Pășunători ...atenție!

Aceasta era poza de fundal a blogului meu și simt nevoia sa îi explic proveniența.
Mă aflam în centrul Depresiunii Maramuresului, pe drumul dintre Sighetul Marmatiei și Vișeul de Sus, când am oprit pentru fiul meu, care dorea sa ia contact direct cu pădurea și cu trunchiul unui copac, ce trebuia neaparat udat.
Sotia îmi face semn să ma uit la panoul de avertizare și... surpriză, cei de la Directia Silvică, care se ocupă cu avertismentele și cu panotajul în sau lângă pădure, au uitat limba româna.
Curios este că pădurea era una de amestec de fag + conifere și iarbă nu prea era, așa că nu văd ce ar fi putut să pască animalele, doar dacă nu se cățărau în copaci sau nu scurmau în pământ după rădăcini. În plus, zona era acoperită artistic cu pet-uri și hârtie igienică de toate culorile, semn că oamenii și-au dorit să înfrumusețeze zona, dându-i un aspect de vapor pavoazat.
Așa că, prezența acestui panou acolo nu prea avea logică.
Dar iată că Românica își descoperă din nou veleitățile de țară în care totul este frumos, mai putin oamenii care locuiesc în ea.

De prin lume adunate

Panoul acesta mi-a adus aminte în ce fel de tara traim, daca nu cumva uitasem, desi smecherul care imi dădea flash-uri în centrul comunei, pentru ca mergeam cu 65 km/h, nu avea loc si nici timp sa stea dupa fraieri, ma trezise deja.
Ce înseamna localitate fara criminalitate, adica ce, aici nu se mai fura nici macar o gaina?, sau nu se mai cearta barbatul cu nevasta, cu toata familia ei si cu tot satul si cu tot neamul ei, sau fratii nu se mai bat cu furcile pentru o bucata de pământ de la tacsu'?
Stau si ma întreb daca nu cumva initiativa, de altfel laudabila, de a stârpi criminalitatea nu se putea numi si altfel?
Dar asa este în Românica, tara prinsa tot timpul cu pantalonii in vine, tara în care saracului îi mai trebuie si tichie de margaritar, pentru ca prostul nu-i fudul daca nu e si prost destul.

Castelul Corvineştilor - Castelul Hunedoreştilor

turnul sudic

o imagine de ansamblu asupra celor două turnuri din faţă

podul ce deserveste intrarea în castel

sotia pe aleea ce urca spre edificiul medieval

poza facuta din parcarea de sus

Când am ajuns în zona Depresiunii Haţeg, întrând pe la Sebes, pe valea Mureşului, mi-am spus ca trebuie neaparat sa ajung la Hunedoara sa văd celebrul castel.
In 2006 am fost într-o excursie cu elevii iar în 2008 cu familia.
Orasul Hunedoara îl găsesti usor (al doilea oras ca mărime din judetul cu acelasi nume, cu resedinta la Deva, centru siderurgic important, cumparat de Arcelor Mittal, ca si combinatul de la Galati), dar castelul nu vrea în ruptul capului sa ţi se arate, pentru ca orasul, desi relativ mic nu are- ATENTIE- nici un indicator care sa te îndrume prin hăţisul de strazi din centru!!!
Halal organizare, halal primarie, halal Consiliu Judetean.

Din păcate perspectiva asupra castelului este obturata, as spune mai degraba mânjită de prezenta în jur a unor stâlpi de funicular (acesta transporta minereul de fier de la Teliuc, în niste vagoneti suspendati, cale de câţiva kilometri, era un fel de telecabina siderurgica), a unor dealuri cu aspect selenar si a unor cladiri părăsite ce apartin combinatului.
Iata cum dorinta de a construi cu orice preţ comunismul ajunge sa ne bântuie si dupa aproape 20 ani de la schimbarea de regim din decembrie 1989.

Dar sa ne întoarcem la castel, eu i-aş spune Castelul Huniazilor, deoarece în maghiară nobilii acestia viteji se numeau Huniadi (poate cu y), si dupa cum ştiti au fost conducatori ai Ungariei, noi îi consideram români, maghiarii şi-i revendica, pentru ca în familia lor a existat si sânge unguresc.
Constructia castelului începe în secolul 14, si este cel mai mare si mai bine pastrat edificiu medieval din România, în stil gotic, cu patru turnuri piramidale, bastioane si turnulete.
Are 50 de încăperi, cele mai mari si mai importante fiind Sala Cavalerilor si Sala Dietei(nu este dieta de slăbit, ci asa se numeau întrunirile obştilor nobiliare sau un fel de miniparlamente locale si regionale; de altfel termenul a fost preluat, cred, din lumea slava, astazi Camera Deputatilor din Polonia numindu-se Dieta).

In secolul 15 aici a fost resedinta nobililor Iancu de Hunedoara si a lui Matei Corvin (fiul lui Iancu), care au si instituit emblema (blazonul) familiei, un corb cu un inel în cioc (Corvus corax- denumirea latina= corb).
Mai trebuie mentionata si existenta în interiorul castelului a unei fântâni adânci de 30 de metri, săpata de prizonierii turci, care dupa ce au muncit ani buni, crezând ca vor fi eliberati daca dau de apa, au fost ucisi în cele din urma si aruncati la animale (crudă legendă!).
Intrarea în castel se face de pe un pod situat deasupra văii pârâului Zlaşti care ofera castelului o intrare maiestuoasa.

Brandul Iaşi- turistic? Nici vorbă!

-->

Brandul Iaşi? Există? Unii spun că Da, alţii că trebuie să lucrăm la problema acesta.

Eu cred ca întâi trebuie definit şi inventat brandul România şi abia apoi putem merge spre particular, spre regional. Am făcut o selecţie a obiectivelor turistice din Iaşi, asa cum le-am gasit pe internet pe diferitele pagini de prezentare, ele spun multe despre stadiul sau situaţia existenta în turismul urban din ţara noastra .Enumerări si enumeraţii fade şi lipsite de aplomb, urâte prezentări tehnice si foarte putin atractive pentru straini sau pentru eventualele agentii turistice.

Problema infrastructurii, atomizarea interesului pentru promovare, obiective măreţe propuse în sedinte plictisitoare ale Consiliilor locale sau judetene. Coerenţă şi constanţă în acţiune? Nu există .

Palatul Culturii din Iasi- reprezinta ultima si cea mai estica manifestare a neogoticului european, expresie a romantismului in arhitectura "oficiala" a sfarsitului de secol. A fost inaugurat, in 1926, de catre Ferdinand de Hohenzollern. Realizat dupa planurile arhitectului I.D.Berindei, constructia Palatului a durat doua decenii. Monumentul a fost ridicat pe ruinele vechii curti domnesti (1434), reconstruita in stil neoclasic de printul Alexandru Moruzi (1806-1812). Astazi este sediul Complexului National Muzeal "Moldova", adăpostind patru mari muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Arta si Muzeul Stiintei si Tehnicii. Orologiul cu carillon, instalat in turnul central, este format dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din ora în ora, "Hora Unirii". Palatul Culturii are cateva elemente de mare interes turistic:Sala gotica, unde se poate admira mozaicul ce reprezinta un "bestiarum" medieval (grifoni, acvile bicefale, lei), de inspiratie franceza (Catedrala Saint-Pierre sur Dives (1260-1265). Sala "Voievozilor" se afla la etaj si contine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei si ale regilor Romaniei. Evident, primele portrete apartin lui Decebal si Traian, ca semn al originii noastre daco-romane. Sala "Henri Coanda" si-a primit numele de la stucaturile realizate de celebrul inventator roman, dintr-un material original, ce imita lemnul, de unde si denumirea "bois-ciment".

Săli si arhitectura. Cred că de asta au parte și germanii și francezii? Cu ce vin nou pentru a le satisface curiozitatea?

Poate cu povesti fascinante despre domnite si regi, poate realizăm o paralelă între Dosoftei și Guttemberg sau facem o cramă sub palat, pentru degustări de vinuri!

In fata Palatului Culturii se afla statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare, realizata la Paris, de catre Em. Fremiet, dupa schitele lui Gh. Asachi. La 1883, cand statuia a fost dezvelita, Mihai Eminescu a scris celebra "Doina" ("De la Nistru pan' la Tisa"). Cu aceeasi ocazie, Regele Carol I a daruit doua tunuri "Krupp", care flancheaza si astazi statuia marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Razboiul de Independenta, cucerite de Regimentul de dorobanti din Copou (una din cele sapte coline ale Iasilor). "Turnul de straja" de langa Palat, relicva a ultimei incinte a Curtii Domnesti din Iasi (1848), împreuna cu hrubele mai vechi, ca si colectia de capiteluri si alte elemente arhitectonice din piatra, grupate într-un lapidarium, reprezinta un alt element de atractie turistica. Complexul Muzeal National "Moldova" Iasi este o institutie reprezentativa în domeniul culturii, avand sediul si principalele componente în Palatul Culturii din Iasi, care adaposteste: Muzeul de Istorie al Moldovei. Situat la parterul Palatului Culturii, in aripa vestica, MUZEUL DE ISTORIE A MOLDOVEI este continuatorul Muzeului de Antichitati infiintat de Orest Tafrali in 1916, si prin cele patru sectii ale sale - preistorie si istorie veche, istorie medievala, istorie moderna si istorie contemporana - prezinta principalele aspecte ale dezvoltarii comunitatilor umane care au trait in spatiul est-carpatic din paleolitic pana la cel de-al doilea razboi mondial. Muzeul Etnografic al Moldovei. Marturie a civilizatiei traditionale, MUZEUL ETNOGRAFIC AL MOLDOVEI, a fost infiintat in 1943 si expune obiecte a caror varsta depaseste in multe cazuri 100 de ani. In spatiul de vizitare situat in aripa vestica a Palatului Culturii la etajele I si al II-lea, sunt prezentate ocupatii traditionale principale - agricultura, viticultura si cresterea animalelor, si secundare - pescuitul, vanatoarea.albinaritul, precum si instalatii
taranesti, interioare traditionale, olaritul, prelucrarea lemnului, colectii de masti, scoarte si costume populare. Muzeul de Arta. La etaj, se gasesc galeriile de arta europeana si romaneasca ale MUZEULUI DE ARTA. Acesta este continuatorul celei mai vechi pinacoteci din tara, ce a fiintat pe langa prima universitate moderna romaneasca din 1860, cu un inventar ce includea donatii ale lui Gheorghe Asachi, Scarlat Varnav, Costache Dasiade, A. Donici, V.A. Urechia, substantial imbogatit de colectia lui Costache Negri devenita proprietate a muzeului, gratie unui gest similar, din 1874. Muzeul Stiintei si Tehnicii. Tot la parterul Palatului, dar in aripa estica, se gaseste si MUZEUL STIINTEI SI TEHNICII "STEFAN PROCOPIU", denumit astfel drept omagiu marelui savant iesean. Muzeul, al carui prim nucleu s-a constituit inca din 1955, include acum sectiile: energetica, inregistrarea si redarea sunetului, telecomunicatii, mineralogie-cristalografie. Progresele rapide ale tehnologiei informationale au determinat formarea unei colectii de computere, ce urmeaza a se constitui intr-o noua sectie.

Stefan cel Mare, este mare doar pentru noi (si nici macar nu stim daca statuia aceea il infatiseaza pe domnitor, sau un principe polonez?). Pentru altii este doar un domnitor, rege sau asa ceva care a facut nu stiu ce. Publicitate in magazinele si librariile din Londra, Roma sau Praga?, despre realizarile razboinice ale lui Stefan si organizam un traseu tematic pe la Cetatea Neamtului

Iaşii sunt oraşul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru în limba română şi al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ţicău). Fără îndoială Iaşul reprezintă în continuare capitala culturală a ţării.

În oraş, pe dealul Copoului, se află cea mai veche universitate din România, Universitatea din Iaşi, numită azi şi Universitatea "Alexandru Ioan Cuza". Întemeiată în 1860 prin decret de către principele Alexandru Ioan Cuza, continuatoare a vechii Academii Mihăilene, universitatea are astăzi 15 facultăţi, cu peste 40000 de studenţi. Clădirea principală, monument de arhitectură, a fost ridicată în 1896.

În oraş, se mai află şi alte instituţii de învăţământ superior: Universitatea Agronomică, Universitatea Tehnică cu peste 25.000 de studenţi, Universitatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea de Arte şi Universitatea Petre Andrei cu un sediu nou, ultramodern, pe lângă numeroasele universităţi particulare cu sedii deosebit de impunătoare.

O UNIVERSITATE DIN SECOLUL XIX, CE ARE INTERESANT?, DEPARTAMENTE DE CERCETARE CU LAUREATI AI PREMIULUI NOBEL? A... ERA SA UIT, GEORGE EMIL PALADE ESTE IEŞEAN, ŞI ATÂT.

Brand Romania sau Dati-i un nume Romanie

Calatorind prin Londra, intrand in contact cu oamenii de pe strada, am observat cu surprindere cat de comuna este intrebarea: Where are you from?
Din doua motive. Primul ar fi ca, fiind un oras cosmopolit, cetatenii lui se asteapta ca celalalt sa fie dintr-o alta parte a lumii. Al doilea este ca, prin aceasta intrebare, londonezii incearca sa gaseasca un punct cunoscut, o punte de comunicare cu celalalt. Daca raspunzi Spania, Franta, Germania sau chiar Australia puntea e lasata si comunicarea o parcurge normal din ambele sensuri.
Ei bine, cu mine a fost altfel. Eu a trebuit sa fac eforturi sa cobor puntea, adaugand numelui tarii din care veneam, explicatii suplimentare. Marturisesc ca prima data cand am fost intrebata de unde vin, am raspuns cu mandrie: din Romania. Uimirea si privirea intrebatoare ale interlocultorului meu nu m-au dezarmat. Am continuat enumerand un intreg sir de personalitati care isi facusera un nume binecunoscut: Nadia Comaneci? Hagi? Dracula? Ceausescu?
Am descoperit atunci ca e greu sa construiesti in cateva minute de conversatie pe strada imaginea tarii tale, astfel incat sa o aduci mai aproape de omul obisnuit. Daca acest om obisnuit mai e si copil, lucrurile se complica intr-adevar. Stati sa vedeti.
Eram in muzeul Victoria&Albert. In sala picturilor lui Rafael erau niste copii de vreo 12-13 ani care isi faceau temele acolo.
Am intrat in vorba cu cativa baieti. Dupa o conversatie placuta, am mers mai departe. Ne-am intalnit din nou in alta galerie. De data asta cateva fete din grup au venit la mine si m-au intrebat:
- Iti place?
- Da, am raspuns, foarte mult. - Voua?
- Da.
In cateva secunde se formase un cerc de ochi curiosi in jurul meu.
- De unde esti, m-au intrebat fetele?
- Voi de unde credeti, m-am jucat putin cu ei?
- Franta! a inceput un baiat.
- Spania! a continuat altul.
- Germania!
Baietii terminasera toate tarile pe care le stiau.
- Romania, le-am spus eu victorioasa.
Tacere. In fata mea ochii lor nu mai exprimau curiozitate, ci nelamurire.
Am inceput cum invatasem din tara:
- Ati auzit de Nadia Comaneci, gimnasta?
- Nt.
- Hagi, fotbalistul?
- Nt.
- Dracula? – o incercare disperata.
- Nt.
Riscam sa-mi pierd audienta. Puntea aceea de comunicare nu avea puterea sa cada odata si sa uneasca cele doua maluri.
Am inceput altfel.
- Cine a citit Harry Potter?
- Eu am citit toate cartile Harry Potter, s-a laudat o fetita din grup.
- Ei bine si stiti atunci ca fratele lui Ron, Charlie, pleaca in Romania sa studieze dragonii si vampirii.
- Da, au mormait copii, clar mai interesati de subiect.
- Ei bine, sa stiti ca toti vampirii vin din Romania... si eu s-ar putea sa fiu unul dintre ei.
S-au imprastiat ca potarnichile. Nu stiu ce imagine au acum despre Romania, dar clar este una puternica. Din pacate cu oamenii mari nu merge asa, cu o sperietura a unei povesti cu vampiri. Londonezii care nu au imaginea Romaniei asociata cu tiganii care fura sau cersesc, cu copii orfani, abandonati sau handicapati au o imagine confuza si aproape inexistenta.
Exista un concept in marketingul comercial, aplicat de curand si in cel regional si anume acela de brand sau de marca. Germania este un brand, Franta este un brand, Romania nu. Londra, Parisul, New York-ul sunt branduri. Bucurestiul se confunda adesea cu Budapesta, in detrimentul Budapestei bineinteles.
Ungaria si Cehia sunt tari fost comuniste care au aplicat acest concept si au inceput campanii de promovare ale lor ca branduri. Exista in metrourile londoneze bannere care iti promit o vacanta de vis la Praga sau Budapesta. In librarii sunt carti despre Ungaria si Cehia cu informatii complete si cu atragatoare oferte turistice. In rafturile acelora si librarii Romania este inghesuita in aceeasi carte cu Moldova, iar prima informatie pe care ti-o ofera despre Bucuresti este ca ar fi bine ca turistii sa-l foloseasca ca loc de tranzit spre alte zone mult mai interesante.
Praga are o carte intreaga scrisa de un britanic. Ceea ce am gasit despre Bucuresti a fost o descriere a orasului din anul 1990 facutade o scriitoare britanica. Jan Morris aduna toate impresiile ei de calatorie intr-o carte intitulata A writer’s world (Travels 1950-1990). Bucurestiul ii apare calatoarei literate ca un labirint plin de tunele underground, de gropi in sosele si de cladiri abandonate care iti dau impresia unui oras dupa bombardament (Nici macar nu e originala in descriere!).
Sfarsitul descrierii este de-a dreptul pesimist si il voi reda in totalitate: It will be a long time, I fear, before the young people of Bucharest join the rest of us, before the curtain goes down on this civic theatre of the absurd.
Cata dreptate a avut? No comment! Brand Romania! Construiti Romaniei o imagine, asociati-i un nume, o poveste. Promovati-o!
Povestiti istorii frumoase, de succes, comice! Daca nu le gasiti, inventati-le. Copiii din Marea Britanie de 12-13 ani au nevoie de ele. Si eu am nevoie de ele ca sa-mi fie mai usor data viitoare sa raspund la intrebarea: De unde esti? Ati putea incepe cu urmatoarea povestire. Am auzit-o si eu in Londra de la verisoara mea care la randul ei a auzit-o de la niste londonezi. Povestea spune ca la Wimbledon, Ilie Nastase strigat fiind de arbitru doar Nastase s-ar fi intors la el si i-ar fi spus: To you, I am not Nastase, I am Mr. Nastase. Toate ziarele au comentat de bine a doua zi atitudinea acestui jucator de tenis semi-cunoscut. Aceasta poveste se repeta de fiecare data la Wimbledon. Poate ar trebui inclusa in aceasta campanie de branding, alaturi, bineinteles de cea cu aparatul care a afisat nota 10 pentru Nadia Comaneci si de multe altele. Ea vorbeste despre un sportiv roman venit dintr-o tara comunista.
Unde lumea se adresa cu tovarase si care are curajul, increderea in sine si atitudinea de a cere arbitrului, la Wimbledon, in tara politetii, sa i se adreseze cu o formula de respect. A trebuit sa vin in Londra ca sa aflu aceasta poveste. Si iata cum londonezii m-au invatat totusi ceva despre Romania. de Claudia Carlig

BUN EXEMPLU NE OFERA CLAUDIA , DESPRE CE A VĂZUT SAU DESPRE CE A TRĂIT ÎN LONDRA . DACĂ NU ERA HARRY POTTER ŞI AL SAU PRIETEN NU EXISTAM , ÎN MINTEA ŞI IMAGINAŢIA COPIILOR . CE ESTE ROMÂNIA O SALATĂ CEVA ? , PARCĂ AM AUZIT LA UN RESTATURANT DESPRE O CHESTIE TRENDY.

Proza in loc de propuneriPentru a face propuneri vizavi de cum ar trebui sa arate brand-ul orasului, iesenii au la dispozitie un site special, www.brandiasi.ro.

SITEUL NU MAI ESTE ACTIV, INCERCARE NEREUSITA DE CAPACITARE A INTELIGHENTIEI IESENE DAR SI A ORGOLIILOR UNUI ORAS CE TRAIESTE DIN AMINTIREA GRUPULUI DE JUNIMISTI, A CASEI POGOR SI A MARILOR NUME ALE LITERATURII SI CULTURII ROMANE.

SUNT PROFESOR SI DE 8 ANI N-AM MAI AUZIT UN ELEV DE CLASA A DOISPREZECEA SA DOREASCA SA SE DUCA SA FACA FACULTATEA IN IASI, ASTA ESTE , IN BACAU IASUL UNIVERSITAR A PIERDUT BATALIA CU BUCURESTIUL GUNOAIELOR SI AGLOMERATIEI ( MACAR ACOLO OFERTA DE LOCURI DE MUNCA ATRAGE TINERII STUDIOSI CA UN MAGNET SI ATIT!)

Pagina web a fost accesata pana acum mai ales de oameni de publicitate si jurnalisti, numarul iesenilor de rand fiind extrem de redus. Cei mai multi se opresc insa la simple comentarii.„Am plecat din Iasi la sfarsitul adolescentei cu parfum de tei in nari si amintiri pline de baute prin Ticau, bai in Ciric si cate va puteti imagina si dumneavoastra. La intoarcere, putin mai multe griji te fac sa remarci economia care schioapata, viata culturala care lancezeste sau circulatia cu masina, care devine din ce in ce mai complicata“, comenteaza Alexandru.

Imaginea, vitala in afaceri

Daca autoritatile s-au trezit abia in 2006 ca Iasiul are nevoie de o identitate pentru a fi promovat, pentru oamenii de afaceri ieseni preocuparea pentru imaginea propriilor companii a aparut pe masura ce piata s-a diversificat si concurenta a devenit tot mai puternica. Antibiotice, Cotnari, Kosarom, Iulius Mall, AYA Sports, Tester si Irina Schrotter sunt doar câteva nume care fac cunoscut mediul de afaceri iesean. „Este dificil de spus cat de important este brandul Irina Schrotter, insa efectele sunt usor de urmarit. De pe urma acestuia eu reusesc sa vand creatii la preturi pe care concurenta nu le-ar putea practica“, spune creatoarea de moda Irina Schrotter. „Pot spune ca pentru AYA Sports jumatate din vanzari sunt asigurate acum de numele afacerii“, explica Ionel Agrigoroaie, directorul companiei de textile AYA Sports.Exista si cazuri in care succesul unei afaceri se poate consolida pe piata si prin asocierea cu alte nume cunoscute, cum este situatia Grupului Tester-Casa Auto. Bogdan Pitigoi, directorul grupului Tester, spune ca brandul este vital pentru succesul unui business. „Cred ca fara sa ne dam seama am inceput sa constientizam cat de important este brandul pentru afacere. Eu personal am inceput sa fiu atent in 1998 si de atunci am investit constant in consolidarea imaginii afacerii mele“, mai spune Pitigoi.

Iasiul - "capitala culturala a Romaniei"

Primarul Constantin Simirad a elaborat proiectul unei hotariri de guvern Iasiul - "capitala culturala a Romaniei"

In urma ultimelor discutii cu presedintele Emil Constantinescu, primarul Iasiului, Constantin Simirad, a anuntat initierea proiectului de hotarire de guvern privind titularizarea Iasiului drept "capitala culturala a Romaniei". Aceasta initiativa a municipalitatii si-a gasit un sprijin direct la presedintele Romaniei. Proiectul noii hotariri de guvern va contine data de la care acest titlu va intra oficial in vigoare - anul 2000. Titlul nu va antrena nici o obligatie financiara bugetara suplimentara, acesta fiind principalul motiv care va face proiectul acceptabil de catre guvern, dupa cum a anuntat primarul Iasiului.

Gânditi-va că acest lucru se întâmpla în 1999, dar între timp Sibiul cultural si al său primar au reusit o exceptionala pozitionare între cele mai cunoscute dintre brandurile europene, iar cine a vizitat Sibiul de curind nu poate sa vorbeasca despre el decit la superlativ.

Iesenii, provocati sa-si iubeasca orasul

Toate le vor aminti, in aceasta luna, iesenilor cat este de importanta imaginea orasului lor. Evenimentele vor avea loc in cadrul campaniei „Iubeste Iasiul si el te va iubi pe tine“, organizata de asociatia studenteasca „Tineri pentru viitor“. „Fiind pasionat de Iasi, in special de Iasiul de odinioara, fapt adeverit prin invierea celor doua traditii locale «Bataia cu flori» si «Festivalul Tinerelor Gospodine», m-am gandit sa organizez o campanie gen sondaj de opinie prin care sa constat atitudinea iesenilor vizavi de orasul in care locuiesc“, a spus liderul asociatiei, Daniel Chirica.
Concerte hip hop si rock
Manifestarile vor incepe pe 6 iulie cu dezbaterea „Iasiul, capitala culturala a tarii?“, la Anticariatul Grumazescu de pe strada Alexandru Lapusneanu. Tot atunci, iesenii care vor raspune la intrebarile adresate de juriu vor primi distinctia „Iesean 100%“.
A doua zi va avea loc vernisajul expozitiei „Iasiul vechi versus Iasiul modern“ pe strada Lapusneanu, iar pe 14 iulie se va inaugura expozitia de fotografie „Iasiul, asa cum il stii“, a lui Andrei Rotariu. Pe 15 iulie va fi Ziua Portilor Deschise la Muzeul Literaturii Romane, iar de la ora 19.00, parcul Copou va fi gazda unui spectacol hip-hop. In acelasi loc, dar sapte zile mai tarziu, va avea loc un concert rock.
In cadrul campaniei, iesenii vor fi premiati pentru cele mai pertinente si originale raspunsuri la intrebari de genul „Credeti ca Iasiul este capitala culturala a Moldovei?“ sau „Care sunt trei probleme cu care se confrunta Iasiul in opinia dumneavoastra?“ Campania va fi promovata cu ajutorul a peste 100.000 de pliante.

Triunghi cultural in capitala Moldovei
Palatul Culturii, inaugurat de Regele Ferdinand, este cel mai impozant monument din oras.

Postat in inima targului, la intersectia celor mai importante strazi, Palatul Culturii din Iasi este principala atractie atat a turistilor, cat si a localnicilor.
Construit intre 1906-1925, pe ruinele vechii curti domnesti, Palatul Culturii este considerat simbolul capitalei Moldovei. A pastrat mare parte din zidurile si amplasamentele curtii.
„Intr-un fel, era o continuare dupa Stefan cel Mare, semana cu Biserica lui Stefan cel Mare si arhitectul a vrut de fapt sa puna de acord palatul acesta cu stilul gotic moldovenesc al bisericii lui Stefan cel Mare. De asta, multa lume chiar ii spune „palatul lui Stefan cel Mare”„, explica istoricul Sorin Eftime, cercetator la Institutul de Istorie Contemporana din Iasi.

Cazemata pentru nemti si rusi
Un prim monument a fost ridicat pe ruinele vechii curti domnesti, care a fost reconstruita in stil neoclasic de Printul Alexandru Moruzi.
Acest palat a fost distrus de un incendiu la sfarsitul secolului al XIX-lea, iar la inceputul secolului urmator s-a decis ridicarea actualei constructii. Palatul, asa cum il vedem astazi, a fost realizat dupa planurile arhitectului I.D. Berindei.
Lucrarile au durat 20 de ani, intre 1906 si 1925. Inaugurarea a fost facuta de Regele Ferdinand al Romaniei, in 1926. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost cazemata pentru trupele germane si, ulterior, pentru cele sovietice.
A fost apoi Palat de Justitie, iar din 1955 a devenit sediul Complexului Muzeal National Moldova Iasi, adapostind patru muzee: Muzeul de Istorie al Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Arta si Muzeul Stiintei si Tehnicii.

Interioare
Decoratiuni influentate de Regina Maria Arhitectura, realizata de Ion Berindei, format la scoala pariziana, este in stilul neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale si elemente heraldice la exterior. Intrarea in palat se face printr-un turn cu creneluri si firide dominate de o acvila cu aripile desfacute.
Regina Maria, sotia lui Ferdinand, si-a lasat amprenta asupra decoratiunilor palatului din Iasi. In timpul Primului Razboi Mondial, in palat a functionat si un club de ambulante medicale cumparate de Regina Maria. Pe fatadele palatului se regaseste o cruce de forma speciala, care este cunoscuta drept „Crucea Reginei Maria”. Ulterior a devenit si medalie, si se numeste „Ordinul Regina Maria”.

Fisa tehnica
298 de camere
DIMENSIUNE. In proiectul initial erau prevazute atatea camere cate zile are un an - 365. S-au facut doar 298, cu o suprafata de aproape 36.000 de metri patrati. La fatada sunt 92 de ferestre, iar la mansarda 36 in ogiva si doua randuri de baghete. O vizita obisnuita dureaza
in jur de trei ore.
NOTORIETATE. „Cand lucram acolo am primit scrisori din strainatate pe adresa „Palatul Culturii. Romania”„, spune istoricul Sorin Eftime, fost angajat al Palatului Culturii.
EVALUARE. Expertii spun ca un metru patrat din Palatul Culturii ar putea costa intre 3.000 si 5.000 de euro, fara a lua in calcul valoarea simbolica.
POTENTIAL TURISTIC. Anual, Palatul Culturii isi deschide portile pentru aproape 30.000 de turisti. Specialistii considera ca, dupa renovare, palatul atrage un numar mult mai mare de turisti.
UNICITATE. Ceea ce confera unicitate palatului este arhitectura in stilul neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale si elemente heraldice la exterior.
ACCES. Palatul Culturii din Iasi se gaseste la intersectia a doua strazi importante, bulevardul Stefan cel Mare si strada Anastasie Panu. Nu are parcare proprie, esplanada din fata monumentului, cu 70 de locuri, apartinand primariei.
TARIFE. Intrarea in palat se plateste pentru fiecare muzeu in parte si este de 2 lei, cu reducere de 50a pentru elevi si studenti.

Aş fi curios să văd o statistica turistica din care sa reiasă câţi turisti straini au ales Iaşiul si Palatul Culturii pentru o excursie tematică. În rest patriotism local (gaunos), regional asezonat cu multe, multe prejudecăţi despre istoria milenara a neamului nostru .

Totuşi ideea triunghiului cultural este sustenabilă, dar doar din punct de vedere al turismului intern, pentru atragerea sau stimularea interesului turistului european trebuie mers pe elemente de nişă, ca de exemplu, ideea de pelerinaj religios pentru Grecia, Israel, Bulgaria, Rusia şi Serbia, adică pentru ţările ortodoxe.

Argument Sorin Eftime: „Capitala simbolica a lumii ortodoxe”
Istoricul Sorin Eftime, cercetator la Institutul de Istorie Contemporana din Iasi, considera ca triunghiul cultural al Iasiului reprezinta unul dintre cele mai importante locuri din Romania.
Palatul Culturii. „Nu este doar o cladire foarte veche, ci o efigie, un simbol la nivelul Iasiului, pentru ca a mostenit locul fostei curti domnesti. In ceea ce priveste notorietatea, cand lucram acolo, am primit scrisori din strainatate pe adresa „Palatul Culturii. Romania”„, spune istoricul.
Mitropolia ieseana. Este un monument ce poate sta alaturi de ctitoriile europene, spune Eftime. Importanta pe care i-o recunosc istoricii se datoreaza si faptului ca adaposteste Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, care „au o importanta nu doar romaneasca, ci panbalcanica, Cuvioasa fiind cinstita deopotriva de greci, bulgari, sarbi si romani. Asta pentru ca moastele Sfintei au stat cate un secol si mai bine la patriarhiile tarilor respective, marcand inaintarea turcilor in Europa”, explica istoricul Sorin Eftime.
Biserica „Trei Ierarhi”. „S-a impus prin unicitate, prin broderia asta fantastica in piatra. Forma este a unei cuminti biserici moldovenesti, cum se faceau inainte, doar decoratiunea este cea care da aceasta extravaganta si eleganta”, declara profesorul Eftime.
El pune in seama decoratiunilor elementul principal de atractie. „Sunt foarte multe motive orientale, arabe, armene, imbinate cu altele occidentale”, mai spune Eftime.

Vreti sa-mi spuneti ca un german sau mai rau ,un american va fi fermecat de motivele armene de pe biserica Trei Ierarhi ? Ei as !. Stiu situatii in care ignoranta unora te devasteaza pur si simplu , pentru ca descopera ca a ajuns in Amsterdam si credea ca merge la Berlin ?????, asa ca acesti turisti trebuie momiti , dar nu prostiti , cu altceva .

Pledoarie EMIL BRUMARU: Pe acolo a trecut Eminescu

De prin clasa a sasea, cand parintii s-au mutat de pe Socola pe strada Dobrogeanu Gherea, actuala I.C. Bratianu, pana am terminat facultatea de medicina, in 1963, am stat cam la vreo suta de metri de Mitropolie.
Dormeam cu geamul deschis vara. Dar si daca il inchideam, auzeam, din sfert in sfert de ora, batand ceasul de la Mitropolie. Cred ca ma vaitam la toti din cauza asta.
„Ciufulita”, o fata de care m-am indragostit, de la Clasic, radea cu gura pana la urechi si spunea: „Sigur, marea ta drama e ceasul de la Mitropolie, nu dragostea, nu Dumnezeu!”. Dansa citea Hegel! Mi-a si imprumutat un volum legat in albastru, cu multe sublinieri de-ale ei: Prelegeri de filosofie a religiei. Il am si acum.
Oricum, ani de zile, timpul mi-a fost masurat cu strasnicie! De curand, vrand sa ma duc sa ma rog (o fac foarte rar, vai!), am gasit Mitropolia inchisa pentru reparatii. Si Biserica Trei Ierarhi e sub schele! Ca sa nu mai vorbesc despre Palatul Culturii, care, de cand ma stiu, are cate un turn in renovare. Nemaiadaugand faptul ca, si aici, mai de curand, din ora in ora ceasul canta Hora Unirii!!! Acum s-a potolit...
Dupa 1975, reintors in Iasi, de la etajul unde stau, tot aproape de Mitropolie, nu mai vad decat cele patru cruci profilate statornic pe cer, restul e acoperit de un bloc-mamut, construit inainte de ‘89. Si aud, la sapte dimineata, dangatul unui clopot grav, ocrotitor...
O singura data, cred ca prin 1997-1998, coplesit de mireasma teilor, chiar in fata Mitropoliei, m-am oprit cutremurat de gandul extrem
de viu, de dureros, ca pe acolo a trecut Eminescu. Brusc, Eminescu a devenit o prezenta aievea, imposibil de suportat, grea, luminoasa, apasandu-mi sufletul... Apoi mi-am revenit...
VECHE SI PRETIOASA „Trei Ierarhi”, biserica cu broderii din piatra
„Trei Ierarhi”, biserica-chivot care adaposteste osemintele a trei mari domnitori, Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir si Vasile Lupu, este o constructie unica in arhitectura romaneasca.
Biserica-monument a fost ridicata in perioada 1637-1639 de fostul domnitor al Moldovei Vasile Lupu, decoratiunile exterioare imbinand motive orientale, arabe, armene si occidentale, peste 30 la numar.
Exteriorul este sculptat in piatra cu motive florale si geometrice. Numele bisericii este legat si de tiparirea primei carti in limba romana din Moldova, in 1743, „Carte romaneasca de invatatura”, a lui Varlaam.
Din somptuozitatea monumentului de altadata, astazi nu se mai vede atat de mult, biserica aflandu-se de aproape opt ani in lucrari de renovare.
Curtea inverzita isi primeste cu raceala vizitatorii putini si dezarmati parca de aspectul prafuit, de bataile de ciocan si de sunetul de bormasina. Schelele strapung nemiloase turnul inalt, ferind de vederea turistilor pictura si ornamentele.
Ctitoria de pe „Ulita Mare”
Usa din lemn masiv are incrustate chipurile celor 12 apostoli. Simfonia formelor continua si in interior, unde sunt candelabrele marete, ornate cu oua de strut si cu ciucuri rosii, a caror stralucire straveche ramane sub un deget de praf.
Pe stanga si pe dreapta, din spatele corsetului din fier se pot vedea mormintele celor trei domnitori, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan Cuza si Vasile Lupu.
Biserica veche de peste 350 de ani de pe „Ulita Mare”, asa cum era numit la vremea aceea Bulevardul Stefan cel Mare, isi asteapta zilnic turistii si inca mai duce dorul pelerinilor care veneau inainte pentru a se inchina la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Biserica „Trei Ierarhi” a adapostit timp de 300 de ani moastele Cuvioasei Parascheva pana ce acestea au fost mutate, dupa cutremurul din 1883, la Catedrala Mitropolitana. In prezent, locul din partea dreapta de langa altar mai pastreaza un chivot mic si o icoana cu Sfanta Parascheva.

Turcii i-au dat foc ca sa ia aurul
Se spune ca biserica ar fi fost placata cu aur, motiv pentru care turcii, in timpul unei invazii, i-au dat foc, asteptand ca aurul sa se topeasca si sa-l poata lua cu ei. Pentru ca biserica era doar placata cu aur, acestia nu au putut recupera nimic din spoiala pretioasa.
Mai exista o legenda legata de momentul ctitoririi, foarte asemanatoare cu cea a Mesterului Manole de la Curtea de Arges. La temelia constructiei nu a fost ingropat un om, dupa cum spune legenda originala, ci masura sa, umbra luata cu o ata. La scurt timp, omul murea, ca avea ingropata acolo umbra.

LOC SFANT Mitropolia-magnet
Bulevardul „Stefan cel Mare” din centrul Iasiului este dominat de o prezenta distinsa, ce acopera prin semnificatia sa imprejurimile. Putini sunt cei care trec prin fata sa fara sa-si faca semnul crucii.
Catedrala Mitropolitana, construita intre 1883-1887, isi primeste zilnic sutele de credinciosi care se tanguie, cu voce joasa, inca de cum intra pe portile mari din fier.
Rugaciune si miros de lumanari
Credinciosi cu fruntile plecate, incretite de vreun necaz, se indreapta spre chioscul de la care isi cumpara lumanari. Din vitrina lucesc icoane argintate, cruci galbene, CD-uri cu invataturi duhovnicesti si portrete de sfinti. In incaperea stramta sfaraie lumanarile, dar mirosul greu de ceara arsa nu deranjeaza.
Aproape imperceptibil, se ridica in aer un murmur incet de rugaciune. Linistea este tulburata de o functionara a Mitropoliei care, cu glas apasat, indeamna la cumparat „Ziarul „Lumina” (n.r. - cotidianul editat de Mitropolia Moldovei si Bucovinei), editia de astazi, doar un leu”.
Lumea trece grabita pe langa ea.
Cu totii isi potolesc pasii abia la intrarea in catedrala veche. Incetinesc pentru a lua un loc in randul care se reinnoieste in permanenta si se termina in fata sicriului cu moastele Sfintei.
Un preot murmura o rugaciune la microfon, netulburand starea parca de astenie a credinciosilor. Stau cu totii in genunchi, in neclintire. Altii, care au prins loc din timp, stau cu fruntea sprijinita de sicriul din sticla. Nimeni nu tulbura linistea apasatoare. Muncitorii Mitropoliei sapa straturile cu flori si privesc cu suspiciune spre trecatori.
(Andreea Archip) Teiul lui Eminescu Locul preferat al indragostitilor
Teiul lui Eminescu din Parcul Copou, cunoscut drept sursa de inspiratie a poetului pentru creatiile sale, a devenit loc de pelerinaj pentru indragostiti. Teiul se gaseste in Copou dinainte de infiintarea parcului de catre domnitorul Mihail Studza, in 1834.
Langa Teiul lui Eminescu se gaseste si bustul poetului, sculptura realizata de I. Mateescu. In iunie 1984, langa Teiul lui Eminescu s-a deschis un muzeu in semn de omagiu, acesta fiind inaugurat in 1989, la centenarul mortii Luceafarului poeziei romanesti.
Bojdeuca lui Creanga
Vizita obligatorie a copiilor
Bojdeuca lui Ion Creanga, casa unde a locuit scriitorul din 1879 si pana la sfarsitul vietii, este in prezent muzeu memorial, primul de acest gen din tara. Cei mai multi vizitatori ai bojdeucii sunt copii de gradinita si scoala, care vin in grupuri si care organizeaza spectacole pe scena din curtea casei.
Bojdeuca se afla in mahalaua Ticau si este mobilata in stilul traditional, asa cum a fost deprins in casa parinteasca din Humulesti. Vezi in odaie un pat, o masa de scris, un raft cu carti si cateva scaune cu trei picioare.
Universitatea
Infiintata de Alexandru Ioan Cuza
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, aflata pe Dealul Copoului, este cea mai veche din tara. A fost inaugurata in 1860 de cel care a si infiintat-o, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. La inceput, avea doar trei facultati: Drept, Filosofie si Teologie.
In prezent, institutia numara 16 facultati, avand inscrisi peste 36.000 de studenti si 900 de cadre didactice. Cladirea actuala a fost construita intre 1893-1897, dupa planurile arhitectului elvetian stabilit in Romania, Louis Pierre Blanc.

POATE CĂ AVEM CU CE DAR NU PUTEM. SPIRITUL DE ECHIPĂ ŞI COMUNICAREA ÎNTRE DIVERSELE GRUPURI DE LUCRU NU ESTE ACTIV. ÎN CONCLUZIE IDEEA DE A PLECA DE LA GENERAL LA PARTICULAR, DE LA NAŢIONAL LA REGIONAL,CRED CĂ ESTE BUNĂ.
VOM AJUNGE SĂ AVEM BRADURI ATUNCI CÂND VOM TRĂII MAI BINE ŞI VOM ÎNSEMNA PE HARTA EUROPEI SI ALTCEVA DECÂT DRACULA, NASTASE ET. COMP, TARICENI SI FENECHII + NISTE CHIUARII, ROMII, LEBEDE ŞI BULUCEALA LA BUFETUL SUEDEZ AL UNUI HOSTEL AMARÂT DE PE O AUTOSTRADĂ OCCIDENTALA.

Mânăstirea Suceviţa- cazare şi drumeţie

Cum mergeti spre Moldoviţa, la 500-600 m de mânăstire, pe dreapta

Aceasta este pensiunea, vara cred că este chiar un vis, pentru că este situată în buza pădurii

Din categoria ,,Din puţul şi din fundul nesimţirii românesti " iată o mostră de respect, tipică pentru smecherii de parlament sau de ce s-or crede ei, o maşină din alaiul de nuntaşi!

brânduşe de toamnă
Un pridvor al mânăstirii, acest apendice arhitectural este, se pare preluat de la stilul mânăstirilor din Muntenia

verdele de Suceviţa


Latura vestică a zidurilor de aparare, cu turn de observare



Despre asta nu v-am zis, este un monument ridicat în memoria lui Franz Iosef, împăratul Austro-Ungariei, din secolul al 18 lea, când aceasta regiune apartinea imperiului.

Am fost în week-end la Suceviţa, pentru a vedea mânăstirea şi regiunea înconjurătoare.
Aerul de toamnă, culorile şi muntii din jur (Obcina Mare- denumire dată de bucovineni munţilor lungi cu spinarea rotunjită acoperişi de păduri de conifere si cu numeroase poieni şi fâneţe), te îmbiau la melancolie, la călătorie şi la o bucurie (ne)reţinută.

Am considerat întotdeauna această zonă, emblematică pentru ce înseamnă spirit românesc. Cum să nu te ducă gândul la Creator, când vezi ce minuni a lăsat pe Pământ pentru ca noi să ne bucurăm de ele, este ca atunci când cineva îţi face un bine, vrei să-i mulţumeşti cumva.
Iar noi am multumit, ridicând biserici si, probabil că şi fraţii domnitori Ieremia şi Simion Movilă au gândit că aici este locul ales pentru ctitoria lor și nu au greşit deloc, atunci când în secolul 16 au tocmit artişti să picteze mănăstirea cu scene biblice, în care fondul imaginilor să-l constituie, după cum probabil ştiti, verdele.

Să trecem în registrul călătorului  și să vă povestesc cum ajungeti.

Prima variantă este pe la Suceava-Păltinoasa-Solca-Marginea (da, vestita localitate cu ceramică neagră, unde nu sunt decât două magazine cu asemenea obiecte, semn ca mărginenii se ocupă acum cu lucruri mai utile şi mai bănoase), unde faceţi stânga spre Suceviţa, de altfel următoarea comună; iar a doua varianta este pe la Gura Humorului spre Câmpulung Moldovenesc, unde faceti dreapta spre Vatra Moldoviţei, aici o luati la dreapta spre Sucevita, acesta este mai lung dar peisajul merită vazut, pentru că traversati Obcina Mare şi în plus puteţi vedea şi Mânăstirea Moldoviţa.

Când am ajuns noi, ce credeti, oprim la Motel Ieremia Movila, în parcare nicio maşină (era sâmbăta), întreb la receptie... ocupat.
Mergem la alta pensiune, Popas Bucovinean (la ieşirea spre Moldoviţa), parcare goală- ocupat, mai mergem la vreo două pensiuni de trei si patru stele, toate ocupate, într-un târziu aflăm, era programată nunta lui Adomniţei.

Cum, nu ştiţi cine este personajul ?

Este fostul ministru-catastrofă al educatiei, un inginer constructor, care nici măcar nu este bun să citească la copii de grădiniţă povesti, darămite să conducă educaţia.
El o fi competent în domeniul lui, dar liberalii ne demonstrează ca nu este nevoie să ştii ceva despre domeniul în care esti numit, important este să cunoşti pe cine trebuie(fenechii, tăriceni, orbani etc.).
Așa că am căutat două ore o pensiune normală și un restaurant decent unde să mâncăm, până la urmă ne-am cazat foarte bine, la pensiunea Poiana de Vis (100 lei) şi am mâncat la Popasul Mărioarei, o bombă cu aură de tavernă împuţită, puţin renovată pentru muşterii mai puţin pretenţioşi, dar mîncarea era bună, n-am ce zice.
După amiază am fost la mânăstire și am văzut parada maşinilor de lux și a şmecherilor de parlament, cu masini parcate pe aleea ce duce spre biserica, mulți băieți cu ceafa groasă, și multe paraşu....doamne cochete.

Nu-i așa, că vă asteptaţi să vă spun ce am văzut la şi în mânăstire?

Nu, am făcut câteva poze cu mâna tremurândă, ca nu cumva ochii albaştrii ce mă pândeau de la colţ, să-mi ia aparatul, am dat ocol mânăstirii, am admirat zidurile de cetate ale acesteia, și m-am bucurat când am văzut câteva brânduşe de toamnă răsărind firave în curtea exterioară a mânăstirii.
Aşa s-a terminat mica aventura la Suceviţa cu ceva urări de bine adresate, slavă cerului, fostului ministru al steluţelor, gafelor şi gargarei naţionale.

Târgu Neamţ, Humuleștiul și cazare La Cetate

aceasta este o machetă a cetății (mult stilizată) din restaurant

un colt din restaturant, arată bine, nu?

Humuleștiul a devenit în timp un cartier al orasului Tg. Neamț

căsuța cea mică
și mai mică, a lui Nică a Petrei
restaurantul de lângă casa memorială, cum n-ati auzit de Smărăndița Popii? cea căreia la un moment dat îi facea ochi dulci Nică( cea care îl spunea la preot dacă făcea prostii)

Revin cu un comentariu scurt și cu câteva poze despre mica mea drumetie până la Tg. Neamț.
Am stat la o nouă pensiune, situata peste drum de Casa Arcașului (un minihotel situat la baza dealului cetatii- pentru cine nu a citit primul articol), aceasta se numeste La Cetate, are trei stele si un restaurant drăgut unde am servit o cina delicioasa, desi trebuie sa spun oferta din meniu nu era foarte bogata (ce ma supara când merg la un restaurant este ca în meniu sunt trecute multe feluri de mâncare, dar în jumatate din situatii ce vrei tu ori nu mai are ori n-a avut, ori a plecat bucatarul la toaleta, sau uerevar).
Am stat la o casuta de lânga pensiune, 60 lei pe noapte!, dar este micuta, cu tot confortul dar redusa la scara. Am tras o fuga sa fac niste poze cu casa natală a lui Creanga, dar ploua si era inchis, ce am reusit se va vedea în poze. Din pacate nici acum n-am putut urca la cetate, pentru ca acel gardian nu are voie sa lase pe nimeni. Ce am aflat este ca dupa ora 13 .30 se poate urca pâna sus si se pot face si poze, cum eu am ajuns seara si am plecat dimineata n-am reusit.
Oricum se pare ca proiectul este big din moment ce prin fonduri PHARE de coeziune sociala, s-au alocat de la UE peste 2 milioane de  euro.

Sarmisegetusa și ministațiunea Râuşor

poza în fata Forumului
la fel (destul de bine pastrat, aranjat, aici se faceau și săpături de ăatre studentii la istorie)

pătruns de sentimente patriotice!( în incinta amfiteatrului)

doamna si fericirea data de savurarea unei înghetate într-un loc încărcat de istorie

    Dacă ajungeti vreodată în partea aceea de țară, între Hațeg și Caransebes, pe drumul european 58, trebuie să vă opriti la Sarmisegetusa.
    După ce ieșiti din Hunedoara, urmați drumul spre Hațeg (Depresiunea Hațeg este situată între Munții Poiana Ruscă la vest și Grupa Retezat -Godeanu la sud), la Totești puteți face dreapta spre Biserica Densuș. Este un veritabil monument de arhitectură din piatră,  construit în secolul 13 din piatra adusă, se pare, de la vestigiile romane din fosta capitala a Daciei, Sarmisegetusa. Are numeroase elemente de arhitectură păgână, cu inscriptii și reprezentări antropomorfe care nu prea au legătura cu Creștinismul, oricum, este un monument de văzut.
    Dupa câțiva kilometri va aparea pe pe stânga comuna Sarmisegetusa, iar la iesirea din această comună veți vedea ruinele capitalei construite de romani, Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetusa.
Acestea se pot vizita, unde puteți vedea amfiteatrul roman, care avea 5000 de locuri, diferite rămășițe arheologice ale templelor închinate zeilor romani si, undeva mai departe, forumul roman, adică zona de întâlnire a locuitorilor capitalei, promenada si locul de discutii politice a acestui oraș.
    Veți fi surprinși sa vedeti chiar lângă ruine, plantatii de porumb, poate pe locul unde erau alte edificii ale cetății, dar problemele legate de proprietate, litigiile dintre ţărani si stat (care niciodată nu are bani sa răscumpere aceste terenuri si sa facă săpături) au facut imposibilă descoperirea tuturor locațiilor arheologice din zona.
    Puteti sa va cazati în sat, la diferitele pensiuni, dar noi am dorit sa vedem barajele si lacurile de acumulare de pe Râul Mare (afluent al Streiului, ce vine din Munții Retezat ), asa ca am mers trei- patru kilometri. si am facut stânga spre Râuşor. Este o mica statiune situata la poalele muntilor Retezat, unde am cautat disperați o pensiune, pentru ca ori erau prea scumpe ori erau închise, ori se închiriau pentru grupuri mai mari, până la urma am gasit chiar la intrarea în aceasta ministatiune.
    Ce m-a surprins este drumul, super asfaltat, cu statut de drum judetean, asfaltat de Consiliul Județean Hunedoara, când am ajuns sus m-am lamurit, o groaza de case de vacanță construite în buza prăpăstiilor, în mijlocul sau la poalele pădurii si atunci m-am întrebat ale cui erau acele case.Păi, cum ale cui? Ale șmecherilor de România, care-si pot face drum până la poarta vilei, dar nu cu banii lor.
Nimeni nu mă poate convinge că acesta ministatiune este de interes măcar zonal sau judetean, de a trebuit sa fie investite câteva miliarde de lei bune în acest drum.
    În sfârsit, să țtiti ca peisajul este superb, ca va puteti caza si în satul Râusor, puteti vedea lacul de acumulare cu acelasi nume sau dacă stati mai mult si este vara puteti merge la hribi sau fragi în pădure.
O mentiune vreau sa fac vis a vis de Sarmisegetusa Regia (capitala Daciei în timpul lui Decebal), acesta se află pe un drum relativ inaccesibil, dar daca aveti un 4x4 puteti merge de la Orăștie spre comuna Costești (18 km.) aflata la poalele Munților Orăștiei( acesti munti sunt o treapta mai joasa a Muntilor Șureanu, din Grupa Parâng, unde se afla si vestitele pesteri cu vestigii neolitice Ohaba -Ponor si Cioclovina). După  încă 18 km, pâna în comuna Grădiștea de Munte, unde pe un deal din apropiere se afla ruinele cetatii, cu foarte cunoscutul calendar dacic, problema este cum ajungi acolo?
Iată ca pentru unii se găsesc bani, dacă interesul personal o cere, iar pentru cele mai importante vestigii dacice din țară şi aflate pe lista UNESCO nu, măcar pentru amenajarea unui drum normal.