Trenul vine din nou la PUTNA!

Trenul va opri din nou în gara Putna, după 6 ani în care infrastructura feroviară, de la clădiri până la macazuri și semnalizatoare, s-a degradat în mod vizibil. 
Regionala CFR Iași a decis, se pare că(și) la presiunile mânăstirii, să aloce fonduri pentru reabilitarea, refacerea sau înlocuirea a tot ceea ce s-a distrus în anii în care paragina, buruienile și hoții au înlocuit șuieratul trenului.

Se dorește ca circulația să se reia pe 14 august, în așa fel încât de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, lumea, pelerinii și turiștii să ajungă din nou la Putna lui Ștefan, cu garniturile de tren care vor lega, deocamdată, Suceava de frumoasa localitate bucovineană.
Azi, pe 10 august se va face prima încercare, prima verificare, cu un tren gen săgeata albastră, care va pleca din Dornești la 9-9.30. De altfel, în ultimile două luni de zile s-a lucrat intens cu utilaje pe toată lungimea traseului, în ultima săptămână ele staționând în zona gării. Vezi pozele!

Vor fi două perechi de trenuri pe zi, pe relația Suceava -Putna, dimineața și după amiaza, pe un orar care să mulțumească pe toată lumea, și care se speră, va fi o alternativă viabilă la transportul rutier, tot mai aglomerat și mai periculos, în ultimii ani.

Îndrăznesc să mă gândesc că asta va scoate din izolare Putna, care nu beneficiază, cum s-ar crede de un turism foarte dezvoltat, precum Sucevița, pentru simplul motiv că este capăt de drum, de circuit turistic și nu este parte a unui traseu, ci punct terminus.

Odată cu reluarea circulației feroviare spre Putna și probabil cu amenajarea drumului peste Obcina Mare, către Sucevița, din zona mânăstirii Sihăstria Putnei, infrastructura turistică din comună va exploda, așa cum îi stă bine unei comune cu un asemenea renume( religios, istoric, cultural, natural).

Program Mocănița Huțulca plus poze oficiale

Cei de la Asociația pentru păstrarea liniilor înguste din România mi-au trimis programul pe 2015 și câteva poze oficiale și originale, pentru a continua promovarea acestei linii ferate înguste din zona Moldovița- Bucovina. 
Pentru cei interesați, iată ,,mersul trenurilor" prin munți și văi bucovinene.

Alte articole despre Huțulca și nu numai :
Traseele de mocăniță din România
Mocănița de pe Vaser- Maramureș
Huțulca - Mocănița din Bucovina

Traseele de mocăniță din România

Cred cu tărie că refacerea acestor minuni tehnice poate contribui la relansarea turismului în general, şi a celui de mocăniţă în mod special, mai ales că multe sunt în zona atât de atractivă a  Transilvaniei. Aceste proiecte locale de punere în valoare a fostelor căi ferate cu ecartament îngust, au adus milioane de euro localitaților, mai ales în Austria, Germania sau Italia, ca să nu mai vorbim de propunerile de circuite din Franța, care pun în valoare tot ce are mai frumos zona alpină sau pirineană.

Asta ar scoate din anonimat  multe regiuni care altfel se sălbăticesc, se depopulează şi cad în uitare. Cel mai bun exemplu este Mocănița de pe Vaser, din Maramureş, o afacere a unui întreprinzător elveţian, care în timp, a devenit profitabilă.
Imginaţi-vă un traseu de mocăniţă care ar străbate una dintre cele mai frumoase regiuni din Transilvania, zona de nord a Târnavelor şi sudul Câmpiei Transilvaniei. Ei bine, mocănița aceasta există și circulă între Sovata si Câmpul Cetății.
Am în gând modul excepțional în care satul Viscri, cu biserica monument UNESCO, sărac și uitat în străfundurile județului Brașov, a fost scos din anonimat de Prințul Charles.
Câteva trasee sau circuite turistice reconstruite pe valea Hârtibaciului, în zona Pâncota, sau în Munții Apuseni, ar pune în valoare extraordinarul potențial pe care îl are Transilvania, mai ales cu imaginea  pozitivă de acum.
Circuitul Transilvan: Sovata- Ungheni( la vest de Tg. Mures)- Band( cu ramificație spre Miheșu de Câmpie)- Lechința( în nordul Câmpiei Transilvaniei, zona cunoscuta pentru viile de aici).
Circuitul German (Săsesc): Agnita, și urmărea valea Hârtibaciului, trecând prin Roșia/Cornățel, cu ramificație către Vurpar, și se oprea la Mohu, la sud de Sibiu.
Circuitul Țării Moților: Abrud- Câmpeni ( în inima Țării Moților) și continua pe valea Arieșului până la ieșirea din munți, la Câmpia Turzii. 
Circuitul Țării Oașului: Bixad- vechi centru minier, trecea prin Negrești Oaș- Vama - Orașu Nou- Livada- Botiz și se oprea la Satu Mare 
Circuitul Maramureșan: cu celebra Mocăniță de pe Vaser.
Circuitul  Bucovinean: cu Mocănița de pe valea Moldoviței numită în zonă Huțulca
Circuitul Banațean: cu Mocănița bănățeană de la  Berzasca cu un traseul ce va avea 32 de kilometri și este menit să relanseze zona Berzasca-Stănic,  localități situate în cadrul deosebit al Munților Aninei.

Trenul regal- bijuteria coroanei României

by Sofia Flori
Trenul regal a fost in Gara de Nord si timp de o saptamana  s-a putut vizita. Acest tren are o mare incarcatura istorica, incepand din 1928 (cand a fost fabricat la o uzina din Italia si a fost livrat Casei Regale a Romaniei ) si pana in zilele noastre.

Este compus din 5 vagoane: vagonul Dormitor Regal, vagonul Sufragerie, vagonul Demnitarilor, vagonul dormitor clasa I si vagonul dormitor clasa a II-a.

A fost folosit de catre Casa Regala pana in ianuarie 1948 cand MSR Mihai a plecat in exil si a luat pentru ultima data pranzul la masa din vagonul salon. 

Din 1948  devine tren prezidential pana in anul 1977 si il deserveste pe Nicolae Ceausescu.

De-a lungul timpului , in acest tren , s-au intalnit marile personalitati ale vremii; in Salonul Regal,  Gheorghe Gheorghiu Dej a discutat cu Nikita Hrusciov  despre retragerea trupelor sovietice din Romania , asta intamplandu-se in 1955, iar in 1956 trupele au parasit tara noastra.

In 1975, Nicolae Ceausescu a luat masa impreuna cu Gerard Ford, presedintele SUA.

Primul vagon vizitat a fost Dormitorul Regal. De la ghidul acestui vagon am aflat ca sunt doua dormitoare (unul pentru rege si celalalt pentru regina) despartite de o  baie dotata cu cada. Intr-un capat al vagonului se afla o bucatarie, urmata de o cuseta pentru apropiatii care servesc cuplul regal; iar in celalalt capat al vagonului este un mic salon pentru servirea micului dejun sau pentru intalniri private.

Vagonul este furniruit cu mahon , iat scaunele sunt din piele de Cordoba.

Urmeaza vagonul Sufragerie sau Salonul Regal . Este impartit in 2 " saloane " .....Salonul Mare este folosit pentru dineuri oficiale, are o capacitate de  24  locuri ( la scaune s-a folosit piele de Cordoba iar masa este facuta din lemn de nuc si trandafir).

Salonul Mic (Fumoarul ) are 12 locuri. Acest vagon  este furniruit din lemn de mahon si santal, corpurile de iluminat sunt confectionate din sticla de Murano, oglinda din capatul Salonului Mare este din cristal de Bhoemia, obiectele decorative sunt din alabastru de Grecia, iar tablourile de pe pereti apartin Casei Regale.
Este vagonul cel mai frumos si mai interesant, scaunele arata putin uzate dar sunt cele originale si in mare parte interiorul trenului a ramas cam 80% din ce a fost original.

Cel de-a treilea vagon vizitat a fost Vagonul Demnitarilor .... aici se odihneau insotitorii oficiali , cam pe la mijlocul vagonului este un mic salon prevazut cu o masa si canapele unde aveau loc discutiile importante.
Ultimele doua vagoane nu mai sunt asa spectaculoase, sunt formate din cusete cu cate un pat sau 2 paturi suprapuse, la clasa a II- a; fiecare cabina are lavoar propriu.

Locomotiva  cu aburi,  fabricata la Resita in 1936, a pus trenul in valoare foarte bine, si ma bucur ca nu a fost o locomotiva DIESEL . Am vizitat si locomotiva , interiorul , pe mine nu m-a surprins , foarte multe manete , un cazan urias , loc pentru depozitat lemnele sau carbunii.....nu era nici un ghid sau cineva care sa-mi ofere mai multe informatii asa ca am facut cateva poze si am iesit afara sa o admir din exterior. De aici arata foarte bine, era bine ingrijita, impunatoare ....

Este cel de-al doilea tren luxos pe care il vizitez, adica Trenul Regal l-am vazut complet dar Orient Express- ul  l-am vazut doar din afara, nu mi s-a dat voie si in interior, dar am vazut cate ceva de pe geam.

Trenul regal se poate inchiria pornind de la pretul de 15.000 de euro pentru un drum dus-intors Bucuresti - Sinaia, pentru distante mai lungi sau alt fel de evenimente se gasesc mai multe detalii  la CFR.

Alte articole din aceeași temă, de Sofia Flori
Orient Express
Mocănița din Apuseni

Orient Express- expresia rafinamentului feroviar

 by Sofia Flori

Primul tren Orient Express a fost pus in functiune la 5 iunie 1883 si unea Parisul de Constantinopol, trecand si pe la noi prin tara, intrand pe  la Jimbolia, apoi trecand prin sud vestul si sudul tarii  pana la Giurgiu, unde calatorii trebuiau sa se imbarce pe un feribot catre  Bulgaria si mai apoi spre Constantinopol.

La izbucnirea  primului razboi mondial trenul nu a mai circulat.
Express- ul a revenit in anii 1930 cu diferite rute (aceasta a fost si perioada de glorie ) si si-a recapatat reputatia pentru luxul si confortul pe care il oferea. Apoi a urmat cel de-al doilea Razboi Mondial si din nou trenul  a fost suspendat dar a supravietuit pana in zilele nostre pe diferite trasee, care se modificau dupa regimurile politice ale acelor vremuri dar si  rutele erau neregulate, pe distante variabile.

In Romania, Orientul Express a ajuns in perioada comunista, in anul 1983 in statia Baneasa, fiind atent supravegheat si monitorizat de autoritatile de atunci.

Celebrul tren are 15 vagoane, care au fost  construite  prin 1920- 1930 si  parcurge o data pe an ruta  Paris - Istambul  trecand prin 7 tari in 6 zile.

In septembrie  2012 a  ajuns in Gara de Nord cu o intarziere uriasa ( doar mergea prin Romania) si chiar si asa, a fost asteptat de foarte multe persoane dornice sa il cunoasca, printre care si eu. 

A ajuns in gara ( Gara de Nord ) cu o locomotiva obisnuita, de-a noastra, albastra  (l-as fi preferat cu alt tip de locomotiva),  urmat de  celebrele vagoane luxoase decorate cu ornamente aurii, care sclipeau printre razele  soarelui. Nu am avut voie sa ne apropiem pana ce  nu au coborat toti calatorii din tren - dar puteam admira insa exteriorul, si totusi, strainii, oameni distinsi, zambeau vazand agitatia si curiozitatea care ne-a cuprins pe toti din jurul trenului.

Un domn ne facea cu mana de la fereastra unui compartiment, probabil  si el amuzat de "nebunia" care se desfasura pe cele doua peroane ale Garii de Nord, noi toti de acolo: copii, parinti, bunici, jandarmi, politisti si alti, eram "inarmati" cu aparate de fotografiat/ telefoane  incercand sa prindem macar intr-o poza un coltisor din acest luxos tren.

Dupa ce agitatia a luat sfarsit, ne-a fost dat voie sa ne apropiem de tren, dar in interior tot nu puteam vedea mai nimic. Doar pe ici pe colo, a mai ramas cate un geam neacoperit si se putea vedea putin din mobila interiorului.  Decoratiunile si ornamentele exterioare sunt simple si cu gust, toate aurite.

Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

Mocănița din Apuseni. Abrud-Roșia Montană

 by Sofia Flori

Mocanita din Ardeal, asa cum ii spun cei din zona, facea legatura intre Turda si Abrud, calea ferata  ingusta fiind construita intre 1911-1913, avea 21 de statii si trenul circula cu o viteza de 40 km/ora, dar  in anul 1997 sau 1998 a fost desfiintata pentru motivul ca nu mai era rentabila. De cand nu s-a mai circulat, linia ferata  s-a degradat si in multe locuri a devenit impracticabila si deci, nefunctionala.

Din 2005, un investitor strain (austriac, cred) a incercat sa refaca tot ce tine de mocanita si de traseul acesteia  si i-a reusit!!! Asa ca  iata - ma, in 2013, august, de zilele Abrudului , m-am bucurat de o frumoasa, scurta si minunata plimbare cu mirifica mocanita. 

De la rudele care locuiesc in Ardeal am auzit, de multe ori, povestind  cum mergeau catre Turda cu aceasta mocanita si ca drumul dura cam o zi intreaga.

Desi,  initial,  s-a spus ca trenul va circula intre Abrud si Campeni cand am ajuns la gara din Abrud, mi s-a spus ca va merge doar pana la Rosia Montana, neputand sa mearga pana la Cimpeni deoarece peste linia ferata s-a turnat asfalt (!!!) de catre anumite persoane care nu aveau nici un drept sa faca asta. Pacat !!!

Era putin trecut de ora 11 dimineata, si mocanita abia se intorsese din prima cursa (prima plecare a fost la ora 10 ), asa ca am zabovit un pic pe langa ea, am cercetat-o, am admirat-o... si am vazut-o facand manevrele de schimbare a macazului, de alimentare cu apa din masina pompierilor, de alimentare cu combustibil solid si bineinteles scotand muuuult, muuult abur la schimbarea macazului (nu doar atunci dar asa am avut eu impresia:)). Printre toate aceste necesitati, am incercat sa-i "descos " pe cei 3 barbati care aveau grija de mocanita in acea zi, dar nici ei nu stiau prea multe - doar ca  circulatia trenului in viitor  va fi doar cu anumite ocazii sau evenimente.

Se adunase deja o multime de oameni dornici de plimbare, copii mici  cu parinti/bunici  dar si cativa straini care erau foarte incantati de acest tren.

La ora 12 fix, ne-am ocupat locurile in vagoane si am pornit la drum...., locomotiva nemteasca pe  care  se putea observa anul de fabricatie, 1917 , la Munchen, avea sa ne conduca printre peisaje minunate, dealuri inverzite si pline cu fan; o portiune pe unde mergea trenul parca era un fel de padurice (un desis interesant cu multi "pomisori ") , pentru ca mai apoi sa circule putin si pe marginea soselei, iar masinile care treceau, imediat se opreau sa-i faca o poza celebrei mocanite  sau unii soferi claxonau si mocanita le raspundea cu un suierat puternit insotit de o "boare"de abur.

Timpul petrecut in tren, nici nu stiu cand a trecut si am ajuns in gara de la Rosia Montana (normal ca a trecut repede, doar peisajul te incanta la maxim si suieratul locomotivei te facea sa uiti de timp ). Cred ca la cap de linie a stationat vreo 10 minute, timp in care locomotiva si-a schimbat locul.

Traseul inapoi a fost la fel de frumos, doar ca am ajuns mult prea repede la destinatie. Pe o parte era bine, aveam multe obiective de vizitat in acea zi, dar pe alta parte nu as fi vrut sa se termine plimbarea.

Ajunsa la destinatie, controlorul mi-a dat voie sa ma urc in locomotiva si sa "claxonez" si eu. Ah, ce mi-a placut! Eu si cei mici, nu ne dadeam dusi din locomotiva cu toate ca era foaaarte cald inauntru.

Intr-un final, cu greu m-am despartit de frumosul tren si mi-am promis ca data viitoare sa pot merge ....de ce nu, pana la Turda. Indiferent cum va fi, cu siguranta ma voi mai plimba cu mocanita ardeleneasca!

Plimbarea de la Abrud si pana la Rosia Montana a durat o ora si am platit 10 lei /persoana /adult, copiii aveau reducere. In acele 2 zile de week-end, trenul a circulat din 2 in 2 ore, pana la ora 18.

Gara din Abrud se afla la iesirea din oras, spre Rosia Montana, pe partea stanga a drumului, dupa ce se trece pe langa ultima biserica, se face o straduta neasfaltata dar in stare buna, iar in capatul ei se vad liniile ferate si un mare depozit cu lemne. 

Florentina Cojocaru are o pagina de FB unde posteaza imagini din calatoriile ei.
Multumim Flori si la multe calatorii frumoase!

Mocanița- Zugul de pe valea Vaserului. Impresii și amintiri.

Într-o postare mai veche despre mocănițele din România, funcționale sau nu, puneam micul tren de pe valea Vaserului pe primele locuri, ca obiectiv cu potențial maxim.

Anul trecut prin august, în plină lună a concediilor, am ajuns în Vișeul de Sus, și de acolo la gara CFF( Căile Ferate Forestiere).
Pentru început și pentru cei ce nu au cunoștință despre  aceste trenuri, trebuie să știți că mocănițele sau ghezeșurile, sunt trenuri care merg pe șine cu distanță mică între ele( ecartament îngust), pentru a ușura astfel transportul lemnelor de pe munții. Dificultatea și energia reliefului din aceste zone, a obligat constructorii să recurgă la acest tip de ecartament.

Pentru cei ce doresc să ajungă aici și să se bucure de o călătorie cu trenul vechi, am să vă dau câteva sfaturi combinate cu experiențele trăite de mine și de familia mea.

Mergeți la gară până la 8.30 pentru că riscați să nu mai prindeți loc sau locuri în trenul supraaglomerat. Aici vin din toată Europa turisți atrași de minunea elvețianului care investit în renașterea CFF -ului.

Este probabil, sau sigur, cea mai profitabilă afacere feroviară din România.
Cei mai bine de 30 de kilometri de linie și trenulețele de călători sau de transport lemne aduc profituri bunicele.
Pentru o sută de lei de familie, ți se dau bilete de tren autentice și un pliant cu traseul și un scurt istoric al căilor ferate din zona Maramureșului estic.
Cei doi tineri frumoși, îmbrăcați în port tradițional și care te servesc cu pălincă, îi dau pe spate la propriu pe străinii dar și pe românii înstrăinați, din Italia sau Spania.

Trenul nu pleacă niciodată, în vârf de sezon, la ora stabilită, așa că înarmați-vă cu răbdare.
După primul moment de bucurie și după ce te-ai așezat pe băncuțele incomode, înguste și tari, timpul începe să treacă mult prea încet.

Cu greu, trenul se urnește din gara plină ochi de mașini, traversează depoul unde zărești câteva drezine care sunt alcătuite din caroserii de camioane vechi Tatra, Jiguli sovietice sau TV-uri comuniste.

Acestea sunt, orice am zice, niște apariții ciudate în peisajul dominat de munți, păduri și ape.

Sunt folosite de localnicii uitați pe coclaurii dinspre granița cu Ucraina sau de grănicerii care păzesc hotarul.
În tren sunt și ,,nași" sub forma unor fete sau băieți tineri și frumoși care fac poze cu turiștii sau împrumută copiilor șapca pentru o poză  mai haioasă.

După opriri repetate și un traseu destul de lung, trenul ajunge la destinație, în zona unde Vaserul face un cot larg și lasă pe stânga lui un platou, unde vă așteaptă câteva foișoare unde alți tineri vând cârnați, fripturele, și alte alcătuiri gastronomice cu iz germanic.

Toaletele sunt pline, malurile râului la fel, căldura zăpușitoare și copii obosiți, dar încă surescitați, în curând se vor plictisi și ei.
Este deja ora 13 și multă lume așteaptă să se întoarcă. Parcă este prea mult să stai o zi pe tren, chiar dacă este unul de jucărie care scoate mult fum.

Rememorez călătoria de acum 20 de ani cu acest tren, către pădurile Pop Ivanului și Farcăului, când am mers împreună cu colegii de facultate la o aplicație de cîteva zile în creierii munților. Câțiva kilometri în 6 ore, mecanici beți, opriri de zeci de minute ca să se răcească turbina, veselie și multă, multă tinerețe.
Atunci nu m-am plictisit, n-aveam cum. Acum da. La întoarcere.

Mocănițele și căile ferate înguste din România

Cred cu tărie că refacerea acestor minuni tehnice poate contribui la relansarea turismului în general, şi a celui de mocăniţă în mod special, mai ales că multe sunt în zona atât de atractivă a  Transilvaniei.
Asta ar scoate din anonimat  multe regiuni care altfel se sălbăticesc, se depopulează şi cad în uitare. Cel mai bun exemplu este Mocănița de pe Vaser, din Maramureş, o afacere a unui întreprinzător elveţian, care în timp, a devenit profitabilă.
Imginaţi-vă un traseu de mocăniţă care ar străbate una dintre cele mai frumoase regiuni din Transilvania, zona de nord a Târnavelor şi sudul Câmpiei Transilvaniei. Ei bine, mocănița aceasta există și circulă între Sovata si Câmpul Cetății.

Turismul de mocăniţă are viitor.

Am în gând modul excepțional în care satul Viscri, cu biserica monument UNESCO, sărac și uitat în străfundurile județului Brașov, a fost scos din anonimat de Prințul Charles.
Câteva trasee reconstruite pe valea Hârtibaciului, în zona Pâncota, sau în Munții Apuseni, ar pune în valoare extraordinarul potențial pe care îl are Transilvania, mai ales cu imaginea  pozitivă de acum.

1.  Traseul Transilvan.
Unul dintre cele mai lungi trasee de cale ferată cu ecartament îngust pornea de la Sovata- Ungheni( la vest de Tg. Mures)- Band( cu ramificație spre Miheșu de Câmpie)- Lechința( în nordul Câmpiei Transilvaniei, zona cunoscuta pentru viile de aici). Se poate admira zona dealurilor Sovatei, pădurile seculare din nordul extrem al Podișului Târnavelor, iazurile dintre dealuri, bisericile fortificate din satele mureșene, și podgoriile de la Lechința. Din FERICIRE, în 6 august 2011  au fost redeschiși 14 kilometri între Sovata și Câmpul Cetății, urmărindu-se, pentru la anul, prelungirea traseului până la Tg. Mureș. Au fost reabilitati și 2 kilometri din mocanița care pleca din nodul feroviar Band spre Miheșul de Câmpie, începând însă dinspre Miheș spre Band. Detalii pe site-ul lor mocanitamures.webgarten.ro. Acolo, Domnul George Alistar vă ține la curent cu ultimele noutăți. Se pare că și 10 kilometri din zona Lechința vor intra sau au intrat în reabilitare. Asta chiar este o veste bună!

2. Traseul Săsesc.
Tot în Transilvania, de sud, de aceasta dată, exista o cale ferata îngustă care pornea de la Agnita, și urmărea valea Hârtibaciului, trecând prin Roșia/Cornățel, cu ramificație către Vurpar, și se oprea la Mohu, la sud de Sibiu. Zona este extraordinară prin zecile de biserici fortificate săsești( Daia, Hosman) pierdute pe dealurile pline de păduri de fag ale Podișului Hârtibaciului. O porțiune de doi kilometri a fost refăcută, în urma cu câțiva ani, o locomotivă reconditionată și două vagoane, dar proiectul stagnează din lipsă de bani. Mai nou, se pare că au rămas și fără locomotivă și vagoane, ele fiind luate de un alt întreprinzător, pe baza unui protocol ciudat. Promotorul acestei schimbări a fost o asociație  cu oameni inimoși din zonă, numită Prietenii Mocanitei-sibiuagnitarailway.com.

3. Traseul Țării Moților.
Al treilea traseu este fascinant prin bogăția uriasă de obiective turistice pe care le traversează, cum ar fi vechea vatră ortodoxă a Cnejilor Cânde, cu mânăstirea de la Lupșa. Este vorba de spre vechea linie de cale ferată îngustă care pornea de la Abrud- Câmpeni ( în inima Țării Moților) și continua pe valea Arieșului până la ieșirea din munți, la Câmpia Turzii.

4. Traseul  Zarandului.
Un traseu mai scurt dar, de data aceasta, electrificat!, mărginea versantul de vest al Munților Zarandului( către întinsa și neteda Câmpie a Aradului), zonă recunoscută pentru podgoriile sale cu vinuri seci. Traseul lega orașul Pâncota de Păuliș( unde se termina în calea ferată normală Deva - Arad), trecând prin Șiria- Covăsinț- Ghioroc- Miniș. Exista și o varianta spre Arad care urmărea paralel linia ferată normală, de asemenea electrificată.

5.Traseul Țării Oașului.

Pornea de la Bixad- vechi centru minier, trecea prin Negrești Oaș- Vama - Orașu Nou- Livada- Botiz și se oprea la Satu Mare. O zonă folclorică, cu tradiții deosebite ar încânta orice turist, cu atât mai mult cu cât traseul s-ar putea face și iarna, iar peisajele ar fi nemaipomenite, combinate cu urmărirea sărbătorilor de iarnă și de primăvară, cum ar fi Sâmbra oilor. În anii '70 mai functiona o cale ferată și prin Țara Lăpușului, de la Somcuta Mare spre Ardud și de acolo spre Satu Mare. Nu am absolut nicio informatie despre starea acelor căi ferate, doar niște hărți vechi.

6.Traseul Maramureșului.
Mocănița de pe Vaser. Cea mai cunoscută, vestita în toată lumea și probabil profitabilă. Despre acest traseu s-a scris foarte mult, așa că vă las să le consultați pagina virtulă, până la călătoria reală. Detalii pe siteu-ul lor mocanita.ro.

7. Traseul Bucovinei.
Mocănița de pe valea Moldoviței. Huțulca. Am scris despre această mocăniță în urmă cu câteva zile. Detalii AICI.


8. Traseul Medieval.
Mocănița de la Hunedoara. Pe traseul dintre gara mică din Hunedoara și Govăjdia, cu trecere pe lângă Castelul Corvineștilor. Mai multe pe site-ul inimoșilor de la Hunedoara- mocanitahunedoara.wordpress.com.

9. Traseul Secuiesc.
Mocănița de la Covasna legata de vestitul Plan Înclinat, despre care am scris AICI. Calea ferată îngustă a funcționat până spre 1999, și lega Covasna de Comandău. Interesant este că peste munte se afla continuarea acesteia, tot cu un plan înclinat, spre Nehoiu, pe valea celor două Bâsce. Reluarea în proprietate apădurilor și închiderea exploatărilor a dus la trecerea în conservare a linilor sau mai bine zis în părăsire. Un program al Consiliului Județean Covasna, care privea refacerea terasamentului până la Comandău, măcar, a rămas ca multe altele în stadiu de proiect.

10. Traseul Banatului.
Mocănița bănățeană de la  Berzasca. Un proiect pentru o cale ferată îngustă care deriva din si mai cunoscuta cale ferată Oravița -Anina, cunoscută ca Semeringul Bănățean. Această cale ferată a obtinut o finantare de 8 milioane de euro, prin efortul primăriei din Berzasca. Traseul va avea 32 de kilometri și este menit să relanseze zona Berzasca-Stănic,  localități situate în cadrul deosebit al Munților Aninei.




SI NU UITA SA DAI LIKE!

Huțulca. Mocănița de la Moldovița.

Există oameni inimoși și cu viziune care, iată investesc în fostele linii de cale ferată cu ecartament îngust care funcționau în pădurile noastre. Un asemenea om este austriacul Georg Hocevar, care a repus mocănița Huțulca în functiune în 2005, după ce a recondiționat linia ferată și traversele și a  înființat o firmă cu sediul în Criscior-Brad, județul Hunedoara.
Locatia aproximativă pe hartă AICI.

În zona Moldoviței exista o linie de cale ferată forestieră care urca pe valea râului cu același nume ca al mânăstirii și continua pe valea pârâului Râșca. Ea a fost construită în 1888 de un proprietar de gater de origine germană, pe numele sau Louis Ortieb, și are o lungime de 11 kilometri. Timpul de parcurgere a traseului este de 90 de minute, asta pentru că locomotiva are nevoie de multe opriri, pentru că presiunea scade repede în cazane.

Trenul este format de obicei din două vagoane de călători și un vagon restaurant, tractate de o bătrână locomotivă  cu abur, marca Krauss din 1917, cumpărată din Austria și (re)pusă în functiune în 2007. La nevoie se mai pot adauga încă două vagoane. Traseul  este dificil dar și spectaculos în acelasi timp, linia ferată și trenul fiind la vremea lor o realizare tehnică excepțională.

Din nefericire pentru turismul nostru mioritic, ea funcționează ocazional și nu permanent sau măcar pe timp îndelungat ca cea de pe Vaser din Maramureș, mult mai celebră. Așa că turiștii trebuie să sune și să închirieze sau să se intereseze dacă funcționează cu ocazia diferitelor evenimente sau sărbători.
O asemenea ocazie a fost între 26 decembrie 2011 și 2 ianuarie 2012 când a transportat la o cursă și 150 de călători, la prețul de 20 de lei  pentru adulți și 10 lei pentru copii.

La vagonul restaurant se servește de obicei ceai, vin și țuică fiartă iar la capătul liniei călătorii servesc produse tradiționale bucovinene și aleg să urce prin pădure cu caii sau cu trăsurile. După cum ați observat și în imagine, trenul pleacă din spatele hotelului Oana din Moldovița.

O inițiativa oarecum asemănătoare a existat și pe timpul verii lui 2011, când un tren de epocă a parcurs câteva zile la rând distanța dintre Suceava și Putna  sau Cacica, în cadrul programului Pelerin în Bucovina.
Poze și filmuleț AICI.

Informații obtinute din ziarul Monitorul de Suceava, editia 4 ianuarie.

Pelerin în Bucovina, cu trenul de epocă

Filmul cu trenulețul ,,epocal,, -AICI

Ultima zi la Putna mi-a prilejuit o întâlnire surprinzătoare cu un tren deosebit. Din inţiativa Consiliului Judeţean Suceava şi a Societăţii Feroviare de Turism(?!), în perioada 8-15 august 2011 acest tren va circula pe rutele: Suceava-Putna şi Suceava -Cacica-Vatra Moldovitei, iar în ziua hramului, adică pe 15 august, va circula între Cacica şi Putna.

Programul se numeşte ,,Pelerin în Bucovina" şi probabil că aţi văzut-o deja, pe la televizor pe Sofia Vicoveanca invitându-vă la hram.

Pe 15 august este mare hram la Mânăstirea Putna-poze aici-, care celebrează Adormirea Maicii Domnului şi, la fel, la Cacica unde se află un Sanctuar catolic ridicat de Papa Ioan Paul al II lea la rangul de Basilica Minor- poze aici-, cel mai important loc de pelerinaj catolic de dincoace de Carpaţi. Folosindu-se de acest element religios, între care se strecoară şi o chestie ecumenică( cu respect egal acordat cultelor) autorităţile din Bucovina au pus în circulaţie acest tren deosebit.

Locomotiva, cea mai veche din ţară dintre cele funcţionale, a fost construită la Reşiţa în 1926 iar vagoanele sunt chiar mai vechi, fiind construite între anii 1885-1890 iar numele dat trenului este ,,Moldoviţa".

Există un vagon salon, apoi vagon de clasa a I, II, III, preţul pentru o călătorie la clasa a II este de 14 lei iar capacitatea maximă trenului este de 100 de călători.

În ziua de 14 august, în tren, călătorii se vor delecta şi cu cântecele interpretate de Corul Madrigal. Iată, deci, că se mişcă unele lucruri în turismul feroviar românesc, asta dacă adăugăm la zestrea distracţiilor pe calea ferata şi vestita ,,Mocăniţă" de pe valea Vaserului, din Maramureş.

Filmuleţul, mai jos!