Mânăstirea Suceviţa- cazare şi drumeţie

Cum mergeti spre Moldoviţa, la 500-600 m de mânăstire, pe dreapta

Aceasta este pensiunea, vara cred că este chiar un vis, pentru că este situată în buza pădurii

Din categoria ,,Din puţul şi din fundul nesimţirii românesti " iată o mostră de respect, tipică pentru smecherii de parlament sau de ce s-or crede ei, o maşină din alaiul de nuntaşi!

brânduşe de toamnă
Un pridvor al mânăstirii, acest apendice arhitectural este, se pare preluat de la stilul mânăstirilor din Muntenia

verdele de Suceviţa


Latura vestică a zidurilor de aparare, cu turn de observare



Despre asta nu v-am zis, este un monument ridicat în memoria lui Franz Iosef, împăratul Austro-Ungariei, din secolul al 18 lea, când aceasta regiune apartinea imperiului.

Am fost în week-end la Suceviţa, pentru a vedea mânăstirea şi regiunea înconjurătoare.
Aerul de toamnă, culorile şi muntii din jur (Obcina Mare- denumire dată de bucovineni munţilor lungi cu spinarea rotunjită acoperişi de păduri de conifere si cu numeroase poieni şi fâneţe), te îmbiau la melancolie, la călătorie şi la o bucurie (ne)reţinută.

Am considerat întotdeauna această zonă, emblematică pentru ce înseamnă spirit românesc. Cum să nu te ducă gândul la Creator, când vezi ce minuni a lăsat pe Pământ pentru ca noi să ne bucurăm de ele, este ca atunci când cineva îţi face un bine, vrei să-i mulţumeşti cumva.
Iar noi am multumit, ridicând biserici si, probabil că şi fraţii domnitori Ieremia şi Simion Movilă au gândit că aici este locul ales pentru ctitoria lor și nu au greşit deloc, atunci când în secolul 16 au tocmit artişti să picteze mănăstirea cu scene biblice, în care fondul imaginilor să-l constituie, după cum probabil ştiti, verdele.

Să trecem în registrul călătorului  și să vă povestesc cum ajungeti.

Prima variantă este pe la Suceava-Păltinoasa-Solca-Marginea (da, vestita localitate cu ceramică neagră, unde nu sunt decât două magazine cu asemenea obiecte, semn ca mărginenii se ocupă acum cu lucruri mai utile şi mai bănoase), unde faceţi stânga spre Suceviţa, de altfel următoarea comună; iar a doua varianta este pe la Gura Humorului spre Câmpulung Moldovenesc, unde faceti dreapta spre Vatra Moldoviţei, aici o luati la dreapta spre Sucevita, acesta este mai lung dar peisajul merită vazut, pentru că traversati Obcina Mare şi în plus puteţi vedea şi Mânăstirea Moldoviţa.

Când am ajuns noi, ce credeti, oprim la Motel Ieremia Movila, în parcare nicio maşină (era sâmbăta), întreb la receptie... ocupat.
Mergem la alta pensiune, Popas Bucovinean (la ieşirea spre Moldoviţa), parcare goală- ocupat, mai mergem la vreo două pensiuni de trei si patru stele, toate ocupate, într-un târziu aflăm, era programată nunta lui Adomniţei.

Cum, nu ştiţi cine este personajul ?

Este fostul ministru-catastrofă al educatiei, un inginer constructor, care nici măcar nu este bun să citească la copii de grădiniţă povesti, darămite să conducă educaţia.
El o fi competent în domeniul lui, dar liberalii ne demonstrează ca nu este nevoie să ştii ceva despre domeniul în care esti numit, important este să cunoşti pe cine trebuie(fenechii, tăriceni, orbani etc.).
Așa că am căutat două ore o pensiune normală și un restaurant decent unde să mâncăm, până la urmă ne-am cazat foarte bine, la pensiunea Poiana de Vis (100 lei) şi am mâncat la Popasul Mărioarei, o bombă cu aură de tavernă împuţită, puţin renovată pentru muşterii mai puţin pretenţioşi, dar mîncarea era bună, n-am ce zice.
După amiază am fost la mânăstire și am văzut parada maşinilor de lux și a şmecherilor de parlament, cu masini parcate pe aleea ce duce spre biserica, mulți băieți cu ceafa groasă, și multe paraşu....doamne cochete.

Nu-i așa, că vă asteptaţi să vă spun ce am văzut la şi în mânăstire?

Nu, am făcut câteva poze cu mâna tremurândă, ca nu cumva ochii albaştrii ce mă pândeau de la colţ, să-mi ia aparatul, am dat ocol mânăstirii, am admirat zidurile de cetate ale acesteia, și m-am bucurat când am văzut câteva brânduşe de toamnă răsărind firave în curtea exterioară a mânăstirii.
Aşa s-a terminat mica aventura la Suceviţa cu ceva urări de bine adresate, slavă cerului, fostului ministru al steluţelor, gafelor şi gargarei naţionale.

Târgu Neamţ, Humuleștiul și cazare La Cetate

aceasta este o machetă a cetății (mult stilizată) din restaurant

un colt din restaturant, arată bine, nu?

Humuleștiul a devenit în timp un cartier al orasului Tg. Neamț

căsuța cea mică
și mai mică, a lui Nică a Petrei
restaurantul de lângă casa memorială, cum n-ati auzit de Smărăndița Popii? cea căreia la un moment dat îi facea ochi dulci Nică( cea care îl spunea la preot dacă făcea prostii)

Revin cu un comentariu scurt și cu câteva poze despre mica mea drumetie până la Tg. Neamț.
Am stat la o nouă pensiune, situata peste drum de Casa Arcașului (un minihotel situat la baza dealului cetatii- pentru cine nu a citit primul articol), aceasta se numeste La Cetate, are trei stele si un restaurant drăgut unde am servit o cina delicioasa, desi trebuie sa spun oferta din meniu nu era foarte bogata (ce ma supara când merg la un restaurant este ca în meniu sunt trecute multe feluri de mâncare, dar în jumatate din situatii ce vrei tu ori nu mai are ori n-a avut, ori a plecat bucatarul la toaleta, sau uerevar).
Am stat la o casuta de lânga pensiune, 60 lei pe noapte!, dar este micuta, cu tot confortul dar redusa la scara. Am tras o fuga sa fac niste poze cu casa natală a lui Creanga, dar ploua si era inchis, ce am reusit se va vedea în poze. Din pacate nici acum n-am putut urca la cetate, pentru ca acel gardian nu are voie sa lase pe nimeni. Ce am aflat este ca dupa ora 13 .30 se poate urca pâna sus si se pot face si poze, cum eu am ajuns seara si am plecat dimineata n-am reusit.
Oricum se pare ca proiectul este big din moment ce prin fonduri PHARE de coeziune sociala, s-au alocat de la UE peste 2 milioane de  euro.

Sarmisegetusa și ministațiunea Râuşor

poza în fata Forumului
la fel (destul de bine pastrat, aranjat, aici se faceau și săpături de ăatre studentii la istorie)

pătruns de sentimente patriotice!( în incinta amfiteatrului)

doamna si fericirea data de savurarea unei înghetate într-un loc încărcat de istorie

    Dacă ajungeti vreodată în partea aceea de țară, între Hațeg și Caransebes, pe drumul european 58, trebuie să vă opriti la Sarmisegetusa.
    După ce ieșiti din Hunedoara, urmați drumul spre Hațeg (Depresiunea Hațeg este situată între Munții Poiana Ruscă la vest și Grupa Retezat -Godeanu la sud), la Totești puteți face dreapta spre Biserica Densuș. Este un veritabil monument de arhitectură din piatră,  construit în secolul 13 din piatra adusă, se pare, de la vestigiile romane din fosta capitala a Daciei, Sarmisegetusa. Are numeroase elemente de arhitectură păgână, cu inscriptii și reprezentări antropomorfe care nu prea au legătura cu Creștinismul, oricum, este un monument de văzut.
    Dupa câțiva kilometri va aparea pe pe stânga comuna Sarmisegetusa, iar la iesirea din această comună veți vedea ruinele capitalei construite de romani, Ulpia Traiana Augusta Sarmisegetusa.
Acestea se pot vizita, unde puteți vedea amfiteatrul roman, care avea 5000 de locuri, diferite rămășițe arheologice ale templelor închinate zeilor romani si, undeva mai departe, forumul roman, adică zona de întâlnire a locuitorilor capitalei, promenada si locul de discutii politice a acestui oraș.
    Veți fi surprinși sa vedeti chiar lângă ruine, plantatii de porumb, poate pe locul unde erau alte edificii ale cetății, dar problemele legate de proprietate, litigiile dintre ţărani si stat (care niciodată nu are bani sa răscumpere aceste terenuri si sa facă săpături) au facut imposibilă descoperirea tuturor locațiilor arheologice din zona.
    Puteti sa va cazati în sat, la diferitele pensiuni, dar noi am dorit sa vedem barajele si lacurile de acumulare de pe Râul Mare (afluent al Streiului, ce vine din Munții Retezat ), asa ca am mers trei- patru kilometri. si am facut stânga spre Râuşor. Este o mica statiune situata la poalele muntilor Retezat, unde am cautat disperați o pensiune, pentru ca ori erau prea scumpe ori erau închise, ori se închiriau pentru grupuri mai mari, până la urma am gasit chiar la intrarea în aceasta ministatiune.
    Ce m-a surprins este drumul, super asfaltat, cu statut de drum judetean, asfaltat de Consiliul Județean Hunedoara, când am ajuns sus m-am lamurit, o groaza de case de vacanță construite în buza prăpăstiilor, în mijlocul sau la poalele pădurii si atunci m-am întrebat ale cui erau acele case.Păi, cum ale cui? Ale șmecherilor de România, care-si pot face drum până la poarta vilei, dar nu cu banii lor.
Nimeni nu mă poate convinge că acesta ministatiune este de interes măcar zonal sau judetean, de a trebuit sa fie investite câteva miliarde de lei bune în acest drum.
    În sfârsit, să țtiti ca peisajul este superb, ca va puteti caza si în satul Râusor, puteti vedea lacul de acumulare cu acelasi nume sau dacă stati mai mult si este vara puteti merge la hribi sau fragi în pădure.
O mentiune vreau sa fac vis a vis de Sarmisegetusa Regia (capitala Daciei în timpul lui Decebal), acesta se află pe un drum relativ inaccesibil, dar daca aveti un 4x4 puteti merge de la Orăștie spre comuna Costești (18 km.) aflata la poalele Munților Orăștiei( acesti munti sunt o treapta mai joasa a Muntilor Șureanu, din Grupa Parâng, unde se afla si vestitele pesteri cu vestigii neolitice Ohaba -Ponor si Cioclovina). După  încă 18 km, pâna în comuna Grădiștea de Munte, unde pe un deal din apropiere se afla ruinele cetatii, cu foarte cunoscutul calendar dacic, problema este cum ajungi acolo?
Iată ca pentru unii se găsesc bani, dacă interesul personal o cere, iar pentru cele mai importante vestigii dacice din țară şi aflate pe lista UNESCO nu, măcar pentru amenajarea unui drum normal.

Cetatea și Mânăstirea Neamţului

urcând scările de la osuarul, de la Mânăstirea Neamţului

copii în curtea mânăstirii

doi copii, cam bosumflati, în restaurantul Casa Arcaşului
bucuria copiilor, să vadă restaurantul de sus, de pe scări

Iani si tati în lunca largă a Neamţului(Ozana cea frumos curgătoare)

Mami cu Iani si Rares pe terasa Cetăţii Neamţului (de aici se poate observa cu un binoclu Mânăstirea Văratec, plus o priveliste impresionanta asupra Depresiunii Neamţ si a râului omonim)



Cei din zona Moldovei știu ca zona este una superfrumoasă, pentru că oferă ăi posibiliățti de drumetie, expeditie și anumite trăiri spirituale, religioase si folclorico -traditionale.
Asa ca daca veniti dinspre Bacău urmati drumul spre Piatra Neamt, dar atentie, recomandarea mea este ca la Roznov, la doua sute de metri de centrul ,,orasului''(cica a fost declarat oras acum câtiva ani!!!) faceti dreapta (spre Girov) si veti iesi dupa 10-15 km. dincolo de Piatra Neamt (la Dobreni), în acest fel ocoliti aglomeratia din oras, radarele de la Dumbrava Rosie si posibilitatea de a va rataci în orasul de sub Pietricica.

Urmati drumul spre Târgu Neamț, treceti de Mânastirile Văratec si Agapia, aflate pe stânga si intrati în oras, unde după al doilea semafor faceti stânga spre Cetatea Neamţului.
Orasul este mic, îmbâcsit, cu spatiu verde pe mijlocul drumului si multe treceri de pietoni, relativ putine indicatoare (este drept sunt si câteva intersectii mari spre Fălticeni, Roman, Mănăstirea Neamțului si poate din aceasta cauza lipsesc, au trebuit sa puna doar câteva, că atâtea aveau).

Singura atractie notabila o constituie Bojdeuca lui Ion Creangă situata chiar la intrarea în oraș dinspre Piatra Neamt, prima la dreapta si după 100 de metri va opriti la poarta.
Interesanta,  cu multe amintiri chiar si din copilaria noastra nu numai a marelui povestitor, încăperile mici, varul alb al casei, simplitatea, camera unde mâţele se jucau cu motoceii, leagănul si mai ales acele uşi mici unde trebuie sa te apleci, parca pentru ai face o reverenta marelui nostru scriitor. Toate aceste te umplu de un aer de mândrie ca am ajuns aici în locul unde, poate s-au zămislit si s-au imaginat povestile cu ,,La cirese '' , ,,La scaldat '' , cele cu școala si cu Smărăndița Popii si cu Sfântul Neculai cel dătător de vânătăi.

La Cetatea Neamțului, daca mergeti, veti avea parte de o surpriza pentru ca este în renovare, fiind inclusa într-un program de reabilitare a celor mai importante cetati medievale din Europa, urmând a fi inclusa în turul cetatilor europene, organizat de Uniunea Europeana.
Chiar daca nu puteti intra, puteti admira zidurile, rămăşitele din turnuri si podul impresionant care deservea cetatea în urmă cu mai bine de 200 de ani.
Originea acestei cetati este relativ neclara, sursele indicând o începerea a constructiei în secolul 14 în timpul lui Petru I Muşat, pe înăltimile din jurul Culmii Pleşu (911 m- cel mai înalt deal din Subcarpații Moldovei ) si apoi alti domnitori ca Ștefan cel Mare, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun, Ieremia Movilă, au construit sau reconstruit parti din cetate, distruse în urma razboaielor.
Poate ati auzit despre scrierile lui Costache Negruzzi în care se vorbeste despre ,,Sobieski și românii'' si unde este relatată situatia celor 19 plăieşi (arcași) care au tinut piept oştirii poloneze sau leşeşti, care număra 30 000 de oameni, timp de cinci zile.
Acest episod se pare ca a avut loc la începutul anilor 1630- 1640, desi mentiuni nu prea exista. Oricum cititi povestioara, este educativa.

Cazare puteti obtine la baza dealului unde se afla cetatea, la Casa Arcaşului, un minihotel de doua stele, cu preturi relativ mici, 100 RON cu mic dejun inclus, cu un restaurant cochet, cu formatie de profesionisti (mai ales când fac atmosfera cu melodii instrumentale gen Eric Clapton), cu servire buna si mâncare foarte gustoasa, cu specialitati moldovenesti sau zonale cum este ciulamaua de hribi.

Spre Mânăstirea Neamţului mergeti înspre Vânători Neamț si la un moment dat, dupa ce ati iesit din sat, faceti dreapta si intrati în lunca larga a Neamțului, aici veti gasi doua pensiuni, la prima am stat si noi si se numeste Zimbru iar a doua se numeste Perla Neamțului.
Aici puteti merge la Mânăstirea Neamțului, cea mai mare dintre mânăstirile nemţene (Agapia, Văratec, Sihastria, Sihla, Bistriţa), unde pe lângă biserica propriu zisa mi s-a părut interesant osuarul (unde sunt sute de schelete de călugari descoperite în zona din jurul mânăstirii- cripy!!!).
Un alt punct de atractie îl constituie zimbrăria (Rezervatia naturală Dragoş -Vodă), unde puteti vedea cei 7-8 zimbri, de altfel singurii din Moldova plus multe caprioare, țapi, păsări sau puteti pescui păstrav în iazul din incinta, intrarea 2 lei (dar nu la pescuit, ca acolo sunt alte tarife).

Cu cortul la Oituz

Pentru cine este din zona, interesant ar fi ca vara, când doriti sa mergeti cu cortul sa alegeti zona salbatica a vaii Oituzului.
Aceasta vale uneste prin pasul cu acelasi nume (Oituz 886 metri) orasele Onesti si Brasov, fiind o cale de comunicatie importanta intre Moldova si Transilvania.
Dupa ce iesiti din Onesti mergeti aproximativ o jumatate de ora si sunt sigur ca veti aprecia frumusetea si salbaticia peisajului.
Pe stânga veti observa un platou intins, situat chiar lânga apa, unde sunt numeroase corturi, dar absolut normal pentru noi si foarte multe gunoaie, asa ca nu va recomand, in plus daca nimeriti lânga niste ,, manelisti '' australopiteci sau neandertalieni, va veti simti ca in epoca de piatra.
Noi am sondat bine terenul si am gasit la un moment dat, tot pe stânga un loc de traversat apa Oituzului, am ajuns pe partea cealalta unde nu sunt decât câteva fânete si multa padure.
Am gasit acest loc minunat, linistit si situat chiar linga apa, la mai putin de 100 m de sosea, dar suficient de departe ca masinile sa nu ne deranjeze.
Corturi, gratar, un mic pescuit (baboi mici de distractie, din specia boistenilor), ceva muzica si week end-ul este sarbatorit cum trebuie.
Padurea aproape, lemne cât lumea, iar o baie in apa rece a râului este tot ce trebuie pentru a te simti minunat.

Târgu Jiu - Minunile lui Brâncuşi

Lacul Vidra, situat între M-ții Parâng la vest, Cindrel la nord si Căpăţânii la sud, pe valea Lotrului
Odihna de la Masa Tacerii ( pustiul din poza nu-i al meu!!!!) N-am voie, știu...

Proful si umbra sa ... infinită

numai umbra coloanei ... fara bruiaje umane

sprijin acordat monumentului, de către cadrele didactice, reprezentate prin sau de mine?

doamna cu ...Coloana
Puțin înclinată, precum ... aaa nu va gânditi la faimosul turn, ci la turla bisericii din Germania, care cică este mai înclinată (să vă uitați la gazon- marfă frate!)

Nu poţi să faci un tur prin zona Oltenia de Nord- Valea Cernei si să nu treci prin orasul Târgu Jiu (reședința judetului Gorj, oraș de sub 100 mii de locuitori, centrul industriei miniere din Bazinul Motru -Rovinari).
Din păcate, mai cunoscut drept judetul ,,baronului '' PSD de Gorj- Nicolae Mischie (acum ex PSD si fosila politica/ sau mai nou judetul lui Ponta), acest judet are o serie de atuuri exceptionale din punct de vedere turistic cum ar fi ansamblurile sculpturale ale lui Brîncuşi, Mânăstirea Tismana, Muntii Vâlcan cu relief carstic spectaculos sau Hobiţa- locul nasterii marelui sculptor.

Cum am ajuns în oraş?
    Am venit dinspre Băile Herculane, pe valea Cernei pe la Tismana si pe lângă Hobiţa, pe un drum național modernizat, excelent pentru zona aceasta si am pătruns în oraș, unde din păcate n-am vazut indicatoare mari (de fapt sunt doar două, ascunse în intersectii pe dupa semafoare și flori) cu principalul obiectiv turistic, oricum este spre ieșirea de est, spre Novaci, Rânca, Râmnicu Vâlcea.
    Poate nu stiti, dar Coloana fără sfârsit sau Coloana Infinitului a fost restaurată, mai multi ani la rând de Turbomecanica Bucuresti, parcă, cu scandalul aferent legat de banii oferiti de Ministerul Culturii si mutată într-o locatie nouă, într-un nou parc care o pune, fără discutie, într- o nouă lumină, făcând-o mai spectaculoasă, mai provocatoare si mai minunată ca oricând.
    Este singurul parc din țară, unde iarba este tăiată si îngrijită ,, englezește'' , sigur, într-o țara normală acest amanunt este ridicol, dar în România aceasta este exceptia cu care ne mândrim. Trist. Nu?
    Există un gardian care păzește monumentul si care va poate oferi câteva date despre sculptura, cu multa bunăvoință, semn ăa cei de la consiliul județean vor sa schimbe imaginea prafuită despre ,,Cum punem în valoare frumusețile ţării''.
Culmea, noaptea este luminat feeric,  iar ţâsnitoarele de apă functioneaza non stop!
După ce vă fotografiati cu coloana, cu gardianul si cu ţâsnitoarele, mergeti în Parcul Tineretului, în sens invers, adică spre oras, aveți indicatoare pe dreapta si ajungeti la celelalte două monumente ,, Masa Tacerii '' si ,, Poarta Sarutului ".
    Atentie unde lasati masina, doar în parcarile amenajate din fata parcului, pentru ca altfel va treziti cu o amenda de 500 RON( n.a. 2008) , de nu vă mai arde de drumetii prin Oltenia.
Iar, și acesta foarte bine pus la punct: parcul, aleile si paza.
Sub Poarta Sărutului nu va puteti decât săruta tandru, în amintirea tineretilor voastre iar apoi epuizati de schimbul de elemente chimice, va odihniti pe un scaunel de lângă Masa Tăcerii, fără sa scoateți vreun cuvințel.
Am întrebat la Hotel Gorjul (apropo peste drum de parc se afla o pizerie, cam prăfuita, lângă hotel, cu o piza destul de buna si cu o servire semieficienta, asta daca va grăbiti și nu mai colindați prin oraș) despre drumul spre Rânca si apoi prin pasul Urdele (cel mai înalt pas din tara traversat, cică de o sosea nationala- cunoscut si sub numele de Transalpina- peste Muntii Parâng si Cindrel- Sureanu), dar ni s-a spus ca până la Obârsia Lotrului unde puteti face spre Lacul Vidra la dreapta, adica spre est, mai merge dar mai încolo doar cu jeep-ul, asa ca nu va mai obositi daca masina dvs are garda mica la sol.
Puteti continua drumetia spre Pesterile Muierii și Polovragi.

Later edit: Postarea din 2008 avea aerul jocului unui puști profesor cu limba română. Vă rog fiți rezonabili cu mine. Transalpina nu era ceea ce este astăzi, dar nici Udrea și Romstrade nu prea mai există, sau dacă exista au cătușe. Drumul rămâne...

Lacul Roșu- cazare la Gyilkosto

restaurantul hotelului Lacu Roșu
,,pista de încercare" pentru copii din restaurant
forma Lacului Roșu pe panoul de prezentare ( multe informatii în maghiara, si nu o spun cu rea intenție)

tati ajutat de bărbățelul Iani să dea la rame pe lac
tati și băiețelul  bine doar putin din băietel) cu trunchiurile de copaci din lac în fundal

dimineață rece de iarnă, cu un soare cu dinti, care luminează o stâncă de calcar ce strajuieste stațiunea
lacul aproape inghetat + mami cu Iani

un puisor foarte dulce, la primul contact adevarat cu un bulgăre de zăpadă, în Cheile Bicazului
mami explica lui Iani si nepotelului Rares cum sta treaba cu stâncile uriașe ( de 400 metri înălțime ) ce marginesc valea Bicazului

Nu multă lume, ci foarte multa lume a auzit despre Lacul Roșu sau Gyilkosto(o este cu apostrof, sau ce o fi, asta sa nu se supere conationali nostri) pentru ca este relativ unic în România.
Spun relativ unic pentru mai exista lacuri de baraj natural în tara, în judetul Neamt, se numeste Iazul lui Dumnezeu sau Lacul Crucii ( de lânga comuna nemteana Cracaul Negru) si a inghitit o jumatate de sat, sau chiar imensul lac de la Ocnele Mari ( jud. Vilcea), format prin prabusirea tavanului minei de sare în urma cu câtiva ani, lac ce a distrus si el aproape o jumatate de oras.
Lac de baraj natural, pentru a se deosebi de lacurile de baraj antropic, sau artificial create de om.
Cum s-a întâmplat?

In anul 1837 (asta spune ghidul oficial al primariei din Gheorghieni, de care apartine satul Lacu Rosu), noi geografii stim ca în 1838 a avut loc in luna ianuarie un cutremur devastator de peste 7 grade Richter (Scara Richter este o scara de masurare a magnitudini sau a puterii zguduiturii, care incepe la 1 si se termina teoretic la 12, pentru ca este o scara deschisa, logaritmica, adica un cutremur de 1,2 pe acesta scara este de zece ori mai puternic decit cel de 1,1 grade !!!), al doilea mare cutremur dupa cel din 1802.
In urma acestui cutremur din 1838, sute de biserici (pentru ca erau cele mai înalte constructii din acea vreme) din sudul si estul tarii s-au dărâmat iar casele din chirpici au rezistat foarte bine, iar in zona Muntilor Hășmaș (Haghimas) din jud Harghita, la confluenta dintre pârâul Ghilcoș(vezi denumirea maghiara a lacului) si râul Bicaz, s-a produs o masiva alunecare de teren ce a blocat valea acestui pârâu sau aceasta confluenta.

Muntele prabusit se numeste Ucigasul probabil Ghilcos în maghiara), el are 1378 m si o buna parte din el, împreuna cu padurea de conifere de deasupra a fost înghitita de lacul nou format, acumularea a durat un an de zile.

Adâncimea lacului este de 9,5 metri iar suprafața depășeste 11 ha. este parte componenta a Parcului Național Cheile Bicazului -Hășmaș.
Asupra culorii rosii si a reflexiei rosiatice pe care o are lacul, nu exista dubii în sensul că o parte din calcarele si conglomeratele prăbusite din munte contin oxizi de fier (de altfel, acolo unde vedeți sol rosiatic- cărămiziu sunt oxizi de fier si probabil calcar în substrat).
O legendă vorbește despre colorarea lacului în roșu, în urma mortii unei turme de oi si a ciobanului, care se aflau pe acel versant prăbușit, iar oamenii au vazut un timp aceasta culoare si l-au numit Rosu sau Ucigasul.

Trunchiurile de copaci n-au putrezit ci s-au mineralizat datorita prezentei acelorasi oxizi de fier, din aceasta cauza au devenit un fel de pietre si au rezistat mai bine de 150 ani.
Intre timp Bicazul si-a gasit cursul si ,,izvorăște'' din lac, undeva, în partea dreapta cum priviti din strada, creând mai departe nemaipomenitele frumuseti carstice din Cheile Bicazului.
Lânga lac puteti mânca un Kurtos Kolacs foarte bun dar si cu un pret piperat- de... este statiune. Daca vreti sa va cazati aveti multe solutii, la pensiuni sau hoteluri, dar ca si restaturant va recomand hotelul si restaurantul Lacu Rosu, servire buna, portii mari, mâncare multa si gustoasa (asa cum sunt portiile in tinutul secuiesc) dar destul de scump, anul trecut(2008) o camera era 150 Ron cu mic dejun bufet suedez, iar la restaurant o portie de friptura este peste 25 lei, dar ambianta si linistea merita efortul material.
Mai este si pensiunea Floare de Colt, cu un restaurant bun dar cam îmbâcsit, dar si mai ieftin, sau pensiunea Bradul si restaurantul, tot cam îmbâcsit dar cu mâncare ieftina si excelenta.
Pe lac se pot face plimbari cu barca de doua sau trei persoane, de o jumatate de ora, pret accesibil in jur de 15 Ron. Daca vreti un numar de telefon sau relatii trimiteti un comentariu.