în statiune cu baietii si admiram unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară(inclusiv un parculet pentru copii la standarde europene), de altfel puteti vedea si din poze, ca este amenajat cu mult gust.
Din pacate este cam singurul element pozitiv pentru ca aici domneste aceeasi paragina pe care am întâlnit-o în numeroase drumetii prin tara: în zona izvoarelor este jale, doar doua sunt amenajate mai modern restul sufera, aleile si bancile sunt degradate, malurile Slănicului sunt distruse de apele mari din verile trecute.
Intr-un cuvânt mai este mult până departe, însa puteți să mâncati un păstrav bun la păstrăvaria- pensiune din zona.

Daca tot am vorbit despre izvoare sa va spun ca au fost descoperite în 1801 de Serdarul (probabil un titlu nobiliar) Mihalache Spiridon, sunt de tip bicarbonatat, carbogazos, sodic, clorurat, slab sulfuroase (miros urât) si sunt folosite în cura endocrina, afectiuni ginecologice, respiratorii, urinare, cardio-vasculare si biliare (au si diferite denumiri ,,Mihai '' ,, 300 de scări '', ,,Clocotişul '').
Puteti sa va cazati si cu cortul ceva mai departe de statiune, într-un peisaj salbatic, dar unde gasiti si vile de închiriat si un camping cu casute, de fapt doua, dar situate la aproape doi kilometri unul de altul.

Zona statiunii este străjuita de de munti josi ce fac parte din Masivul Nemira (vf. Nemira Mare 1664 m), ce nu depăsesc 1139 în vârful Dobru ( la poalele lui se afla un hotel de trei stele numit la fel) sau 900 de metri în vârfurile Pufu sau Cernica.
De jur împrejurul statiunii se întâlnesc păduri de amestec de fag si conifere, spectacolul floristic fiind maxim primavara si mai ales toamna.Va urma o postare despre Slanic- iarna.

Osuarul și craniile de la Mânăstirea Neamţului

masa din centrul încăperii


vedeţi pe craniul de mai sus câteva inscripţii despre cine a fost călugarul respectiv


cred că sicriile acestea mici conţin oase de monahi (n-am avut curiozitatea să le deschidem)

Deşi am mai scris despre osuarul de la Mânăstirea Neamţului, acum sunt în măsura să postez o serie de imagini de acolo.
Istoria este scurtă, în cimitirul de lângă mânăstire, mai precis din spatele acesteia, sub biserica veche se află o sală în care au pus craniile şi oasele unor călugari şi preoţi ce au slujit în biserică sau în mânăstire şi dezgopate cu diferite ocazii.



Acestea sunt numerotate si însemnate, pentru o pioasă aducere aminte iar cele mai importante sunt puse pe o masă în centrul încăperii.
Cine este mai slab de înger să nu meargă acolo, deşi dacă te detaşezi puţin de ideea de moarte şi de cimitir, te poti simţi chiar ca într-un film de groaza, dar cu cranii şi oseminte adevărate.
Dacă ajungeti acolo, vă explic cum găsiţi osuarul- treceti de biserica mare din centrul curtii, iar în spatele ei în zona zidului exterior, treceţi printr-un gang, coborâţi niste scări şi ajungeţi în curtea cimitirului, apoi pe scări în lateralul bisericii.
Vizionare placută!

Parcul natural Dragoş Vodă - Vânători Neamţ

capriorul si caprioarele


zimbrul adult (500 kilograme)


bine aparati de ninsoare


cerbul (este înnebunit dupa jeleuri )


ursul brun carpatin

Zimbrul pâna la urma nu este decât bou mai mare sau un taur daca preferati, dar este spectaculos, poate pentru ca a disparut din pădurile noastre si din Europa în urma vânării excesive (ultimul exemplar vânat la noi a fost undeva în codrii Bârgăului pe la 1800)?
Poate stiti ca se înrudeste cu bourul-da cel de pe stema Moldovei- dar acesta a disparut de tot, nici macar în captivitate nu mai exista iar explicatia este simpla- a fost domesticit, a ajutat răzeşii sa cultive pamânturile (acestia drept multumire l-au pus ca simbol pe steagul lor) dar pentru ca se înmulteau numai între ei au degenerat aşa au devenit mai slabi si în cele din urma au disparut (cam asta se intimpla azi cu iacii din Tibet).
Din familia bovideelor mai face parte si bizonul nord-american, din pacate si acesta tinut în rezervatii dar si boul moscat canadian si bivolii salbatici din Africa sau cei domesticiti din India(bubaline).
In week-end am fost la aceasta minigrădina zoologica din zona Neamt si am avut norocul, dupa cum vedeti in poze sa prindem cam toate animalele mari afara din ţarcurile sau custile lor chiar daca ningea puternic.
Acest parc, înfiintat de silvicultorii din Neamţ în colaborare cu o fundatie olandeza pentru animale a avut un scop unic, initial, si anume acela de a înmultii zimbri si de a popula padurile cu acestia.
Din pacate este foarte greu cu reproducerea acestora, azi aici sunt sase zimbri, din care doi pui foarte simpatici.
Au extins aria de preocupari si au construit si cuşti pentru lupi, vulpi sau ursi, precum si pentru cerbi, caprioare si fazani astfel ca a devenit un parc natural, foarte apreciat si vizitat.
De fapt, trebuie sa stiti ca zimbrii mai sunt în Romania la: Slivuţ de lânga Haţeg (jud. Hunedoara) si în padurea Negruţ- Bucşani din judetul Dâmbovita- cea mai mare si mai numeroasa rezervatie; cei doi zimbri de la Poiana Brasov au murit ca si cei de la gradina zoologica din Bucuresti .
Zimbri adusi sau născuti în România poartă nume care încep cu Ro, ca parte a unui acord international, astfel zimbri nostri se numesc ROco sau ROxana, etc.

Sovata

un pui mic, cu febră lânga o miniopera de arta metalică

cu mami lângă Lacu Roşu, îngheţat (desi apa sărată îngheaţă la -2 grade, datorita densităţii sale mari)

şi cu tati
Iani lângă Tinman de la pensiune

un somnoros dulce lânga şemineul de la parterul pensiunii Sara

Am mers la Sovata de doua ori în ultimul an calendaristic şi nu prea mi-a plăcut.
Am stat să mă gândesc dacă să trec acest articol la drumetii de rău sau la ospitalitate secuiască dar m-am decis pentru drumetii.

Aşa ca voi fi neutru în relatarea mea.
Prima data am ajuns dupa un circuit lung si productiv prin ţară, ca ultima destinatie înainte de casă.
Am ajuns ziua si m-a şocat aspectul statiunii-de litoral lacustru- oameni cu colace, pături, în ,,desuuri'' tipice anotimpului, care se revarsau dinspre lac.
Al doilea lucru care m-a impresionat a fost aglomeratia din zona, orasul propriu-zis nu are practic casă care sa nu ofere ,,Kiado szoba " , adică cameră de închiriat cu diverse preturi si conditii, bineînteles ca nu am gasit si a trebuit sa stam cu cortul într-un camping improvizat într-o curte.
A doua oara am fost în februarie, deci în extrasezon si parca pentru a compensa disconfortul din vara am ales o pensiune mai scumpa, deosebit amenajata, nou refacuta cu conditii de patru stele si pret de trei, se numeste Sara si o recomand cu caldura- azi, în 2011 este de vânzare!

Staţiunea era goala de data aceasta si parca mai misterioasa, cu strazile acelea goale si batute de vânt, cu lacul înghetat si copacii goi din parc cu câtiva pensionari veniţi la tratament la hotelurile de doua stele care au preturi de trei si conditii de una (sunt exceptii, de ex. la Aluniş este foarte bine, acolo am mâncat excelent).

Staţiunea este cunoscuta pentru Lacul Ursu, ce are o calitate aproape unica, se numeste heliotermie si presupune prezenta a doua straturi de apa unul de adâncime foarte cald si unul de suprafata (max. 2 m grosime) mai rece şi care actioneaza asemeni efectului de sera, caldura intra dar stratul de la suprafata nu mai permite eliberarea căldurii, care astfel se acumuleaza în interior.un asemenea fenomen se mai întâlneşte si la Lacul Fara Fund de la Ocna Sibiului.
Nu mai vorbesc de proprietatile curative ale apei sarate (salinitate de peste 200 mg./cm cub), mai ales în afectiunile ginecologice si reumatismale.

Sunt în statiune, lânga acest lac înca patru: Lacul Rosu,Verde Negru si Piroşka, mai sarate datorita dealului cu sare de lânga ele si colorate datorita unor vietuitoare microscopice.
Am avut surpriza sa gasesc niste restaurante cu pretentii mari, cu preturi uriase dar cu atmosfera manelistica si prafuita+servire catastrofala.

Nu mergeti la pizzeria si restaurantul de sus din dreapta cum priviti lacul, nu mai stiu cum se numea dar evitati acest gen de terasa. Nu puneti totul pe seama secuilor sau pe aspectul etnic, pentru ca este statiune estivala si preturile sunt foarte mari.

Mânăstirea Putna

    Dacă ajungeti la Putna, și sunt convins că mulți aţi făcut această călătorie aproape iniţiatică în trecutul religios si istoric al Ţării Moldovei, nu se poate a nu fi rămas surprinși de arhitectura caselor bucovinene (influența germanică se vede în modul judicios de aranjare a anexelor gospodăresti).Tot așa cum cred că vă va surprinde intrarea în mănăstire pe o uşiță mică, parcă pentru a opri privirea păcătoasă, parcă pentru a păstra spiritul religios si pur în interiorul fiecăruia.

    Mi-a plăcut Putna, mai ales că merg în fiecare vară, la rudele care stau într-o casă micuţă (ei o numesc baracă - dar e mai mult decât atât) dar liniștita, curățică și modestă.
Putnenii sunt mândri, ca de altfel toti bucovinenii dar cu acestia este ceva mai special, n-ai cum sa nu stii ca nu este din Putna daca stai de vorba cu el (ei). Aroganta aceasta pe deplin îndreptaţită de istoria locului si de asocierea cu Ștefan cel Mare, îi face atenţi la nuanţe, adică ceilalti nu au în sânge tăria răzeșilor, puterea pădurilor si măretia muntilor si de aceea sunt de alta spiţă,. Se spune despre aceștia că sunt venetici (vicovenii sau jicovenii- aluzie fină la numele dat de români evreilor, adica jidani; horodnicenii, mărginenii, etc).

    Ajungeti la Putna pe un drum național refăcut de actualul preşedinte( n.a. T.Băsescu), pe vremea când era ministru al transporturilor, adica prin Rădăuţi sau pe la Marginea (venind dinspre Suceviţa - Câmpulung Moldovenesc).
Peisajele interesante încep la câtiva kilometri de comuna, cu dealuri acoperite de păduri sau fâneţe, ce te lasa sa ghicesti ce urmeaza pentru ca la un moment dat se deschid, lăsându-ţi privirea sa îmbratişeze microdepresiunea în care se întâlneste râul Putna cu Veţăul, cu Putnişoara si cu Glodu, râuri vinovate de formarea acestei depresiuni.

    Indicatoarele vă vor conduce la mânăstire, una dintre cele mai frumoase si mai faimoase din nordul tarii, poate veti ramâne dezamăgiti sa constatati ca nu este pictata la exterior, pentru ca multi confundă Voroneţul sau Suceviţa, cu celelate mânăstiri si cred ca toate au pictura veche pe ziduri.
Mânăstirea este mai degrabă o fortareată, cu rol de aparare în vremurile domnitorilor moldoveni, cu o incinta bine dimnesionată si cu Dealul Crucii ce străjuieste întreaga zona, sus acum, este o cruce înalta si luminata noaptea.
De fapt sunt două dealuri, pe primul mai mic se afla o cruce de piatră iar pe al doilea, mai mare acea cruce impunatoare, pe deal find scris cu copacei mici numele de STEFAN .
Cei mai multi vor sa ajunga si la chilia lui Daniil Sihastru, în fapt o stâncă enormă , în care se spune ca si-a făcut un pat sărac de piatră si o ferăstruica, muncind ani întregi celebrul de acum, sfătuitor al marelui domnitor moldovean.

Atenție că drumul nu este foarte bun spre chilie, nu inteleg de ce nu sunt alocate fonduri, podul de peste Putna este semimodernizat iar cel de peste Veţău a fost distrus de inundatiile din aceasta vara (2008).
Mă gândesc vara, când văd câte masini si autocare încearca sa ajunga la Chilie ca este impardonabil sa nu poti face un drum ca lumea spre un obiectiv turistic care primeste mai multi vizitatori, cred, decât nu stiu ce muzeu sofisticat din Bucuresti sau de aiurea.

Am să închei tot cu oamenii din comună, care au o blândețe anume pe care o maschează foarte bine sub aparenţa durității, probabil pentru ca au conviețuit aici în comună sute de ani români, polonezi, ruteni, ucraineni, germani ( zipţeri- veniți din sudul și vestul Germaniei, Austria si Cehia) și multi evrei, în fapt un turn al lui Babel din care n-au mai rămas decât românii și câțiva rătăciți, ce n-au avut curajul să plece din țara de adopţie.