Cele mai bune băuturi din hutte-le austriece- cu rețete cu tot

 

Sursa: skimania.ro

Hutte -le din statiunile de schi din Austria sunt pline de bauturi alcoolice interesante si speciale. Singura problema cu ei este ca in cele mai multe cazuri au o denumire ciudata, care nu ne spun nimic, astfel multi dintre noi nu stiu ce pierd daca nu le incearca.

Aperol Spritz: Aperol este un lichior amar italian cu aroma de fructe – bautura era denumita dupa acest aspect. Din acesta luam 2 unitati, la care se adauga 3 unitati de sampanie sau vin alb, dupa cum se doreste si se adauga 1 unitate de apa carbogazoasa. Cu putina gheata si o felie de portocale va fi perfect! (expresiile spritz/gespritzt sugereaza intotdeauna ca vom bea o bautura cu apa carbogazoasa)

Bock: Bock este un tip de bere speciala, cu un continut inalt de alcool (7%), care este de obicei consumat in perioada de Craciun - Advent.

Bombardino: aceasta este mai mult o bautura renumita in Italia, dar nu a putut sa ramana in afara listei. Exista mai multe tipuri, inclusiv cele mai cunoscute contin lichior de oua si rom sau whisky. De obicei se serveste fierbinte, cu frisca, si puteti decora cu scortisoara in functie de gust! Pentru cei carora le place, cautati Schneeflocke in Austria.

Bombe: 1 : 1 sprite si tequila.

Diesel: in principal amestec de bere de grau (mai putin blonda) si cola.

Flugerl: un amestec de bautura energizanta (in general red bull rosu) si vodca.

Geistige Himbeere: bautura denumita "zmeura amuzanta" este o adevarata specialitate care contine: o multime buna de zmeura, uneori pisata, vodca, palinca de zmeura, un pic de suc de lamaie si zahar.

Gluhwein: vin fiert. Pe baza de vin, cu fructe,  cu condimente, dulce, fierbinte. Despre modul de preparare s-ar putea lansa, cu putina exagerare si un razboi civil: vin alb sau rosu, miere sau zahar, portocale sau lamaie sau ambele si asa mai departe...

Grog: grogul este o bautura fierbinte, cu rom si condimente – la cine ii place vinul fiert, sa incearca!

Pentru a prepara 2 portii: 5 dl ceai (negru puternic, din jumatate de litru de apa), 1 dl rom (de ex. Bacardi sau whiskey), 6 bucati de cuisoare, scortisoara dupa gust, 3 lingurite de zahar brun. 

Heiße Liebe: nu va lasati pacaliti de faptul ca acest nume nu este de obicei vazut printre lista de bautura, ci pe cea de inghetata. Totusi ca o bautura este un lichior amaretto, cald, cremos cu ciocolata pe partea de sus. (Inghetata cu acest nume este o inghetata de vanilie cu topping cald de zmeura!)

Heiße Oma: cacao fierbinte al bunicii, cu lichior de oua!

Heiße Witwe: bautura denumita si vaduva fierbinte este una foarte speciala: o baza de lichior de prune sau palinca, cu aroma de scortisoara si decorata cu frisca.

Hubschrauber (elicopter): acest cocktail se bazeaza pe o bautura racoritoare amara cu aroma de lamaie (ex. Schweppes Bitter Lemon), se mai adauga multe gheata si 4 cl de gin.

Hugo: cocktail racoritor bazat pe Prosecco (sampanie), aromat cu sirop de soc si frunza de menta.

Jagertee sau Jagatee: traducand este ceaiul de vanatori este o bautura calda, a carui compozitie este inconjurat de putin mister, acolo unde este renumit este mai usor sa stabilim compozitia, fiind ceai cu rom, insa exista numeroase moduri de preparare. Ceea ce este sigur este ca aceasta bautura are ca baza ceai, dar de multe ori este amestecat cu vin, el devine intr-adevar puternic amestecat cu rom sau palinca, si de multe ori este aromat cu scortisoara si lamaie!

Jagerbomb sau Flying Hirsch (ultimul insemnand si cerb zburator): aceasta este o bautura interesanta: in mod traditional intr-un pahar de bere (mai recent si in bautura energizanta) pun un shot de Jagermeister. O alta varianta este cand pe partea de sus a halbelor alturate sunt plasate lichiorurile amare bine cunoscute. Ideea este ca imediat dupa ce beti shotul sa urmeze repede berea sau bautura energizanta.

Lumumba: pentru cei care doresc rum in ciocolata calda, dar nu-l gasesc pe meniul de bautura ca Heiße Schoko mit Rum - asta e solutia!

Mascherl: suc de portocale cu brandy.

Mozartkaffee: este cafea cremoasa cu lichior de visine.

Obstler: amestec, in cele mai multe ori palinca de casa din fructe.

Punsch: inghetata cu aroma de punsch cu siguranta este cunoscuta tuturor, dar ce inseamna aceasta intr-un hutte? De obicei o bautura alcoolica pe baza de ceai fierbinte, aromata puternic, de multe ori cu sirop dulce de fructe, sau cu lichior si/sau rom.

Radler: probabil ca nu va spunem o mare noutate, dar cine nu stia, Radler este popularul brand de bere cu diferite gusturi de fructe (lamaie, grapefruit etc.).

Ruscherl: Cola + brandy.

Schiwasser: aceasta bautura nu mai este un mister pentru schiorii cu experienta, dar daca totusi este, acum va prezentam: aceasta nu este nimic mai mult decat sirop de zmeura simpla (uneori de soc sau coacaza).

Schnapstee: ceai cu palinca - simplu, dar minunat.

Schneeflocke: lichior de oua calda cu lapte si frisca - fantastica, preferata doamnelor!

Willi sau Williams: palinca din pere Williams - altfel se poate spune ca daca vedeti niste nume de fructe pe meniul de bautura (de exemplu, Marille - piersica), se va servi palinca facuta din fructea respectiva.

Wodka - Feige: vodca de smochine – intr - o versiune prefabricata, mai simpla, apare doar in aroma, dar daca nu cu aceasta versiune ne intalnim, atunci o sa gasim si o bucata de fructe in pahar!

Rolul Cuțitelor Japoneze în Bucătăria Contemporană

 

Cuțitele japoneze au devenit sinonime cu arta și precizia în bucătăria contemporană, atrăgându-și admiratori din întreaga lume datorită designului lor distinctiv și performanței remarcabile. Rolul lor nu se rezumă doar la unelte de tăiat obișnuite; ele reprezintă o combinație perfectă între tradiție, tehnologie avansată și măiestrie artizanală, oferind bucătarilor instrumentele ideale pentru a-și exprima creativitatea și a obține rezultate excepționale în bucătărie.

Istoria și Tradiția

Arta producției de cuțite în Japonia are o istorie bogată ce se întinde pe mai multe secole. Tradiția confecționării cuțitelor japoneze, cunoscută sub numele de "hocho", a fost rafinată de-a lungul timpului, transmitându-se din generație în generație. Această moștenire culturală a dus la dezvoltarea unor tehnici unice de fabricație și la utilizarea unor materiale de cea mai înaltă calitate pentru realizarea acestor instrumente de tăiere.

Materialele și Procesul de Fabricație

Cuțitele japoneze sunt cunoscute pentru utilizarea materialelor superioare și pentru procesul lor meticulos de producție. Oțelul folosit, cum ar fi oțelul carbon și oțelul inoxidabil, este selectat cu atenție pentru a asigura durabilitatea și ascuțimea excepțională a lamelor.

Unul dintre cele mai renumite tipuri de oțel utilizate în cuțitele japoneze este "tamahagane", un oțel forjat tradițional folosit în producția de katana (sabie samurai). Acesta este obținut dintr-o combinație de diferite tipuri de minereuri de fier și este supus unui proces de forjare și tratare termică extrem de complex pentru a obține caracteristicile dorite.

Producția cuțitelor japoneze implică adesea un proces manual laborios, în care meșterii fierari sau "tasa" modelează și forjează lama cu mâna folosind tehnici tradiționale precum "hizukuri" sau "tsuchime", care contribuie la rezistența și aspectul distinctiv al lamelor.

Tipuri de Cuțite și Utilizări

Există o varietate impresionantă de cuțite japoneze, fiecare având un design și o funcție specifică în bucătărie. Unele dintre cele mai comune tipuri de cuțite japoneze includ:

• Gyuto: Asemănător cu un cuțit de bucătărie european, dar cu o lamă mai subțire și ascuțită, este ideal pentru tăiat carne, legume sau pentru a executa tăieturi precise.

• Santoku: Versiunea japoneză a cuțitului de bucătărie cu o lamă mai scurtă și o formă mai lată, excelent pentru tăierea, feliatul și tocatul.

• Deba: Un cuțit robust, cu lamă groasă, potrivit pentru curățarea și dezosarea peștelui.

• Yanagiba: Cuțitul perfect pentru feliatul precis al peștelui crud sau pentru a obține felii subțiri din carne.

• Usuba: Cuțitul clasic pentru legume, cu o lamă subțire și plată, ideal pentru tăierea și felierea precisă a legumelor.

Fiecare tip de cuțit japonez este proiectat pentru a îndeplini o anumită sarcină în bucătărie și pentru a permite bucătarilor să lucreze cu precizie și eficiență.

Performanța și Ascuțimea Excepțională

Una dintre caracteristicile definitorii ale cuțitelor japoneze este ascuțimea lor remarcabilă. Lama lor subțire și ascuțită permite tăieri precise și uniforme, facilitând pregătirea ingredientelor în bucătărie. Această ascuțime este obținută prin utilizarea unor tehnici speciale de ascuțire, cum ar fi "Honbazuke", un proces laborios de șlefuire manuală pentru a atinge o tăietură incredibil de fină.

Performanța lor remarcabilă le face preferate în bucătăria profesională și casnică, oferind utilizatorilor o experiență de tăiere fără efort și precisă.

Menținerea și Îngrijirea Cuțitelor Japoneze

Pentru a menține calitatea și ascuțimea cuțitelor japoneze, este crucial să li se acorde o îngrijire adecvată. Afișându-le respectul cuvenit, aceste cuțite pot deveni un partener de nădejde în bucătărie pentru mulți ani.

Curățarea și uscarea cuțitelor imediat după utilizare, evitarea tăierii pe suprafețe dure sau o îngrijire regulată a ascuțirii sunt câțiva pași importanți pentru a păstra cuțitele japoneze în condiții optime.

Popularitatea și Influța în Bucătăria Contemporană

Cuțitele japoneze au câștigat o popularitate crescândă în rândul bucătarilor profesioniști și amatorilor din întreaga lume. Performanța lor superioară, ascuțimea excepțională și designul estetic le-au adus un loc special în bucătărie, devenind o unealtă preferată pentru mulți pasionați de gătit.

Datorită capacității lor de a oferi tăieturi precise și de a lucra cu diverse tipuri de ingrediente, cuțitele japoneze au influențat semnificativ modul în care bucătăriile contemporane abordează pregătirea și prezentarea mâncărurilor.

Concluzie

Cuțitele japoneze nu sunt doar unelte de tăiat; ele sunt opere de artă funcțională care îmbină tradiția, tehnologia și măiestria pentru a oferi o experiență superioară în bucătărie. Prin istoria lor bogată, materialele de cea mai înaltă calitate și performanța excepțională, aceste cuțite au cucerit inimile bucătarilor din întreaga lume și continuă să fie un simbol al excelenței în arta culinară contemporană.  

                                                                                Sursa: Cutitejaponeze.md

Punctele Gastronomice Locale – vacanțe cu gust

Cadrul legislativ și fiscal al Punctelor Gastronomice Locale – un instrument la îndemâna gospodăriilor țărănești care oferă servicii turistice – este de acum finalizat, deci acestea pot fi înființate și exploatate. Punctele Gastronomice Locale sunt bucătării particulare, care servesc turiștilor rețete specifice zonei, și se pot afla în spațiul micilor ferme, exploatații familiale, stâne sau adăposturi pescărești.

Acest tip de organizare vine în sprijinul celor care produc alimente de bază și doresc să ofere servicii de alimentație publică în deplină siguranță pentru consumator, fără să dețină însă pensiuni turistice sau alte forme organizate de turism. Este o facilitate pentru unitățile de tip familial, care vor să presteze turism de scară mică (turism rural, ecoturism, turism cultural).

„Când ești în vacanță nu poți să mănânci „ca la mama acasă”, dar cum ar fi să poți gusta ceva ca „acasă la mama unui localnic”? După părerea mea, așa arată un concediu pe care îl ții minte. În plus, pentru noi e o mare bucurie să îi ajutăm să-și completeze venitul pe cei care locuiesc în zone turistice cu o puternică tradiție culinară. Lucrăm de aproape 3 ani la acest proiect care ne-a fost inspirat de realitatea turismului Deltei și sunt încântat că am ajuns la acest rezultat” a spus Ivan Patzaichin, președintele Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23, organizația inițiatoare.

Elaborarea cadrului administrativ pentru funcționarea Punctelor Gastronomice Locale a fost demarată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 în anul 2016 și a beneficiat de sprijinul Autorității Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) și al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Demersul, care s-a bazat pe un proces de consultare publică, a urmărit să simplifice modul în care gospodăriile din mediul rural pot desfășura activități economice care să nu fie doar profitabile, ci să și contribuie la consolidarea profilului identitar al zonei respective.

Pentru a îi ajuta pe cei interesați să înțeleagă mai bine în ce constă această facilitate, Asociația a pregătit un Ghid de bune practici ușor de parcurs, care a fost recent completat cu o adresă a MADR care clarifică aspectele fiscale. Aceste documente pot fi consultate pe site-ul Asociației, aici: http://bit.ly/PGL-2019

Cei ce doresc să înființeze un Punct Gastronomic Local pot intra în legătură cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor din județul în care locuiesc. Lista acestora se află aici: http://www.ansvsa.ro/ansvsa/structuri-teritoriale-d-s-v-s-a/

Contact: office@rowmania.ro

Germania-invitație de vară în nord

Indiferent dacă vă place marea și plajele sale cu nisip, dacă vă plac metropolele interesante, cultura și arta, sau poate preferați plimbările lungi prin natură – în Germania vă așteaptă mai multe aventuri de vară, asezonate cu specialități culinare.

Vântul și valurile, întinderea mării, iar deasupra dvs. Cerul – insulele germane vă invită la relaxare! Insulele din Marea Nordului vă vor încânta cu o climă plăcută, cu plaje și natură, iar insulele Mării Baltice vă vor atrage cu golfuri pustii și centre de wellness.

Îi invităm pe toți iubitorii de natură să se plimbe prin parcurile naționale – vă puteți încărca bateriile în aceste oaze cu peisaje naturale minunate, din care multe sunt unice în lume. Puteți explora aceste regiuni pe jos, călare, cu bicicleta sau cu barca.

n acest an, puteți să ascultați operele lui Wagner în cadrul Festivalului Bayreuth, sau puteți să vă relaxați pe muzica celor mai cunoscute trupe pop, rock sau metal din Germania. Bucurați-vă de reprezentațiile live din timpul verii ale celor mai cunoscute trupe din anul 2018!

Orașele din Germania au mai multe chipuri, de la nord la sud vă așteaptă metropole dinamice, monumente arhitecturale, obiective istorice, mall-uri destinate cumpărăturilor și o viață de noapte plină de farmec. Între Marea Nordului și Alpi sunt mai mult de 10.000 de orașe, iar fiecare dintre ele are propriul specific și propriul farmec.

În partea de nord a Germaniei, Hamburg își așteaptă vizitatorii cu farmecul său marin. Düsseldorf vă va atrage cu oferta sa de shopping, iar pentru iubitorii de dulciuri, Köln este un popas obligatoriu! Puteți simți atmosfera barocă în Dresden, iar la Leipzig puteți să vă bucurați de muzică clasică.

Germania vă invită din nou la drumeție...

Varietate gastronomică „Culinary Germany”

Patrimoniul moștenirii culinare și dorința de a se îmbogăți cu influențe din toate colțurile lumii este o caracteristică a vechilor culturi. Știați că primele exemple de bucătărie modernă, fusion, au apărut chiar în Germania? În anii ’60 influențele din Balcani, Orientul Mijlociu și Asia au contribuit la crearea primelor capodopere ale gastronomiei moderne. Influențele din întreaga lume și păstrarea tradiției reprezintă și creează și astăzi o combinație incitantă de cultură, tradiție și inovație în Germania. Trezirea primăverii „Follow the taste” În această primăvară puteți porni în vizitarea orașelor germane de la nord până la sud vă așteaptă peste 10.000 de orașe cu „caracter” diferit și o paletă diversă de gusturi. La nord, Hamburg abundă în specialități marine, Frankfurt vă va servi „sos verde” cu cârnați, iar în inima orașului Berlin, restaurantul Facil are, pe lângă stelele Michelin, și o panoramă deosebită asupra capitalei Germaniei. Miros și gust Prima cafenea din zona în care se vorbește limba germană s-a deschis la Bremenîn 1673 și de atunci această băutură neagră a devenit o parte din obiceiurile cotidiene în zona de nord a țării, iar tradiția nu a fost întreruptă până acum. Farmecul boabelor de cafea joacă un rol important în capitala germană a comerțului cu cafea — atât în numeroasele cafenele din orașul vechi, cât și în spațiile deschise unde puteți vedea cum se prăjește cafeaua. Sunteți pregătit ca pe lângă gustul de cafea să cunoașteți acest oraș comercial și marea sa istorie maritimă? Drumurile turistice ale Germaniei Reprezintă o ocazie ideală pentru a explora Germania prin drumeții, ciclism, cu mașina sau cu motocicleta. Aveți la dispoziție peste 150 de rute diferite care vă vor prezenta regiunile germane în funcție de o tematică variată. Pe drum puteți încerca unele dintre cele mai bune plăcinte cu mere, brânzeturile irezistibile din regiuneaSchleswig-Holstein, vinurile din ValeaRinului, sau vă puteți răcori la unul din cele 800 de izvoare cu apă minerală. Mai 31. Festivalul berii din Franconia 31.05.2018 — 03.06.2018 Peste 100 de feluri de bere servite pe fundalul romantic al cetății Keiserburg.

Trei amintiri plăcute despre mâncare

Prima amintire, are legătură cu o pensiune din Covasna, chiar din oraș, unde gazdele ne-au răsfățat cu o alcătuire culinară de excepție, în ajunul uni Paște, pe care nu îl vom uita așa ușor.

Jos era o sală de mese cu peste 25 de locuri, cu un şemineu tapetat cu travertin de coral, care înveselea spațiul situat chiar lângă bucătărie. Relatarea experienței gastronomice n-ar avea nici un rost, dacă n-aş vorbi despre cele două gazde absolut admirabile: domnul Zsolt şi doamna Elvira, doi oameni parcă făcuți să fie amabili, săritori şi comunicativi, dar în stilul acela ardelenesc/secuiesc, discret și plăcut, având darul de a te face să te simți parcă singurul turist pe care l-au avut vreodată, deși pensiunea nu duce, nici pe departe, lipsă de clienți.
Mâncarea! A... mâncarea!
Deosebită, gustoasă, savuroasă, delicioasă, inspirată, adaptată și, bineînţeles, specifică locului acesta binecuvântat cu liniște, cu izvoare minerale și cu un aer deosebit de curat și ozonat. Amintesc doar supa de ardei umpluți și pulpa de miel absolut delicioasă. Experiența culinară a patronului-bucătar este egalată doar de produsele pe care le-am văzut pe site-ul celor de la foodpanda.ro, și care oferă produse din toate colțurile lumii.
Cea de a doua amintire se leagă de o pensiune din zona Odorhei unde am comandat împreună cu soția un platou secuiesc de toată frumusețea, care ar fi trebuit să fie pentru două persoane dar pot mânca trei- patru oameni din el. O abundență de cărnuri  între care delicioase erau, cotletul învelit în cartof, friptura țărănească, șunca, cârnații, pastrama cu paprika, asezonate cu cartofi prăjiți și cu ciuperci pane, plus portocale de decor. Merita și ca preț, dar nu mai știu acum cât a costat.Și în sfârșit, cea de a treia experiență s-a consumat undeva lângă Cetatea Neamțului, la un vechi motel unde
este drept că s-au schimbat multe în bine, mese mari, scaune confortabile, personal pregătit, servire promptă și mâncare bună de sorginte moldevenească. Ultima dată când am fost, am comandat un cordon bleu delicios, chiar daca french pie-ii erau cam pierduti prin farfurie, alcătuirea era însă foarte OK. Apropo de cordon bleu, azi poți savura liniștit, acasă, aproape orice fel de mâncare, comandând cu ajutorul unor aplicații pentru mobil de la Food Panda, adică prin iOS și Android, așa că nu mai este nevoie să cauți din terasă în terasă.
Piesa de rezistenta a dejunului moldovenesc, însă, trebuie să fie ciorba de hribi, o delicatesă cum n-ați mai mâncat, specifică zonei și în general, regiunilor de sub munte. Recomand pentru copii, puiul cu smântână pe sau orice friptură sau specialitate de carne cu ciulamaua de hribi. Poftă bună.

Sarmale ca la Lunca Ilvei- de la Kitchen open 24 h/day

 Motto-ul acestui miniproiect- Plecat de acasă culinar- l-am găsit într-o carte de bucate, vinuri și obiceiuri românești( Ed. Paideia, 2008) scrisă de regretatul Radu Anton Roman:

,,...în spectacolul care tocmai începe, scenografia și costumația corecte sunt: copil bine educat dar desculț, murdar și flămând, bunica gălăgioasă, dar pâinea lui Dumnezeu, curtea țărănească, cu iarbă moale, nuci și flori de regina nopții, și seara, ca o amețeală blândă și misterioasă de pe cea lume, lumini arămii ce se sting într-un început leneș, aproape adormit, de toamnă târzie, se aud harapnice depărtate, aici sunt un sunet ce confirmă pacea, ca și năvala bivolilor pe uliță, cu răget cald, domestic, o, Doamne, ce imagini interioare, ce cărți poștale imprimate pe sufletul meu, Ohabă, moșie nesmintită decât de amintiri prea duioase, ești mai mult decât hotarul viselor vechi și inocente, ești o închipuire".
Totul se învârtea, în acel articol, în jurul... unturii, aceea mâncată cu pâine prăjită și frecată cu usturoi ori ceapă. Ferice de cel ce se (RE)descoperă, în aceste descrieri absolut răscolitoare pentru orice suflet de copil închis în carapacea de adult (semi)corporatist.

Țara Năsăudului este regiunea suprapusă peste dealurile cu acelaşi nume din nordul Transilvaniei, situată la poalele Munţilor Rodnei şi Ţibleşului; Obiective turistice: portul popular deosebit al bărbaţilor, cu pălării cu pene de păun; casele memoriale ale scriitorului Liviu Rebreanu şi ale poetului George Coşbuc în localităţile cu acelaşi nume; staţiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi; podurile de lemn acoperite și traseele către vârfurile de peste 2000 de metri ale Rodeni; Lacul de acumulare Colibița; castelele și bisericile de lemn din satele bistrițene; și, aș adăuga eu...gastronomia absolut delicioasă pusă în farfurie de Gabi Naum.

                                                                                  Iată articolul  de la Gabi, și blogul ei... gustos.

Este roman care sa nu fi  mancat sarmale "macar o data, doar odata-n viata lui", vorba cantecului? Ma indoiesc! Si pentru ca si eu fac parte din acest neam de soi, iata am pregatit sarmale, de asta data asa cum se fac pe aici, pe la Lunca Ilvei, zona in care locuiesc din anul 2000 incoace. E drept ca am mai redus din cantitatea de grasime, intrucat nu am pus in compozitia lor traditionala slanina, dar m-am tinut aproape de reteta bistriteana adaugand un pic de afumatura, ceea ce in partea de sud a tarii, de unde imi trag obarsiile, nu se obisnuieste.

Ingrediente:
o varza medie, proaspata,
aprox.700 g carne porc, tocata,
200 g sunca afumata (Kaiser),
100 g orez,
un ardei kapia,
o ceapa medie,
o lingurita de boia,
optional, un cub concentrat de vita,
piper si sare, dupa gust,
o lingura de bulion,
optional, o lingura zeama de lamaie,
o frunza de dafin, cimbru, patrunjel.
Mod de preparare:
Se curata varza de foile vestede si cotor si se pune in apa fierbinte cu putina sare. Se lasa pe foc pana se patrund usor foile. Se imparte fiecare foaie pe jumatate, indepartand nervura groasa de pe mijloc.
Se toaca marunt ceapa, ardeiul si sunca afumata (din care se pastreaza putin pentru pus pe deasupra, in oala), se pun intr-o tigaie de teflon si se calesc putin, adaugand o lingura de ulei. Se amesteca intr-un vas carnea tocata, orezul ales si spalat, legumele calite, sarea, piperul si restul condimentelor. Dintr-o varza medie eu am scos in jur de 50 de foi (jumatati), dintre care am umplut doar 35 de bucati, iar pe celelalte le-am tocat.

Se ia o oala mare si se aseaza un strat de varza tocata pe fundul ei. Deasupra se aseaza soriciul de la sunca, taiat bucati. Se portioneaza amestecul de carne si se umple pe rand fiecare foaie de varza, incepand dintr-un capat. Se ruleaza strans si se introduc marginile in interior.
Se aseaza sarmalele in oala, unele langa altele, in straturi. Se acopera cu varza tocata si bucatele de sunca tocata. Se adauga din apa in care a fiert varza, cat sa acopere sarmalele, cimbru si o foaie de dafin. Se lasa sa fiarba la foc mic, timp de aproximativ 2 ore, completand cu apa din cand in cand, iar aproape de final se adauga bulionul. Daca preferati gustul acrisor, avand in vedere ca varza folosita este dulce, puteti adauga o lingura de zeama de lamaie in apa in care fierb sarmalele. Pentru un gust mai bun, coborati sarmalele la cuptor pentru cateva minute, la foc potrivit, in vasul acoperit si lasati-le pana scade putin apa.
Optional, se servesc cu o lingura de smantana (de Lunca Ilvei! :))).

Ardei umpluți de la Kitchen open 24h/day- Plecat de acasă culinar

Gabi  deține blogul culinar Kitchen open 24h/day și ne ajută cu rețeta sa de Ardei umpluți de Dâmbovița la proiectul plecatdeacasa-culinar, de definire a zonelor turistice din dublă perspectivă gastronomică și turisică

Județul Dâmbovița din nordul Munteniei, se află în zona unde se amestecă netezimea câmpiilor, cu valurile subcarpatice, totul culminând în nord, cu crestele Bucegilor. Mozaicul de obiective turistice include minuni naturale și antropice auzite și neauzite, văzute și nevăzute.

 Pleacă spre bisericile  de lemn ascunse între colinele câmpiei înalte a Găieștiului, cotește la dreapta, înainte de Târgoviște și vizitează cea mai mare rezervație de zimbri din România, din Pădurea Neagra Bucșani, unde ai să numeri peste 30 de exemplare. După ce admiri Turnul cel vechi al Chindiei, caută Bezdeadul și vei asculta cea mai frumoasă simfonie a naturii oferită de Malu' de Răsună, o arătare naturală din gresie, cu o acustică uimitoare. Avansează spre zona Pucioasei, bea din apele sale tămăduitoare și întră, pe la Moroieni în frumoasele Chei ale Orzei, dăltuite de Ialomița în calcarele jurasice ale Bucegiului. 

 Și după ce te-ai săturat de frumusețile ascunse ale Munteniei de sub munte, trageți sufletul cu un vin roșu, cu aromă de cireșe amare sau prune uscate, iar dacă vrei poftă încearcă o țuică de Voinești, și apoi dă și te așează la masă și gustă minunea de ardei umpluți de la Gabi:

Ardei umpluti si un proiect frumos

 

Este un proiect frumos lansat de Viorel Irascu pe site-ul Plecat de acasa, care isi propune sa promoveze bucataria romaneasca si sa o aseze pe regiuni, cu scopul de a cunoaste mai bine zonele turistice din tara noastra si sub aspect culinar. M-am gandit ca este o buna ocazie sa ne reamintim mancarurile bune de la mama de acasa, cu care am crescut, care ne trezesc nostalgii si amintiri frumoase si mai mult de atat, sa incercam sa redescoperim bucataria traditionala cu varietatea ei larga de mancaruri. Sper sa starnesc ceva in voi, sa va determin sa cautati prin caietele ingalbenite de vreme, sau printre amintirile voastre, retete de mancaruri romanesti si sa va alaturati in numar cat mai mare la acest proiect. Ce ziceti, v-am convins?
Eu am sa incep cu o reteta foarte populara, care nu lipseste aproape din nici o casa de romani, anume: ardei umpluti cu carne si orez, asa cum se prepara in Muntenia. Reteta este cea pe care o stiu de-o viata (nu prea lunga, e adevarat) de la mama, de origine din partea de sud a tarii, mai precis jud.Dambovita.

Ingrediente:
14-15 ardei grasi mici/medii (pentru umplut),
100 g orez,
aprox. 500 g carne tocata amestecata (porc si vita),
1 ou,
1 lingura bulion,
1 ceapa mare (din care pastram jumatate pentru sos),
1 lingura ulei,
1 morcov mediu,
1 ardei gras mic, taiat bucatele (se amesteca cu carnea),
4 rosii mari, de gradina,
sare, piper, dupa gust,
eventual, ceva condimente pentru carne tocata,
patrunjel verde, tocat,
apa, cat sa acopere ardeii,
smantana proaspata, pentru servit.
Mod de preparare:
Spalam ardeii si ii curatam de cotor si seminte, cu grija, sa nu ii rupem. Tocam ceapa, un ardei mic (pe care o sa il amestecam cu carnea), patrunjelul (din care pastram putin pentru ornat) si dam morcovul prin razatoarea mica. Amestecam carnea tocata cu jumatate din ceapa tocata, ardeiul tocat, patrunjelul, morcovul ras, sare, piper, condimente. Alegem si spalam orezul si il adaugam peste amestecul de carne. Punem si oul, plus o lingura de bulion si amestecam bine. Taiem capace din partile laterale ale rosiilor, cu care vom acoperi ardeii umpluti. Taiem cubulete restul de rosii si pastram pentru sos.

Luam din amestecul de carne si umplem fiecare ardei, lasand un spatiu liber, de un deget, la gura ardeiului. Acoperim cu cate un capac facut din rosii. Asezam ardeii umpluti, in pozitie verticala, pe cat posibil, intr-o oala mare, incapatoare. Umplem oala cu apa cat sa acopere ardeii si punem sa fiarba incet, la foc mic. Intre timp preparam sosul, astfel: calim ceapa pastrata, cu restul de rosii taiate cubulete.

Incercam daca s-au fiert orezul si carnea, turnam sosul peste ardei, mai lasam pe foc timp de 1-2 minute si oprim focul. Presaram pe deasupra frunzele de patrunjel ramase.

Servim ardeii cu putin sos si smantana proaspata.

Pofta buna!

Sărumâna pentru masă Gabi!

Supa crema de ardei copti

Invitația -Aici.
Motto-ul acestui miniproiect l-am găsit într-o carte de bucate, vinuri și obiceiuri românești( Ed. Paideia, 2008) scrisă de regretatul Radu Anton Roman:

,,...în spectacolul care tocmai începe, scenografia și costumația corecte sunt: copil bine educat dar desculț, murdar și flămând, bunica gălăgioasă, dar pâinea lui Dumnezeu, curtea țărănească, cu iarbă moale, nuci și flori de regina nopții, și seara, ca o amețeală blândă și misterioasă de pe cea lume, lumini arămii ce se sting într-un început leneș, aproape adormit, de toamnă târzie, se aud harapnice depărtate, aici sunt un sunet ce confirmă pacea, ca și năvala bivolilor pe uliță, cu răget cald, domestic, o, Doamne, ce imagini interioare, ce cărți poștale imprimate pe sufletul meu, Ohabă, moșie nesmintită decât de amintiri prea duioase, ești mai mult decât hotarul viselor vechi și inocente, ești o închipuire".

Totul se învârtea, în acel articol, în jurul... unturii, aceea mâncată cu pâine prăjită și frecată cu usturoi ori ceapă. Ferice de cel ce se (RE)descoperă, în aceste descrieri absolut răscolitoare pentru orice suflet de copil închis în carapacea de adult (semi)corporatist.



Ţara Maramureşului ( iubită și descrisă de prietenii de la jurnal de călătorii) este asociată marii depresiuni intramontane a Maramureşului, dar şi zonelor aferente din județul cu același nume.
Este mărginită la est de Munţii Maramureşului, la sud şi vest de Munţii Rodnei, Ţibleş şi Gutâi, iar la nord de râul Tisa, unde se află graniţa cu Ucraina, continuându-se şi dincolo, cu regiunea omonimă din ţara vecină.

Invitaţie la proiectul plecatdeacasă- culinar

După un schimb de mesaje cu Andreea, proprietara blogului culinar( delicios) ,,Toată ziua în bucătărie", am decis să lansez o invitație către proprietarii de bloguri culinare în special, şi nu numai.
Pe scurt, este vorba despre ideea de a lega o zonă turistică/locație turistică sau regiune istorică din România, viztiată cândva, de o impresie culinară.

O rețetă pe care ați încercat-o acasă, o mâncare favorită de la țară sau un desert asociat cu o sărbătoare tradițională, pot fi surse pentru articol. Știu că cerința cu rețetele românești, este restrictivă dintr-un anumit punct de vedere, dar tocmai asta este provocarea.

Invitatul va scrie o postare, o va însoți de câteva fotografii cu rețeta și/sau zona vizitată. Eu voi publica în cel mai scurt timp articolul, care va include link-uri active către blogul partener sau  către rețete conexe, publicate deja de acesta. Rețelele de socializare tangente blogului plecatdeacasa vor prelua postarea și o vor distribui mai departe.

Scopul este acela de a realiza o cunoastere mai profundă a regiunilor turistice tradiționale sau  a celor nonconformiste, atât sub aspect turistic cultural/religios/balnear/etc. cât și sub aspect culinar/gastronomic.

Vă aștept cu propuneri la viocalatorul@gmail.com