Re-Descoperă România Episodul 13. Biserica Şuncă şi Slănină, monument UNESCO din Dârjiu

Comuna Dârjiu, Județul Harghita, Podișul Târnavelor( Hârtibaciului), Depresiunea colinară a Transilvaniei

Martie 2010

Am rămas surprins să aflu că există în România şi biserici monument prezente pe lista patrimoniului mondial, care au şi altceva (acel...altceva căutat de toți) în afară de fortificaţii și picturi. Aceasta biserică menţine sau ascunde în turnurile sale un obicei multisecular şi unic în lume, anume depozitarea produselor de şuncă şi slănină din sat.

Acest obicei se mai practică sporadic în câteva comunități reformate sau catolice din țară, multe din turnurile fortificațiilor numindu-se ,, ...al Slăninilor".

Ideea de comunitate unită, de înțelegere între membrii ei este atât de bine reprezentată de obiceiurile din zonă încât, deşi nu sunt secui, sunt mândru că asemenea tradiţii se mai respectă în ţara mea. Biserica din Dârjiu, județul Harghita este situată la 20 de kilometri de Odorheiu Secuiesc, pe drumul spre Sighişoara. Undeva după Feliceni, faceţi stânga şi urmăriţi panglica de asfalt îngust și modernizat(!) care vă duce până în comună. Aici, surpiză, drumul nu mai este asfaltat ci foarte desfundat. De fapt, nu este o surpiză pentru ţara noastră. S-or fi terminat banii chiar la indicatorul cu patrimoniul mondial UNESCO.

Oricum, peisajul este fabulos și aduce oricui aminte de stilul de viață transilvănean, cu obiceiurile lor domestice, în care se amestecă influențele germane, maghiare și românești.  Doamna care ne întâmpină la portița joasă cu țâțâni ruginite este soția pastorului unitarian și un fel de ghid al bisericii.

Rămânem uimiți de zona de incintă a fortificației plină cu obiecte vechi, un adevărat muzeu în aer liber, cu lăzi uriaşe pentru depozitarea cerealelor, cu căruțe cu roţi de lemn şi mici cămăruţe renovate, unde vara, drumeţii sunt ospătaţi cu ceapă, urdă, şuncă şi slănină. În interior nu putem fotografia, pentru că pictura ce-l înfăţişează pe Sfântul Ladislau și cărămida cu inscripţie runică din secolul XIII, se pot deteriora. Este ușor de înțeles aspectul, mai ales că doamna se exprimă politicos de stricat în limba română, astfel că tiptil și puțin încurcați ne îndreptăm către amvonul şi altarul bisericii, unde se ţin slujbe încă din secolul al XIV lea.  

În acele timpuri, după marea invazie tătară, se vorbea despre o biserică a cărei apariţie, spune legenda, a fost anunţată de o stea. Iniţial a fost construită în stil romanic- tip hală- apoi transformată în stil gotic cu ziduri cu contraforţi. Întrebăm din nou despre şuncă şi ni se spune că tradiția este ca, până la Crăciun și un pic după aceea, oamenii  ţin  slăninile în casă, după care , odată cu venirea primăverii mută hălcile afumate în turnul/ bastionul de vest, unde microclimatul și aerarea specială fac ca aceste ,,porcării" să devină absolut delicioase.

Nu este singura atracție, apa din fântâna cetăţii este considerată miraculoasă și este folosită de pastorul reformat la botezuri, iar tot aici, ciobanii mulg oile și obţin un caş şi o urdă nemaipomenită, după o rețetă numai de ei știută.

Pe stema bisericii stă scris în maghiară - ghidul ne traduce:

,, Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi întelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii"

(Matei 10:16)

Re-Descoperă România Episodul 2. Capela lui Isus din Odorheiu Secuiesc-unică, veche și părăsită

Am rearanjat o parte din postările mele din ultimii 16 ani. Vă invit la un foileton de aproape 100 de articole despre ce ar trebui să vedeți în România aceasta fabuloasă. 

Nota Bene: unii, mai slabi de înger (sic!) se vor ofusca că am scris numele Mântuitorului cu un singur ,,I". Capela fiind catolică și romano-catolicii scriind Isus cu un sigur ,,I",  am crezut de cuviință să respect acest lucru. Nu că ar conta acest amănunt insignifiant în ecuația credinței... Dar, e unii domle'...

1.     Capela lui Isus din Odorheiu Secuiesc-unică, veche și părăsită

 

Municipiul Odorheiu Secuiesc, Județul Harghita, Podișul Târnavelor, Depresiunea Colinară a Transilvaniei

 

Februarie 2010

 

Cine spune că secuii, sașii, ungurii sau rutenii nu sunt tot cetățeni români? Sunt,  fără tăgadă, şi, din păcate,  împrumută metehnele unei naţii prea sensibilă la aspectele materiale şi extrem de dezinteresată de cele cultural-istorice. Această capelă, care ar trebui sa apară în toate ghidurile turistice naţionale- şi veţi vedea de ce- este uitată chiar de către cei din Odorheiu Secuiesc de care, de altfel, aparţine administrativ.

Îmbrăcat bine și echipat cu aparatul de fotografiat, îmi fac timp într-o seară de iarnă şi plec de la hotel spre această minune istorică, aflată nu se ştie unde, la marginea orașului. Întreb la vreo două magazine, unde, contrar prejudecăților etnice tipic românești, mi se răspunde cu multă eleganţă, care este drumul de urmat.

Ajung la capelă într-o jumătate de oră (undeva la marginea oraşului pe drumul către Sighişoara) şi încep să o fotografiez pe dinafară, căci poarta din zidul înconjurător, sprijinit în contraforţi, ferecată bine. În acelaşi timp, îmi spun amărât că iar am nimerit un obiectiv turistic ciudat, de care nu ştie nimeni și pe care l-am găsit încuiat.

Întreb din nou, când ies în strada mare, un localnic despre custodele monumentului şi aflu de la acesta, într-o română aproximativă, că moşul și baba din casa de pe colţ au cheia de la capelă. Îl găsesc pe bătrân, care vorbea binişor româneşte pentru că, se laudă el, lucrase nouă ani la Petrila la mină şi intrăm în cele din urmă în incinta fortificată cu ziduri albe și groase.

M-a izbit imediat aerul rânced, de mucegai rece, ce răzbătea printre băncile joase, cariate şi dintre casetele tavanului cu picturi medievale (casetarea a avut loc în 1677). Am tras puternic aer în piept și îmbătat de întâlnirea cu aşa o minune arhitectonică încep să fotografiez cu nesaț.

Capela are o vechime apreciabilă, de prin secolul al XIII-lea, de când se presupune că este în picioare, fiind la origine capela unui cimitir al secuilor din zona de est a Transilvaniei. Asta o încadrează, fără discuție, în categoria celor mai vechi și mai interesante monumente de acest tip din România. Forma sa este și ea unică în România, de tip cuadrilobat (ca o cruce) și într-un stil care aminteşte de bisericile în stil romanic cu abside semicirculare. Secuii veniți aici prin secolele XII-XIII au închinat capela Inimii lui Isus, în maghiară ,,Jesus Szive ".

Am făcut un exerciţiu de imaginaţie legat de acest monument unic, iar în el vedeam o capeluţă albă, renovată, cu acoperiş de cupru (ultima intervenție de acest gen a vizat consolidarea zidurilor exterioare mâncate de umezeală, de mlaștina din lunca Târnavei Mari, undeva prin 1996). Avea pictura interioară cu motive religioase medievale refăcută, cu zidurile cu contraforţi reclădite, cu casa îngrijitorului/ custodelui încadrată în peisajul turistic şi cu multe lumini şi proiectoare, cu un chioşc cu pliante, cu indicatoare în oraş...

Din păcate, exercțiul meu s-a sfârșit mai repede decât a început, înecat în indolența unor autorități mult mai preocupate de o autonomie iluzorie, decât de promovarea unor obiective turistice unice, atât în limba română cât și în maghiară sau engleză. Ghidurile nu prea pomenesc despre asta, cel mult câteva site-uri din… Ungaria.

Pentru mai multe fotografii urmăriți postarea originală de acum 14 ani- AICI

Mănăstirea Franciscană Șumuleu Ciuc- monument din orașul Miercurea Ciuc

Această celebră mănăstire din regiunea locuită de minoritarii secui( populațiede origine maghiară) a fost construită între anii 1733-1779 în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania. În curtea interioară a mănăstirii se află statuia lui Kájoni János (Iohannes Caioni) (1629-1687) opera sculptorului Ferencz Ernő. 

În mănăstire a funcţionat tipografia lui Kájoni între anii 1675-1854, mănăstirea  devenind  un centru cultural important al zonei. Mănăstirea a fost devastată în repetate rânduri în secolele XVI, XVII  și XVIII și începând cu anul 1668 în mănăstire a fost organizat învăţământul de nivel mediu din zona Ciucului, şcoala de aici fiind predecesoarea actualului Gimnaziu Márton Áron din Miercurea Ciuc..

Biblioteca franciscană de aici păstra în anul 1941nu mai puțin de 124 incunabule, din care în prezent au rămas numai 6.  În anul 1985 în peretele refectoriului cu ocazia unei reparaţii s-au găsit o serie de manuscrise, incunabule şi alte cărţi valoroase, ascunse de franciscani de autorităţile comuniste, dar din păcate multe dintre ele au suferit pagube ireversibile.

Cele 14 volume restaurate până la ora actuală, printre care şi nepreţuitul Codex Kájoni şi alte 8 incunabule sunt în tezaurul Muzeului Secuiesc al Ciucului. Biblioteca păstrează, printre altele, şi lucrările în latină ale istoricului franciscan Losteiner Leonárd (Transylvaniae et Siculae descriptio; Topographica).

La marginea oraşului Miercurea Ciuc, în fiecare an de hramul bisericii ,, Adormirea Maicii Domnului” pe 15 august se adună zeci de mii de credincioşi, iar un număr dublu vin la marea sărbătoare de Rusalii, pentru a celebra victoria secuilor din 1567 împotriva celor ce doreau sa impună religia unitariană, conduşi pe atunci de Principele Ioan Sigismund. 

Construcţia se leagă de ordinul romano-catolic al franciscanilor, care încep să clădească pe aceste locuri o biserică în stil gotic începând cu anii 1440, ajutaţi şi de Principele Iancu de Hunedoara, care doreşte astfel să celebreze victoria de la Sântimbru de Mureş împotriva turcilor, prin ctitorirea unei biserici. Trecută secole la rând prin numeroase distrugeri, datorate inclusiv marii invazii turco-tătare de la 1661, biserica este dărâmată şi reconstruită apoi în stil baroc cu elemente gotice între 1804-1838. Ea este administrată şi azi de călugării franciscani observanți, care au mai construit aici şi o capelă închinată Sfântului Anton.

Urmează apoi ,,dotarea” ei cu o impresionantă orgă cu 2600 de tuburi, una dintre primele şase din Europa în anii 1930-1931, iar vitraliile care împodobesc lateralele au fost comandate în Cehia. Aici se află statuia miraculoasă a Maicii Domnului, cea mai mare statuie a Fecioarei sculptată dintr-o singură bucată de lemn(tei în acest caz), cu o înălţime de aproximativ 2, 3 metri, mărginită de o parte şi de alta de statuile Sf. Ladislau şi ale Sf. Ştefan.

Este considerată miraculoasă pentru că în timpul luptei din 1567 a săvârşit minunea acelei victorii, iar secuii s-au întors şi i-au multumit, lucru coroborat şi cu alte minuni făcute de-a lungul timpului de Fecioara Maria, întruchipată de această statuie, creată de un sculptor necunoscut.

 

Alte comunități

Brașov- Mănăstirea și biserica franciscană Sfântul Ioan Botezătorul, str. Sfântul Ioan, nr. 7, jud. Brașov

Odorheiu Secuiesc- Mănăstirea și biserica franciscană, str. Tamási Áron nr. 2, judeţul Harghita; o parte din mănăstire este folosită de Surorile Franciscane Sărace de Sfânta Familie-Mallersdorf

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Hram: Adormirea Maicii Domnului, 15 august

Locație: Șumuleu Ciuc, str. Szek, nr. 148, 530203 , Miercurea Ciuc, județul Harghita

Tel/Fax: 0266 371 449

Nr. de călugări: 7

Superior: Pr. Bőjte Mihály

Web: www. ofm.ro/ www.csiksomlyo.ro

Statui: Statuia Miraculoasă a Fecioarei Maria

Pelerinaj: Pelerinajul de Rusalii, cel mai mare pelerinaj catolic din România

 Ordinul Fraților Minori(Observanții)- Str. Emile Zola nr. 4, 400112, Municipiul Cluj-Napoca,  Jud. Cluj; Tel/Fax. 0264/594676; frtibi@gmail.com/ Mănăstirea și biserica franciscană- Piaţa Muzeului, nr. 2, (fosta Piața Mică, Piața Carolina, Piața Dimitrov)

Dans tradițional de un Revelion, Odorheiu Secuiesc

 Din cutiuța cu amintiri, am scos acest short cu două perechi de localnici din Odorhei care execută un dans tradițional din regiunea Harghitei. Vă pupă proful Irașcu!

Sfânta Ana vs Mohoș sau de ce să preferi o mlaștină unui lac

Multă lume a mers la lacul vulcanic Sfânta Ana, dar câți dintre voi ați vizitat Tinovul Mohoș, o mlaștină acidă uriașă unde vegetează și o plantă carnivoră, de fapt insectivoră, pe numele ei Roua Cerului( Drosera rotundifolia). O minune naturală prea puțin pusă în valoare din craterul dublu al Muntelui Ciomatu. 

Top obiective turistice în Depresiunea Brașovului

Ținutul Trei Scaune, Depresiunea Brașov sau Ținutul Secuilor, are nenumărate obiective turistice de primă mână.  Aveți în filmuleț prezentată, cu amintiri și înflorituri turistice de-ale lui Irașcu, o expoziție de fotografie din Târgu Secuiesc, care evocă splendid frumusețile neexplorate ale unei regiuni unice în Europa. De la pâinea cu cartofi , până la morile de apă și de la peșterile de pe valea Vârghișului, până la capelele și bisericile micuțe dar fortificate din Covasna. Gânditul ca și umblatul este liber, mai puțin gratis la faza cu călătoritul, dar se merită! Vă pupă proful Irașcu!

Mănăstirea Franciscană Lăzarea

Mănăstirea Franciscană din Lăzarea, județul Harghita, a fost construită în secolul XVII. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010. Lângă satul Lăzarea se înalță muntele Szármány care a fost mult timp în posesia boierilor Lazăr. 

În partea apuseană a muntelui, mai sus de castelul boieresc existau cinci capele așezate în forma unei cruci din „Terra Sancta”, adică una mare în centru înconjurată de cele patru mai mici, toate înconjurate de ziduri masive de apărare

În anul 1665 Lázár Istvan a donat capelele și o mare parte din terenul din jurul acestora ordinului franciscanilor. Mănăstirea este o clădire sub formă de patrulater, construită în stilul caracteristic al mănăstirilor franciscane din Transilvania, la colțul din sud-est fiind alipită biserica barocă.

Clădirea s-a construit pe vremea lui P. Taplocai Görög István, unul din cei mai însemnați lideri ai ordinului franciscanilor din Ardeal. Johannes Kájoni între anii 1669-1674 a fost guardianul mănăstirii. Mănăstirea a fost mistuită de flăcări în repetate rânduri in cele din urma a fost reconstruită integral în 1752 în vremea guardianului P. Csergő Krizogon. Cutremurul din 1940 face pagube importante în aripa de nord al mănăstirii.

Mănăstirea a găzduit și o școală elementară până la începutul anilor 1900. Din 1951 mănăstirea a fost abandonată, funcționarea ordinului franciscanilor fiind interzisă. În zilele noastre ordinul a început să aibă iarăși monahi și în Lăzarea, foarte popularii “frați mai mici”, franciscanii observanți reînnodănd firul activității după aproape jumătate de secol. 

Mănăstirea a servit comunitatea și prin întreținerea, timp de peste 150 de ani a unei școli elementare. Azi mănăstirea găzduiește tabăra de creație de la Lăzarea iar doi frați se ocupă de conservarea clădirilor și de renașterea activităților monastice de aici.

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Locație: comuna Lăzarea, județul Harghita

Nr. de  călugări: 2

Responsabil: Pr. Ferencz Ervin

Mănăstirea franciscană Căpleni, Satu Mare

Prima biserică şi mănăstire din Căpleni a apărut în zorii secolului al XI-lea şi aparţinea ordinului călugărilor benedictini. 
Biserica nou construită avea hramul Sfântului Martin și era patronată de familiile nobililor Kaplony, din care făcea parte şi familia Károlyi, şi încă din această epocă servea ca loc de înmormântare/necropolă a descendenţilor acestui neam.

Fragment din Ghidul mănăstirilor catolice din România: 

Cartea poate fi cumparată în format ebook de pe google play:

https://play.google.com/store/books/details?id=2kC8DwAAQBAJ

Pe parcursul secolului XV-lea mănăstirea şi implicit biserica, a fost părăsită şi a ajuns într-o stare avansată de degradare. Renovarea bisericii şi lucrările de construcţie ale unei noi mănăstiri au fost iniţiate de către Sándor Károlyi, care în anul 1711 a dăruit aceste clădiri franciscanilor salvatorieni.

Lucrările de restaurare ale bisericii între anii 1711-1714, deși de amploare, nu au adus  modificări radicale la structură, în principiu şi-a păstrat forma ei medievală până în secolul XIX-lea, când, după cutremurul devastator din 1834, a fost reconstruită.

Biserica şi noua mănăstire, consacrată în 1848, au fost consacrate Sfântului Anton de Padova, dobândind astfel un hram nou. Ele au fost reconstruite în mare parte pe amplasamentul clădirilor baroce din primele secole ale Evului Mediu.

Ansamblul monumentului din Căpleni se află în centrul localităţii. Este compus de fapt din trei clădiri mai importante: biserica şi mănăstirea franciscană plus cripta familiei lipită de latura estică a bisericii, folosită ca loc de înmormântare al familiei nobililor, ctitorii locașului. Aceste clădiri sunt aşezate  pe o suprafată relativ întinsă, dar cu formă neregulată, semn al multiplelor modificări.

Biserica păstrează până astăzi o serie de lucrări cu importantă valoare artistică, dintre care merită menţionate cele 18 picturi în ulei pe pânză reprezentând staţiile Calvariei, tabloul din altar care înfățișează Nașterea Domnului, monstranţa făcută de János Szilassy în 1757 din cupru învelit cu aur şi împodobită cu ornamente figurative din smalţ, şi o pictură în ulei a Maicii Domnului.

Alte date despre monument:

Ordin: Ordinul Călugărilor Franciscani Observanți- Ordinul Fraților Minori( Provincia Sfântul Rege Ștefan)

Hram: Sfântul Anton de Padova, 13 iunie

Locație: Str. Principală, nr. 495, 447080,  com. Căpleni, jud. Satu Mare

Web: www.kaplonyibaratok.ro

Nr. de călugări: 4

Sursa: Ghidul mănăstirilor catolice din România, autor Viorel Irașcu, Ed. Rovimed, 2014

Muntele și Grota Puturosu, zona Bodoc

O incursiune scurtă, de primăvară, în zona muntelui Puturosul, din masivul Bodoc, este prilej de reverii, aduceri aminte și mișcare într-un aer purificat de pădurea de fagi și de mirosul reavăn al pământului ieșit de sub iarnă.

Regiunea din jurul Balvanyosului este recunoscută pentru calitatea apelor minerale de aici, multe dintre ele unice și a aerului extrem de ozonat.
Am mai scris despre apele unice de aici în postarea ASTA.

Chiar dacă uneori izvoarele miros a ,,pucioasă", adică a sulf, ceea ce generează glume cu ouă stricate și nu numai,  trebuie să știți că odată ce vizitezi diversele grote de aici constați că efectele curative ale mofetelor și băilor sunt cu adevărat miraculoase.

Grota cea mai mare situată la un sfert de oră de Grand Hotel Balvanyos, are niște indicatoare curios de ciudate unde se înțelege că mergi către PUȚUL ROȘU și nu către Puturosul, un loc cu cea mai mare concentrație de sulf din Europa foarte indicat în afecțiuni cardiace sau circulatorii.

Băile Csiszar situate puțin mai sus de Pensiunea Cetate, sunt amenajate destul de bine, izolate și relativ necunoscute de 99 % dintre turiști.
Poate că este mai bine așa.
Un aflux mare de turiști de ocazie cu grătarele la ei sau de  pensionari reumatico- romantici, ar aduce cu sine și multe probleme ecologice.

Ori, zona este așa de sălbatică, încât nu-ți dorești decât ca ea să rămână așa. Și nu mă sperie gândul că eu popularizez aceste așa zis secrete, pentru că nu toată lumea mă citește, iar dintre cei ce mă citesc puțini sunt dispuși să exploreze regiunea.

Un moment interesant trăit de mine aici a fost un 1 decembrie, sărbătorit cu sarmale dar și cu gulaș, cu steaguri românești dar și secuiești, într-un ținut de poveste, iar povestea o aveți în postarea ASTA.

Așadar, dacă puteți și doriți, explorați împrejurimile Balvanyoșului, ale comunei Turia și ale întregii depresiuni de la poalele  Munților Bodocului. Mergeți la Băile Timsos, Băile Apor, Tinovul Buffogo, Cetatea Balvanyos, Cimitirul Păsărilor, Grota Puturosul sau Izvoarele și băile Csiszar, cu filmuleț AICI.

Bisericile de lemn din zona secuiască

Câteva considerații cu privire la bisericile de lemn din zona secuiască:

- cea mai veche bisericuță de lemn este cea din satul Oroiu, comuna Band, atestată in anul 1690;
- cele mai multe hramuri aparțin, ca peste tot în Transilvania, Sf. Arh. Mihail și Gavril, urmat de Sf. Nicolae și de cele închinate Maicii Domnului ( în Covasna 4 din 6 biserici au hramul Sf. Arh.);

- în județele Harghita și Covasna, puținele biserici de lemn se află exclusiv în zona românească a județelor, cum este cazul nordului Harghitei, iar în județul Mureș numărul lor este mai mare pentru că proporția populației româmești este de peste 50%;
- cea mai nouă biserică de lemn se află în comuna Tulgheș( românească aproape 100%) și este de fapt o capelă de lemn din 1922.

Jud. Mureș

1. Sat Văleni, com. Acățari- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1696
2. Sat Dâmbău, com. Adămuș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, cu picturi interioare originare, sec. XVIII
3. Sat Chinciuș, com. Adămuș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII
4. Sat Cecălaca, com. Ațintiș- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec. XVIII
5. Sat Bernadea, com. Bahnea- biserica de lemn din 1805
6. Com. Band- biserica de lemn Sf. Maria, sec.XVIII
7. Sat Oroiu, com. Band- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1690-1720 și biserica de lemn Intr. în bis. a Maicii Domnului, 1764
8. Sat Petea, com. Band- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1741 cu clopotniță de lemn din 1761
9. Sat Țiptelnic, com. Band- biserica de lemn Schimbarea la Față,1896
10. Com. Beica de Jos- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1810
11. Sat Nădașa, com. Beica de Jos- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1717
12. Sat Săcalu de Pădure, com. Brâncovenești- biserica de lemn Înălțarea Domnului, sec. XVIII
13. Sat Bozed, com. Ceaușu de Câmpie- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1750 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Culpiu, sec. XIX și biserica de lemn Sf. Ioan Botezătorul,  din satul Porumbeni,sec. XVI , ref. în 1749 cu picturi interioare din sec. XVIII
14. Com. Chețani- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Grindeni, sec. XVIII
15. Sat Urisiu, com. Chiheru de Jos- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1747, ref. 1848-1851, cu icoane vechi din 1539, manuscrise și cărți rare de secol XVI și biserica de lemn Sf. Treime, sec. XIX
16. Com. Crăciunești- biserica de lemn Sf. Nicolae- Nicolești, sec. XVIII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XIX
17. Com. Cuci- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1835
18. Sat Troița, com. Gălești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XIX
19. Sat Cuștelnic, com. Gănești- biserica de lemn  Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1780 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1750
20. Com. Glodeni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII și biserica de lemn din satul Moișa, de secol XIV și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Păcureni, sec.XVIII
21. Sat Mura Mare, com. Gornești- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec. XVII, din satul Mura Mică
22. Sat Lăpușna, com. Ibănești- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1779
23. Com. Iclănzel- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, sec. XVIII
24. Sat Deag, oraș Iernut- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1765+ biserica de lemn Buna Vestire, sec.XVIII
25. Sat Sânișor, com. Livezeni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
26. Sat Băița, com. Lunca- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1723
27. Sat Abuș, com. Mica- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
28. Com. Miercurea Nirajului- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1843
29. Com.Pănet- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1740 și biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, din satul Hărțău, 1824
30. Com. Petelea- biserica de lemn Sf. Ioan, 1761
31. Com. Răstolița- biserica de lemn Sf. Nicolae, sec.XVIII
32. Com. Râciu- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, din satul Sânmartinu de Câmpie, a mănăstrii Sânmartin, 1660, cu colecție de icoane și aghiasmatar cu trei turle din 1860
33. Mun. Reghin- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1744, pictată în 1857, monument de arhitectură
34. Sat Sămășel- Gară, com. Sărmașu- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1692, și pictată în 1781
35. Sat Sânmărghita, com. Sânpaul- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
36. Mun. Târgu Mureș- biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihail, 1793, pictată în 1814
37. Sat Cerghizel, com. Ungheni- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII
38. Com. Vânători- biserica de lemn Sf. Gheorghe, 1801

Jud. Harghita

1. Com. Bilbor- biserica de lemn Sf. Nicolae, 1795 și biserică catolică de lemn, sec. XX;
2. Com. Gălăuțaș- biserica de lemn Ad. Maicii Domnului, 1791;
3. Sat Bodogaia, com. Secuieni- biserica de lemn din 1700;
4. Oraș Toplița- biserica de lemn Sf. Ilie, a mănăstrii Toplița, 1842, monument istoric în stil moldovenesc și transilvănean + biserica de lemn din 1867 și biserica de lemn  Intr. în bis. a Maicii Domnului, din localitatea Moglănești, a mănăstirii Pârâul Doamnei, monument istoric, 1658, cu iconostas din 1747;
5. Com. Tulgheș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, sec.XVIII și capela de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel din 1922.

Jud. Covasna

1. Com. Chichiș- biserica de lemn Sf. Ap. Petru și Pavel, 1740, monument de arhitectură populară;
2. Com. Poian- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1834;
3. Com. Vârghiș- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1807;
4. Com. Zagon- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1814 și biserica de lemn Cuv. Parascheva, din satul Păpăuți, 1804, monument de arhitectură populară;
5. Com. Zăbala- biserica de lemn Sf. Arh. Mihail și Gavril, 1777 .

 

 

CITEȘTE AICI DESPRE BISERICILE DE LEMN DIN BANAT, MARAMUREȘ , BUCOVINA ȘI NEAMȚ

Muzeul Păpușilor și al breslelor din Târgu Secuiesc

    Un muzeu unic și simpatic din țara noastră se află în municipiul Târgu Secuiesc, din județul Covasna, iar particularitatea sa constă în prezența a nu mai puțin de 247 de păpuși îmbrăcate în costume populare din județele Covasna, Harghita, Mureș, Brașov sau Satu Mare( județe care au populație de origine maghiară). 

Ideea a pornit în anii 1970-1971, de la revista pentru copii Jobarat, care a solicitat copiilor maghiari din Transilvania să confecționeze costumașe populare cu care să îmbrace păpușile.

S-au adunat în acest fel, în anii care au urmat, nu mai puțin de 349 de exemplare, care nu pot fi expuse pentru că spațiul din cele trei săli ale muzeului cu păpuși este neîncăpător. Simpaticele păpușele, de la fabrica Arădeanca, bineînțeles( o fabrică celebră în timpul comunismului), reprezintă, în acest mod inedit, o istorie a evoluției portului popular din zonă, și tare mi-aș dori să văd asta și pentru diferitele regiuni istorice românești.

De fapt, muzeul se numește al breslelor de meșteșugari, fiind inaugurat în 1972, și funcționează într-un imobil construit în 1857, și situat pe o laterală a pieței centrale din acest oraș , la curtea cu numărul 10. Casele breslelor de meșteșugari înconjoară practic piața, pe frontispiciul fiecăreia putându-se distinge semnul caracteristic sau simbolurile breslelor.

Din cele 11 bresle care au fost prezente în târgul medieval apărut la întretăierea drumurilor comerciale dinspre Transilvania și Moldova, sunt prezente cu săli de expoziții doar 9 în totalitate( celelalte sunt adunate și combinate în alte două săli), pentru că pentru ele s-au putut aduna suficiente exponate.

Sunt prezente astfel, unelte de toate categoriile și mărimile, steaguri și numeroase obiecte aparținând breslelor: olarilor, cizmarilor, pantofarilor, tăbăcarilor, cojocarilor, fierarilor, lăcătușilor, turtarilor, măcelarilor, pălărierilor, tâmplarilor și croitorilor.

Afară, în curtea interioară, se află un model de tun folosit la revoluția de la 1848, turnat la origine chiar în oraș, acum o replică realizată în 1971, special pentru muzeu și câteva tulumbe ce au parținut pompierilor. De menționat și colecția de arme de epocă( săbii, cuțite și puști sau flinte de toate mărimile) și documente legate de evoluția orșului, de la un simplu iarmaroc la începuturile sale în colțul de est al depresiunii Brașov, până la un mare târg comercial din zorii revoluției industriale.

O cazare în secuime

Undeva, cândva, într-o iarnă grea ne-am gândit să facem revelionul în secuime, adică în inima ținutului, pe lângă Odorheiu Secuiesc, unde doar 3% sunt români. Decizia n-a fost greu de luat, pretul și promisiunea unor servicii de calitate, ne-au determinat să plătim avansul de 20 % aproape pe loc. Apoi au început să apară temerile legate de diferența dintre ce se postează pe pagina oficială și ce vom găsi acolo, cazuri de genul acesta sunt numeroase.

În sfârșit, pe 29 decembrie am plecat spre Miercurea Ciuc, prin Pasul Ghimeș, am trecut de intersecția cu Harghita Băi și de Băile Homorod, urmând drumul spre Sighișoara și Odorheiul Secuiesc, la câteva sute de metri am făcut dreapta pe un drum local și la capătul acestuia am găsit pensiunea de trei margarete, cu terenurile de fotbal și tenis situate alături.
Arăta așa cum ne-am așteptat și pe afară și în interior, semn că patronii aveau pretenții și de la ei și de la cei ce stabileau prețurile la curățenie în oraș. Practic totul era pus la punct și ordonat nemțește, sau, mă rog, secuiește. Gazde primitoare, grijă mare pentru detalii, un bar frumos la intrare, acolo se putea și fuma, iar din restaurantul cochet și bine amenajat se ieșea într-o terasă ce dădea spre a doua clădire a pensiunii, acolo unde un grup de bucureșteni ocupaseră toate camerele.
De altfel, pentru cine merge în grup este foarte confortabil pentru că în clădirea aceea se află camerele, bucătăria și salonul mare și comod, așa că nu te deranjează nimeni. În plus, am văzut că înaintea sosirii grupului de București, se făcuse curățenie generală, de parcă se întâmpla o vizită de stat. Nimic exagerat într-o altă țară, dar la noi...
Noi am stat în pensiunea mare, deasupra restaurantului, fără zgomot și fără nici o grijă legată de violarea intimității familiale. Doar lipsa balconului a deranjat puțin.
Mi-a plăcut și să vorbesc, mai rar este drept și mai răspicat cu patroana, deosebit de draguță  și îndatoritoare dar și cu domnișoara de la bar, care vorbea cel mai bine limba română, dintre toți angajații.
Un alt lucru interesant este legat de faptul că a fost singura pensiune unde exista o ladă cu jucării și păpuși și un mic spațiu pentru copii,  rămânând plăcut surprinși și de faptul că angajații se jucau tot timpul cu copiii și păreau că efectiv stau la dispoziția noastră. Iar când lucrurile se murdăreau, la propriu, în spațiul de joacă, se înființa imediat echipa de curățenie, alcătuită ad hoc din patroană și vreo doi chelneri, care puneau din nou lucrurile pe făgașul lor normal.

O recomand cu căldură, prețurile pe camera  pleacă de la 90 lei, plus mâncăruri secuiești tradiționale și super gustoase. De aici și până la Harghita Băi se fac 30 -40 min., asta dacă vreți săniuș și ski, sau la Băile Homorod, deși acolo este mai ,, în drum ''cum s-ar zice. Revelionul a fost doar un moment plăcut, pentru că nu-l pot scoate din contextul general cu dans, tombolă și artificii din partea gazdelor.

Nu mă întrebați cum se numește pensiunea, nu asta este important, ci faptul că se poate face turism civilizat și în România.